Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DOCTRINELE ECONOMICE ÎN
ANTICHITATE
Speculaţii sau
stratageme de
Îmbogăţirea
înavuţire care
prin natură
asigurau un
monopol
Tot just era şi preţul rezultat din acordul părţilor. Uneori preţul just era preţul de monopol, dar de
cele mai multe ori preţul just era preţul de piaţă rezultat din negocierea dintre vânzător şi
cumpărător. În cazul încălcării înţelegerii de către cumpărător, de pildă, nerespectarea preţului
convenit între părţi în scopul unui mic câştig, atunci el îşi încalca îndatorirea faţă de zeii, „păstrători
şi apărători ai statului”, rupând, în acest mod, „legăturile principale ale relaţiilor sociale”.
După Platon, legea instituia controlul intens al preţurilor practicate
şi era o garanţie pentru prevenirea nedreptăţilor.
Pentru nişte contracte voluntare, cum erau tranzacţiile, legea era
destul de puţin permisivă: „Cine vinde ceva pe piaţă, să nu-i pună
două preţuri mărfii sale; ci, dacă nu găseşte cumpărător pentru
preţul fixat, să o ia şi să o expună a doua oară; însă în aceeaşi zi să
nu-i ridice, nici să nu-i coboare preţul”.
Mai mult, vânzătorul nu avea voie să-şi laude marfa şi nici să
folosească alte metode de atragere a potenţialilor cumpărători,
pentru că legea da dreptul păzitorilor pieţei să-i confişte produsele.
Dacă marfa era falsificată, atunci cel în cauză primea atâtea lovituri
câte drahme costa produsul.
Doctrina intervenţiei statului în iniţiativa privată
La filosofii greci, intervenţia statului în iniţiativa privată era admisă fără să fie controlată
şi fără să aibă vreo limită. Ei sacrificau astfel drepturile individului în favoarea
colectivităţii, după cum, pentru a stabiliza populaţia la un nivel optim, nu ezitau să susţină
reglementarea căsătoriilor şi deportarea forţată pentru cei ce proslăveau pruncuciderea şi
avorturile.
Omnipotenţa statului era foarte bine redată de celebrul principiu aristotelic după care „în
mod necesar întregul este anterior părţii”.
În contradicţie cu spiritul lor liber, dar şi cu tot ce însemna cultivarea libertăţii drept cea
mai mare virtute, filosofii greci imaginau statul antic intens reglementat, de la căsătorie
(după caz, celibat), serviciul militar, comerţ, manifestări publice până la mobilitatea
individuală, într-un cuvânt, toate instituţiile care dădeau consistenţa totului.