Gavrilă Oana

M.O.E.S.

ANUL I

Decizia în managementul sportiv

-Referat-

În managementul sportiv, menirea actului decizional constă în direcţionarea conştientă

a activităţii economice şi sociale a structurilor sportive. Prin conţinutul, natura şi rolul său,
decizia se afirmă ca nervul vital al managementului economiei unităţii. Înfăptuirea deciziei
constituie un proces de schimbare a realităţii, a resurselor naturale, financiare şi umane de care
dispune unitatea, contribuie la modificarea sistemului obiectiv de nevoi şi, implicit, la realizarea
optimului economico-social al structurii sportive.

Perfecţionarea managemenutului structurilor sportive, soluţionarea complexă a marilor

probleme economice şi sociale, întreaga activitate managerială curentă şi de perspectiva, este
legată într-un fel sau altul de adoptarea şi realizarea deciziilor. Decizia reprezintă o verigă în
procesul managerial. „Expresie concretă a funcţiilor managementului sportiv, a obiectivelor
unităţii, decizia reprezintă mijlocul prin care se înfăptuiesc obiectivele. Subordonată
obiectivului, decizia constituie actul prin care se hotărăşte o anumită linie de conduită pentru
atingerea obiectivului.”(Smith, Steward, 1999).

În fapt, decizia apare ca o soluţie aleasă de manager, din mai multe variante posibile, pe
baza unor informaţii semnificative, în scopul coordonării şi reglării activităţilor subordonate,
precum şi al controlului şi previzionării lor. Rezultă, deci, că, decizia apare ca un proces implicit,
prin care un titular de funcţie face o analiză şi alegerea ce afectează comportarea altor titulari
de funcţii şi contribuţia lor la realizarea obiectivelor.

În procesul managerial al structurilor sportive, cu ajutorul deciziilor se stabilesc

obiectivele derivate din plan şi modalităţile de realizare a acestora, programele
corespunzătoare, se armonizează acţiunile şi comportamentele executanţilor, se adoptă
perfecţionările şi corecturile necesare pentru desfăşurarea eficientă a activităţii structurilor
sportive. Funcţionarea economiei structurilor sportive în conses cu imperativele optimului
economico-social se află în strânsă dependenţă cu calitatea procesului decizional. Sunt

1
frecvente situaţiile când adoptarea unei decizii poate crea o deschidere în practica managerială
şi, în această situaţie, decizia joacă rolul unui instrument de direcţionare şi formare a viitorului
structurii sportive. Tot cu ajutorul deciziilor managerul exercită o influenţă activă asupra
formelor concrete ale relaţiilor sociale ale salariaţiilor cu patronatul, le schimbă în anumite
limite, astfel ca ele să contribuie într-o măsură sporită la dezvoltarea şi creşterea forţelor de
producţie şi la satisfacerea cât mai completă a nevoilor sociale.

Rolul deosebit al deciziei este subliniat de faptul că, prin intermediul ei se determină
locul fiecărei verigi organizaţionale a structurii sportive, a fiecărei subunităţi şi a fiecărui salariat
la soluţionarea sarcinilor preconizate.

Tot cu ajutorul deciziilor se coordonează în spaţiu şi timp, resursele şi se asigură

ritmicitatea în realizarea sarcinilor de plan. Deciziile pot fi clasificate în funcţie de nivelul de
elaborare, conţinutul şi domeniul de aplicare, gradul de cunoaştere a fenomenelor
manageriale, sursa de elaborare etc. Alegerea criteriilor de clasificare este determinată de
nevoile teoretice şi practice ale managementului unităţii economice. Privind acţiunile din punct
de vedere al conţinutului funcţional, deciziile manageriale se pot diviza în decizii de planificare,
organizaţionale, de coordonare, de stimulare şi control. Cu toate acestea, în fiecare decizie
putem distinge funcţia dominantă a mangementului.

În management, mecanismul decizional se bazează pe două elemente constitutive:

a) factorul de luare a deciziei sau decidentul;

b) mediul ambiant în care este adoptată decizia. Indiferent de nivelul şi natura sa, actul
de decizie presupune cu necesitate, existenţa forului de decizie, prezentat printr-o persoană
sau printr-un colectiv.

Ca instrument managerial şi relaţie social-umană, decizia managerială pune în mişcare

personalul structurii sportive obligându-l să acţioneze într-o anumită modalitate, pentru ca, la
termenul stabilit să obţină un rezultat economic. Decizia este luată de oameni şi se transpune în
viaţă, tot de oameni. Ea reprezintă un act de voinţă, dublat de o angajare a personalităţii forului
decizional. Dacă la aceasta adăugăm elementele de responsabilitate şi cele de risc obţinem
principalele laturi psihologice ale actului de decizie managerială.

„În procesul decizional, factorul uman, decidentul, continuă să aibă un rol dominant. În
acest proces trasăturile, caracteristicile decidentului individual sau colectiv au o influenţă
considerabilă. Latura psihologică a persoanei care participă la procesul de evaluare a deciziilor
posibile joacă un rol deosebit, deoarece adoptarea unei decizii presupune angajarea întregii
personalităţi a omului, a voinţei şi responsabilităţii sale” (Petrescu, 1993). Ca atare, devine
necesară cunoaşterea particularităţilor individuale ale personalului care răspunde de luarea

2
deciziilor. În legatură cu aceasta, pot fi cultivate unele caracteristici individual-psihologice, ca de
pildă: imaginaţia, capacitatea de a reacţiona, obiectivitatea, obişnuinţa documentării şi spiritul
de a continua acţiunile începute.

În concluzie, se cere ca, decizia să fie cât mai raţională, să evalueze cu un grad sporit de
precizie elementele implicate, ştiut fiind că, erorile mici pot atrage irosirea unor imense
mijloace umane, materiale şi băneşti. În acelaşi timp, trebuie ca deciziile să devanseze acţiunile
următoare oferind astfel perioadele de timp necesare pentru pregătirea corespunzătoare a
condiţiilor umane, financiare, tehnice, iar procesul de luare a deciziilor să se soldeze cu o
eficienţă ridicată.

Bibliografie

1. Petrescu I., Management, Editura Tipocart Braşovia, Braşov, 1993

2. Smith, Aaron & Steward, Bob, Managementul sportului – un ghid spre practica de specialitate,
Sport şi Relaxare, ALLFN-UNWIN, 1999