Pentru ce am trăit

Trei pasiuni simple, dar foarte puternice, mi-au guvernat

viaţa:
dorinţa de iubire, setea de cunoaştere şi compătimirea caldă
pentru omenirea suferindă. Aceste pasiuni, ca nişte vânturi
mari,
m-au împins încoace şi încolo, asigurându-mi cursul, pe un
ocean
imens de angoase, atingând aproape vortexul disperării.
Am căutat mai întâi iubirea, pentru că aduce extaz –
extaz atât de mare încât uneori mi-aş fi sacrificat tot restul
vieţii
pentru câteva ore de fericire.
Apoi, am mai căutat-o pentru că uşurează singurătatea –
singurătatea aceea îngrozitoare din care o conştiinţă
tremurândă
priveşte peste marginea lumii în abisul fără viaţă, rece şi
insondabil.
În sfârşit, am căutat-o pentru că am văzut în armonia iubirii,
ca într-o miniatură mistică, prefigurarea acelui paradis
imaginat de de sfinţi şi de poeţi. Asta-i ceea ce am căutat –
şi chiar dacă ar putea să pară ceva ireal, prea bun pentru
viaţa omenească, asta-i ceea ce, în final, am găsit.
Cu aceeaşi pasiune au căutat cunoaşterea.
Am dorit să cunosc inimile oamenilor.