MASS-MEDIA-MODERNITATE TENDENȚIALĂ ȘI

EUROPENIZARE ÎN ERA INTERNETULUI

1. Sfera publică naţională şi sfera publică europeană

Sfera publică este deinită ca spaţiu de interacţiune a cetăţenilor în dezbaterea publică. Habermas
asociază sfera publică cu modelul dualistic al deliberării: „Imagine the public sphere as an intermediary
system of communication between formally organized and informal face-to-face deliberations in arenas
at both the top and the bottom of the political system.”Gânditorul german concepe sfera publică nu
doar ca pe un simplu loc de dezbatere, dar şi ca pe un spaţiu al deliberărilor, chiar al negocierilor între
actorii sociali, am spune noi.

Nu toate studiile acceptă teza despre sfera publică europeană. Evoluţia procesului de construcţie a
sferei publice a condus la segmentarea ei. Splichal vorbeşte de sferă publică puternică (tare) şi sferă
publică slabă. Prin urmare, nu există o sferă publică omogenă.S-a spus că o sferă publică transnaţională
este „o contradicţie în termeni.” Deocamdată ediicarea unei sfere publice europene întâmpină
numeroase diicultăţi şi aş menţiona pe acelea legate de percepţiile cetăţenilor din ţarile membre ale
Uniunii Europene. În democratizarea statelor europene un rol fundamental l-a avut inluenţa mass-media
asupra societăţii.

Ziarele au fost cel mai important mijloc de construire a culturii naţionale şi a identităţii. Apoi, reţinem
investiţiile făcute de guvernele europene în radio şi televiziune ca factori esenţiali ai unei naţiuni. Se
recunoaşte rolul mass-media în conservarea culturii naţionale vorbindu-se de naţionalismul inerent al
mass-media. Slaatta accentuează relaţiile dintre noile media şi reprezentarea complexelor naţionale
simbolice. Inluenţa mass-media asupra spaţiului public european este asociată cu relaţia cu mediul
naţional. Dacă există o criză de credibilitate în relaţia dintre politicieni şi massmedia în sfera publică
naţională ea poate crea o problemă de funcţionare a sferei publice europene.

Utilă în analiza temei noastre este ideea despre europenizarea segmentată. Europenizarea sferelor
publice naţionale este un proces gradual cu patru dimensiuni: monitorizarea guvernării; observarea
mutuală; schimbarea discursului; identiicarea colectivă. Din cele patru dimensiuni, trendul de
transnaţionalizare a sferelor publice naţionale se concentrează pe monitorizarea guvernării. Autorii
semnalează nivelul foarte scăzut al europenizării identităţilor colective. Deşi europenizarea bazată pe
funcţionarea instituţiilor Uniunii Europene are un loc în dezbaterile publice, observaţia transnaţională şi
discursul european sunt nesemniicative. Rezultă preponderenţa guvernării europene, concentrată însă
numai pe laturile politice şi administrative ale europenizării.
 2. Europenizarea spaţiului naţional prin mass-media
Tema europenizării prin mass-media ocupă un loc proeminent în cercetarea internaţională
actuală, dar mult mai puţin în studiile româneşti. Încă din anii ’80 ai secolului trecut Europa a
iniţiat politici de europenizare a întregului sector de comunicare. S-a urmărit armonizarea şi
protejarea identităţii culturale europene.
Crearea unei sfere publice europene ar cădea în responsabilitatea serviciilor publice
audiovizuale din Europa. Cum conceptul de cetăţenie a căpătat o dimensiune europeană o dată cu
extinderea procesului de aderare, s-ar putea argumenta că mass-media ar relecta această nouă
tendinţă prin europenizarea conţinutului lor, în mod deosebit cel al ştirilor. Deşi există o varietate
de opinii s-a căzut de acord asupra a două criterii privind cerinţele pentru o sferă publică
europeană: simultaneitatea dezbaterii în mass-media din diferite ţări şi similaritatea structurilor
de înţelegere.
Se susţine că identitatea europeană trebuie să ie construită şi înţeleasă ca un concept politic şi nu
ca o moştenire culturală descoperită şi reformulată din tradiţiile istorice ale continentului. Este
necesar să se discute despre fundamentele culturale, dar nu există un spaţiu legitimat pentru
ideea că Uniunea Europeană necesită o identitate culturală împărtăşită de toţi cetăţenii ei.
O altă direcţie are în vedere europenizarea mass-media, văzută ca un proces cu două laturi: una
realizată „de sus”, orchestrată de la Bruxelles, prin acte normative şi alta, declanşată de jos, de
către cetăţeni şi statele membre. Realizarea actului de europenizare a mass-media se loveşte de
diicultăţi. Puterea statelor naţionale în a reglementa sistemele de comunicare, absenţa unei uniuni
internaţionale de televiziune, absenţa unor practici globale de publicitate şi continuarea
importanţei barierilor lingvistice şi culturale sunt obstacole în supravieţuirea mass-media în ţările
mici. În consecinţă, ţările mici câştigă puţin sau nu beneiciază deloc din schimbările din câmpul
mass-media European.
Studiile de comunicare politică arată că mass-media sunt actorii principali în promovarea
spaţiului politic european. Mijloacele de comunicare în masă sunt investite cu virtuţi remarcabile
în crearea şi mediatizarea spaţiului public european.
Mass-media pot fi văzute ca un factor important în construcţia identităţilor europene. Fără
îndoială, mass-media sunt europene numai în măsura relectării valorilor europene. S-a afirmat că
dacă mass-media dintr-o ţară europeană transmite o ştire despre un eveniment sau o problemă
dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără nicio referire la cadrul european comun,
această ştire nu-şi atinge ţinta. Pentru a fi calificată ca europenizată, o ştire de televiziune trebuie
să reflecte existenţa Uniunii Europene şi a tuturor membrilor săi.Mass-media se situează în
spaţiul public naţional sau european ca organizaţii cu o identitate proprie, ele fiind creatoare de
identităţi. În acest sens ele au concepţie şi conduită proprii faţă de realităţile sociale. Pot să
mediatizeze evenimente selectate după criterii proprii (ratingul, de exemplu). De aici
mediatizarea excesivă, cum este în acest moment în România, a unor politicieni sau vedete
publice care, prin conduita lor, trezesc un interes mai puternic la public decât informaţiile despre
Europa sau despre europenizare. Studiile în domeniu arată o diferenţă între principalii actori ai
vieţii sociale, în ce priveşte conţinutul europenizării. În timp ce actorii societăţii civile
accentuează dimensiunea instrumentală şi economică a integrării europene, actorii ce ţin de stat
şi de partide pun preţ pe guvernare şi principii constituţionale, iar mass-media sunt interesate de
identităţi colective, norme şi valori europene. De pildă, mass-media din Germania acordă interes
problemelor integrării europene precum şi altor dimensiuni europene în comparaţie cu alţi actori.
Mass-media acţionează mai mult ca motor al europenizării şi contribuie la deschiderea spaţiilor
de comunicare transnaţională: „Since the media as institutions have –in contrast to national
political elites – hardly any vested interests in European politics, one might alternatively
speculate that they are in favour of a free low of information across national boundaries. hus, the
media’s role as scapegoats for the lack of a European public sphere must be challenged, as long
as their speciic role in this picture is not more precisely assessed”. În alte studii europenizarea
mass-media este prezentată ca un proces diicil în toate ţările Uniunii Europene, dar mult
accentuat în ţările ex-comuniste. Aderarea la Uniunea Europeană şi integrarea se regăsesc în
mică măsură în mass-media din ţările comunitare. De aceea mass-media se focalizează destul de
puţin pe identitatea europeană.
O sferă publică europeană nu este consecinţa unei transformări naturale a sferei publice naţionale
prin discursurile despre Uniunea Europeană, ci un proces îndelungat dependent de cantitatea şi
calitatea discursurilor din diferite mass-media naţionale.

3. Mass-media în spaţiul public românesc

Sistemul mass-media în ţările postcomuniste a cunoscut o evoluţie contradictorie asemănătoare
întregii evoluţii a societăţii din aceste state: demonopolizarea şi parţiala remonopolizare;
comercializarea şi marketizarea sistemelor mass-media; schimbarea privind libertatea presei şi
independenţa ei; democratizarea; diversitatea înmass-media; profesionalizarea jurnaliştilor;
dezvoltarea serviciilor publice de radio; internaționalizarea şi globalizarea.
Întrucât sfera publică nu este constituită pe deplin în Europa Centrală şi de Est studiul evoluţiei
mass-media, în aceste zone, este deicil. Din cauza absenţei dezbaterilor publice sistematice şi
continue, integrarea europeană ar putea i compromisă. Nici mass-media, nici elitele nu iniţiază
un dialog pe această temă în spaţiul public. În abordarea mass-media în spaţiul public românesc
pornim de la realitatea concretă românească obligată la un ritm accelerat de modernizare ca ţară
a Uniunii Europene, situaţie cu consecinţe asupra poziţiei mass-media în spaţiul public naţional
şi cel european.
Luăm în seamă timpul scurt de funcţionare a lor pe principii democratice şi proitul. Cauzele sunt
multe, dar menţionăm doar lipsa de experienţă şi de resurse umane caliicate. Cel puţin până
acum nu s-a dovedit existenţa unui corp de profesionişti mass-media, specialişti în cunoaşterea în
profunzime a instituţiilor europene.
România este un model de societate în tranziţie, ceea ce duce la un traseu propriu în cadrul
Uniunii Europene şi se înscrie, inevitabil, într-un nou proces de modernizare, total diferit de cele
cunoscute în ultimii 150 de ani. Evenimentele din perioada postaderare a României au arătat un
deicit de democraţie, iar mass-media nu sunt un element de coagulare a sferei publice integrate în
sfera publică europeană. Ştirile din mass-media fac referiri marginale la normele europene.
O problemă pentru mass-media româneşti rămâne absenţa resurselor umane caliicate. Nu
întâlnim în presă decât foarte puţini jurnalişti cu un nivel de cunoaştere profundă a instituţiilor.O
problemă pentru mass-media românească rămâne absenţa resurselor umane caliicate. Nu
întâlnim în presă decât foarte puţini jurnalişti cu un nivel de cunoaştere profundă a instituţiilor.

4 .Mass-media ca surse de informare despre Uniunea Europeană

Interesul mass-media faţă de Uniunea Europeană a crescut constant, pe măsură ce momentul
aderării se apropia. Evoluţia este de la un total de mai puţin de 5000 de articole (în 1999) la
aproximativ 64.000 în 2004. În jur de 90% din articole reprezintă doar ştiri, iar articolele de
analiză depăşesc cu puţin 10%, conform unei analize a Delegaţiei Comisiei Europene în
România.
Aceste date conirmă teza despre accentul pus în presă pe informaţia politico-diplomatică şi
dezinteresul pentru dezbaterea publică pe subiecte privind Uniunea Europeană. După cum bine s-
a spus, s-a instituit în jurul dezbaterilor despre Uniunea Europeană un deicit al problematizării.
Jurnaliştii s-au poziţionat în limitele cronologiei politice şi ale registrului informaţional, fără a
avea contribuţii notabile în diversiicarea tematicii şi a cadrelor de mediatizare.
În anul 2007, după aderare, presa se concentrează mai mult pe tensiunile politice interne, pe
conlictele dintre exponenţii principalelor instituţii ale statului şi neglijează efectele acestor
conlicte asupra europenizării societăţii româneşti. Nu există o agendă massmedia de relectare
permanentă a problemelor reale ale românilor privind noua poziţie a statului român – membru al
Uniunii Europene.
Concluzii interesante asupra relaţiei dintre Uniunea Europeană şi mass-media sunt oferite de o
cercetare a opţiunilor tineretului român. Sursele semniicative de informaţii despre Uniunea
Europeană sunt: televiziunea (88%), discuţiile cu prietenii şi colegii (40%), ziarele, revistele şi
radio (33%). Nu aceeaşi pondere şi ierarhie se conturează în privinţa surselor preferate de
informare despre Uniunea Europeană.
Astfel, tinerii preferă televiziunea (66%), cărţile, broşurile şi pliantele despre Uniunea
Europeană (28%), radio (24%), ziare şi reviste (23%), internet (23%). Un grup de tineri
apreciază că mass-media relectă corect problematica Uniunii Europene (42% dintre respondenţi),
dar un alt grup crede că massmedia prezintă mai mult aspectele pozitive ale Uniunii Europene,
iar alt grup susţine că mass-media prezintă mai puţin aspectele negative ale Uniunii Europene
(29% dintre respondenţi). Ultima opinie este caracteristică pentru tinerii cu un nivel mai ridicat
de educaţie, au venituri mari şi locuisc în mediul urban.

Concluzii:
Mass-media sunt o prezenţă foarte importantă în sfera publică, dar ele nu promovează valori şi
norme ale societăţii, ci încurajează cu precădere opiniile elitelor politice şi nu în aceeaşi măsură
opinia diferitelor grupuri sociale. Evenimentele din perioada postaderare a României au arătat un
deicit de democraţie, iar mass-media nu sunt un element de coagulare a sferei publice integrate în
sfera publică europeană.
Ştirile din mass-media fac referiri marginale la stilurile europene de viaţă. Delegaţia Comisiei
Europene în România a devenit cel mai important comunicator asupra integrării României în
Uniunea Europeană.
Rolul mass-media în europenizarea spaţiului public naţional se exercită nu atât în planul
comunicării de mesaje politice, cât în abilitatea de a transmite în mod credibil informaţii despre
stiluri şi conduite de viaţă europene. Rămâne de cercetat în ce măsură publicul este preocupat
efectiv de deciziile politice luate la nivelul instituţiilor europene, şi transferă politicienilor locali
sarcina de a acţiona în numele lui pentru exprimarea problemelor politice ale ţării.
 BIBLIOGRAFIE

 https://www.researchgate.net/publication/292869469_Mass-
media_modernitate_tendentiala_si_europenizare_in_era_Internetului/link/
56b1a99008aed7ba3feb2f39/download

Student:Tănasă Andreea-Raluca
Specializarea: Comunicare și Relații Publice
An II, grupa a III-a