13.

Fenomenul de design în SUA

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, țările europene și Japonia erau preocupate de
asigurarea hranei și a adăpostului pentru cetățeni. Statele Unite, pe ale căror teritorii nu s-au dat lupte,
traversaseră războiul mondial cu economia intactă. Modul de viață american a început să influențeze
aproape toate aspectele vieții de zi cu zi și ale culturii europene. America a devenit peste noapte nu
doar o putere economică mondială, dar și una culturală. Avangarda din Germania, Franța și Olanda
era vlăguită, în timp ce utopiile constructiviștilor ruși erau demult suprimate de stalinism. Mai mulți
reprezentanți ai Școlii Bauhaus, dar și alți arhitecți și designeri importanți emigraseră în SUA unde
vor contribui la întărirea identității modernismului american. Mies van der Rohe devine profesor la
Michigan Institute of Technology și proiectează cîteva clădiri pentru noul campus al universității. În
1958 se încheie lucrările la Seagram Building, un zgîrie-nori situat în centrul orașului New York,
care servea ca sediu central pentru cel mai mare producător de alcool al vremii. Această clădire va
marca adoptarea modernismului ca cea mai potrivită expresie a marilor corporații multinaționale.
Firmele mari de arhitectură prosperă, realizînd lucrări de mari dimensiuni, care încorporau în
interioarele lor și lucrări de artă ale unor artiști ca Joan Miro, Saul Steinberg sau Alexander Calder.
Clădirile de birouri cu spații deschise, în care diversele zone sunt departajate de mobilier de
depozitare de înălțime medie și cu plafoane false care maschează, dar permit în același timp un acces
ușor la instalațiile de aer condiționat, devin simboluri ale capitalismului american. Acest model de
sediu de corporație va fi exportat în următoarea perioadă în Europa și în alte locuri ale lumii. Los
Angeles, în mod special, devine în această perioadă un teren al inovației. Locul în care s-a dezvoltat
industria cinematografiei, dar și a aeronauticii, continuă să atragă personalități care doreau să creeze
ceva nou în domenii ca arhitectura, designul, filmul, muzica, artele plastice sau afacerile. Lipsa
tradiției care ar fi funcționat ca un factor de inhibiție, dar și clima blîndă care favoriza un optimism
fără limite, au creat terenul propice pentru experimentele modernismului, termen care de abia acum
se află pe buzele tuturor.
În 1929 s-a înființat la New York primul muzeu gîndit ca o instituție activă de cercetare și de
captare a realităților artistice, arhitecturale și de design contemporane, care va dedica expoziții întregi
arhitecturii și designului – MoMa, The Museum of Modern Art. Aici s-au organizat și numeroase
concursuri, încă din anii 30, unul dintre cele mai faimoase fiind cîștigat de un proiect realizat de
Charles Eames și Eero Saarinen în 1940, aceștea considerîndu-se unii din cei mai influenți designeri
americani. Muzeul de Artă Modernă din New York organizează în 1940, prin intermediul
Departamentului de arhitectură și design și în colaborare cu o rețea de magazine de mobilă, un
concurs intitulat ”Designul organic în mobilarea locuinței” care își propunea să promoveze forme
contemporane de mobilier și alte accesorii pentru locuință. Premiile întîi și al doilea au fost cîștigate
de Eero Saarinen și Charles Eames, care au prezentat mai multe piese de mobilier realizate din placaj
mulat stratificat. Scaunele concepute din furnire mulate s-au dovedit a fi prea dificile pentru
producția în serie. Însă în timpul războiului, Eames onorase o comandă de atele de lemn pentru
fracturi, destinată armatei americane, întrucît cele de aluminiu produceau răni suplimentare. Această
comandă i-a permis să experimenteze tehnica placajului mulat stratificat. Așa că în 1945, imediat
după terminarea războiului, va lansa scaunul denumit LCW cu forme rotunjite, organice. Formele
organice vor deveni o constantă a repertoriului designului american al anilor 50, forme inspirate
direct din arta lui Henry Moore sau a sculptorului american Alexander Calder.
Pe fondul cererii de locuințe ieftine, în special pentru familiile tinerilor veterani care se întorceau
de pe front, în revista Art & Architecture în 1945 se lansează un program intitulat Casa-studiu de caz.
Gîndit ca un factor de influență asupra gustului publicului consumator, dar și al producătorilor de
case, programul își propunea să încurajeze și să răspîndească acceptarea unui mod de viață considerat
modern. Un total de 36 de case, nu toate construite, au fost proiectate de arhitecți tineri. Cea mai
remarcabilă dintre studiile de caz a fost casa cu numărul 8, proiectată de soții Eames pentru ei înșiși.
Locuința îmbina în mod fericit principiile prefabricării, modulării și ale industrializării, cu atenția
pentru mediul înconjurător și folosirea unor culori sau detalii de execuție remarcabile. Tehnicile de
punere în operă ale acestei case par mai apropiate de cele din halele de producție industrială decît de
metodele tradiționale de construcție. După 1948, Ray și Charles Eames încep experimentele cu
materiale plastice și fibra de sticlă. Tehnologia fibrei de sticlă fusese pusă la punct în procesul de
fabricare a antenelor parabolice pentru radarele militare. În 1956, Eames va proiecta un fotoliu cu
taburet pentru susținerea picioarelor, fotoliu care va deveni un edevărat simbol al confortului. Ray și
Charles Eames au ridicat profesia de designer la cele mai înalte cote de succes pe care aceasta le-a
atins vreodată.
Raymond Loewy, după emigrarea sa în America în 1919, a devenit unul din marii pioneri în
consultanța de design industrial. În America el a constatat că există o mare diferență între calitatea
obiectelor și aspectul lor exterior. Loewy consideră că producția este în cea mai mare parte confuză și
lipsită de stil. În proiectele sale el nu mai folosește stilurile trecutului ci, în spirit modernist, se inspiră
din tehnologia cea mai avansată, automobilul, pe care o aduce în designul de obiect casnic. Astfel,
frigiderul Six Coldspot din 1935 are o linie bazată pe rotunjimi și încorporează elemente metalice
fasonate, mînerul aplatizat, împrumutate din industria auto. Acesta va fi și primul obiect de uz casnic
al cărui marketing a fost făcut pe baza aspectului estetic. La mij anilor 30 Loewy va concepe o serie
de locomotive pentru căile ferate din Pennsylvania, de formă aerodinamică, a căror linie se bazează
pe plasticitate. El a creat celebrele logouri pentru Shell, TWA, dar şi automatele de Coca-Cola,
pachetul de Lucky Strike. Totodată, a lucrat cu producătorul de maşini american Studebaker şi a
participat la proiecte Electrolux, Harley Davidson etc.
Donald Deskey, de formație arhitect, a fost deosebit de marcat de Expoziția internațională a
artelor decorative de la Paris din 1925 care-l face să abordeze creația de mobilier și de interioare de
lux pentru o clientelă aparținînd elitei financiare americane. Între designurile sale de interior celebre
se numără Radio City Music Hall Rockfeller Center, Bar Casino International din New York unde
pare a se inspira din volumele navelor transatlantice. El a fost printre designerii americani care au
folosit deosebit de elegant metalul în creația de mobilier și corpuri de iluminat.
Walter Dorwin Teague s-a implicat printre primii în consultanța de design și, propunînd
numeroase concepte noi de produse, el a contribuit semnificativ la modernizarea SUA. Întîlnirea cu
creația lui Le Corbusier de la expoziția din 1925 îl determină să renunțe la domeniul publicitar în care
lucrase anterior și să abordeze domeniul bunurilor de consum în serie mare. Începînd cu 1929
lucrează la o serie de noi designuri de aparate pentru Kodak, printre care un proiect care să schimbe
aparatul de fotografiat Kodak – Box Brownie. El gîndește o cutie cu forme rotunjite care vor spori
identitatea modernă a aparatului. Este important de menționat că Teague s-a implicat îndeaproape în
marketingul și difuzarea produselor al căror design îl semna, preocupîndu-se de asemenea de logo-
urile și ambalajele produselor.