ICS 91.100.

20

SR EN 933-9
Martie 2009
STANDARD ROMÂN

Încercări pentru determinarea caracteristicilor

geometrice ale agregatelor
Partea 9: Evaluarea părţilor fine
Încercare cu albastru de metilen

Test for geometrical properties of aggregates. Part 9:

Assessment of fines Methylene blue test

Essais pour déterminer les caractéristiques géométriques des

granulats. Partie 9 : Qualification des fines. Essai au bleu de
méthylène

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 23 noiembrie 2001

Standardul european EN 933-9:1998 are statutul unui
standard român

CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

EN 933-9:1998

This standard is identical with the European Standard

EN 933-9:1998

La présente norme est identique à la Norme européenne

EN 933-9:1998

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureşti
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
Direcţia De Standardizare: Tel. +40 21 310 17 30, +40 21 310 43 08, +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70
Direcţia Publicaţii - Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 25, Fax + 40 21 317 25 14, +40 21 312 94 88
Serviciul Redacţie - Marketing, Drepturi de Autor + 40 21 316.99.74

 ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă
dacă nu există acordul scris al ASRO.

Ref.: SR EN 933-9:2001 Ediţia 1

Preambul naţional

Acest standard reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a standardului european
EN 933-9:1998.

Standardul a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu
permisiunea CEN.

Standardul european EN 933-9:1998 a fost adoptat ca standard român prin filă de confirmare la data
de 23 noiembrie 2001 cu indicativul SR EN 933-9:2001; prezenta traducere înlocuieşte fila de
confirmare păstrându-se data adoptării.

Corespondenţa dintre standardele europene şi internaţionale la care se face referire şi standardele

române este următoarea:

EN 932-2:1999 IDT SR EN 932-2:2003

Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.
Partea 2: Metode de reducere a unui eşantion de laborator

EN 932-5:1999 IDT SR EN 932-5:2001

Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor.
Partea 5: Echipament curent şi etalonare

Pentru aplicarea acestui standard se utilizează standardele europene şi internaţionale la care se face
referinţă (respectiv standardele române identice cu acestea).

Simbolurile gradelor de echivalenţă, (IDT) sunt conform SR 10000-8.

Cuvintele „standard european” din textul prezentului standard trebuie citite ca „standard român”.
 STANDARD EUROPEAN EN 933-9
EOROPEAN STANDARD
NORME EUROPÉENE
Octombrie 1998
EUROPÄISCHE NORM

ICS 91.100.20

Versiunea română

Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor

Partea 9: Evaluarea părţilor fine. Încercare cu albastru de metilen

Test for geometrical properties
of aggregates -
Part 9: Assessment of fines
Methylene blue test
Essais pour déterminer les
caractéristiques géométriques
des granulats - Partie 9 :
Qualification des fines - Essai au
bleu de méthylène
Prüfverfahren für geometrische
Eigenschaften von
Gesteinskörnungen - Teil 9:
Beurteilung von Methylenblau -
Verfahren

Acest standard a fost adoptat de CEN la 1 Octombrie 1998.

Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC care stipulează condiţiile
în care acestui standard european i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici o modificare.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi obţinute pe
bază de cerere către Secretariatul Central sau orice membru CEN.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune în
oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa
naţională şi notificată la Secretariatul Central, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
Membrii CEN sunt organisme naţionale de standardizare din următoarele ţări: Austria, Belgia,
Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea
Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Republica Cehă, Spania şi Suedia.

CEN
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE
Comité Européen de Normalisation
Europäisches Komitte für Normung
European Committee for Standardization

Secretariatul Central: rue de Stassart 36, B-1050 Brusells

ã1998 CEN Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice mod sunt rezervate
în toată lumea membrilor naţionali ai CEN
Ref.No.: EN 933-9:1998 RO
 SR EN 933-9:2001

Cuprins
Pagina

Preambul................................................................................................................................................ 3
1 Domeniu de aplicare...................................................................................................................... 4
2 Referinţe normative........................................................................................................................ 4
3 Definiţii........................................................................................................................................... 4
4 Principiu......................................................................................................................................... 4
5 Reactivi.......................................................................................................................................... 5
6 Aparatură....................................................................................................................................... 5
7 Pregătirea probelor de încercat...................................................................................................... 5
8 Mod de lucru.................................................................................................................................. 6
9 Calcul şi exprimarea rezultatelor.................................................................................................... 7
10 Raport de încercare....................................................................................................................... 7
Anexa A (normativă) Procedură de determinare a valorii cantităţii de
albastru de metilen (MBF) a fracţiunii 0/0,125 mm..................................................................................9
Anexa B (informativă) Încercare de conformitate relativ la o valoare MB specificată..........................10
Anexa C (normativă) Pregătirea soluţiei de albastru de metilen 10 g/l...............................................11
Anexa D (normativă) Procedură pentru determinarea valorii de
albastru de metilen a caolinului (MBK).................................................................................................. 12
Anexa E (informativă) Exemplu de fişă cu date de încercare..............................................................13

2
 SR EN 933-9:2001

Preambul
Acest standard european a fost elaborat de către Comitetul Tehnic CEN/TC 154 „Agregate”, al cărui
secretariat este deţinut de BSI.

Acestui standard european trebuie să primească statutul de standard naţional, fie prin publicarea unui
text identic fie prin ratificare, până cel târziu în aprilie 1999, iar standardele naţionale conflictuale
trebuie retrase cel târziu până în decembrie 1999.

Acest standard face parte dintr-o serie de standarde de încercare ale proprietăţilor geometrice ale
agregatelor. Metodele de încercare pentru alte proprietăţi ale agregatelor vor fi tratate de părţi ale
următoarelor standarde europene:

EN 932 , Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor

EN 1097, Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor

EN 1367, Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi de alterabilitate ale agregatelor

EN 1744, Încercări pentru determinarea proprietăţilor chimice ale agregatelor

EN 13179 Încercări pentru filer utilizat în amestecuri bituminoase.

Celelalte părţi ale EN 933 vor fi:

Part 1: Determinarea granulozităţii. Analiză granulometrică prin cernere

Part 2: Analiză granulometrică. Site de control, dimensiuni nominale ale ochiurilor
Part 3: Determinarea formei granulelor. Coeficient de aplatizare
Part 4: Determinarea formei granulelor. Coeficient de formă
Part 5: Determinarea procentului de suprafeţe sparte în agregate
Part 6: Evaluarea caracteristicilor suprafeţei. Coeficient de curgere a agregatelor
Part 7: Determinarea conţinutului de elemente cochilifere. Procent de cochilii în agregate
Part 8: Evaluarea părţilor fine. Determinarea echivalentului de nisip
Part 10: Evaluarea părţilor fine. Determinarea granulaţiei filerului (cernere în curent de aer)

Conform Regulamentului Intern CEN/CENELEC, organismele naţionale de standardizare din

următoarele ţări sunt obligate să pună în aplicare acest standard european: Austria, Belgia,
Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea
Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Republica Cehă, Spania şi Suedia.

3
 SR EN 933-9:2001

1 Domeniu de aplicare

Acest standard european descrie o metodă pentru determinarea valorii de albastru de metilen pentru
fracţiunea 0/2 mm de agregate fine sau pentru toate agregatele (MB). O procedură pentru
determinarea valorii de albastru de metilen a fracţiunii 0/0,125 mm (MB F) este specificată în anexa A.

2 Referinţe normative

Acest standard conţine, prin referinţe datate sau nedatare, prevederi din alte publicaţii. Aceste
referinţe normative sunt citate la locurile potrivite din text, iar publicaţiile sunt enumerate mai jos.
Pentru referinţe datate, amendamentele ulterioare sau revizuirile acestor publicaţii se aplică acestui
standard numai dacă sunt încorporate prin amendament sau revizuire. Pentru referinţe nedatate, se
aplică ultima ediţie a publicaţiei respective.

prEN 932-2 N1) Tests for general properties of aggregates - Part 2: Methods for reducing laboratory
samples

prEN 932-5 N1) Tests for general properties of aggregates - Part 5: Common equipment and
calibration

3 Definiţii

Pentru scopurile acestui standard, se aplică următoarele definiţii.

3.1 subeşantion: Eşantion obţinut prin procedura de reducere a eşantioanelor.

3.2 probă de încercat: Eşantion folosit în întregime într-o singură încercare.

3.3 părţi fine: fracţiunea granulometrică dintr-un agregat care trece prin sita 0,063 mm.

3.4 fracţiune granulometrică: fracţiune dintr-un agregat care trece prin cea mai mare dintre două
site şi este reţinută pe cea mai mică.

NOTĂ - Limita inferioară poate fi zero.

3.5 masă constantă: cântăriri succesive după uscare la intervale de cel puţin 1 h care nu diferă cu
mai mult de 0,1 %.

NOTĂ - În multe cazuri masa constantă poate fi atinsă după ce o epruvetă de încercat a fost uscată o perioadă
determinată într-o etuvă la o temperatură de (110 ± 5) °C. Laboratoarele de încercare pot determina timpul
necesar pentru atingerea masei constante pentru anumite tipuri si mărimi ale eşantioanelor în funcţie de
capacitatea de uscare a etuvei folosite.

4 Principiu

Cantităţi elementare de soluţie de albastru de metilen sunt adăugate succesiv suspensiei în apă a
probei. Adsorbţia soluţiei de colorare de către proba de încercat este verificată după fiecare adăugare
de soluţie prin efectuarea unei încercări de pătare pe hârtie de filtru pentru detectarea prezenţei
colorantului liber.

Când este confirmată prezenţa colorantului liber, se calculează valoarea albastrului de metilen (MB or
MBF) şi se exprimă ca grame de colorant adsorbit pe kilogram de fracţiune granulometrică încercată.

NOTĂ - O verificare de conformitate, prin adăugarea unei singure cantităţi de soluţie de colorare echivalentă unei
valori limită specificate şi care poate fi folosită în procesul de control al producţiei, este descrisă în anexa B.

__________________
N1)
NOTĂ NAŢIONALĂ – Aceste proiect a fost aprobate de CEN în anul 1999.

4
 SR EN 933-9:2001

5 Reactivi

5.1 Soluţie de colorare, soluţie etalon sau de calitate tehnică de albastru de metilen, (10,0 ± 0,1) g/l
(a se vedea anexa C). Perioada maximă de folosire a soluţiei trebuie să fie de 28 zile. Păstrarea se
face într-un loc ferit de lumină.

5.2 Apă distilată sau demineralizată.

5.3 Caolin, având o valoare cunoscută a albastrului de metilen (MBK) (a se vedea anexa D).

NOTĂ - Este de preferat caolin cu valoarea MBK între 1 g şi 2 g la 100 g caolin, pentru a evita consumul excesiv
de colorant.

6 Aparatură

Toată aparatura trebuie să fie conformă cu cerinţele generale ale EN 932-5.

6.1 Biuretă, cu capacitatea de 100 ml sau 50 ml şi gradaţii de 1/10 ml sau 1/5 ml, sau două
micropipete de 5 ml şi una de 2 ml.

6.2 Hârtie de filtru, cantitativă şi fără cenuşă (< 0,010 %); 95 g/m2; grosime 0,20 mm; viteză de
filtrare 75 s; mărimea porilor 8 μm.

6.3 Baghetă de sticlă, lungime 300 mm; diametru 8 mm.

6.4 Agitator cu palete, care poate fi reglat la viteze de rotaţie variabile de până la (600 ± 60) min -1,
cu trei sau patru palete de (75 ± 10) mm diametru.

NOTĂ – Ca alternativă, pot fi folosite alte tipuri de amestecătoare, dacă se poate demonstra că rezultatele
obţinute concordă cu cele obţinute cu un agitator de tipul celui specificat mai sus.

6.5 Balanţă, cu gradaţii de 0,1 % din masa de cântărit.

6.6 Ceas limitator sau cronometru, cu diviziuni de 1 s.

6.7 Sită de control, cu ochiuri de 2 mm, cu sită de protecţie (dacă este necesar).

6.8 Pahar cilindric de laborator, de sticlă sau de material plastic, cu o capacitate aproximativă de 1
l sau 2 l.

6.9 Balon de sticlă, cu capacitate de 1 l.

6.10 Etuvă ventilată, cu control termostatic pentru menţinerea unei temperaturi de (110 ± 5) °C.

6.11 Termometru, cu gradaţii de 1 °C.

6.12 Spatulă.

6.13 Exsicator.

7 Pregătirea probelor de încercat

Eşantioanele de laborator trebuie să fie reduse în conformitate cu prEN 932-2 N1) pentru a obţine un
sub-eşantion care conţine cel puţin 200 g din fracţiunea 0/2 mm.

Se uscă proba la (110 ± 5) °C până la atingerea masei constante şi se lăsa să se răcească.

Se cerne sub-eşantionul uscat printr-o sită cu ochiurile de 2 mm prevăzută dacă e necesar ,cu o sită
de protecţie, şi se foloseşte o pensulă pentru a asigura separarea şi colectarea tuturor granulelor din

5
 SR EN 933-9:2001

fracţiunea 0/2 mm.

Se îndepărtează toate granulele reţinute pe sita pe 2 mm, şi, dacă este necesar, se reduce fracţiunea
care trece prin sita de 2 mm în conformitate cu prEN 932-2 N1) pentru obţinerea unei probe de încercat
cu masa de cel puţin 200 g. Masa probei de încercat trebuie să fie mai mare de 200 g dar nu trebuie
să aibă o valoare exactă predefinită.

Se cântăreşte proba şi se înregistrează masa la cel mai apropiat 1 g ca M1.

8 Mod de lucru

8.1 Descrierea încercării de pătare

După fiecare injectare de colorant, încercarea de pătare constă în prelevarea unei picături de
suspensie folosind bagheta de sticlă şi depunerea ei pe hârtia de filtru. Pata care se formează este
compusă dintr-un depozit central de materie, în general de culoare albastru închis, înconjurat de o
zonă umedă incoloră.

Mărimea picăturii prelevate trebuie să fie astfel încât diametrul depozitului de material să fie între
8 mm şi 12 mm.

Încercarea se consideră pozitivă dacă, în jurul depozitului central de material, în zona umedă, se
formează o urmă constând într-o aureolă persistentă de culoare albastru deschis de aproximativ 1
mm.

NOTĂ - Pe măsură ce se apropie finalul, aureola va apărea, dar poate dispărea din nou, deoarece mineralele de
argilă pot avea nevoie de un timp mai lung pentru a termina adsorbţia colorantului. Din acest motiv, finalul
încercării este confirmat prin repetarea încercării de pătare la intervale de 1 min timp de 5 min, fără adăugare de
soluţie de colorare suplimentară.

8.2 Pregătirea suspensiei

Se toarnă (500 ± 5) ml apă distilată sau demineralizată în paharul cilindric de laborator şi se adăugă
proba uscată amestecând bine cu spatula.

Se agită soluţia de colorant (a se vedea 5.1) sau, ca alternativă, se amestecă în soluţie. Se umple
biureta cu soluţie de colorant şi se păstrează restul de soluţie într-un spaţiu întunecat.

Se reglează agitatorul la o viteză de rotaţie de 600 min -1 şi se poziţionează paleta la aproximativ

10 mm deasupra bazei paharului.

Se porneşte malaxorul şi cronometrul, agitând conţinutul timp de 5 min la (600 ± 60) min -1 şi ulterior (a
se vedea 8.3) se amestecă continuu la (400 ± 40) r/min pentru restul încercării.

Dacă în probă sunt prezente suficiente părţi fine pentru a obţine o aureolă, trebuie să se adauge
caolin împreună cu soluţie de colorare suplimentară, după cum urmează:

Se adăugă în pahar (30,0 ± 0,1) g caolin (5.3), uscat la (110 ± 5) °C la masă constantă;

Se adăugă V ml soluţie de colorare într-un pahar, în care V = 30 MBK, este volumul de soluţie de
colorare adsorbită de 30 g caolin.

8.3 Determinarea cantităţii de colorant adsorbit

Se aşează hârtia de filtru (6.2) deasupra unui pahar cilindric de laborator, sau deasupra unui alt suport
potrivit, astfel încât mare parte din suprafaţa sa să nu fie în contact cu nici un solid sau lichid.

După agitare timp de 5 min la (600 ± 60) min -1, se injectează o doză de 5 ml soluţie de colorare (a se
vedea 5.1) în pahar; se agită la (400 ± 40) min -1 pentru cel puţin 1 min şi se efectuează o încercare de
pătare (a se vedea 8.1) pe hârtia de filtru. Dacă după adăugarea acestor 5 ml soluţie de colorare,
aureola nu apare, se adăugă încă 5 ml de soluţie de colorare, şi se agita continuu timp de 1 min, şi se

6
 SR EN 933-9:2001

efectuează o altă încercare de pătare. Dacă nu se observă aureola, se continuă agitarea, adăugând
colorant şi efectuând încercările, în acest fel, până când se observă aureola. Când s-a atins această
fază, se continuă agitarea, şi fără adăugări ulterioare de colorant se efectuează încercări de pătare la
intervale de 1 min.

Dacă aureola dispare în primele 4 min, se adăugă în continuare 5 ml soluţie de colorare. Dacă aureola
dispare în al cincilea minut, se adăugă numai 2 ml soluţie de colorare. În ambele cazuri, se continuă
agitarea, şi se efectuează încercări de pătare până când se obţine o aureolă care persistă timp de 5
min.

Se înregistrează cantitatea totală de soluţie de colorare Vy ce s-a adăugat pentru producerea unei
aureole care sa persiste 5 min, rotunjindu-se la cel mai apropiat 1 ml.

NOTĂ - Recipientele se curăţa bine cu apă imediat după terminarea încercărilor. Orice urme de detergenţi folosiţi
trebuie îndepărtate prin clătire abundentă. Se recomandă ca recipientele folosite pentru încercările cu albastru de
metilen să fie rezervate în exclusivitate pentru acea încercare.

9 Calcul şi exprimarea rezultatelor

Valoarea albastrului de metilen, MB, exprimată în grame de colorant pe kilogram de fracţiune 0/2 mm
este dată de următoarea ecuaţie:
S.C. CARB S.A.

unde:

M1 este masa probei, în grame;

V1 este volumul total de soluţie de colorare introdusă, în mililitri.

Se înregistrează valoarea MB rotunjită la cel mai apropiat 0,1 g de colorant pe kilogram de fracţiune
0/2 m. Dacă încercarea este efectuată cu adăugare de caolin, ecuaţia de mai sus devine:

unde:

V’ este volumul de soluţie de colorare adsorbită de caolin, în mililitri.

NOTĂ 1 - Coeficientul 10 din ecuaţiile de mai sus transformă volumul de soluţie de colorare folosit în masă de
colorant adsorbit pe kilogram de fracţiune încercată.

NOTĂ 2 - Un exemplu de fişă de încercare este prezentat în anexa E.

10 Raport de încercare

Raportul de încercare trebuie să includă informaţiile la care se face referire la 10.1 şi poate include
informaţiile la care se face referire la 10.2.

10.1 Date necesare

a) referinţa la acest standard european;

b) identificarea laboratorului;
c) identificarea eşantionului;
d) descrierea materialului încercat;
e) valoarea MB;
f) data recepţionării eşantionului;

7
 SR EN 933-9:2001

g) certificatul de eşantionare, dacă există.

10.2 Date opţionale

a) numele şi locaţia de provenienţă a eşantionului,

b) descrierea procedurii de reducere a eşantionului.
c) data efectuării încercării.

8
 SR EN 933-9:2001

Anexa A
(normativă)

Procedură de determinare a valorii de albastru de metilen (MB F)

din fracţiunea 0/0,125 mm

A.1 Se pregătesc probele de încercat aşa cum se specifică la articolul 7 şi se aplică modul de
lucru din articolul 8, dar cu o masă a probei M1 de (30,0 ± 0,1) g din fracţiunea 0/0,125 mm.

A.2 Se calculează valoarea albastrului de metilen (MBF) în grame pe kilogram de fracţiune

0/0,125 mm astfel:

unde:
M1 este masa probei de încercat, în grame;
V1 este volumul total de soluţie de colorare adăugată, în mililitri.

A.3 Se înregistrează valoarea MBF la cel mai apropiat 0,1 g colorant pe kilogram de fracţiune
0/0,125 mm.

A.4 Rapoartele de încercări trebuie să conţină informaţiile necesare conform

articolului 10.

9
 SR EN 933-9:2001

Anexa B
(informativă)

Încercare de conformitate relativ la o valoare MB specificată

O verificare a conformităţii cu o valoare specificată MB poate fi efectuată prin executarea unei singure
adăugări de soluţie de colorare, în felul următor.

Dacă valoarea specificată MB exprimată ca grame de colorant pe kilogram de fracţiune 0/2 mm este
‘MB1’ atunci volumul de soluţie de colorare de fi adăugat o singură dată, V2, este dat de următoarea
ecuaţie:

unde:
M1 este masa probei de încercat, în grame;
MB1 este valoarea specificată MB , în grame pe kilogram de fracţiune 0/2 mm;
V’ este volumul de soluţie de colorare, în mililitri, adsorbită de caolinul adăugat.

După pregătirea unei probe în conformitate cu articolul 7, suspensia trebuie pregătită folosind proba
de încercat, apa şi dacă este necesar, caolin, toate în conformitate cu 8.2, dar incluzând V2 ml de
soluţie de colorare.

Încercarea de pătare trebuie efectuată după amestecarea suspensiei timp de 8 min la

(400 ± 40) min-1 . Dacă încercarea de pătare (a se vedea 8.1) este pozitivă, se poate considera că
nisipul este conform specificaţiilor.

Dacă, cu toate acestea, încercarea de pătare este negativă, se trece la efectuarea unei determinări
complete, după descrierea de la articolul 8.3.

10
 SR EN 933-9:2001

Anexa C
(normativă)

Pregătire soluţiei de albastru de metilen 10 g/l

C.1 Se pregăteşte soluţia de colorare 10 g/l urmând procedurile prezentate la C.1.1 la C.1.7.

C.1.1 Se foloseşte albastru de metilen; (C16H18ClN3S, nH20 (n = 2 şi 3) puritate ≥ 98,5 %).

C.1.2 Se determină conţinutului de apă W al pulberii de albastru de metilen după cum urmează:

Se cântăresc aproximativ 5 g pulbere de albastru de metilen şi se înregistrează masa la cel mai

apropiat 0,01 g drept Mh.

Se usucă această pulbere la (100 ± 5) °C până la atingerea masei constante. Se răceşte în exsicator,
şi se cântăreşte imediat după scoaterea din exsicator. Se înregistrează masa uscată la cel mai
apropiat 0,01 g drept Mg.

NOTĂ - La temperaturi peste 105 °C, pulberea de albastru de metilen se poate modifica.

Se calculează şi se înregistrează conţinutul de apă W rotunjind la cea mai apropiată zecimală prin
următoarea formulă:

unde:
Mh este masa pulberii de albastru de metilen, în grame;
Mg este masa pulberii uscate de albastru de metilen, în grame.

Conţinutul de apă trebuie să se determine pentru pregătirea fiecărui nou lot de soluţie de colorant.

C.1.3 Se ia o cantitate de albastru de metilen de (100 + W)/10) g ± 0,01 g (echivalentul a 10 g

pulbere uscată).

C.1.4 Se încălzesc 500 ml până la 700 ml de apă distilată sau demineralizată într-un pahar cilindric
laborator la o temperatură care nu depăşeşte 40 °C.

C.1.5 Se agită conţinutul paharului în timp ce se adaugă încet pulberea de albastru de metilen în
apa caldă. Se continuă agitarea timp de 45 min, până la dizolvare completă a pulberii, după care
răceşte la 20 °C.

C.1.6 Se toarnă într-un balon cotat cu capacitatea de 1 l, clătind cu apă distilată sau demineralizată
pentru a asigura transferul complet al colorantului în balon. Trebuie luate măsuri pentru ca balonul şi
colorantul să aibă o temperatură de (20 ± 1) °C pentru a fi în conformitate cu etalonarea balonului şi
se va adăuga mai multă apă distilată sau demineralizată până la reperul gradaţia de 1 l.

C.1.7 Se agită balonul pentru a se asigura o dizolvare completă a pulberii şi se toarnă într-o butelie
de conservare din sticlă fumurie.

C.2 Următoarele detalii trebuie să fie specificate pe butelia de conservare:

a) soluţie de albastru de metilen 10 g/I;
b) data preparării;
c) data limită de folosire.

C.3 Soluţia de albastru de metilen nu se foloseşte mai mult de 28 zile după preparare. Rezerva

11
 SR EN 933-9:2001

de soluţie de colorare se păstrează într-un loc întunecos.

12
 SR EN 933-9:2001

Anexa D
(normativă)

Procedura pentru determinarea valorii de albastru de metilen

a caolinului (MBK)

D.1 Caolinul se usucă la o temperatură de (110 ± 5) °C până la atingerea masei constante.

D.2 Se cântăresc (30,0 ± 0,1) g caolin uscat.

D.3 Se toarnă cele (30,0 ± 0,1) g caolin în paharul cilindric de laborator (6.8) împreună cu 500
ml de apă distilată sau demineralizată.

D.4 Se agită timp de 5 min la (600 ± 60) min -1 cu paleta la aproximativ 10 mm deasupra bazei
recipientului şi ulterior se agită continuu la (400 ± 40) min -1 pentru restul încercării.

D.5 Se introduce o doză de 5 ml de soluţie de colorare 10 g/l în pahar şi, după cel puţin 1 min de
agitare la (400 ± 40) min-1, se efectuează încercarea de pătare (a se vedea 8.1) pe hârtie de filtru.

D.6 Dacă este necesar se continuă să se adauge soluţie în doze de 5 ml până la obţinerea unui
rezultat pozitiv, fără adăugare de soluţie. Se lasă adsorbţia de albastru, care nu este instantanee,
să se desfăşoare, în timp ce se efectuează încercări la fiecare minut.

Dacă aureola albastru deschis dispare la a cincia pătare, trebuie adăugate doze ulterioare de
câte 2 ml colorant. Fiecare adăugare trebuie urmată de încercări efectuate la intervale de 1 min.

Aceste operaţiuni trebuie să se repete până când încercarea rămâne pozitivă timp de 5 min
consecutive. Determinarea se consideră a fi terminată.

D.7 Se notează volumul total de soluţie de colorare V în mililitri.

D.8 Se calculează şi se înregistrează valoarea de albastru de metilen a caolinului rotunjind la cel

mai apropiat 0,1 g colorantului pe 100 g caolin cu ajutorul următoarei ecuaţii;

MBK = V’/30
unde:

V' este volumul total de soluţie de colorare adsorbită, în mililitri.

NOTĂ - O încercare asupra unui caolin de valoare MBK cunoscută, trebuie efectuată la intervale regulate pentru
verificarea constanţei rezultatelor. Această procedură trebuie folosită pentru verificarea unei noi soluţii de
colorare.

13
 SR EN 933-9:2001

Anexa E
(informativă)

Exemplu de fişă de încercare

EN 933-9 Laborator :

Data :

Identificarea eşantionul :

Operator :

E.1 Masa uscată a probei de încercat din fracţiunea 0/2 mm (rotunjită la M

gram)
1= Mg1

E.2 Volumul de soluţie adsorbit de caolin (dacă se foloseşte) V’ V’ = ml

E.3 Cantitatea totală de soluţie de colorare adăugată V1

V1 = ml

E.4 Valoarea MB , exprimată în grame de colorant pe kilogram de MB =

fracţiune 0/2 mm (a se vedea articolul 9)

14
Standardul european EN 933-9:1998 a fost adoptat ca standard român de comitetul tehnic
CT 306 – Agregate naturale şi artificiale pentru construcţii

Membrii comitetului de lectură (CDL) care au verificat versiunea română a acestui standard european
EN 933-9:1998:

dl. Dan Paul GEORGESCU Universitatea Tehnică de Preşedinte al comitetului

Construcţii Bucureşti tehnic CT 321 - Beton şi
prefabricate de beton

dna. Adelina APOSTU Universitatea Tehnică de Secretar al comitetului tehnic

Construcţii Bucureşti CT 321 - Beton şi
prefabricate de beton

dna. Ecaterina ARAMĂ Expert ASRO

Un standard român nu conţine neapărat totalitatea prevederilor necesare pentru contractare.

Utilizatorii standardului sunt răspunzători de aplicarea corectă a acestuia.

Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei ediţii şi a
tuturor modificărilor.

Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române şi în

Buletinul Standardizării.