Cursul nr.

Cursul nr. 2
În vederea studierii unei variabile aleatoare sau pentru compararea mai
multor variabile aleatoare este necesarã caracterizarea mulţimii valorilor acestora cu
ajutorul unor mãrimi numerice reprezentative, numite valori tipice. Dintre acestea
valoarea medie, mediana şi valoarea mod sunt mai des folosite pentru evidenţierea
tendinţei centrale de grupare, iar dispersia, abaterea medie pãtraticã , coeficientul de
variaţie, momentele de ordin superior, sunt folosite pentru descrierea împrãştierii şi
reprezentãrilor grafice ale repartiţiilor.
Valoarea medie a unei variabile aleatoare X , notatã M(X) este definitã
dupã cum urmeazã:

- M( X ) = x
i
i pi dacã v.a. este discretã

- M( X ) =  x fx dx

dacã v.a. este continuã .

Proprietãţi ale mediei:

- M( C + X ) = C + M( X ) ;
- M( C ) = C;
- M( C X ) = C M( X );
- M(  Xi ) =  M( Xi ) .
unde C - constantã

Cuantila de ordinul  este definitã drept valoarea x a v.a. X pentru

care F( x ) = P( X < x ) = 
Cuantila de ordinul 1/2 se numeşte medianã (Me) şi deci :
P( X < Me ) = P( X > Me ) = 1/2
În cazul unei v.a. discrete X , notând cu { x i } mulţimea ordonatã a valorilor
sale, mediana poate coincide cu valoarea centralã şi, în acest caz, Me este unicã şi
bine definitã, sau poate fi cuprinsã într-un interval [ x k , x k +1 ] care poartã denumirea de
interval median.
Valoarea mod (Mo) este acea valoare a v.a. X care este cea mai
probabilã.

1
Cursul nr.2

Dacã v.a. X este discretã, Mo corespunde valorii cu cea mai mare

probabilitate, iar dacã v.a. X este continuã, Mo corespunde valorii pentru care
densitatea de probabilitate este maximã.
Repartiţia care are douã sau mai multe maxime se numeşte plurimodalã.
Momentul de ordinul r (Mr) al unei v.a. X reprezintã media variabilei x r
şi este definitã de:

- Mr = M( Xr ) =  p i xri
i
dacã v.a. X este discretã


x fx dx
r r
- Mr = M( X ) = dacã v.a. X este continuã .

Media unei v.a. este momentul de ordinul 1 : M( X ) = M 1

Momentul centrat de ordinul r ( r ) reprezintã momentul de ordinul r al
abaterii [ X - M( X ) ] , adicã :
r = M [ X - M( X )]r
Dispersia [D2( X ) ; 2 ] unei v.a. X reprezintã momentul centrat de ordinul
2 adicã media pãtratului abaterii [ X - M( X )]

 p x  M( X )
2
- D2 ( X ) = i i dacã v.a. este discretã
i


-D (X)=
2
  x  M( X ) 2
f x dx dacã v.a. este continuã


Proprietãţile dispersiei :
a. Dispersia unei constante c este egalã cu zero:
D2 ( c ) = 0;
b. Dispersia produsului dintre o constantã şi o v. a. X:
D2 ( c X ) = c2 D2 ( X );
c. Dispersia sumei dintre o constantã c şi o v. a. X :
D2 ( c + X ) = D2 ( X );
d. Dispersia unei sume finite de v. a. independente:
D2 (  Xi ) =  D2 ( Xi );
e. Dispersia diferenţei a douã v. a. independente:
D 2 ( X 1 - X 2 ) = D 2 ( X1 ) + D 2 ( X 2 )

2
Cursul nr.2

Abaterea medie pãtraticã [ D(X)] , sau abaterea standard a unei v.a.

este definitã ca rãdãcina pãtratã a dispersiei variabilei :
______ ___
D( X ) =  D2 ( X ) =  2 = 
Spre deosebire de dispersie, abaterea medie pãtraticã se exprimã în
aceleaşi unitãţi de mãsurã ca şi v.a .X.
Coeficientul de variaţie ( V ) al unei v.a. X este definit de relaţia :

V
M( X )


şi este folosit mai ales sub forma: V 100 [%]
M( X )

Coeficientul de asimetrie ( 1 ), folosit ca indicator al gradului de

 23
asimetrie al unei repartiţii este definit prin relaţia : 1 
 
2 3

În general, asimetria unei repartiţii este pozitivã (fig 6) sau negativã, (fig 7)
dupã cum 3 este pozitiv sau negativ.
Pentru o repartiţie simetricã 1 = 0 .

3
Cursul nr.2

Coeficientul de boltire ( 2 ) , folosit ca indicator al gradului de înclinaţie

al pantei unei curbe a densitãţii de repartiţie unimodale , în vecinãtatea valorii mod ,
este definit prin relaţia :
4
2 
4

4
Cursul nr.2

Pentru comparaţie se foloseşte de obicei curba repartiţiei normale , pentru

care 2 = 3.
Dacã 2 < 3 , repartiţia se numeşte platicurticã şi curba este mai turtitã
spre vârf dacât curba repartiţiei normale, care este o curbã simetricã ( fig 8 ).
Dacã 2 > 3 , repartiţia se numeşte leptocurticã şi curba este mai
ascuţitã spre vârf decât curba normalã.
Excesul ( E ) , definit prin relaţia : E = 2 - 3
este un indicator pentru aprecierea boltirii unei repartiţii faţã de repartiţia normalã.