MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI

ORDINUL Nr. 965

din 02.12.2003
pentru aprobarea reglementării tehnice
„Ghid privind investigarea stării tehnice a rezervoarelor,
decantoarelor şi metantancurilor în exploatare",
indicativ GT 052-02
În conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/
1995 privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare,
În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 740/2003 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
Având în vedere avizul nr. 46/10.04.2003 al Comitetului
Tehnic de Specialitate,
Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul
ORDIN:
Art. 1. -Se aprobă reglementarea tehnică „Ghid privind
investigarea stării tehnice a rezervoarelor, decantoarelor şi
metantancurilor în exploatare", indicativ GT 052-02, elaborată de
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia
Construcţiilor - Bucureşti (ÎNCERC - filiala Cluj) şi prevăzută în anexa1
care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea l.
Art. 3. -Direcţia Generală Tehnică va aduce la îndeplinire
prevederile prezentului ordin.

MINISTRU, MIRON
TUDOR MITREA

Anexa se publică în Buletinul Construcţiilor editat de Institutul Naţional de

Cereetare-Dezvoltare în Construcţii si Economia Construcţiilor
 1.3. Prezentul ghid se adresează în principal experţilor şi/sau
GHID PRIVIND INVESTIGAREA STĂRII
TEHNICE A REZERVOARELOR, specialiştilor care se ocupă cu urmărirea, şi investigarea stării tehnice
DECANTOARELOR ŞI Indlcatlv GT052 - 02 a construcţiilor precum şi proprietarilor/utilizatorilor unor astfel de
METANTAÎNCURILOR ÎN EXPLOATARE construcţii [1].
Ghidul cuprinde prevederi legate de specificul activităţii de
investigare a stării tehnice a recipienţilor la care presiunea maximă a
1. INTRODUCERE lichidului, măsurată la baza peretelui nu depăşeşte 2 bar.

Obiectul şi conţinutul ghidului
1.1. Prezentul GHID are ca obiect stabilirea condiţiilor şi a
modului de efectuare a investigării şt diagnosticării stării tehnice
a structurii recipienţilor (rezervoarelor, decantoarelor şi metan-
tancurilor) cu structura de beton, beton armat sau beton precomprimat
intrate sau nu în exploatare, în vederea asigurării durabilităţii şi a
siguranţei în exploatare a acestor tipuri de construcţii.
1.2. Ghidul se referă la recipienţii folosiţi pentru înmagazinarea
permanentă sau temporară a unor fluide, sau care adăpostesc procese
tehnologice de natură fizico-chimică. Conform „Instrucţiunilor
tehnice pentru proiectarea şi executarea recipienţilor din beton, beton
armat şi beton precomprimat pentru lichide" Indicativ P 73-78,
recipienţii se clasifică astfel: [14]
- rezervoare pentru apă potabilă şi industrială:
- cuve si bazine din cadrul staţiilor de tratare a apei şi de
epurare a apelor uzate;
- recipienţi pentru înmagazinarea lichidelor (corosive sau
necorosive) folosite în procese tehnologic.
Elaborat de:
INSTITUTUL NAŢIONAL Aprobat de: MTCT
DE CERCETARE-DEZVOLTARE cu ordinul 965 din 02.12.2003
ÎN CONSTRUCŢII Şl ECONOMIA
CONSTRUCŢIILOR (INCERC) -
Filiala Cluj
6
1.4. Sistemul constructiv, care depinde şi de destinaţia recipi
entului poate fi:
- monolit;
- prefabricat;
- mixt (monolit/prefabricat).
1.5. Poziţia construcţiilor faţă de teren este stabilită în funcţie
de necesităţile tehnologice şi configuraţia terenului, şi anume:
- supraterane;
- semiîngropate;
- îngropate.
1.6. Cerinţele de bază pentru recipienţii de beton armat şi
precomprimat pentru lichide sunt: rezistenţa, stabilitatea şi durabili
tatea, iar o cerinţă specială pentru recipienţi este etanşeitatea.
1.7. Pentru flecare obiectiv investigat se vor analiza condiţiile
de mediu (temperatură, umiditate relativă, natura şi concentraţia
agenţilor agresivi etc.) la care structura recipienţilor a fost expusă în
timpul exploatării, inclusiv eventualele modificări ale acesteia pe
parcursul funcţionării, pâna la data efectuării investigaţiei.
1.8. Inspecţia preliminară
În cazul apariţiei unor avarii sau degradări identificate în faza
de exploatare sau urmărire în timp a construcţiei, beneficiarul/
7
 proprietarul va sesiza proiectantul sau un institut de cercetare de
specialitate, pentru a se executa o fază de inspecţie preliminară
respectiv de urgenţă, în care se vor stabili soluţiile cadru de interven-
ţie imediată pentru punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor
avariate [15].
Această inspecţie trebuie efectuată şi după consumarea oricărui
eveniment deosebit (seism, explozie, incendiu, tasări ale terenului de
fundare etc.) pentru a se stabili posibilitatea utilizării în continuare a
construcţiei.
Faza de inspecţie preliminară trebuie să se realizeze de personal
de specialitate atestat, cu o vechime de minim 5 ani în acest domeniu
şi care are nivelul de competenţă tehnică pe care îl reclamă acest tip
de lucrări. Activitatea de inspecţie va ţine cont de aspectele tehno-
logice ale obiectivului şi se va finaliza cu propuneri de măsuri privind:
- prevenirea producerii unor accidente tehnologice, pagube
materiale, pierderi de vieţi omeneşti sau efecte negative asupra
echilibrului ecologic;
- oprirea unor procese accelerate de degradare a structurii
recipienţilor.
Măsurile ce trebuie luate în astfel de cazuri se referă în princi-
pal, la oprirea/golirea recipienţilor avariaţi, (rezervoare, decantoare şi
metantancuri), limitarea circulaţiei şi a activităţilor în zona limitrofă
acestora etc.
1.9. Investigarea extinsă
În cazul unor avarii/deteriorări/degradări grave care afectează
rezistenţa, stabilitatea sau durabilitatea recipientului este necesară
expertiza tehnică şi întocmirea unui proiect de intervenţie. Investi-
garea extinsă propriu-zisă, diagnosticarea şi propunerea privind
decizia şi măsurile de intervenţie (reparare, consolidare, protecţie) se
recomandă să se facă de colective pluridisciplinare de specialişti de
înaltă calificare şi cu experienţă suficientă în acest domeniu
(proiectanţi, experţi tehnici, tehnologi etc.).
8
1.10. Soluţiile de remediere şi protecţie anticorosivă recoman
date în prezentul ghid sunt soluţii de principiu, care acoperă întreaga
gamă de degradări întâlnite în cazul acestor tipuri de recipienţi, însă se
pot aplica şi alte materiale şi soluţii care satisfac condiţiile de
proiectare [9],
1.11. Adoptarea şi aplicarea practică a soluţiilor de principiu se
materializează prin elaborarea proiectelor şi detaliilor de execuţie
pentru fiecare caz concret în parte, în funcţie de rezultatele
investigaţiilor şi diagnosticării stării tehnice a structurilor în condiţiile
de exploatare.
1.12. La elaborarea măsurilor de intervenţie se au în vedere
următoarele principii de bază:
- construcţia trebuie privită şi analizată în ansamblul ei, având
în vedere concepţia iniţială de alcătuire şi calcul, evoluţia stării
tehnice a construcţiei până în momentul investigării, precum şi
schimbările survenite în parametri iniţiali de exploatare;
- cauzele degradărilor fiind multiple, acestea trebuie
identificate corect şi complet chiar dacă principalele cauze sunt
cele datorate acţiunii corosive a mediului şi/sau acţiunii seismice;
- soluţiile de intervenţie trebuie să se refere la întregul
ansamblu al avariilor şi degradărilor, care pot conduce în cazuri
extreme la modificări ale mecanismelor de preluare a
solicitărilor avute în vedere în faza de proiectare.
Repunerea în funcţiune a recipienţilor se va face numai după
efectuarea probelor necesare.
9
 2. TERMINOLOGIA UTILIZATĂ
Terminologia utilizată în prezentul ghid este în general
conformă cu cea din STAS 10898-85. Ceilalţi termeni specifici au
următoarele înţelesuri:
Accident - deteriorare bruscă, neprevăzută, a unui element sau a
întregii construcţii.
Avarie - scoaterea din funcţiune pe o durată de timp limitată a
ansamblului construcţiei sau a unei părţi a acesteia, ca
urmare a unui accident sau a unei disfuncţionalităţi.
Defect - efectul unor abateri de la regulile recunoscute ale
concepţiei, proiectării, execuţiei, exploatării şi întreţinerii
construcţiilor.
Degradare - deteriorarea în timp a stării fizice a construcţiei sub
efectul factorilor naturali caracteristici modului de exploatare a
construcţiei sau procesului tehnologic.
Diagnosticarea - este activitatea de stabilire a stării tehnice, a
nivelului de degradare şi deteriorare a construcţiei şi are în vedere
stabilirea cauzelor care le-au generat.
Infrastructura - ansamblul lucrărilor sau elementelor de construcţii
care susţin suprastructura şi transmit la teren totalitatea
încărcărilor active induse de aceasta.
Investigarea structurilor - este o activitate de evaluare a stării tehnice
a structurilor prin care se evidenţiază şi se înregistrează
orice accident avarie/degradare/defect apărut la structură
sau la sistemul de protecţie.
Intervenţie - acţiunea ce se întreprinde asupra unei construcţii sau a
unui element de construcţie pentru a menţine sau reface o
calitate avută iniţial sau pentru atribuirea unei noi calităţi.
Injectare operaţia de introducere în masa terenului sau în
elementele de construcţie a unui material fluid, care după
întărire conferă acestora calităţi mecanice şi fizice
superioare.
Performanţe - caracteristici şi proprietăţi specifice unei construcţii sau
element de construcţie, pentru a corespunde necesităţilor
şi exigenţelor de exploatare.
Suprastructură - partea construcţiei situată deasupra terenului şi care
cuprinde elementele structurale (verticale, orizontale şi
înclinate) cu începere de la cota superioară a planşeului
peste subsol sau a plăcii pardoselii parterului.
Tasare - deplasarea în jos a unei construcţii datorită deformaţiei
pe verticală a terenului de fundare, sub acţiunea presiu-
nilor de contact transmise pe talpa fundaţiei.
3. INVESTIGAREA RECIPIENŢILOR
Investigarea are ca principale obiective:
- verificarea pe teren a îndeplinirii caracteristicilor funcţio
nale iniţiale (pentru care a fost proiectat recipientul);
- identificarea din punct de vedere calitativ şi cantitativ a
tuturor avariilor/defectelor/degradărilor produse la elementele
structurale;
- stabilirea cauzelor probabile care au generat defectele/
degradările semnalate precum şi elaborarea măsurilor de înlătu
rare a lor.
Investigarea trebuie efectuată în următoarele cazuri:
- la atingerea duratei normate de exploatare a construcţiei;
- ca urmare a rezultatelor unei investigaţii preliminare
(vezi pct. l .8);
- în toate cazurile prevăzute de Legea 10/1995.
11
 Investigarea stării tehnice a recipienţilor din beton armat şi • proiectele pentru lucrările de intervenţie la elementele
precomprimat aflaţi în exploatare trebuie să cuprindă următoarele structurale investigate pe perioada exploatării.
etape principale:
- analiza documentaţiei tehnice a construcţiei; 3.1.2. Datele de proiectare se referă la:
- aprecierea condiţiilor de exploatare a construcţiei; • numărul proiectului;
- analizarea dosarului de urmărire a comportării în timp a • denumirea proiectantului (societatea proiectantă);
recipienţilor; • structura de rezistentă adoptată;
- aprecierea stării de degradare a structurii în ansamblu, şi • protecţia anticorosivă propusă:
a fiecărui element structural în parte se face: • caracteristicile betonului prevăzute în proiect;
- direct pe structură în ansamblu;
- clasa (marca) betonului;
- direct pe fiecare element structural afectat;
- gradul de impermeabilitate;
- pe probe prelevate din structură (în laborator).
• grosimea stratului de acoperire:
• calitatea armăturii;
3.1. Analiza documentaţiei tehnice urmăreşte cunoaş- • clasa de fisurabilitate;
terea datelor biografice ale construcţiei privind: • modul de realizare a structurii (monolit, prefabricat,
- descrierea construcţiei; mixt);
- date de proiectare; • condiţii specifice de exploatare;
- date de execuţie; • condiţii de mediu, umiditate relativă, temperatură, natura
- date din timpul exploatării (prezentarea eventualelor şi concentraţia agenţilor corosivi (stare lichidă, solidă, gazoasă);
intervenţii).
• clasa de agresivitate în care proiectantul a încadrat
Aceste date trebuie furnizate de proprietarul (eventual de construcţia.
proiectantul sau executantul) investiţiei şi ar trebui să fie cuprinse în
Cartea Tehnică a construcţiei şi în documentaţia de urmărire în timp a
3.1.3. Datele privind execuţia recipienţilor se referă ia:
recipienţilor, conform reglementărilor în vigoare.
• denumirea constructorului;
• anul începerii şi terminării lucrărilor:
3.1.1. Descrierea construcţiei trebuie să cuprindă date referi-
toare la obiectul analizat precum: • date privind betonul pus în operă:
- denumirea construcţiei; - clasa realizată;
- proprietarul sau beneficiarul construcţiei; - gradul de impermeabilitate:
- alcătuirea constructivă a structurii şi destinaţia acesteia; - tipul cimentului folosit:
- categoria de importanţă a construcţiei prevăzută în proiect; - dozajul de ciment;
- notarea orientării, vecinătăţilor şi a axelor de poziţionare - natura şi granulometria agregatelor;
a recipienţilor, astfel încât să se poată face definirea corectă a - raportul A/C;
elementelor investigate; - tipul de aditivi folosiţi;

12 13
• caracteristicile armăturii, conform Certificatelor de Cali
tate. Declaraţiilor de Conformitate sau Buletinelor de încercări;
• tehnologia de execuţie;
• procese verbale de lucrări ascunse.
3.1.4. Datele din timpul exploatării sunt cele înregistrate în
Dosarul Tehnic, care conţine documentaţia de urmărire în timp a
obiectului, aflat în Cartea Construcţiei, şi se referă în principal la:
-anul punerii în funcţiune;
- modificări constructive intervenite în timpul exploatării;
- degradări suferite în timpul exploatării;
- remedieri/consolidări efectuate în timpul exploatării ca
urmare a eventualelor degradări survenite;
- documentaţia de urmărire în timp a recipienţilor;
- date privind întreţinerea şi refacerea protecţiei anticoro-
sive aplicate;
- date privind perioadele de întrerupere a exploatării
recipienţilor.
3.2. Aprecierea condiţiilor de exploatare
Condiţiile de exploatare a recipienţilor (rezervoarelor, decantoa-
relor şi metantancurilor) prevăzute în Regulamentul de exploatare
tehnologică, se apreciază în funcţie de datele culese privind respec-
tarea procesului tehnologic proiectat, care se desfăşoară în interiorul
bazinelor, modul de funcţionare a utilajelor tehnologice şi a
instalaţiilor aferente precum şi de caracteristicile mediului agresiv din
interiorul şi exteriorul bazinelor.
3.2.1. Urmărirea comportării în exploatare are drept scop
identificarea modificărilor privind starea tehnică a construcţiei faţă de
cea iniţială, consemnată la recepţia iniţială.
În “Ghid privind urmărirea comportării în exploatare a
construcţiilor situate în medii agresive" - indicativ PC 1/3-1996 - sunt
14
stabilite condiţiile şi modul de desfăşurare a activităţilor privind
urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor situate în medii
agresive [4].
3.2.2. Cunoaşterea procesului tehnologic
Cunoaşterea procesului tehnologic care se desfăşoară în interio-
rul recipienţilor permite identificarea surselor potenţiale şi a gradului
de agresivitate a agenţilor care acţionează asupra construcţiilor.
Caracterizarea mediilor agresive din interior se poate face prin
cunoaşterea următorilor factori:
- natura mediului (lichid, solid, gazos);
- concentraţia fluidelor;
- temperatura tehnologică;
- solubilitatea în apă a produşilor corosivi;
- presiunea sau valorile de circulaţie a lichidelor (fluidelor).
3.2.3. Modul de funcţionare a instalaţiilor şi
utilajelor tehnologice
Modul de funcţionare a instalaţiilor şi utilajelor tehnologice
influenţează comportarea elementelor structurale a recipienţilor astfel:
- în condiţii de funcţionare tehnologică normală, fără
defecţiuni, cu gradul de agresivitate a mediului cunoscut, luat în
considerare la proiectare, structura recipientului nu trebuie să
prezinte degradări importante;
- în condiţii deosebite de funcţionare, corespunzătoare
unor condiţii tehnologice diferite decât cele care au stat la baza
proiectării, şocuri şi vibraţii care apar la pornirea şi oprirea
instalaţiilor, sau a unui mediu agresiv defavorabil, degradarea
construcţiei sau a unor zone ale acesteia se poate accentua.
În acest caz se vor analiza cauzele care au produs condiţiile
deosebite şi se vor dispune măsuri pentru înlăturarea acestora şi
asigurarea unei funcţionari normale.
15
 3.3. Aprecierea stării tehnice a rezervoarelor, decantoarelor
şi metantancurilor aflate în exploatare [3]
Investigarea stării tehnice a acestor tipuri de structuri se reco-
mandă să se facă în pauzele tehnologice (după golirea şi spălarea
acestora), atât la interiorul cât şi la exteriorul structurilor.
În funcţie de complexitatea avariilor/defectelor/degradărilor
constatate, specialistul va aprecia starea tehnică analizând datele
obţinute prin:
- examinarea vizuală a elementelor structurale;
- estimarea rezistenţei betonului prin metode nedistructive
de control;
- estimarea rezistenţei betonului prin prelevări de probe şi
carote şi încercarea acestora;
- identificarea armăturilor şi prelevarea de probe din
armătură;
- încercări de laborator pe probe prelevate din clementele
structurale;
- identificarea parametrilor caracteristici pentru agenţii
agresivi;
- încercări în situ pe diferite elemente de structură.
Numărul şi tipul de examinări, estimări şi încercări se stabileşte
de specialist.
În urma investigaţiilor se vor evidenţia:
- accidentele/avariile/defectele/degradările identificate
produse în timpul exploatării, care pun în pericol
siguranţa în exploatare a recipienţilor şi/sau care
afectează mediul înconjurător;
- cauzele care au determinat apariţia şi dezvoltarea
defectelor/degradărilor;
- defectele/degradările, altele decât cele produse prin
coroziune;
- defecţiunile utilajelor şi instalaţiilor tehnologice, care pot
fi o cauză majoră a degradărilor.
16
3.3.1. Examinarea vizuală a stării tehnice
Examinarea vizuală a stării tehnice a structurii rezervoarelor
decantoarelor şi metantancurilor se va efectua atât la interiorul cât şi la
exteriorul recipienţilor şi va urmări:
a) Aprecierea modificărilor apărute la suprafeţele de beton
interioare şi exterioare privind:
- existenţa unor pete;
- eflorescente apărute pe suprafaţa betonului;
- cristalizări de săruri în dreptul fisurilor;
- umeziri sau scurgeri locale de lichide:
b) Identificarea şi relevarea defectelor şi a degradărilor de pe
suprafeţele de beton, cum ar fi:
- zone de beton segregat:
- spărturi accidentale sau intenţionate:
- zone cu beton exfoliat:
- beton sfărâmicios degradat (dezalcalinizat) superficial
sau în profunzime:
- monolitizări necorespunzătoare sau degradate;
- fisuri datorate contracţiei;
- beton degradat datorită solicitărilor mecanice sau termice;
- fisuri şi crăpături datorate tasărilor inegale ale terenului
de fundare:
- coroziunii armăturilor:
- coroziunii betonului cu formare de compuşi noi, cu
mărirea de volum.
c) Aprecierea modificărilor apărute la protecţiile anticorosive
aplicate pe suprafaţa elementelor de construcţii se face prin analizarea
următoarelor caracteristici:
- schimbarea culorii iniţiale;
- pierderea luciului;
- înmuierea şi bâşicarea materialelor de protecţie;
- fisurarea, exfolierea sau distrugerea totală a protecţiei.
17
 d) Aprecieri asupra armăturii, având drept scop identificarea
următoarelor caracteristici:
- tipul de armătură;
- numărul de bare prevăzute în proiect;
- diametru;
- poziţia în element;
- acoperirea cu beton;
- eventualele defecte şi degradări (coroziune locală sau
extinsă) ale armăturilor.
Gradul de corodare a oţelului; se poate exprima prin următoa-
rele aprecieri [3]:
- suprafaţă de oţel curată (fără rugină);
- strat de rugină superficială neaderentă care se curăţă prin
ştergere;
- rugină superficială aderentă, în straturi sau pete cu aspect
uscat, care determină reducerea secţiunii cu până la 5 %;
- rugină în straturi sau pete care determină reducerea
secţiunii de oţel cu 5-10 %;
- rugină în straturi care se desprinde la lovire şi determină
reducerea secţiunii de oţel cu peste 10%, caz în care se va măsura
reducerea secţiunii sau adâncimea fisurilor după curăţire.
e) Depistarea defectelor/degradărilor
Defectele/degradările existente la recipienţii din beton armat şi
precomprimat aflaţi în exploatare sunt de diferite tipuri şi grade de
intensitate.
Din punct de vedere al acţiunii specifice a mediului agresiv,
asupra elementelor structurale ale recipienţilor, degradările prin
coroziune se pot clasifica în următoarele categorii principale:
- degradări provocate de acţiunea corosivă asupra armătu
rilor de oţel;
- degradări provocate de acţiunea corosivă asupra betonului;
- degradări provocate de acţiunea corosivă asupra elemen
telor structurale în ansamblu.
18
În funcţie de dimensiunile elementului şi de posibilităţile de
acces la locurile cu degradări, depistarea acestora se poate face prin
examinare cu ochiul liber, cu lupa sau cu binoclul.
Se recomandă să se acorde o atenţie deosebită zonelor greu
accesibile cum ar fi zona başelor, punctele de intrare şi ieşire a
conductelor din structură, rosturile şi monolitizările orizontale şi
verticale etc.
Rezultatele examinării vizuale se vor consemna sub forma unor
relevee de defecte şi degradări pe planurile construcţiei (structurii),
indicându-se poziţia şi întinderea defectului.
Ori de câte ori este posibil zonele degradate se vor fotografia
sau se vor înregistra pe peliculă.
3.3.2. Metodele nedistructive de investigare [7] sunt utilizate
pentru:
a) măsurarea dimensiunilor geometrice reale a elementelor
structurale de beton
Această investigare se va face conform prevederilor din
„Îndrumător pentru aplicarea prevederilor STAS 6657/3-89. Elemente
prefabricate din beton, beton armat şi beton precomprimat. Procedee,
instrumente, şi dispozitive de verificare a caracteristicilor geometrice"
indicative C 156-89.
Aparate folosite:
- metrul;
- ruleta;
- firul cu plumb;
- şublerul;
- aparatura topografică;
- aparatura laser.
b. determinarea unor caracteristici fizico-mecanice ale betonului
(rezistenţa, densitatea, modulul de elasticitate, adâncimea de dezalcali-
nizare a betonului);
c. identificarea dispunerii armăturilor,
19
 d. depistarea unor defecte ascunse (caverne, fisuri, etc.);
e. mărimea deschiderii fisurilor se măsoară în dreptul armături
lor principale şi în locurile cu deschiderea maximă a fisurilor folosind:
- lupe gradate cu precizia de măsurare 0. l mm;
- microscoape portabile cu precizia de măsurare 0,01 mm;
- spioni de sârmă sau lere cu dimensiuni cunoscute.
Măsurarea deschiderii fisurilor se va face pe direcţie perpen
diculară pe cea a fisurii, într-o zonă cu muchii vii, delimitată clar.
f. măsurarea adâncimii de dezalcalinizare a betonului, provo-
cată de acţiunea cu caracter acid a agenţilor corosivi, se determină prin
metoda colorimetrică, bazată pe schimbarea culorii unor indicatori
organici în funcţie de valoarea pH-ului.
Determinarea se efectuează aplicând o soluţie alcoolică 1 % de
fenolftaleină în spărtură proaspătă, pe straturi succesive de beton de
cca. 0,5-1cm grosime, pornind de la suprafaţa elementului până la
betonul care îşi păstrează alcalinitatea (culoare violet). Măsurarea se va
face perpendicular pe suprafaţa elementului. Intervalul de virare a culorii
este de la incolor la violet.
Valorile măsurate se vor consemna în tabele.
Pe planşele cu relevee se vor marca locurile de unde s-au prelevat
probe, sau unde au fost aplicate metodele nedistructive de control.
3.3.2.1. Rezistenţa betonului din elementele structurale se determină
prin:
A. Metode nedistructive:
a. Metoda de duritate superficială a sclerometrului Schmidt;
b. Metoda ultrasonică de impuls;
c. Metoda nedistructivă combinată.
Efectuarea determinărilor se face conform prevederilor din
“Normativ pentru încercarea betonului prin metode nedistructive"
20
Indicativ C 26-85", folosind un sclerometru Schmidt şi un betonoscop
ultrasonic cu palpatori a căror frecventă proprie este cuprinsă între
40-100 KHz iar precizia aparatului de măsurare a timpului de
propagare a impulsurilor ultrasonice este de cel puţin ± l % în
intervalul 20 µs - lOOOµs.
B. Metodă pentru încercarea betonului cu ajutorul caratelor
Efectuarea încercărilor se face conform prevederilor din
„Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor
Indicativ C 54-81".
Rezistenţa betonului se poate determina şi cu alte aparate sau
metode (procedee) noi folosite în prezent în ţările avansate.
C. Metode semidistructive prin smulgere de pe suprafaţă
Regulile de efectuare a încercărilor prin smulgere sunt specifi-
cate în „Instrucţiunile tehnice privind folosirea metodei semi-
distructive prin smulgere de pe suprafaţă la determinarea rezistenţei
betonului în lucrare" - indicativ C 231-89.
3.3.2.2. Poziţia şi diametrul armăturilor se poate determina prin:
- măsurare directă (sondaje în dreptul armăturilor);
- metoda inducţiei electromagnetice folosind pahometrul;
- metode radiografice, conform prevederilor din Norma-
_ tivul C 26-85 şi Instrucţiunilor tehnice C l l 7-70 [7]:
3.3.3. Metodă de investigare prin prelevarea locală de
probe din beton
Această metodă se foloseşte în cazurile în care prin aceasta nu
afectează siguranţa în exploatare a elementului investigat [10].

Prelevarea probelor de beton se face prin spargere, tăiere sau
carotare. Metoda de prelevare se alege în funcţie de tipul încercării,
dimensiunea elementului şi de existenţa utilajelor capabile să execute
astfel de operaţii în condiţii de siguranţă. Probele de beton prelevate se
marchează-etichetează, se introduc în pungi de plastic, iar apoi se
trimit la un laborator specializat pentru efectuarea analizelor fizico-
chimice.
Locurile din care s-au prelevat probele se vor repara, refăcându-se
continuitatea materialului din element. Prelucrarea probelor prelevate
în vederea încercărilor se va face în conformitate cu prevederile
normei de încercare.
3.3.4. Determinările în laborator
Încercări fizico-chimice pe probele de beton şi armătură
prelevate din element vor cuprinde:
a) determinări pe beton:
• rezistenţa la compresiune a betonului pe carote conform
Instrucţiunilor tehnice C 54-81 [10];
• umiditatea betonului se determină prin metoda gravime
trică după mărunţirea prealabilă a probelor;
• absorbţia de apă şi porozitatea betonului prin metoda
gravimetrică;
• compactitatea betonului se poate aprecia şi în funcţie de
saturarea cu apă (W) şi porozitatea aparentă (Pap):
- beton compact W < 5 % şi Pap < 11 %;
- beton obişnuit W =5 . . . 8 % şi Pap = 11... 18 %;
- beton poros W > 8 % şi Pap > 18 %;
• concentraţia ionilor de Cl, SO42 − , NO3− , NH 4 etc.,
solubili în apă, se determină pentru a se putea aprecia riscul de
coroziune a armăturii. Metodele de analiză sunt specificate în:
- STAS 8663-70 pentru determinarea clorurilor în apele de
suprafaţă:
22
- STAS 8683-70 pentru determinarea azotului amo-
niacal în apele de suprafaţă:
- STAS 8900/1-71 pentru determinarea
azotaţilor;
- STAS 8601-70 pentru determinarea
sulfaţilor.
b) Determinări pe armătură
Determinarea caracteristicilor mecanice şi fizico-chimice (dacă
e nevoie) şi determinarea gradului de corodare a armăturilor se efectu-
ează pe probe prelevate din lucrare de către laboratoare specializate
utilizând metode specifice de analiză în conformitate cu prevederile
din: STAS 6605-78; pentru încercarea la tracţiune a oţelului beton,
STAS 4203-74; STAS 7626-78, STAS 11961/1.2-83, încercări meta-
lografice ş. a.
Starea de corodare a armăturilor sau a elementelor metalice se
determina în funcţie de următorii indicatori:
- caracterul mediului agresiv;
- natura, grosimea şi compactitatea produşilor de coroziune;
- tipul oţelului care se determină prin analize: fizico-
mecanice (STAS 6605-78; STAS 6967-88), metalografice
(STAS 4203-74; STAS 7626-78) şi chimice.
Prin încercarea la tracţiune [24] a probelor de armătură se
pot pune în evidenţă şi eventualele fisuri preexistente cauzate de
fenomenul de coroziune.
3.3.5. Agresivitatea mediului
Pentru aprecierea corectă a cerinţelor de protecţie anticorosivă a
rezervoarelor, decantoarelor şi metantancurilor se va solicita proprie-
tarului buletine de laborator privind agresivitatea lichidelor staţionate
sau care circulă prin recipienţii (rezervoare, decantoare sau metan-
tancuri) investigaţi.
Pentru analizarea situaţiei, în ceea ce priveşte mediul agresiv
din zona recipienţilor, este necesară compararea datelor avute în
23
 vedere în faza de proiectare cu cele efective culese în timpul
investigaţiilor [l 7.].
Fluidele industriale care staţionează sau trec prin recipienţii de
beton armat şi beton precomprimat sunt foarte variate din punct
de vedere al provenienţei, agresivităţii, conţinutului şi pH-ului.
Gradul de agresivitate, al lichidelor înmagazinate faţă de
elementele de beton, se va stabili în conformitate cu prevederile din
normativului NE 012-99 şi a STAS 3394/1-83, iar cel al mediului
aerian interior (deasupra lichidului) şi exterior recipientului se
stabileşte pe baza prevederilor Instrucţiunilor tehnice C 170-87 şi
STAS 10128-86.
În cazurile în care acţionează simultan doi sau mai mulţi agenţi
corosivi , stabilirea gradului de agresivitate şi alegerea soluţiilor de
protecţie se va face de un institut de specialitate. Când lichidul
înmagazinat atinge temperaturi de peste 30° C, se va trece la gradul de
agresivitate imediat superior.
La proiectarea protecţiilor anticorosive a suprafeţelor de beton a
recipienţilor, proiectantul trebuie să adopte soluţii în funcţie de gradul
de agresivitate interioară şi exterioară şi de mărimea deformaţiilor pe
care trebuie să le permită stratul de protecţie anticorosivă în procesul
de exploatare.
4. DIAGNOSTICAREA
Diagnosticarea este activitatea de stabilire a stării tehnice şi a
nivelului de degradare şi deteriorare a construcţiei şi se are în vedere
şi stabilirea cauzelor care le-au generat.
Diagnosticarea stării tehnice a rezervoarelor, decantoarelor şi
metantancurilor este rezultatul activităţii de investigare şi constituie
baza adoptării soluţiilor de intervenţie. Diagnosticarea se face pe baza
datelor cuprinse în documentaţia de urmărire în timp a recipienţilor şi a
celor culese pe parcursul investigaţiei desfăşurate [2, 3, 4].
Diagnosticarea va avea în vedere, pe de o parte, starea tehnică şi
gradul de degradare prin coroziune a construcţiei (specifice mediilor
agresive analizate), iar pe de altă parte defectele/degradările datorate
altor cauze.
Aceiaşi specialişti care au desfăşurat faza de investigare trebuie
să se ocupe de diagnosticare şi să participe la luarea deciziei de
intervenţie. Aceşti specialişti vor recomanda soluţiile de remediere
care vor face obiectul unui proiect.
4.1. Etapele stabilirii diagnosticului
Stabilirea diagnosticului se face parcurgând următoarele etape:
- examinarea preliminară în situ a construcţiei şi a
proiectului;
- examinarea şi prelucrarea datelor din fişele de urmărire a
comportării în timp a recipienţilor;
- examinarea observaţiilor culese în faza de investigare
preliminară (dacă este cazul) şi detaliată:
- examinarea şi interpretarea rezultatelor determinărilor în
situ şi în laborator;
- studierea procesului tehnologic;
- prelucrarea datelor şi analiza prin calcul a nivelului de
siguranţă în exploatare al construcţiei;
- stabilirea diagnosticului şi propuneri de intervenţie.
Dacă în urma investigaţiilor şi diagnosticării se consideră
necesară o intervenţie pentru prevenirea unor accidente sau avarii, se
va anunţa imediat proprietarul/utilizatorul şi Inspecţia de stat în
construcţii despre necesitatea luării unor măsuri, făcându-se totodată
şi propunerile corespunzătoare.
Specialiştii şi experţii vor întocmi un raport scris care va
cuprinde datele privind investigarea, analiza şi diagnosticarea recipi-
enţilor, măsurile de intervenţie preconizate, şi se va preciza durata de
viaţă a construcţiei după aplicarea măsurilor de reparare/consolidare.
În acest raport, în funcţie de concluziile trase, se va preciza
perioada de timp în care trebuie să se realizeze lucrările de reparaţie/
25
 consolidare, astfel încât să fie utile scopului propus. Totodată se va
indica de expert capacitatea portantă a construcţiei ulterior aplicării
operaţiilor de reparare/consolidare sau posibilitatea reducerii sarcinilor
(solicitărilor) de exploatare.
Acest raport va avea caracter obligatoriu pentru proprietar sau
beneficiar privind exploatarea în continuare a recipienţilor sau pentru
luarea deciziei de oprire şi intervenţie reparare/consolidare.
5. MĂSURILE DE INTERVENŢIE
Măsurile de intervenţie la structura recipienţilor se propun în
funcţie de natura şi gradul de degradare a elementelor investigate,
având ca reper prevederile „Instrucţiunilor tehnice privind procedeele
de remediere a defectelor pentru elementele de beton şi beton armat" –
indicativ C149-93.
Măsurile de intervenţie pentru remedierea (repararea/ consoli-
darea) şi protecţia recipienţilor supuşi acţiunii diferitelor medii
agresive, constau în măsuri corective asupra elementelor/structurilor
de beton armat şi precomprimat şi se iau în scopul asigurării durabili-
tăţii şi siguranţei în exploatare a construcţiilor [9].
La luarea unor măsuri de intervenţie se are în vedere pe lângă
înlăturarea cauzelor care au stat la baza avariilor/degradărilor şi
înlăturarea tuturor surselor care pot provoca degradarea elementelor
structurale.
5.1. Categoriile de degradări întâlnite
În activitatea de investigare a recipienţilor pot fi întâlnite urmă-
toarele tipuri de degradări, clasificate în funcţie de modul în care
acestea afectează durabilitatea, siguranţa în exploatare şi stabilitatea
construcţiilor:
a) degradări care nu afectează durabilitatea, siguranţa în exploa-
tare şi stabilitatea construcţiei în intervalul următor de timp (1-3 ani)
cum ar fi:
26
- deteriorarea locală a protecţiei anticorosive;
- dezalcalinizare superficială a betonului;
- fisuri cu deschidere mică.
Măsurile de intervenţie în acest caz se rezumă la curăţirea
şi refacerea suprafeţei de beton afectată şi refacerea protecţiei
anticorosive.
b) degradări pe zone mai întinse, care afectează durabilitatea
unor elemente/îmbinări fără a afecta rezistenţa, stabilitatea şi etanşei
tatea elementelor structurii în intervalul următor de timp (6 luni-1 an)
şi anume:
- dezalcalinizarea betonului, putând depăşi nivelul armă
turilor;
- corodarea armăturilor;
- fisuri cu deschideri importante.
Măsurile de intervenţie constau din:
- îndepărtarea betonului degradat şi a armăturilor corodate:
- înlocuirea armăturilor corodate cu armături de acelaşi tip
şi diametre;
- refacerea secţiunii de beton degradat;
- refacerea protecţiei anticorosive.
c) degradări care afectează imediat şi în mod grav rezistenţa,
stabilitatea şi etanşeitatea structurii şi anume:
- monolitizări degradate sau inexistente:
- beton segregat, cu găuri şi caverne:
- beton dezalcalinizat profund, depăşind nivelul armăturilor;
- fisuri/expulzări datorită coroziunii generale sau locale a
armăturii;
- crăpături sau dislocări în pereţii de beton ai recipienţilor.
Măsurile de intervenţie se iau în funcţie de gravitatea şi amploa-
rea degradărilor şi pot cuprinde:
- repararea/consolidarea zonelor grav avariate şi refacerea
protecţiei anticorosive a acestora;
21
 - dezafectarea şi demolarea parţială sau totală a
construcţiei.
Înaintea începerii operaţiilor de reparare/consolidare şi de
aplicare a protecţiilor anticorosive se va executa operaţia de pregătire
a suprafeţelor [2].
În funcţie de rezultatele investigării şi diagnosticării stării de
degradare a elementelor structurale, prezentate în expertiză, aplicarea în
practica a măsurilor de intervenţie propuse se va face prin elaborarea
proiectelor şi detaliilor de execuţie pentru fiecare caz concret în parte.
Proiectele se vor elabora în colaborare cu colectivul de
specialişti care au efectuat expertizarea construcţiei şi vor fi verificate
de verificatori autorizaţi.
5.2. Protecţia anticorosivă
Regulile privind proiectarea lucrărilor de protecţie anticorosivă
a recipienţilor din beton, beton armat şi precomprimat destinate
neutralizării sau epurării apelor uzate sunt cele prevăzute în „Ghidul
de proiectare, execuţie şi exploatare privind protecţia anticorosivă a
bazinelor din beton armat destinate neutralizării şi epurării apelor
industriale" - indicativ GP 036-98.
Protecţia anticorosivă care se aplicată pe suprafeţele elemen-
telor din beton armat se poate realiza sub formă de [14]:
- acoperiri peliculare multistrat pe bază de polimeri şi
elastomeri:
- mase de şpaclu (simple sau armate);
- placaje anticorosive (zidărie din cărămizi şi gresie);
- diferite tipuri de vopsele de protecţie anticorosivă.
Aplicarea măsurilor de protecţie se va face după terminarea
fazei de remediere (reparare/consolidare) a elementelor structurale.
Recipienţii de beton armat şi beton precomprimat trebuie
protejaţi, atât împotriva agresivităţii lichidului înmagazinat, cât şi a
mediului în care sunt amplasaţi [14, 16].
28
Fluidele industriale care staţionează sau trec prin recipienţii de
beton armat şi beton precomprimat sunt foarte variate din punct de
vedere al provenienţei, agresivităţii, conţinutului şi pH-ului.
Gradul de agresivitate al lichidelor înmagazinate faţă de
elementele de beton se va stabili în conformitate cu prevederile din
anexa I. 4. a normativului NE 012-99 şi a STAS 3394/1-83. iar cel al
mediului aerian interior (deasupra lichidului) şi exterior recipientului
se stabileşte pe baza prevederilor instrucţiunilor tehnice C 170-87 şi
STAS 10128-86.
În cazurile în care acţionează simultan doi sau mai mulţi agenţi
corosivi, stabilirea gradului de agresivitate şi elaborarea soluţiilor
de protecţie se va face de un institut de specialitate. Când lichidul
înmagazinat atinge temperaturi de peste 30° C. se va trece la gradul de
agresivitate imediat superior.
La proiectarea protecţiilor anticorosive a suprafeţelor de beton a
recipienţilor, proiectantul trebuie să adopte soluţii în funcţie de gradul
de agresivitate interioară şi exterioară şi de mărimea deformaţiilor pe
care trebuie să le permită stratul de protecţie anticorosivă în procesul
de exploatare.
Lucrările de protecţie anticorosivă se vor executa având la bază
o documentaţie de execuţie întocmită conform prevederilor legislaţiei
în construcţii în vigoare şi a condiţiilor specifice de la fiecare obiectiv
Soluţiile de protecţie se vor alege împreună cu proiectantul, tehnolo-
gul beneficiarului, sau ţinând seama de propunerile acestora în tema
de proiectare.
Documentaţia va include şi următoarele:
- normele, standardele sau agrementele tehnice pentru
diferitele materiale şi tehnologii de protecţie recomandate [14];
- menţionarea durabilităţii sistemelor/materialelor de pro
tecţie, eventual durata de serviciu garantată de producător;
- instrucţiuni de punere în operă şi exploatare pentru
menţinerea în timp a calităţii sistemului de protecţie.
Obligaţiile beneficiarilor care exploatează bazinele protejate
anticorosiv sunt cele menţionate în „Ghidul de proiectare, execuţie şi
29
exploatare privind protecţia anticorosivă a bazinelor din beton armat
destinate neutralizării şi epurării apelor industriale" - indicativ
GP 036-98.
6. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII
La realizarea lucrărilor de investigare, intervenţie şi protecţie
anticorosivă a recipienţilor se vor respecta măsurile de protecţie a
muncii şi măsurile privind prevenirea incendiilor prevăzute în:
- Norme republicane de protecţie a muncii, aprobate de
Ministerul Muncii şi Ministerul Sănătăţii cu Ordinul nr. 34/1975
şi 60/75 cu modificări aprobate cu Ordinul nr. 110 şi 39/77;
- Norme de protecţie a muncii în activitatea de construcţii
montaj, aprobate de Ministerul Construcţiilor Industriale cu
Ordinul nr. 1233/D/1980;
- C 300 Normativ de prevenire şi stingere a incendiilor pe
durata executării lucrărilor de construcţii montaj;
- Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, P 118-1999;
- Decret 290/1977 şi Ordin MLPAT nr. 381/1219/MC din
1994: Norme generale de protecţie împotriva incendiilor la
proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor;
- Ordinul 9/N/15.03.1993: Regulament privind protecţia şi
igiena muncii în construcţii.
7. PRINCIPALELE REGLEMENTARI CONEXE
PREZENTULUI GHID
1. P 100-92 - „Normativ pentru proiectarea antiseismică a construc
ţiilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale"
2. PC 1/1-93 - „Îndrumător pentru diagnosticarea stării de degrada
re şi metode de remediere şi protecţie anticorosivă a elementelor
30
din beton armat degradate prin coroziune în medii agresive pe
bază de clor"
3. PC 1/2-94 - „Îndrumător pentru investigarea şi diagnosticarea
stării structurilor din beton armat, beton precomprimat şi oţel.
situate în medii agresive"
4. PC 1/3-96 - „Ghid privind urmărirea comportării în exploatare a
construcţiilor situate în medii agresive"
5. C 170-87 - „Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din
beton armat şi beton precomprimat supraterane în medii agresive
naturale şi industriale"
6. NE 012-99 - „Cod de practică pentru executarea lucrărilor din
beton, beton armat şi beton precomprimat"
7. C 26-85 - „Normativ pentru încercarea betonului prin metode
nedistructive"
8. C l 17-70 - „Instrucţiuni tehnice pentru folosirea radiografiei la
determinarea defectelor din elementele din beton armat"
9. C 149-93 - „Instrucţiuni tehnice privind procedeele de remediere
a defectelor pentru elementele din beton şi beton armat"
10. C 54-81 - "Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu
ajutorul carotelor"
11. C 236-91 - „Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei
semidistructive prin smulgerea din profunzime la determinarea
rezistenţei betonului din lucrare
12. C 219-85 - „Normativ pentru alcătuirea şi executarea pardose
lilor anticorosive"
13. P .73-78 - „Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi execuţia
recipienţilor din beton armat şi beton precomprimat pentru lichide"
14. GP 036-98 - „Ghid de proiectare, execuţie şi exploatare privind
protecţia anticorosivă a bazinelor din beton armat destinate
neutralizării şi epurării apelor uzate"
31
15. M.E. 003-99 - „Manual privind investigarea de urgenţă post-
seism şi stabilirea soluţiilor cadru de intervenţie imediată pentru
punerea în siguranţă provizorie a construcţiilor avariate"
16. C 56-85 -- „Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia
lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente". Cap. XX ,.Protecţia
contra agenţilor agresivi"
l 7. STAS 3349/1-83 - ..Betoane de ciment. Determinarea gradului de
agresivitate a apelor asupra betoanelor"
18. STAS 10128-86 - „Protecţia contra coroziunii a construcţiilor
supraterane din otel. Clasificarea mediilor agresive"
19. STAS 8009-80 - „Protecţia suprafeţelor metalice. Acoperiri prin
vopsire. Metode de verificare"
20. STAS 8663-70 - „Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea
clorurilor"
21. STAS 8601-70 - „Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea
sulfaţilor"
22. STAS 8900/1-71 - „Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea
azotaţilor"
23. STAS 8683-70 - „Ape de suprafaţă şi ape uzate. Determinarea
azotului amoniacal"
24. STAS 6605-78 - „Încercările metalelor. Încercarea la tracţiune a
oţelului beton, a sârmelor şi a produselor din sârmă pentru beton
precomprimat"
25. STAS 4203-74 - „Metalografie. Luarea şi pregătirea probelor
metalografice"
26. STAS 6258-73 - „Metode de determinare a adâncimii stratului
decarburat în oţeluri"
27. STAS 4165-88 - „Alimentări cu apă. Rezervoare din beton armat
şi beton precomprimat. Prescripţii generale"

32