Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PARTEA I -
BAZELE PROCESELOR DE
PREGĂTIRE A FIRELOR ÎN VEDEREA
ŢESERII
7
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
8
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
9
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Fire tip mătase - sunt fire mono sau polifilamentare obţinute pe cale chimică din
polimeri naturali (viscoză, acetat, cupro) sau din polimeri chimici (PES, PNA)
10
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
11
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
12
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
BOBINAREA
Bobinarea este operaţia tehnologică prin care firele sunt trecute de pe ţevi sau
sculuri pe bobine.
Scopul operaţiei de bobinare este:
obţinerea bobinelor cu lungimi mari de fire care să asigure o funcţionare
îndelungată următoarelor maşini din fluxul tehnologic;
curăţarea firelor de impurităţi aderent, nopeuri, îngroşări, scame şi alte
defecte de fir. Această operaţie se realizează cu ajutorul curăţitoarelor. dacă
impurităţile s-ar menţine pe fir, la operaţia de încleiere ele s-ar fixa mai puternic,
constituind zone de frecare şi agăţare faţă de organele de lucru ale maşinii de ţesut;
îndepărtarea porţiunilor slabe din fir (noduri slabe, porţiuni subţiri sau
netensionate) care ar putea produce opriri frecvente ale utilajelor următoare de pe
fluxul tehnologic. La operaţia de bobinare, la ruperea unui fir se opreşte un singur fus,
pe când la operaţiile următoare se opreşte întreaga maşină (mii de fire) ;
obţinerea bobinelor moi, cu densitate mică de înfăşurare, pentru vopsirea în
fir. La bobinele moi se utilizează tuburi din oţel inoxidabil, cu perforaţii;
parafinarea firelor cu destinaţie tricotaje.
Pentru realizarea scopurilor propuse operaţia de bobinare trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
menţinerea şi îmbunătăţirea caracteristicilor fizico-mecanice iniţiale ale firului;
asigurarea unei tensiuni optime şi uniforme a firului în timpul operaţiei de
bobinare;
asigurarea unei lungimi de fir pe bobină care să fie un multiplu al lungimii
urzelii;
13
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
10
7
9
8 6
5
3
4
2
Fig. 1.1.
14
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
firului pe bobina 7 sau pe mosor, pentru realizarea unei înfăşurări în cruce sau în
paralel. Bobina primeşte mişcarea de rotaţie de la axul 8 sau, de la tamburul tăiat sau
de la tamburul şănţuit. În cazul în care firul se prezintă sub formă de scul, sculul 9 este
aşezat pe vârtelniţa 10, frânată cu ajutorul unei greutăţi. Firul desfăşurat de pe
vârtelniţă este condus prin dispozitivul de curăţire prin conducătorul de fir şi apoi
înfăşurat pe bobină sau mosor. În acest caz nu este necesară trecerea prin dispozitivul
de tensionare, pentru că în acest caz tensionarea se realizează prin frânarea vârtelniţei.
La bobinare firul se înfăşoară sub formă de elice pe suporturi. Suporturile pot fi
cilindrice cu flanşe, tuburi cilindrice sau tronconice. Suporturile (fig. 1.2.) pot fi
confecţionate din lemn, carton presat, oţel inoxidabil sau mase plastice. Suporturile
trebuie prevăzute cu caneluri pentru a se evita alunecarea firelor.
Fig. 1.2.
Bobinele pot avea diferite forme, prezentate în figura 1.3.
a) b)
15
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
c) d)
e) f)
g) h)
Fig. 1.3.
16
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
a) bobină cilindrică
b) bobină cilindrică solară
c) bobină butelie (bobină cu flanşe de bază)
d) bobină cu două flanşe (mosor)
e) bobină tronconică cu baze drepte
f) bobină tronconică cu bază sferică
g) bobină cilindrică biconică
h) bobină tronconică tronconică
La bobinele cilindrice cu sau fără flanşe înfăşurarea firului se face în straturi
cilindrice de lungime constantă. La bobinele fără flanşe desfăşurarea firului se poate
face axial de pe bobina staţionară, existând pericolul ruperii firului la căderea spirelor
sub baza bobinei. La desfăşurarea firului de pe bobine cu flanşe este necesară rotirea
bobinei introducându-se în fir tensiuni mari şi variabile în timp.
La bobina butelie înfăşurarea firului se realizează în straturi cilindrico-conice cu
lungime descrescătoare spre vârf. Desfăşurarea se face axial prin plasarea unui
conducător de fir la o anumită distanţă, pe axul bobinei.
La bobina tronconică cu baze drepte înfăşurarea firului se face în straturi conice
cu lungime constantă. Forma conică a straturilor permite o desfăşurare axială uşoară,
de pe bobina staţionară.
La bobinele cilindrice biconice înfăşurarea firului se realizează în straturi
cilindrice cu lungime descrescătoare la ambele capete.
La bobinele tronconice biconice înfăşurarea firului se face în straturi conice cu
lungime descrescătoare la ambele capete. Aceste bobine se folosesc la fire sintetice
filamentare, care au un coeficient de frecare mic şi la care firele de la bază nu ar fi
stabile, ar aluneca deteriorând bobina.
Indiferent de forma pe care o are, pentru a realiza o bobină sau un mosor, este
necesară combinarea a două mişcări şi anume:
o mişcare de rotaţie a bobinei sau mosorului;
o mişcare de oscilare a firului.
17
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Mişcarea de rotaţie este necesară pentru înfăşurarea spirelor iar cea de oscilare a
firului pentru repartizarea sa pe întreaga lungime a mosorului sau bobinei.
A=B A
A B B
B
a) b) c)
Fig. 1.5
La vârf punctul de desprindere A trece direct în balon (fig. 1.5.a), fără a aluneca
pe suprafaţa de desfăşurare (A coincide cu B). Pe măsură ce ţeava se goleşte, punctul
18
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Numărul buclelor din balon este variabil funcţie de poziţia de desprindere (fig.
1.6.). Forma şi numărul buclelor sunt direct influenţate de tensiunea firului, adică de
condiţiile de desfăşurare. Baloanele multiple sunt generate când tensiunea în fir este
mică. La tensiune mare apare balonul simplu. Cum firul se autoroteşte, rezultă că
punctul de desprindere, având tensiune mare, poate imprima întregului fir aceeaşi
viteză unghiulară.
h1
H
h2
H
Fig. 1.6.
19
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
20
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
a. b. c.
Fig. 1.7.
c. Dispozitive de control-curăţire
Dispozitivele de control-curăţire au rolul de a efectua controlul pe lungimea
firului în vederea depistării şi eliminării zonelor cu defecte sau a impurităţilor aderente
şi a scamei. Curăţarea şi controlul firelor se realizează cu ajutorul unor dispozitive care
au rolul de a opri firul la apariţia unor zone cu îngroşări, cu cârcei, a nodurilor prea
mari şi de a îndepărta impurităţile aderente. Eliminarea defectelor se realizează fie prin
ruperea firului în dispozitivul de control-curăţire care declanşează oprirea automată a
fusului respectiv, fie prin tăierea automată a zonelor în care diametrul firului depăşeşte
21
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
limitele admise. Reglarea se face în aşa fel încât să permită trecerea porţiunilor de fir
care nu depăşesc 1,5...2,5 diametrul firului.
Montarea curăţitorului de fir se face de obicei după dispozitivul de tensionare a
firului. În zona de lucru a dispozitivului de curăţire firul are o poziţie orizontală apoi
trece printr-un conducător fix sau mobil, care poate comanda oprirea bobinei la
ruperea sau terminarea firului.
Dispozitivele de curăţire se împart în trei categorii: mecanice, electromecanice
şi electronice.
- dispozitivul de curăţire mecanic cu fantă fixă (fig. 1.8.a.) are o construcţie
simplă, fiind format dintr-o placă metalică 1, în care este practicată fanta 2. Acest tip
de curăţitor este schimbător în funcţie de diametrul firului. Unele curăţitoare mecanice
au forma unui disc cu mai multe fante de mărimi diferite, putând fi rotit împreună cu
fanta corespunzătoare prin care trece firul.
- dispozitivul de curăţire mecanic cu fanta reglabilă (fig. 1.8.b.) este format
dintr-o placă fixă 1 şi placa mobilă 2 ce poate fi ridicată şi coborâtă cu ajutorul
şurubului 3, în vederea stabilirii distanţei necesare pentru curăţirea firului respectiv.
- dispozitivul de curăţire electromecanic (fig. 1.8.c.) este dotat cu un palpator
mecanic 1, foarte sensibil, care comandă un electromagnet al dispozitivului 2 de tăiat
firul 3. La acest dispozitiv, fanta se măreşte la apariţia porţiunilor groase ale firului şi
oscilarea plăcii peste limita fixată, comandând coborârea cuţitului şi tăierea firului. Se
asigură astfel un grad de curăţire de 100%, eliminând posibilitatea de scămoşare a
firului şi variaţiile de tensiune datorită frecărilor în fantă.
22
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
3 2 1
2
1 1
2
a. b. c.
Fig. 1.8.
- dispozitivul de curăţire electronic capacitiv acţionează prin variaţia
capacităţii unui condensator. Firul este trecut printre plăcile condensatorului, legat la
un circuit electronic de înaltă frecvenţă. Orice neuniformitate a firului provoacă o
variaţie a capacităţii condensatorului care, amplificată, acţionează asupra
electromagnetului cuţitului. Reacţia este instantanee, tăierea firului făcându-se la 1mm
de porţiunea îngroşată. Lungimea unui astfel de curăţitor este de 40 mm şi poate fi
adaptat la toate tipurile de maşini de bobinat.
- dispozitivul de curăţire fotoelectric a fost adaptat la maşinile de bobinat de
construcţie recentă, dar poate fi adaptat şi la maşinile de bobinat vechi. Funcţionarea
dispozitivului se bazează pe acţiunea unei celule fotoelectrice care măsoară diametrul
firului ce trece printr-un fascicul luminos dirijat spre celulă. Variaţiile diametrului
firului produc o variaţie a intensităţii luminii care, detectată de celula fotoelectrică,
acţionează în circuitul electronic, comandând punerea în funcţiune a cuţitului.
d. Dispozitive de tensionare a firului
Bobinarea firului trebuie să se facă sub o tensiune constantă pentru a asigura o
densitate de înfăşurare corespunzătoare pe mosor sau bobină şi, în acelaşi timp să se
producă ruperea firului în porţiunile slabe. Pentru a ajunge la tensiunea necesară, firul
23
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
24
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
2 1
1
4
2 4
3 5
3 5
1
2
1 3
2
a. b.
c. d.
Fig. 1.9.
25
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
h
A B 2α
πD
α
1.10.).
Fig. 1.10.
26
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
27
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
A
O
B
Fig. 1.11.
Când firul ajunge în punctul A, se întoarce şi începe depunerea unui alt strat.
La a doua revenire la aceeaşi extremitate a bobinei, firul ajunge în punctul B după
care se întoarce şi începe depunerea următorului strat. Între razele care unesc punctele
A şi B cu centrul O a secţiunii bobinei se formează un unghi la centru Ψ, numit unghi
de deplasare al punctelor de întoarcere. Acest unghi se calculează cu relaţia:
Ψ = 2 π (nb1 - nb1*)
unde:
- nb1 - numărul de rotaţii făcute de bobină în timpul unui ciclu de înfăşurare (o
oscilaţie completă a firului);
- nb1* - partea întreagă a lui nb1.
În funcţie de variaţia unghiului de deplasare al punctelor de întoarcere Ψ, putem
deosebi două tipuri de bobinări:
bobinare în cruce neuniformă, unde unghiul Ψ variază continuu în timpul
înfăşurării
bobinare în cruce de precizie, unde unghiul Ψ este constant indiferent de
raza bobinei.
28
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Densitatea de înfăşurare
Densitatea de înfăşurare, ρ, reprezintă raportul dintre masa şi volumul bobinei.
Valoarea densităţii de înfăşurare depinde de tipul înfăşurării, tensiunea în fir,
masa specifică a firului şi structura sa.
Pentru calculul densităţii de înfăşurare trebuie cunoscuţi parametrii bobinei:
dimensiunile bobinei;
unghiul de înclinare al spirelor α;
conicitatea bobinei, sin ;
numărul de spire dintr-un strat, Ns;
desimea spirelor, ns;
desimea straturilor, n;
coeficientul de acoperire superficial, Ks;
coeficientul de acoperire volumetric, Kv;
ΔR
Fig. 1.12.
unde:
- ΔSf - suprafaţa ocupată de spire în elementul considerat;
- ΔS - suprafaţa totală a elementului separat;
29
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
ΔS = L ΔR cos
Suprafaţa ocupată de fire din elementul de suprafaţă detaşat este produsul dintre
suprafaţa unei secţiuni şi numărul de secţiuni din element. Spirele nu sunt
perpendiculare pe suprafaţa secţiunii, din cauza unghiului de înfăşurare, deci secţiunea
nu va fi un cerc ci o elipsa de axe D şi D/cos α.
Pe de altă parte,
Deci, ρ = ρf KV = ρf KS
30
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
=0,
Înfăşurarea paralelă
31
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
înfăşurării; în al doilea caz, viteza periferică creşte cu creşterea razei, apărând tensiuni
la creşterea razei.
Fig. 1.13.
1
b)
32
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Densitatea de înfăşurare:
33
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
unghi este variabil, astfel distanţa dintre spirele paralele din straturi succesive cu
acelaşi sens de depunere este diferită de zero.
Înfăşurarea este folosită la toate firele filate.
Înfăşurarea se realizează prin îmbinarea mişcării de rotaţie a bobinei cu
mişcarea de oscilaţie a firului. În funcţie de modul de realizare a acestor mişcări se
întâlnesc mai multe mecanisme:
mecanisme la care rotirea bobinei şi oscilaţia firului sunt realizate de organe
diferite;
mecanisme la care rotirea bobinei şi oscilaţia firului sunt realizate de acelaşi
organ.
Caracteristicile structurale ale bobinelor cu înfăşurare în cruce neuniformă
1. Unghiul de înclinare al spirelor
unde:
- v1- viteza periferică a bobinei;
- v2- viteza firului;
- nT- turaţia tamburului;
- L- lungimea bobinei;
- hT- pasul canalului;
- DT- diametrul tamburului.
Aceste bobine se numesc bobine cu unghi de încrucişare constant.
Unghiul de încrucişare se alege în funcţie de destinaţia bobinelor:
α = 15÷270; 2α = 30÷540
2. Pasul spirelor
34
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
unde:
- Ns- numărul de spire în strat;
- A*- partea întreagă a lui
Între începutul şi sfârşitul unei bobine, timp în care diametrul D variază între D o
şi Df, expresia
35
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Pentru D D0 ÷ D1 →A = A1*
D D1 ÷ D2 →A = A2*
Pentru fiecare interval, ψ variază hiperbolic în raport cu Db.
Punctul de întoarcere variază hiperbolic, trecând de mai multe ori prin valoarea
zero.
Când ψ ≠ 0, spiralele se suprapun.
Suprapunându-se punctele de întoarcere, se obţine o bandă, o îngroşare care
este un defect. Acest lucru se obţine în D1, D2, etc.
Acelaşi efect se obţine şi când ψ = .
Acelaşi efect se obţine şi când ψ = * 2, 3, ./2, dar cu efect mai puţin
pronunţat.
După ce se depăşeşte valoarea D b1, Db2… bobina este uniformă. Dar defectul
există deşi este ascuns. Pentru a elimina defectul de benzi, maşinile sunt dotate cu
mecanisme care produc perturbaţii ale turaţiei bobinei, se perturbă legea de variaţie a
lui ψ, deci tg α. Astfel se obţine o bobinare în cruce neuniformă.
Densitatea bobinelor cu înfăşurare în cruce neuniformă şi înfăşurare
diferenţială:
Desimea straturilor:
Grosimea straturilor:
36
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Bobinarea de precizie
37
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
1. Înclinarea spirelor
C > 0 şi R > 0, deci are semn negativ, iar funcţia este descrescătoare.
Panta asimptotei la curbă:
L = mR + n, de unde rezultă:
Panta asimptotei este zero, de unde rezultă că asimptota este axa absciselor.
După R1 – spiralele alunecă, rezultă Rmax < R1.
38
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Când R = 0, rezultă că λ = h.
39
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
λ = mR + n – asimptotă.
Asimptota: α = 2 R
Pentru o exploatare corectă se recomandă o variaţie a lui λ proporţională cu R,
adică să se lucreze cu Ro, nu cu Ro’.
40
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Dublarea
Prin dublare se înţelege operaţia prin care un număr de două sau mai multe fire
se înfăşoară deodată pe o bobină sau un mosor. Condiţia care se impune este ca firele
care se reunesc să fie identic tensionate.
Prin dublare firele sunt pregătite în vederea răsucirii lor. Operaţia de dublare
poate fi eliminată dar, în acest caz se obţin fire răsucite de calitate inferioară din cauza
tensionării diferite a firelor care se răsucesc.
Maşinile de dublat sunt asemănătoare cu maşinile de bobinat, de care se
deosebesc doar prin aceea că la fiecare cap de dublare există atâtea fuse pentru ţevi
câte sunt necesare pentru dublarea mai multor fire. De asemenea pentru fiecare fir
component există un dispozitiv de tensionare şi câte un dispozitiv de control care va
opri maşina în cazul ruperii unui fir component sau la terminarea acestuia de pe ţeava
de alimentare.
La noi în ţară se construiesc maşini de dublat tip D la Imatex Tg. Mureş care
sunt destinate prelucrării firelor din bumbac, lână, celofibră, pure sau în amestec cu
fibre chimice. Viteza de bobinare la aceste maşini este de 250...1150 m/ min.
La această maşină se execută bobine cilindrice sau tronconice, cu înfăşurarea
firului în cruce.
Mişcările necesare formării bobinelor cu dispunere în cruce sunt imprimate de
mişcările tamburului şi ridicarea periodică a bobinei de pe tambur. Tamburul
antrenează prin fricţiune bobina în mişcare de înfăşurare, iar canalul spiral dintre
tambure, conduce depunerea în cruce a firului. Tamburul, în timpul rotaţiei execută o
mişcare oscilatorie axială prin care se îmbunătăţesc condiţiile de dublare. Periodic,
41
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
bobinele sunt ridicate de pe tamburi în vederea unei frânări uşoare, pentru a evita
depunerea firului unul peste celălalt.
Răsucirea
Răsucirea este operaţia prin care se aplică firelor dublate un număr de torsiuni
(răsucituri) pe unitatea de lungime .
Prin răsucire se urmăreşte:
mărirea sarcinii de rupere a firelor pentru a putea suporta solicitările la
care vor fi supuse în timpul prelucrării, precum şi în timpul folosirii lor;
creşterea uniformităţii firului în grosime, ceea ce permite obţinerea unor
produse calitativ superioare;
obţinerea firelor de efect pentru mărirea sortimentului de ţesături şi
pentru obţinerea unui tuşeu special al acestora.
Uneori se reunesc mai multe fire răsucite şi se face o a doua răsucire rezultând
un fir cablat. .Firele cablate se folosesc în special ca fire tehnice şi sunt realizate din
fibre chimice sau liberiene.
Firele răsucite se împart în:
fire răsucite obişnuite
fire răsucite de efect
Firele răsucite obişnuite sunt alcătuite din fire simple identice din toate punctele
de vedere (materie primă, fineţe, torsiune, rezistenţă, alungire, masă, etc). Firele la care
doar una din aceste caracteristici diferă se numesc fire de efect.
În general, firele prin răsucire suferă o scurtare care poate varia între 1 şi 18 %.
Valoarea scurtării depinde de fineţea firelor, numărul firelor componente şi mărimea
torsiunii. Cu cât firele sunt mai groase şi torsiunea este mai mare, cu atât şi scurtarea
este mai mare.
42
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
unde:
- cs - coeficient de scurtare
. . .
Adică:
. . .
43
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Împărţim prin L:
44
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
P
P1 max
P2 max
Prin răsucire, în elementele componente ale firului răsucit apar tensiuni interne
care duc la apariţia cârceilor. Pentru a se realiza un fir stabil şi echilibrat trebuie să i se
dea un număr de răsucituri care să echilibreze forţele elastice interne din fiecare fir
component. Se poate obţine o stabilitate totală numai la firele dublu răsucite: ZZS sau
SSZ. Pentru stabilizarea firelor răsucite se utilizează operaţii tehnologice suplimentare:
aburire, tratare cu curenţi de înaltă frecventă etc.
Operaţia de răsucire a firelor se realizează cu ajutorul maşinilor de răsucit.
Acestea sunt de diferite tipuri constructive: maşini de răsucit cu inele, maşinile de
răsucit cu două sau trei etaje, maşini de răsucit cu dublă torsiune.
Indiferent de tipul constructiv, maşinile de răsucit sunt formate din:
- rastele pentru aşezarea formatelor de alimentare;
- dispozitive de debitare;
- dispozitive de torsionare şi de înfăşurare a firului răsucit.
45
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
pereche de cilindrii netezi. Cei inferiori, confecţionaţi din oţel, cuprind toată lungimea
şi sunt montaţi pe lagăre de alunecare, primind mişcarea de la motor. Cilindrii
1
4
5 3
6
7
8
9
12 13
11
10
Fig. 1.16
46
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
duce le ruperea unuia dintre fire şi înfăşurarea lui pe ţeava vecină. Răsucirea se
produce în zona cuprinsă între cursorul 6 şi conducătorul de fir 5.
Numărul de răsucituri pe unitatea de lungime a firului depinde de numărul de
rotaţii a fusului şi viteza cu care este alimentat firul spre ansamblul de răsucire.
Torsiunea T în răsucituri/m se calculează cu relaţia:
a
Fig. 1.17.
obţinându-se o ţeavă cu baza a, partea cilindrică b şi vârful conic c.
47
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Fig. 1.18.
48
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
formă de bobină.
Maşina de răsucit în etaje (fig. 1.19.) este formată din fusul 1, pe care se aşează
mosorul 2. Fusul primeşte mişcarea de rotaţie de la nuca 3 prin cureaua 4. De pe
mosorul 2, firul este trecut prin dispozitivul de ghidare 5, prin conducătoarele fixe 6 şi
7, prin conducătorul mobil 8, care depune firul pe un mosor sau o bobină 9, antrenat
de cilindrul 10. Fusul se roteşte în crapodina 11. La primul etaj se dă firelor o parte
din torsiune, apoi mosoarele de la acest etaj sînt trecute la etajele următoare, unde se
8 9
7 10
6 5
1
3
4
11
Fig. 1.19.
49
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
C D B
Fig. 1.20.
In figura 1. 21. este redată schema maşinii cu dublă torsiune la care s-a aplicat
acest principiu. De pe bobina 1 se desfăşoară firul dublat 2 care este condus în
interiorul axului 3 al portbobinei 4, menţinute în repaus tot timpul funcţionării maşinii.
Firul trece apoi la conducătorul de fir 5 ce se roteşte pe rulmenţi, ca urmare a rotaţiei
firului prin desfăşurare. Tensiunea în fir se asigură cu dispozitivul de frânare cu bilă 6
montat în capul fusului. Discul 7 care este organul de torsionare are în interior un tub
excentric prin care intră firul. Discul este montat pe rulmenţi atât în raport cu batiul
50
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
15 17
14
13 7
6
5 11
1
2 2
12 3
4
10
7
8
9
Fig. 1.21.
Portbobina este menţinută în repaus faţă de discul de torsiune cu ajutorul unor
magneţi permanenţi 10 montaţi pe portbobină şi batiul maşinii.
Firul este condus în exteriorul portbobinei, trece între clopotul 11 de acoperire a
bobinei şi cămaşa cilindrică 12, utilizată ca antiibalon; aici va primi a doua torsiune,
prima fiind realizată în interiorul axului 3 al portbobinei.
După torsionare, firul este condus prin conducătorul de fir 13, peste discurile de
frânare şi conducere 14, prin conducătorul de fir 15 şi înfăşurat pe bobina 16 care
primeşte mişcarea de rotaţie de la tamburul 17. Conducătorul de fir 15 are o mişcare
rectilinie alternativă care asigură repartizarea firului în lungul bobinei.
Aceste maşini sînt folosite mai mult la răsucirea firelor sintetice
51
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Fire de efect
52
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
53
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
54
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
TEXTURAREA
55
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Prin acest procedeu se obţin fire cu elasticitate mare. Procedeul este discontinuu
şi are o productivitate mică.
Se apelează la două fluxuri paralele pentru acelaşi fir:
A B
T = 2000 ÷ 4000 răs/m T = 2000 ÷ 4000 răs/m
Sens S Sens Z
↓ ↓
A → T = 120 ÷ 1500 C A → T = 120 ÷ 1400 C
t = 30 ÷ 60 min t = 30 ÷ 60 min
↓ ↓
DT→T = 2300 ÷ 4300 DT→T = 2100 ÷ 4100
răs/m răs/m
Tr = 300 Z Tr = 100 S
Sens Z Sens S
D
↓
T →100 S
Tr → 200 Z + 200 S
56
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Acest procedeu se numeşte şi procedeu continuu de texturare. Principiul pentru obţinerea firelor
texturate este prezentat în figura 1.21.
vf>0
2 2
3 3
vf=0
1 1
a. b.
Fig. 1.21.
Între cilindrii 1 şi 2 în repaus se plasează fusul de falsă torsiune 3 ce se roteşte
cu turaţia n. Fusul transmite în fir pe porţiunea A torsiune în sens S, iar pe porţiunea B,
torsiune în sens Z. Dacă firul nu ar înainta ar avea jumătate torsiune Z şi jumătate
torsiune S. Situaţia adevărată este prezentată în figura 1.21.b: firul înaintează. Pe
porţiunea B firul primeşte torsiunea Z, iar pe porţiunea A firul primeşte torsiunea S.
Din cauza înaintării firului, acesta are T = 0.
57
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
nf
1
b. c.
a.
d. Fig. 1.22.
Schema tehnologică a maşinii de texturat cu falsă torsiune este prezentată în
figura 1.23.
Firul etirat, neted, lucios, sticlos, se desface de pe ţeava 1, trece printr-un sistem
de control 2 (veghetor de fir) şi ajunge la cilindrii alimentatori 3 şi 4. Firul trece de mai
multe ori peste cilindrii 3 şi 4 pentru a fi antrenat prin fricţiune. Apoi intră în tubul
termic 5 unde se ajunge la temperatura de plastifiere a firului. Urmează o distanţă
destul de mare de la tubul 5 până la fusul 6; uneori pe această distanţă se suflă aer rece.
Urmează cilindrii de debitare 7 şi 8 unde firul texturat este înfăşurat de mai multe ori
pe cilindri şi apoi este debitat spre capul de bobinare format din tamburul 10 şi bobina
9. Firul se înfăşoară pe principiul bobinării în cruce neuniformă.
58
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
9
10
B 7 8
6
5
A
3 4
2
Fig. 1.23.
59
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
6
1
5 3
3
4
2
1 5
7 6
9
a.
b.
Fig. 1.24.
Firul 1 (fig.1.24 , a) este alimentat şi presat în interiorul tubului de texturare 3
de către cilindrul de alimentare 2. Firul 1 este supraalimentat, intră în 3, este presat şi
formează încreţituri. Tubul 3 este încălzit, deci firului i se creează încreţituri
permanente. Asupra firului se apasă cu o forţă reglabilă F prin intermediul tubului 5
prevăzut cu un orificiu central de ieşire. Din camera tubulară de încreţire, firul este tras
către cilindrul de debitare 6 şi dirijat spre mecanismul de înfăşurare.
Numărul de ondulaţii este 6 ÷ 12 /cm, timpul de staţionare în tub: 40 ÷ 60 s, t =
180 ÷ 3000 C.
Pe aceeaşi instalaţie (fig. 1.24. b.) are loc filarea din extruderul 1, etirarea
firului pe rolele de tensionare 2,3 , pe cele de încălzire şi tensionare 4, texturarea în
tubul de texturare prin compresie şi încreţire 5, răcirea pe cilindrul de răcire 6, şi
rotosetarea în dispozitiv de rotosetare, 8.
60
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Se aplică firelor PES şi PA. Principiul constă în trecerea unui fir, de preferinţă
monofilamentar, în stare întinsă peste o muchie ascuţită, după ce a fost în prealabil
încălzit. În timpul trecerii peste muchia ascuţită straturile exterioare sunt întinse iar
cele interioare sunt comprimate, obţinându-se o structură eterogenă cu molecule
neorientate. Această eterogenitate produce în fir un efect de încreţire.
La sistemul Agilon, firul este încălzit pe o placă curbată 3, apoi trecut pe sub
muchia de texturare 4. Firele astfel obţinute sunt folosite la fabricarea covoarelor şi
fire de efect pentru ţesături (fig.1.25 , a).
La sistemul Evalon, muchia de texturare 4, este fixată pe corpul de încălzire.
Firul este trecut de mai multe ori peste corpul de încălzire şi muchie cu ajutorul
cilindrilor 3 şi 5 şi apoi înfăşurat pe bobină (fig.1.25, b). Se foloseşte pentru fire mai
groase.
Firele obţinute prin aceste procedee au elasticitate mică şi voluminozitate mare.
61
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
4
2 3
3 5 5
6 1
a. b.
Fig. 1.25
62
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
FK D B
A
K
Fig. 1.26.
OA- zonă corespunzătoare unor alungiri mari la forţe mici ca urmare a descreţirii
filamentelor componente;
AB- are loc descreţirea şi alungirea filamentelor;
B- punctul unde s-a terminat descreţirea;
BC- alungirea filamentelor.
Fk- forţa la care se poate lucra fără a periclita aspectul firului. Dacă se folosesc forţe
mai mari, încreţiturile dispar;
εk- elasticitatea firelor texturate.
63
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
unde: - l- lungimea unui scul de fire texturate întins cu o forţă ce generează o tensiune
de 0,5 cN/tex;
- l0- lungimea iniţială;
- εk- alungirea de descreţire.
- i - încreţirea firelor
64
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
URZIREA
Fig. 1.27.
Toate urzelile preliminare ale unei partizi au aceeaşi lungime şi lăţime. Lăţimea
urzelii preliminare este egală cu lăţimea de lucru a maşinii. Desimea firelor pe sulul
65
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Fig. 1.28.
Numărul de fire dintr-o bandă este un submultiplu al numărului de fire din
urzeala finală. Desimea firelor dintr-o bandă este egală cu desimea firelor din urzeala
finală iar lungimea benzilor este egală cu lungimea urzelii finale.
Acest sistem de urzire se foloseşte în ţesătoriile de lână, mătase şi fire chimice
şi pentru urzeli cu rapoarte de culori în celelalte ţesătorii.
Urzirea secţională constă din înfăşurarea unor secţiuni din lăţimea urzelii finale
pe suluri înguste. Urzeala finală rezultă prin solidarizarea cap la cap, pe acelaşi ax, a
66
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
sulurilor înguste, până la obţinerea lăţimii urzelii finale. Urzeala de pe sulul îngust are
aceeaşi lungime şi desime ca şi urzeala finală.
Fig. 1.29
Acest sistem se urzire se foloseşte mai mult în ţesătoriile de panglici şi în
industria tricotajelor.
Operaţia de urzire se realizează cu ajutorul maşinilor de urzit, care sunt formate
din două părţi distincte:
- rama (rastelul) pentru aşezarea bobinelor sau a mosoarelor;
- maşina de urzit propriu-zisă.
Atât la bobinare, cât şi la răsucire firele se prelucrează individual, urzirea fiind
prima operaţie de formare a ţesăturii la care se înfăşoară concomitent pe sul un număr
mare de fire. Având în vedere aceasta, operaţiei de urzire trebuie să i se dea o atenţie
deosebită, deoarece greşelile produse vor apărea şi în ţesătură.
Rastelul bobinelor
67
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
3
6
2
1
Fig. 1.30.
În figura 1.30. este redat rastelul cu desfăşurare axială. Aceasta este format din
suportul 1 pe care se fixează fusele 2 ce susţin bobinele tronconice 3 şi pereţii laterali
4, pe care se găsesc montate dispozitivele de conducere şi tensionare 5, iar în partea
din faţă-dispozitivele electrice 6 pentru controlul individual al ruperii firelor, care
comandă oprirea maşinii la ruperea firului sau terminarea bobinei.
Pentru asigurarea unor condiţii cât mai uniforme de desfăşurare, axa bobinei
trece cu 10...15 mm mai jos decât axa dispozitivului de frânare. În mod obişnuit
montarea bobinelor 3 în rastel se face în aşa fel, încât să facă un unghi de 75 o cu
orizontala.
Dispozitivele de tensionare sunt asemănătoare cu dispozitivele de tensionare cu
disc de la maşinile de bobinat sau se poate folosi şi un dispozitiv pneumatic.
68
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
variabile care limitează viteza de urzire (fig. 1.31.). Acest tip de rastel se întâlneşte în
special la urzirea în benzi.
Fig. 1.31
69
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
2
3
4 5 6
8
1
1 2 3 4 5 6 7
Fig. 1.32
Maşina de urzit în benzi se compune din două părţi distincte: o parte pentru
formarea şi înfăşurarea benzilor pe tambur şi alta pentru trecerea benzilor de pe tambur
pe sulul final de urzeală (fig. 1.33). Urzirea se face de pe mosoare, bobine cilindrice
sau conice, folosindu-se rastele de alimentare cu desfăşurare tangenţială sau axială.
Firele de urzeală desfăşurate de pe bobinele aşezate în rastelul 1 sunt conduse
70
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
printre vergelele 2, apoi prin spata de rost SR şi prin spata de lăţime SL, după care
sunt înfăşurate pe tamburul 4. Spata de rost, spata de lăţime şi vergelele 2 sunt montate
SR SL 3 4
5 11
6
1 2 8 7 9 10
Fig. 1.33.
pe un cadru comun 8 care se poate deplasa pe traversa 6, în lungul tamburului 4.
Această deplasare este obţinută ca urmare a rotirii şurubului de avans 9 care împinge
prin intermediul roţii 10 ansamblul celor 2 spete. Sulul 11 este folosit la înfăşurarea
urzelii în timpul plierii.
Spata de rost are rolul de a forma rostul în timpul urzirii. Este nevoie de rost
deoarece firele de urzeală sunt dese şi se pot încurca între ele (rost = unghiul care se
formează între planurile de fire de urzeală ). Spata de rost este formată din căsuţe
libere şi căsuţele cositorite, cu două sau mai multe lipituri (fig.1.34.). Firele de urzeală
sunt trecute alternativ prin spaţiile libere şi cele blocate. Uneori sunt necesare mai
multe rosturi şi atunci spata de rost are puncte cositorite situate la mai multe nivele, pe
înălţimea spetei.
a. b.
Fig. 1.34.
71
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
SR SR SR
2,4,6,.. S S1
1,2,3,4,... 1,3,5
1,3,5
2,4,6,..
a) b) c)
Fig. 1.35
SR SR SR
2,4,6
1,2,3,4,5... 1,4,7,10...
1,3,5,7... 3,6,9,..
2,5,8,11...
a) b) c)
Fig. 1.36
În cazul ridicării spetei din figura 1.36.b. firele cu soţ sunt ridicate (fig. 1.36.b.)
iar firele fără soţ rămân întinse. La coborârea spetei (fig. 1.36. c.) se formează rost
multiplu, cele două planuri de fire formează unghiuri diferite prin care sunt trecute
sforile de separare.
Sforile se introduc la începutul şi sfârşitul fiecărei benzi, uneori şi la anumite
intervale de lungime ale benzii, pentru a menţine ordinea iniţială de înfăşurare a firelor
atunci când se face trecerea urzelii de pe tambur pe sulul final.
72
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
1
l1
l1
2
l2
l2
a. b.
Fig. 1.37.
Spata de lăţime fiind foarte aproape de tambur, nu este necesară folosirea unui
cilindru conducător. Odată cu creşterea diametrului de înfăşurare a benzii pe tambur,
suportul acesteia se ridică automat, păstrând constantă distanţa la tambur.
Benzile se depun pe tambur succesiv: banda 1, banda 2, etc. Tamburul este
format dintr-o parte cilindrică şi o parte conică, în două tipuri constructive:
- tambur cu conicitate constantă - la care se poate regla deplasarea axială a starturilor;
- tambur cu conicitate variabilă - la care se poate regla atât înclinarea conului cât şi
deplasarea axială a straturilor.
Conul de la capătul tamburului este necesar pentru a asigura sprijinul benzilor şi
pentru a înlătura pericolul căderii spirelor de margine. Straturile unei benzi se depun
73
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
unele peste altele, cu un anumit avans astfel încât secţiunea printr-o bandă este un
paralelogram. De asemenea fiecare bandă formează o suprafaţă conică pe care se
sprijină următoarea bandă. Dacă avansul axial nu este bine ales, are loc fie urcarea
straturilor pe con, fie căderea lor pe margine, producând înfăşurări greşite care vor
duce la ruperi frecvente şi tensiuni variabile la operaţia de pliere.
Sp = Sp* + p
74
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Fp a = Fp*
Fr = Ff + Fm - Fp* Spa
unde: - Fr - restul de fire rămase
Ft = Ff + Fm
Ftu = Spa Fpa + Fr
Verificare: Ft = Ftu
rcf = F1rc + F2 rc + F3 rc
unde: - rcf - raportul de culoare
- Fi rc - număr de fire de culoarea i din raportul de culoare
numărul de rapoarte din urzeala finală, Nrc
75
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Culoarea 1:
unde K1 m este valoarea minimă din intervalul 1 < K1 m < F1rc ce asigură condiţia
Culoarea 2:
unde K2 m este valoarea minimă din intervalul 1 < K2 m < F2rc ce asigură condiţia
Etc.
76
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Spi = Spi* + pi
77
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
78
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
za = z* + 1
unde: - za - valoarea adoptată a numărului de benzi
numărul de fire din benzile centrale, Nf1
Nf1= Nf1* +
Nf1 a = Nf1*
r= + za
unde: - Nf1 a - numărul de fire din benzile centrale adoptat
- z - restul de fire
numărul de fire din benzile de margine, Nf2
Verificare: Nf2 ≤ Cr
Nf1* (za -2) + 2 Nf2 = Nf + Nm
lăţimea benzii centrale
Verificare: (za - 2) B1 + 2 B2 = lu
Hmin ≤ (za - 2) B1 + 2 B2 ≤ Hmax
unde: - lu - lăţimea urzelii
- H - distanţa dintre flanşele sulului de urzeală
2. Urzeli cu raport de culoare
Succesiunea culorilor se realizează chiar în timpul înfăşurării pe tambur. Pentru
realizarea unei urzeli este necesar ca în rastel să fie aşezat un număr întreg de rapoarte.
număr de rapoarte de culoare posibil de aşezat în rastel, R
79
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
z = z*+
Pentru a se realiza urzirea tuturor firelor este necesar să se efectueze un număr
de z*-1 benzi centrale care vor avea (z*-1) Nf1 fire
numărul de fire din benzile de margine
lăţimea benzilor, B
80
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
81
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
ÎNCLEIEREA
82
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
83
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Apa
Apa trebuie să fie curată, fără impurităţi şi să nu aibă duritate prea mare.
Duritatea apei se exprimă în grade germane, adică conţinutul de oxid de calciu la 100
litri apă. Duritatea admisă pentru apa folosită este de maxim 5 grade germane. La o
duritate > 50G, vâscozitatea apretului scade şi astfel scade puterea de lipire a acestuia.
Nu se recomandă nici folosirea apei pure (apa de condens) deoarece are tendinţa de
spumare. La o duritate prea mare a apei se recomandă dedurizarea acesteia prin
fierbere cu sodă calcinată 0,5 - 1g la 1 l apă.
Pe lângă duritate prezintă interes cunoaşterea valorii pH -ului. Se recomandă ca
apa să fie uşor alcalină, pH = 7,5. La pH > 7,5 există pericolul precipitării săpunurilor.
Amidonul
Amidonul este un produs natural ce se extrage din seminţele cerealelor:
porumb, grâu, orez sau din cartofi (feculă).
Amidonul este o polizaharidă si se prezintă sub formă de granule, cu diametrul
de 2-120 μm. Nu are o structură absolut uniformă - fiecare granulă de amidon are în
interior amiloză şi la exterior amilopectină. Proporţia de amiloză determină
proprietăţile de liere ale apretului.
Amidonul natural nu este solubil în apă rece, formând o dispersie care prin
încălzire se transformă într-o soluţie coloidală vâscoasă. Vâscozitatea este maximă la o
temperatură de 72,50C pentru amidon din cartofi şi 700C pentru amidon din porumb.
Creşterea vâscozităţii se explică prin dilatarea macromoleculelor. La o temperatură de
700C începe fragmentarea macromoleculelor de amidon, determinând o scădere a
vâscozităţii apretului în timp până la valoarea minimă atinsă la răcirea amidonului.
Scindarea amidonului se poate face prin fierbere sau cu ajutorul unor scindanţi. Prin
84
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Agenţi de hidroliză
Scindanţii au rolul de a descompune şi depolimeriza până la un anumit nivel
macromolecula amidonului, astfel încât să permită pătrunderea apretului în porii
firelor şi fixarea pe această cale a peliculei. Prin fierbere şi agitare, dimensiunile
macromoleculei de amidon se reduc de circa 15 ori, dar încă insuficient pentru a
pătrunde în fir. Folosirea agenţilor de hidroliză reduce dimensiunile macromoleculei
de amidon de 10-17 ori, ceea ce permite pătrunderea în fir. O descompunere şi mai
puternică se poate efectua cu ultrasunete, când se pot reduce dimensiunile
macromoleculei de circa 1000 ori. Prin hidroliza controlată a amidonului se realizează
85
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
86
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
interval de temperatură. La temperaturi mai mici, enzimele n-au nici o acţiune asupra
amidonului, iar la temperaturi mai mari sînt distruse. Rezultă că foarte important în
prepararea apretului cu enzime este întreruperea acţiunii diastazice la momentul
potrivit. Acţiunea de hidroliză a amidonului este împiedicată de săruri, acizi sau baze,
care distrug enzimele. Din acest motiv toate celelalte substanţe auxiliare necesare
preparării apretului se adaugă după terminarea hidrolizei şi după distrugerea enzimelor
la temperatura de fierbere.
Depolimerizarea se poate face şi pe cale mecanică fără utilizarea substanţelor
chimice şi a enzimelor specifice. în acest caz reducerea dimensiunilor
macromoleculelor se face prin fierbere sub presiune sau cu dispozitive dispersonice.
Agenţi de udare
Pătrunderea apretului în fire este determinată de capacitatea de sorbţie a firului
şi de transportul apretului în fire (udarea firelor). Procesul de udare poate fi definit ca o
transformare a interfeţei solid-aer într-o interfaţă solid-lichid. La imersarea urzelilor în
apret, acesta trebuie să pătrundă în spaţiile goale dintre fibrele sau filamentele
componente. Aerul prezent în aceste goluri trebuie deplasat, intervenind şi o nouă
interfaţă lichid-aer. Prezenţa pe fire a cerurilor, grăsimilor, răşinilor, uleiurilor etc.
îngreunează udarea urzelii şi deci pătrunderea apretului. Pentru eliminarea acestui
neajuns, se introduc în reţeta de încleiere substanţe tensioactive (tenside). Agentul de
udare introdus trebuie să micşoreze tensiunea interfeţei fir-lichid şi în măsură mai
mică tensiunea superficială a lichidului. Ca agenţi de udare în reţelele de încleiere se
pot folosi tenside anionice ca: săpunul industrial, uleiul sulfonat etc.
La folosirea substanţelor de udare trebuie avut în vedere ca apretul să nu
pătrundă prea mult în masa firului, deoarece s-ar obţine fire prea rigide, aspre şi
casante. De aceea, trebuie respectată concentraţia prevăzută în reţetă.
Plastifianţi (emolienţi)
Dacă pelicula formată pe fir nu conţine şi plastifianţi ea este rigidă şi casantă,
iar firul pierde mult din elasticitatea sa iniţială. Apretul se fisurează şi la orice flexiune
87
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Lubrifianţi
Au rolul de a micşora coeficientul de frecare al firului prin prezenţa lor în
peliculă. Aproape toţi plastifianţii au şi proprietăţi de lubrifianţi (ceara de albine,
parafina).
Substanţe higroscopice
Aceste substanţe au rolul de a absorbi umiditatea din aer atunci când firele ar fi
prea uscate, casante şi lipsite de elasticitate. La trecerea prin uscător anumite porţiuni
de urzeală pot fi suprauscate iar in unele cazuri chiar urzeli întregi. In timpul păstrării
sulurilor şi în timpul ţeserii, substanţele higroscopice din reţetă vor absorbi umiditatea
din aer şi vor da urzelii moliciunea şi elasticitatea necesară. Umiditatea după încleiere
se recomandă a avea următoarele valori: 8,5-9,5% la bumbac, 12-13% la in, 18,5-19%
la lână pieptănată, 17,5-18% la lână cardată, 11,5 -12% la mătase naturală şi viscoză;
9-10% la acetat; 4,5-5% la Nylon, 1-1,5 % la fire poliesterice. În general, se
recomandă ca apretul să conţină substanţe higroscopice în proporţie de 5-6% din masa
amidonului. Se folosesc următoarele substanţe higroscopice: glicerina tehnică, clorura
de sodiu, glucoza şi clorura de calciu.
88
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Substanţe antiseptice
Se adaugă pentru a preveni mucegăirea urzelilor încleiate, care sînt predispuse
acestui proces din cauza acţiunii microorganismelor asupra materialelor organice din
apret. Tendinţa cea mai mare de mucegăire o manifestă făina de grâu, iar cea mai mică
amidonul de cartofi. Substanţele antiseptice se folosesc totdeauna când se utilizează ca
liant cleiul de oase şi gelatina, chiar dacă timpul de păstrare este scurt. Se folosesc
următoarele substanţe antiseptice : formalina, acidul salicilic, clorura de zinc, sulfatul
de cupru etc.
Maşini de încleiat
89
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
1 3 4 5 6 7
2 Fig. 1.38.
Urzeala este alimentată de pe sulurile preliminare montate pe rastelul 1. Firele
de urzeală reunite pătrund în baia de apret 2, apoi intră în acţiunea periilor circulare 3
şi ajung în instalaţia de uscare 4. De aici urzeala uscată trece la fusceii 5, care separă
firele, apoi prin pieptenele extensibil 6, unde firele se separă până la individualizare,
care fixează şi lăţimea urzelii. Urzeala este trasă de cilindrii de tragere 7 şi se înfăşoară
pe sulul final de urzeală.
Sulurile preliminare dintr-o partidă, aduse pentru încleiere, se aşează pe un
rastel special, care asigură desfăşurarea corectă a firelor de pe fiecare sul. Rastelele pot
fi cu aşezarea orizontală (fig. 1.39.a, b.) sau verticală (fig. 1.39.c.) a sulurilor
preliminare
a. b.
c.
Fig. 1.39.
90
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Modul de aşezare prezentat în figura 1.39.a. este cel mai des folosit deoarece
supravegherea firelor se face uşor; prezintă dezavantajul că tensiunea individuală a
urzelilor nu se poate regla corect.
Rastelul din figura 1.39.b. asigură condiţiile cele mai bune de reglare a tensiunii
în urzeală, însă supravegherea firelor şi remedierea ruperilor sunt greoaie.
Rastelul din figura 1.39.c., numit şi rastel turnant, prezintă avantajul că asigură
o frânare corectă a sulurilor, dar supravegherea urzelilor şi remedierea ruperilor este şi
în acest caz greoaie.
Pentru asigurarea condiţiilor normale de desfăşurare şi a tensiunilor optime de
lucru, sulurile sunt frânate cu greutăţi de frânare. Greutatea totală se compune din mai
multe greutăţi mici pentru a permite reducerea frânării prin scoaterea pe rând a
acestora, pe măsură ce diametrul sulului scade. Există şi frâne la care reducerea
frânării se face în mod automat, asigurându-se tensiuni constante indiferent de raza de
desfăşurare (la firele tip mătase).
Baia de apret a maşinii de încleiat este un recipient cu o capacitate de
100...300 l soluţie de apret. Cada este prevăzută de obicei cu doi cilindrii de
scufundare şi două perechi de cilindrii de stoarcere. Cilindrii de scufundare au rolul de
a asigura o bună îmbibare a firelor de urzeală cu soluţia de apret, iar cilindrii de
stoarcere permit reglarea cantităţii de apret care trebuie să rămână în fire în funcţie de
gradul de încleiere ce se urmăreşte şi care, după uscare, formează pelicula elastică ce
îmbracă firul.
Pentru evitarea răcirii rapide a apretului, pereţii căzii sunt dubli, iar între aceştia
se află glicerină sau apă încălzită cu abur alimentat prin nişte ţevi. Încălzirea apretului
în interiorul căzii este asigurată cu abur direct sau indirect alimentat prin ţevi.
Temperatura ce trebuie asigurată apretului depinde de tipul liantului folosit. De
exemplu: la liantul cu amidon de cartofi 80...85oC, la vinarol 50...60oC etc.
Perierea şi netezirea firelor se fac în baia de încleiere şi sistemul de uscare. Se
realizează cu ajutorul a două perii cilindrice care netezesc faţa superioară şi faţa
inferioară a urzelii.
Sisteme de uscare a urzelii. Urzeala poate fi uscată în mai multe feluri:
91
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
92
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
NĂVĂDIREA
Năvădirea în iţe
Iţele (fig. 1.40) se compun din două rame de lemn 1 solidarizate cu colţare
metalice 2, prevăzute cu câte un arc; pe şinele 3, menţinute de călăreţii 4, se înşiră
cocleţii 5. Iţele cu rame metalice se confecţionează din aliaj de aluminiu; la capete sunt
93
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
asamblate prin lineale de lemn, iar şinele se fixează pe cocleţi cu călăreţi speciali.
Pentru fiecare ţesătură, în funcţie de caracteristicile tehnologice se alege o grupă de iţe,
numite garnitură .
1
2
3
4
5 Fig. 1.40
Cocleţii (fig. 1.41.) se construiesc din sârmă sau lamă de oţel. Cocleţii din
sârmă por avea ochiul format numai prin simpla răsucire a sârmei; cocleţii din lamă de
oţel se utilizează la prelucrarea fibrelor sintetice. Cocleţii sunt prevăzuţi la capete cu
ochiuri rotunde sau alungite, prin care trec vergelele iţelor.
La înşirarea pe vergelele iţelor, ochiurile cocleţilor trebuie să fie orientate în
aceeaşi direcţie, mărimea ochiului stabilindu-se în funcţie de fineţea firelor.
În general, cocleţii trebuie să fie bine lustruiţi şi fără asperităţi, nu pot fi ruginiţi
sau uzaţi pentru a nu scămoşa firele. Amplasarea cocleţilor pe iţă se stabileşte în
funcţie de diametrul firelor, de numărul de fire de urzeală şi se aşează pe urzeală, după
Fig. 1.41.
94
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
ce aceasta a fost montată pe maşina de ţesut. O desime prea mare a cocleţilor duce la
scămoşarea firelor. Mărimea şi masa cocleţilor se aleg în funcţie de natura materiei
prime.
Năvădirea în spată
Spata (fig. 1.42.) are rolul de a repartiza uniform firele de urzeală pe toată
lăţimea acesteia, şi împreună cu vătala, ajută la îndesarea firului de bătătură în gura
ţesăturii. Spata este un pieptene cu dinţi metalici, sub formă de lamele, aşezate paralel,
închis la ambele capete. Consolidarea dinţilor se realizează prin rame de lemn ce se
smolesc, sau cu plăci metalice ce se cositoresc .
Fig. 1.42
Spata smolită este mai ieftină, dar are o durată de utilizare mai mică. Cea
cositorită este mai rezistentă şi se recomandă a fi folosită pentru fire cu fineţe mai
mare .
Înălţimea dintelui spetei este determinată de înălţimea suveicii, de numărul
iţelor cu care se lucrează, de înălţimea rostului, de caracteristicile constructive ale
maşinii de ţesut (9...15 cm). Lăţimea dinţilor variază între 2 şi 10 mm.
Numărul spetei, adică numărul de căsuţe pe 10 cm, se determină în funcţie de
caracteristicile tehnice ale ţesăturii crude. Spata are şi un număr de dinţi de rezervă,
4...12, pentru firele de margine .
Se pot confecţiona diferite spete care trebuie să aibă înscrise pe ele în mod
obligatoriu următoarele caracteristici: numărul spetei, înălţimea dinţilor, lăţimea de
95
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Năvădirea în lamele
96
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
3 1 3
2
3
a. b. c.
Fig. 1.43.
Glisarea linealului 3 peste 2 se face pe maşina de ţesut. Cât timp există fir de
urzeală, lamela este susţinută de fir şi linealul 3 se deplasează liber în interiorul
linealului 2. Când firul se rupe, lamela cade, blocând mişcarea linealelor ceea ce duce
la oprirea maşinii.
În lamelele cu orificii, firele de urzeală se introduc înainte de a fi trecute prin
cocleţi. Lamelele cu tăieturi se aşează pe urzeală, după ce aceasta a fost montată pe
maşina de ţesut.
Sisteme de năvădire
a. Năvădirea manuală este cea mai simplă şi se foloseşte în toate ţesătoriile din
ţară. La această năvădire, garnitura de iţe se suspendă pe un stativ vertical, cocleţii
fiind la înălţimea ochilor muncitorului care stă pe scaun. Barele cu lamele se aşează în
spatele iţelor, iar spata în faţa iţelor.
La năvădirea manuală lucrează de obicei 2 muncitori - năvăditorul şi
prezentatorul firelor. Primul este aşezat în faţă, spre spată iar celălalt între firele de
urzeală de pe sul şi stativ.
Năvădirea manuală necesită mult timp şi multă manoperă, de aceea are o
productivitate scăzută.
97
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
98
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
cu o mână fuscei urzelii noi, iar cu cealaltă pe cele ale urzelii consumate. Apoi, se
înmoaie degetele într-o soluţie de clei sau amidon şi se efectuează lipirea firelor. Firele
împreunate se trec uşor prin cocleţii iţelor şi căsuţele spetei. Trecerea firelor trebuie să
fie făcută cu atenţie, pentru ca lipiturile să nu se desfacă până trec de zona de acţiune a
spetei. După aceasta, se începe operaţia de ţesere.
e. Înnodarea urzelilor. În situaţia când garnitura de iţe, spata şi cocleţii nu
necesită o revizie, iar urzeala nouă este din acelaşi sortiment cu cea terminată, firele se
înnoadă. În general, în ţesătorii se înnoadă circa 2/3 din totalul urzelilor, iar 1/3 se
năvădesc.
Înnodarea se poate executa manual sau cu ajutorul maşinilor de înnodat.
Înnodarea pe maşina de ţesut, se execută pentru ţesături care se lucrează cu mai
multe iţe, deci acolo unde montarea urzelii necesită un timp mai îndelungat.
99
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
CANETAREA
Firele destinate bătăturii se prezintă în ţesătorie sub forme foarte diferite, ca:
ţevi, sculuri, mosoare sau bobine.
În majoritatea cazurilor, aceste formate nu pot fi utilizate la maşinile de ţesut,
fapt pentru care firele de bătătură trebuie prelucrate înfăşurând-se pe formate
corespunzătoare ca formă şi ca mărime. Astfel cea mai mare parte sunt utilizate sub
formă de ţevi de bătătură, numite canete, având dimensiuni corespunzătoare spaţiului
interior al suveicilor; altele se folosesc sub formă de mosoare mici, în ţesătoriile de
panglici, sau sub formă de bobine, la maşinile de ţesut neconvenţionale. Introducerea
firului de bătătură în rost, la aceste maşini se face cu ajutorul unor piese în formă de
proiectil, de care este prins firul, prin suflare cu aer, cu apă, cu tije, cu pense etc.
Canetele se realizează prin înfăşurarea firului de bătătură pe nişte suporturi de
forme şi dimensiuni diferite. Aceste suporturi, sunt confecţionate din hârtie, carton
presat, lemn sau mase plastice. Corpul suportului este rifelat, pentru a împiedica
alunecarea straturilor de fire.
Dimensiunile canetelor se stabilesc în funcţie de dimensiunile şi construcţia
suveicii utilizate la maşina de ţesut, avându-se în vedere utilizarea la maximum a
volumului disponibil, cu condiţia desfăşurării corecte a firului de pe canetă.
Înfăşurarea firului este în cruce pe suprafeţele conice, iar desfăşurarea este
axială.
La formarea canetei sunt necesare trei mişcări principale:
mişcarea de rotaţie care asigură înfăşurarea propriu-zisă a firului pe ţeava suport;
mişcarea rectilinie alternativă prin care se execută depunerea firelor pe suprafaţa
de înfăşurare în straturi conice;
100
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Fig. 1.44.
Se folosesc şi suporturi fără bază conică sau cu conicitate redusă; în zona
piciorului canetei, straturile nu sunt paralele fiind depuse paralel numai în corpul
canetei. De aceea, la desfăşurarea firului în timpul ţeserii, tensiunea va creşte în fir
spre piciorul canetei, atingând un maximum la desfăşurarea ultimelor straturi.
Canetele utilizate la maşinile de ţesut automate au depuse la bază câteva straturi
ce formează înfăşurarea de rezervă; lungimea firului de rezervă variază între 3 şi 18 m
şi depinde de lăţimea ţesăturii şi de tipul automatului de schimbare a canetei maşinii de
ţesut.
101
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
A l B
D D0 C
D
C
G
H
E F
Fig. 1.45
102
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Coeficientul de umplere:
Dar, şi
103
Partea I - Bazele proceselor de pregătire a firelor în vederea ţeserii
Înlocuind obţinem:
104