Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Indicativ: P 73-78
Înlocuieşte P 73-73
Îmbunătăţiri la P 73 - 78
Cuprins
* PREVEDERI GENERALE
* MATERIALE
* INDICAŢII PRIVIND PROIECTAREA RECIPIENŢILOR
* INDICAŢII PRIVIND EXECUTAREA RECIPIENŢILOR
* VERIFICAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR, REMEDIERI, EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE
* ANEXA I: Lista standardelor, normativelor şi instrucţiuni în vigoare legate de P 73-78
* ANEXA II: Date şi condiţii ce trebuie să fie specificate pe planşele din proiectele de
execuţie şi în caietul de sarcini
* ANEXA III: Variante de principiu pentru alcătuirea rosturilor
* ANEXA IV: Indicaţii generale privind aplicarea protecţiilor împotriva acţiunii agresive a
lichidelor înmagazinate
1. PREVEDERI GENERALE
1.2. În înţelesul prezentelor instrucţiuni tehnice recipienţii pentru lichide sînt construcţii din beton
armat sau beton precomprimat care conţin permanent sau temporar apă sau alte lichide precum:
- cuvele şi bazinele din cadrul staţiilor de tratare a apei şi de epurare a apelor uzate;
- recipienţii pentru lichide corosive sau necorosive folosite în procesul tehnologic de fabricaţie.
1.3. În cazul recipienţilor pentru lichide cu temperaturi peste 40 C, a recipienţilor protejaţi la
interior cu tolă metalică, a recipienţilor imersaţi, precum şi a celor destinaţi pentru înmagazinarea
produselor petroliere, prevederile prezentelor instrucţiuni se vor completa pe baza prescripţiilor
specifice sau a condiţiilor tehnice stabilite prin proiect.
1.5. Proiectele de execuţie pentru recipienţii din beton armat sau beton precomprimat vor fi
însoţite de un caiet de sarcini privind condiţiile de execuţie şi exploatare. La elaborarea caietului
de sarcini se va ţine seama de indicaţiile din Anexa II.
1.6. Proiectarea şi executarea recipienţilor se recomandă să se facă de unităţi care pot asigura
nivelul de tehnicitate pe care îl reclamă asemenea lucrări, având în vedere importanţa deosebită
a acestora.
[top]
2. MATERIALE
Ciment
2.1. Alegerea tipului de ciment se face conform prevederilor din "Instrucţiuni tehnice pentru
folosirea cimenturilor în construcţii" C.19-77 şi din "Normativul pentru executarea lucrărilor de
beton şi beton armat" C.140-78.
Agregate
2.3. Pentru prepararea betoanelor şi mortarelor se vor utiliza agregate care corespund
prevederilor STAS 1667-76. "Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane cu lianţi
minerali", cu următoarele precizări suplimentare:
a. Agregatele utilizate trebuie să provină din roci stabile, nealterabile la aer sau apă şi negelive.
B (cm) 16 17-30 30
Dmax
16 20 31
(mm)
2.4. Agregatele trebuie să fie depozitate separat pe sorturi şi păstrate în condiţii în care să le
ferească de împrăştiere, impurificarea sau amestecare cu alte sorturi.
2.5. Controlul calităţii agregatelor se va face prin metodele de încercare prevăzute în STAS 4606-
70. "Agregate naturale grele, pentru mortare şi betoane, cu lianţi minerali. Metode de încercare".
Apa
2.6. Apa utilizată la prepararea betoanelor şi mortarelor, precum şi la umezirea acestora după
punerea în lucrare va corespunde prevederilor STAS 790-73. "Apă pentru mortare şi betoane".
2.7. Se interzice utilizarea apei de mare sau a apelor minerale la prepararea betoanelor,
mortarelor şi la umezirea tencuielilor etanşe.
Aditivi
Efectele favorabile scontate ale aditivilor pot fi obţinute numai în cazul unor compoziţii de beton
judicios stabilite şi asigurării unor amestecuri omogene de beton sau mortar.
2.10. Aditivii se vor utiliza numai pe bază de prescripţii. Folosirea altor aditivi se va face numai pe
baza unor experimentări concludente, cu avizul specialiştilor.
Armături
2.13. Condiţiile de calitate ale materialelor utilizate la izolarea şi protecţia recipienţilor vor
corespunde cu prescripţiile care stabilesc modul lor de fabricare şi utilizare.
[top]
De asemenea, se recomandă a se evita zonele din vecinătatea unor instalaţii sau procese
tehnologice la care se pot produce pierderi mari de lichide agresive sau neagresive conducând la
ridicarea temporară sau permanentă a nivelului apelor subterane.
3.6. În toate cazurile şi, în mod deosebit, în cazul recipienţilor fundaţi pe pământuri sensibile la
umezire sau amplasaţi pe veranţi, se vor lua măsuri de amenajare a amplasamentului în vederea
îndepărtării dirijate a apelor din precipitaţii prin măsuri corespunzătoare (pante, rigole, şanţuri)
care să asigure colectarea şi evacuarea apelor pe durata executării lucrărilor şi după darea în
exploatare a recipientului. Pentru pământuri sensibile la umezire amenajările se vor face în
conformitate cu "Normativul privind proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe terenuri
slabe" P.7-77.
3.8. În cazuri recipienţilor fundaţi pe terenuri slabe (cu compresibilitate mare, sensibile la umezire
etc.) se va analiza fundarea directă pe teren consolidat conform prevederilor din "Normativul
privind consolidarea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice" C.29-77, ţinând seama
şi de mărirea tasărilor posibile.
3.9. În cazul în care nu se pot respecta distanţele de protecţie prevăzute în Normativul P.7-77
faţă de construcţiile învecinate, la recipienţii pentru lichide neagresive, se va prevedea o
hidroizolaţie sau un sistem de colectare şi control a pierderilor de lichid, racordat la canalizare
sau alt emisar.
În cazul lichidelor agresive se vor adopta sisteme de protecţie elastice, care să suplinească şi
efectul hidroizolaţiei (straturi etanşe din pământ tratat prin diferite procedee mecanice sau
chimice, incinte închise realizate prin ecrane subterane etanşe etc.).
3.10. În cazul recipienţilor fundaţi direct, la care se pot produce tasări, se va prevedea urmărirea
acestora în conformitate cu STAS 2745-69 "Terenul de fundare. Urmărirea tasării construcţiilor
prin metode topografice" şi "Instrucţiuni tehnice pentru determinarea tasării construcţiilor de
locuinţe, social-culturale şi industriale prin metode topografice" C.61-74.
- vânt zăpadă;
- cutremurul;
- precomprimarea.
3.13. În cazul recipienţilor cu destinaţii speciale se pot lua în calcul şi alte acţiuni, date prin
prescripţii speciale sau precizate prin tema de proiectare.
3.14. Gruparea acţiunilor se face conform prevederilor din STAS 10101/OA-77. Acţiuni în
construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale.
3.15. Se vor lua măsuri pentru limitarea tasărilor inegale, în scopul păstrării funcţionalităţii
recipienţilor.
3.17. Solicitările de calcul se vor stabili pe baza acţiunilor ce intervin în timpul executării lucrărilor
şi în exploatare, cu luarea în considerare a modului real de lucru al recipientului şi pentru
grupările cele mai defavorabile ale acţiunilor.
3.18. În afara secţiunilor curente de calcul se vor verifica secţiunile din dreptul rosturilor şi
străpungerilor, ţinând seama de slăbirea locală a secţiunilor, modul de transmitere a solicitărilor şi
influenţa toleranţelor de execuţie.
În cazul recipienţilor circulari din beton precomprimat la care rostul de la baza peretelui permite
deplasări, la calculul peretelui se va ţine seama şi de influenţa forţelor de frecare în ipoteze cele
mai defavorabile. De asemenea, se va verifica fundaţia peretelui la solicitările transmise de
perete.
3.19. Calculul recipienţilor din beton armat şi beton precomprimat pentru lichide se va face în
conformitate cu prevederile STAS 10107/0-76 "Construcţii civile şi industriale. Calculul şi
alcătuirea elementelor din beton, beton armat şi beton precomprimat", cu următoarele precizări:
a) La elementele din beton armat care se află sub presiunea unui lichid, deschiderile medii
calculate ale fisurilor nu trebuie să depăşească:
b) La elementele din beton precomprimat, verificarea închiderii fisurilor la acţiuni normate se face
punând condiţia de a avea compresiune remanente care să reprezinte cel puţin 10% din
compresiunea maximă la transfer, dar nu mai mult decât 10 daN/cm 2.
c) La recipienţii precomprimaţi prin înfăşurarea sârmei sub tensiune, verificarea la fisurare se face
ţinând seama de un coeficient de imprecizie al forţei de precomprimare specific instalaţiei de
înfăşurare. La precomprimare, efortul unitar de control în armătura pretensionată nu va depăşi
0,70 din rezistenţa normată a oţelului utilizat.
În aceste condiţii, deschiderea maximă a fisurilor se limitează la 0,2 mm pentru elemente din
beton armat; pentru elemente din beton precomprimat, verificarea se face conform clasei a II-a
de fisurare.
tg = 0 m = 1,0
tg = 0,15 m = 0,8
unde este unghiul format de feţele prefabricate în rost; pentru valori intermediare ale lui se
interpolează linear.
f) Efortul unitar de compresiune, în secţiuni normale, nu va depăşi, la transfer, cea mai mică
dintre valorile:
g) În cazul recipienţilor pentru înmagazinarea unor lichide cu temperaturi peste +20 C, valoarea
pierderilor de tensiune din relaxare va fi majorată cu 10% pentru temperatura de +30 C şi cu
30% pentru temperatura de +40 C. Pentru valori intermediare se va interpola liniar.
Alcătuire constructivă
3.20. Alcătuirea constructivă a recipienţilor trebuie să conducă la realizarea unor construcţii care
să poată prelua în bune condiţii solicitările datorate acţiunilor la care este supus recipientul pe
durata execuţiei şi în exploatare. În acest scop, se vor adopta soluţii care au fost aplicate cu bune
rezultate şi care s-au comportat satisfăcător.
3.21. La alcătuirea recipienţilor se va ţine seama de prevederile din STAS 10107/0-76, din
normativul C140-78 şi din "Normativul pentru executarea lucrărilor de beton precomprimat" C.21-
77, referitoare la proiectarea şi executarea construcţiilor din beton armat şi beton precomprimat,
completate cu prevederile prescripţiilor prin care se reglementează alcătuirea unor recipienţi cu
destinaţie funcţională specială şi cu prevederile prezentelor instrucţiuni.
3.22. Se vor adopta structuri din beton monolit în următoarele două cazuri:
- recipienţi care necesită protecţii interioare sau exterioare fundaţi direct pe terenuri de
compresibilitate mare.
- recipienţi pentru lichide cu agresivitate intensă sau foarte intensă, la care se aplică protecţii
rigide, indiferent de natura terenului şi de modul de fundare.
- libera deplasare din contracţie, în cazurile în care nu s-au luat alte măsuri de preluare a
acesteia;
- evitarea schimbărilor bruşte de secţiune;
- adoptarea unei forme care să permită menţinerea unui strat de apă, de cca. 10 cm, pe durata
de întărire a betonului.
3.25. Grosimea plăcii de fund a recipientului se stabileşte prin calcul în funcţie de solicitări, de
marca şi gradul de impermeabilitate al betonului şi de presiunea exercitată de lichidul
înmagazinat. Grosimea minimă a plăcii de fund va fi de 12 cm. Stratul de egalizare de sub placa
de fund se va realiya din beton cu cenuşă.
În cazul recipienţilor la care lichidul înmagazinat prezintă agresivitate faţă de beton, grosimea
minimă a plăcii de fund va fi de 20 cm.
3.26. Grosimea pereţilor exteriori se stabileşte prin calcul, dar nu va fi mai mică decât valorile
următoare:
3.27. În cazul recipienţilor pentru lichide agresive grosimea peretelui nu va fi mai mică decât
valorile următoare:
3.28. Grosimi mai reduce ca cele prevăzute la art. 3.26 şi 3.27 se vor putea adopta numai pe
baza unor experimentări concludente.
3.29. Grosimea minimă a stratului de acoperire cu beton a armăturii de rezistenţă din radier şi
perete va fi:
2,5 cm pentru elemente din beton precomprimat tencuite în contact cu lichide neagresive;
Valorile de mai înainte se majorează cu 0,5 cm pentru elementele în contact cu lichide agresive
sau mediu agresiv.
3.30. La recipienţii din beton armat, armarea pereţilor şi radierului se va face de regulă cu bare
din oţel cu profil periodic PC 60 sau PC 52 (STAS 438/1-74); după intrarea în producţie curentă a
plaselor sudate din STPB (STAS 438/3-75) armarea se va putea face şi de asemenea plase, pe
bază de instrucţiuni speciale.
Oţelul OB 37 va putea fi prevăzut ca armare numai în cazurile când secţiunile rezultate din calcul
pentru armăturile cu profil periodic nu satisfac condiţiile referitoare la procentul minim de armare,
diametre minime sau respectiv distanţe maxime.
Eventuala renunţare la utilizarea oţelurilor superioare în cazuri speciale trebuie să fie justificată în
memoriul proiectului.
În afara satisfacerii condiţiilor reieşite din calculul la starea limită de rezistenţă şi starea limită de
deschidere a fisurilor (conform STAS 10107/0-76), armăturile din pereţii rezervoarelor de beton
armat trebuie să respecte următoarele condiţii:
- procent minim de armare: câte 0,1% pe fiecare faţă şi în fiecare direcţie (0,2% pe fiecare
direcţie);
Armăturile din placa de fund trebuie să respecte aceleaşi condiţii ca armăturile orizontale din
pereţi; se recomandă ca armătura superioară din placa de fund să fie minim d = 8 mm la 20 cm
sau d = 6 mm la 15 cm.
Pentru recipienţii din beton precomprimat marca betonului se va stabili ţinând seama de
prevederile din STAS 10107/0-76 şi din Normativul C21-77.
Marca minimă de beton indicată în tabelul 1 corespunde cazului utilizării cimentului de marcă 35.
În cazul utilizării altor mărci de ciment marca betonului se stabileşte în funcţie de gradul de
impermeabilitate impus, conform prevederilor din tabelul 2.
Tabelul 1
Condiţii de agresivitate
Înălţimea
coloanei de
Condiţii – tehnice
lichid înma- Fără agres. Agresivitate
gazinat m sau cu agre- intensă sau
sivitate slabă f. intensă
0 1 2 3
Tabelul 2
30*) 40 45 50
P4 B200 B200 - -
3.33. Părţile de structură care vin în contact cu lichidul şi care sunt prevăzute din beton monolit
se vor turna continuu, fără întreruperi şi rosturi de lucru, cu excepţia rosturilor prevăzute în
proiect.
- la recipienţii cu diametrul sau latura mai mare de 30 m, se vor prevedea rosturi de contracţie,
procentul de armare, tipul de izolaţie (elastică sau rigidă) etc.;
3.36. La pereţii din beton armat se recomandă prevederea de rosturi de contracţie, la distanţa de
maximum 30 m.
3.37. Rosturile de dilataţie se vor prevedea la distanţa rezultată din calcul, în funcţie de condiţiile
specifice constructive şi de exploatare.
3.38. Alcătuirea rosturilor permanente trebuie să asigure etanşeitatea recipientului, concordanţa
cu ipotezele de calcul şi compatibilitatea cu deformaţiile elementelor în timpul executării lucrărilor
şi în condiţii de exploatare, inclusiv din eventuale tasări. La alcătuirea rosturilor se recomandă să
se ţină seama şi de indicaţiile din anexa III.
3.39. Se recomandă ca rosturile verticale la pereţii realizaţi din elemente prefabricate să se umple
cu beton preparat cu ciment expansiv sau cu contracţie redusă şi cu agregate din sorturile 0...3 şi
3...7 mm.
3.40. În cazul pereţilor din beton precomprimat la care se prevede rezemarea articulată a
peretelui, rostul orizontal se umple cu mortar M 100 având consistenţa de 6...7 cm determinată
pe conul etalon. Blocarea rostului se face după precomprimarea peretelui.
3.41. La etanşarea rosturilor verticale între elementele prefabricate de perete dinspre interior se
recomandă utilizarea următoarelor soluţii:
- chit tiocolic;
Precomprimarea pereţilor
Utilizarea altor sisteme sau procedee de precomprimare se face pe bază de instrucţiuni speciale.
3.43. În cazul precomprimării inelare, peretele se poate realiza şi cu contur poligonal, cu condiţia
verificării eforturilor suplimentare care intervin ca urmare a abaterii de la conturul circular.
3.44. La precomprimarea prin înfăşurare peretele va avea contur circular şi faţa exterioară
netedă; sau se admit nervuri verticale sau orizontale. Se poate adopta şi un contur poligonal dacă
instalaţia de înfăşurare permite precomprimarea în aceste condiţii.
Tabelul 3
Caracteristica Fascicule
3.48. Se recomandă ca distanţa între fascicule din aceeaşi secţiune să fie mai mică decât 50 cm.
3.49. În jurul recipienţilor precomprimaţi prin înfăşurare se va asigura o distanţă liberă suficientă,
determinată de caracteristicile instalaţiei de înfăşurare.
3.50. Protecţia armăturii înfăşurate se realizează printr-un strat de mortar de ciment aplicat prin
torcretare după procedeul uscat, în conformitate cu prevederile "Instrucţiunilor tehnice pentru
aplicarea prin torcretare a mortarelor şi betoanelor la executarea construcţiilor sau a lucrărilor de
reparaţii şi consolidări" C.130-78. Mortarul se aplică în straturi succesive, astfel încât să se
realizeze o grosime de protecţie de cel puţin 30 mm peste sârmă.
Protecţia prin torcretare se aplică după efectuarea probei de etanşeitate a recipientului, însă nu
mai târziu de 30 de zile de la terminarea precomprimării.
Pe durata executării şi întăririi stratului de protecţie recipientul va fi menţinut plin cu apă la nivelul
maxim de exploatare.
3.51. În cazul unor medii cu agresivitate intensă pe durata executării recipientului, la protejarea
armăturii pretensionate se vor respecta prevederile corespunzătoare din "Instrucţiuni petnru
protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat situate în medii aeriene din industria
acidului sulfuric şi superfosfaţi precum şi în medii aeriene slab agresive C.170-74.
Toleranţa de execuţie
3.52. Abaterile şi toleranţele admise la executarea recipienţilor din beton armat şi beton
precomprimat se vor înscrie în valorile din normativele C.140-78 şi C.21-77, cu precizările din
tabelul 4.
Instalaţii
O atenţie deosebită se va acorda acestor măsuri, în cazul în care depăşirea unor parametri
(înălţimea de lichid, temperatura etc.) poate conduce la creşterea apreciabilă a solicitărilor în
elementele recipientului sau deteriorarea unor instalaţii învecinate (ca urmare a deversării unor
lichide agresive).
3.55. În punctele în care conductele traversează pereţii recipienţilor se vor prevedea piese
speciale de trecere etanşe şi reglabile, de regulă cu posibilităţi de intervenţie din exterior.
3.57. Instalaţiile hidraulice la recipienţii fundaţi pe pământuri sensibile la umezire se vor realiza în
conformitate cu prevederile normativului P.7-77, astfel încât să se verifice pierderile de lichid.
3.58. Se va prevedea izolarea termică a conductelor la care există pericolul ca apa să stagneze
şi să îngheţe.
Tabelul 4
Abaterea limită
Tipul abaterii admise faţă de proiect
admisă
1 2
NOTA: În cazul recipienţilor precomprimaţi prin înfăşurare, valorile abaterilor limită admise vor fi
corelate cu caracteristicile instalaţiei de înfăşurare
3.59. Conductele şi piesele de trecere în contact cu medii corozive vor din materiale rezistente la
coroziune sau vor fi protejate corespunzător.
3.61. Se interzice prevederea de suduri la distanţe mai mici de 0,20 m de la suprafaţa betonului.
3.62. În cazul recipienţilor care nu conţin lichide agresive, la părţile în contact cu lichidul,
executate monolit, se vor prevedea tencuieli torcretate sau aplicate în straturi succesive conform
instrucţiunilor C 130-78.
Cu avizul proiectantului se poate renunţa la tencuirea pereţilor, dacă la proba cu apă, pierderile
nu depăşesc 0,25 l/m2 şi zi, iar eventualele pete de umezire constatate la exterior nu mai apar
după executarea unor remedieri locale (sau prin colmatare) şi repetarea probei.
3.63. În cazul recipienţilor pentru lichide agresive, la părţile în contact cu lichidul se vor prevedea
fie tencuieli torcretate sau aplicate în straturi succesive conform instrucţiunilor C 130-78, fie
protecţii aplicate direct pe suprafaţa betonului sablat.
3.64. În cazul recipienţilor la care se aplică protecţii anticorozive exterioare, suprafeţele în contact
cu terenul se vor tencui cu mortar M 100, realizate cu cimenturi cu rezistenţă mărită la
agresivitatea respectivă. La suprafaţa exterioară de foarte bună calitate, se poate aplica protecţia
anticorosivă direct pe suprafaţa betonului sablat.
Izolaţii termice
3.65. Izolarea termică a recipienţilor acoperiţi se prevede atunci când condiţiile de exploatare
impun ca temperatura lichidului înamgazinat să nu depăşească anumite limite.
3.66. Dimensionarea izolaţiei termice se face pe baza unui bilanţ termic, în care se va ţine seama
de temperatura lichidului la intrare, temperatura exterioară, durata de stagnare etc.
La recipienţii pentru înmagazinarea apei, bilanţul termic pe timp de iarnă poate lua în considerare
şi ipoteza formării unui strat de gheaţă a cărui grosime probabilă se va determina în funcţie de
durata de stagnare a apei.
3.70. La recipienţii îngropaţi, asupra cărora acţionează numai umiditatea naturală a pământului,
se va prevedea pe pereţi la exterior o izolaţie hidrofugă din două straturi de bitum topit. Izolarea
acoperişului se va face în conformitate cu prevederile din "Normativul pentru proiectarea şi
executarea hidroizolaţiilor din materiale bituminoase la lucrările de construcţii" C.112-75.
3.71. În cazul recipienţilor fundaţi sub nivelul apei subterane la care se consideră că este posibil
ca nivelul actual al apei subterane să se ridice peste nivelul radierului, se va prevedea la exterior
o izolaţie hidrofugă alcătuită în conformitate cu prevederile normativului C.112-75.
Protecţii anticorosive
3.73. Recipienţii din beton armat şi din beton precomprimat se vor proteja, atât împotriva
agresivităţii lichidului înmagazinat, cât şi mediului în care sunt amplasaţi.
În cazurile în care acţionează simultan doi sau mai mulţi agenţi agresivi, stabilirea gradului de
agresivitate şi elaborarea soluţiei de protecţie se va face de către un institut de specialitate.
În cazurile în care lichidul înmagazinat atinge temperaturi peste 30 C, se va trece la gradul de
agresivitate imediat superior.
3.75. Gradul de agresivitate naturală a terenului se va stabili pe baza indicaţiilor din normativul
C.140-78, anexa 1.4, iar cel al mediului aerian exterior şi interior (peste nivelul lichidului) pe baza
"Instrucţiunilor tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton precomprimat situate
în medii aeriene din industria acidului sulfuric şi superfosfaţi, precum şi în medii aeriene slab
agresive/ C.170-74 şi a "Indicaţiilor pentru proiectarea, executarea şi întreţinerea construcţiilor din
zona litoralului Mării Negre".
3.76. Pentru cazurile necuprinse la art. 3.74 şi 3.75, inclusiv pentru agresivitatea industrială a
terenului se va cere avizul unui institut de specialitate.
3.77. În cazul în care unele părţi ale recipienţilor vin contact atât cu terenul, cât şi cu mediul
aerian, se vor adopta măsuri de protecţie exterioară, care să corespundă ambelor agresivităţi.
3.79. Marca şi gradul minim de impermeabilitate a betonului vor corespunde valorilor indicate în
normativul C.140-78.
3.80. În cazul în care alegerea cimentului este condiţionată atât la agresivitatea interioară, cât şi
de cea exterioară tipul, cimentului pentru elementele structurii se va stabili în funcţie de
agresivitatea lichidului înmagazinat.
3.82. Protecţiile anticorosive se vor aplica pe tencuieli sau direct pe suprafaţa betonului sablat, în
conformitate cu indicaţiile din art. 3.63 şi 3.64.
Agresivităţi slabe
a. fluatizare;
b. silicatizare;
c. vopsitorii anticorosive;
Agresivităţi intense
a. vopsitorii anticorosive;
b. placaje de faianţă sau gresie, prinse în mortar de ciment şi rostuite cu chituri anticorosive
sau masticuri bituminoase;
c. acoperiri bituminoase constituite din amorsă şi mastic bituminos aplicat la cald;
d. mase de şpaclu pe bază de polimeri, simple sau armate cu ţesături din fibră de sticlă,
acoperite sau nu cu vospitorii anticorosive;
e. placaje de gresie prinse şi rostuite cu chituri anticorosive;
f. zidărie de cărămidă antiacidă, prinsă în mortar de ciment rostuită cu chituri anticorosive
sau masticuri bituminoase şi peliculizate cu lacuri anticorosive corespunzătoare
agresivităţii;
g. acoperiri din mastic bituminos, protejat cu zidărie de cărămidă antiacidă, prinsă în mastic
bituminos şi rostuite cu chituri anticorosive sau masticuri bituminoase.
3.86. Protejarea recipientului la acţiunea mediului aerian exterior şi interior (la acoperiş) se va
face în conformitate cu instrucţiunile tehnice C.170-74.
Protecţia se va aplica pe un strat de tencuială, în cazul în care suprafaţa betonului este deosebit
de bună se va putea aplica protecţia anticorozivă direct pe suprafaţa betonului sablat.
3.87. Protejarea exterioară a recipientului, pentru cazurile care nu sunt prevăzute la art. 3.85 şi
3.86 (inclusiv pentru agresivitatea industrială a terenului), se va face cu avizul unor institute de
specialitate.
3.88. Materialele care intră în alcătuirea protecţiilor anticorosive se vor alge pe baza indicaţiilor de
utilizare date de producători.
3.91. Pentru recipienţii supuşi la interior unor şocuri mecanice de exploatare, se vor utiliza
protecţii pe bază de placaje cu cărămizi antiacide, cărămizi de gresie antiacide, sau protejări ale
structurii cu zidării de cărămidă corespunzătoare ca rezistenţe mecanice. În aceste situaţii sunt
indicate de la caz la caz unele măsuri suplimentare de protecţie mecanică (grătare, jghiaburi,
şicane etc.) în zonele mai expuse.
3.92. Pentru recipienţii supuşi vibraţiilor sau trepidaţiilor prin procesul tehnologic sau prin
amplasare se vor utiliza în general materiale plastice, elastice, cărămizi cu profile de ancorare
("coadă de rândunică") precum şi zidării de cărămidă pană în cazul recipienţilor circulari. Se
interzice prinderea directă pe folii a placajelor verticale, pe înălţimi mai mari de 0,5 m.
3.93. Protejarea anticorosivă în dreptul rosturilor se va face cu soluţii care să permită deplasări în
limitele prevăzute şi cu materiale rezistente la acţiunea agresivă a lichidului înmagazinat.
3.94. Proiectul va cuprinde indicaţii detaliate privind aplicarea protecţiilor care se vor întocmi pe
baza: indicaţiilor de aplicare elaborate de producători, fişelor tehnologice întocmite de unităţile de
execuţie spcializate, indicaţiilor din normele de deviz, precum şi a indicaţiilor generale date în
prezentele instrucţiuni tehnice.
[top]
4.1. La executarea recipienţilor din beton armat şi beton precomprimat se va ţine seama de
prevederile normativelor C.140-78 şi C.21-77, completate cu prevederile prezentelor instrucţiuni.
4.2. Executarea lucrărilor va fi încredinţată numai unor întreprinderi dotate corespunzător şi care
dispun de personal tehnic de înaltă calificare, cu experienţă în realizarea unor asemenea lucrări.
4.5. La recipienţii situaţi pe terenuri în pantă şi la cei fundaţi pe pământuri sensibile la umezire, se
va ţine seama de măsurile de amenajare a amplasamentului arătate la art. 3.6 şi de indicaţiile din
normativul P.7-77.
4.6. În cazurile în care nivelul apei subterane din amplasamente este deasupra cotei radierului,
se vor lua măsuri de coborâre a nivelului apei cu cel puţin 0,50 m sub cota de fundare. Nivelul
coborât al apei va fi menţinut până la terminarea lucrărilor.
4.7. În timpul execuţiei se va ţine evidenţa activităţii de control a calităţii lucrărilor. Documentele
se ataşează la Cartea Construcţiei.
Cofraje şi susţineri
4.9. La pereţii din beton turnat monolit se va prevedea cofrarea progresivă a uneia din feţe, cu
panouri de maximum 1 m înălţime, montate pe măsura turnării betonului.
La pereţii din beton monolit, precomprimat prin înfăşurare, se recomandă cofrarea integrală a
feţei exterioare.
4.11. Abaterile faţă de dimensiunile din proiect vor fi cu cel puţin 30% mai reduse decât abaterile
dimensiunilor corespunzătoare ale elementelor de beton. Pentru dimensiunile care nu au indicate
abaterile prin proiect, se vor adopta abateri limită corespunzătoare clasei a 9-a de precizie
conform prevederilor din STAS 6657/1-76 "Elemente prefabricate din beton, beton armat şi beton
precomprimat. Condiţii tehnice generale de calitate".
Armături
Betoane
4.18. Valorile maxime ale raportului A/C pentru realizarea condiţiei de impermeabilitate sunt
următoarele:
P4 0,60
P8 0,50
P12 0,45
a) Transportul betonului pentru distanţe mai mari de 100 m se va face numai cu autoagitatoare.
b) Turnarea se va face continuu, în straturi de cel mult 0,50...0,60 m înălţime şi se vor evita
rosturi de lucru în afara celor prevăzute în proiect.
c) Intervalul între turnarea a două straturi succesive de beton nu trebuie să depăşească 1...3 ore
(atunci când se utilizează aditiv întârzietor), funcţie de condiţiile locale şi de timpul de priză al
cimentului. În cazul în care se depăşeşte acest interval, înainte de reluarea betonării se aşterne
pe betonul vechi un strat de mortar de ciment 1 : 3 în grosime de 1...2 cm.
4.22. Suprafeţele de beton vor fi menţinute umede până la vârsta de 14...28 zile, în funcţie de
condiţiile de expunere.
Se recomandă ca radierul să fie protejat prin acoperire cu un strat de apă sau un strat de nisip
menţinut în stare umedă.
În cazul pereţilor se recomandă protejarea betonului cofrat cu prelate contra acţiunii vântului şi a
razelor solare.
4.23. Controlul calităţii betonului pus în lucrare se va efectua conform prevederilor din normativul
C.140-78.
4.24. Prefabricatele pentru pereţi se vor realiza în fabrici sau poligoane specializate. Faţa
convexă a elementului, corespunzătoare feţei exterioare a peretelui, nu se va sclivisi pentru a se
asigura o mai bună aderenţă a stratului de torcret la recipienţii precomprimaţi cu sârmă înfăşurată
sub tensiune. În cazul utilizării tratamentului termic, temperatura maximă nu va depăşi 70 C.
4.26. Feţele dinspre rost ale prefabricatelor se sablează sau se perie cu perii de sârmă înainte de
montare. Înainte de turnarea betonului de monolitizare, feţele dintre rost se udă pentru a se evita
pierderea apei de amestecare.
4.27. La cofrarea rosturilor verticale se interzice folosirea dispozitivelor de fixare a panourilor care
să traverseze rostul.
4.28. Betoanele şi mortarele turnate în rost nu vor depăşi feţele exterioare ale elementelor.
4.30. Etanşarea rosturilor verticale se execută numai după betonarea rostului respectând
instrucţiunile de lucru, în funcţie de soluţia de etanşare adoptată.
4.34. Capetele canalelor vor fi protejate cu manşoane din PVC, tablă etc. pentru a împiedica
pătrunderea laptelui de ciment în timpul betonării şi a evita obturarea canalelor.
4.37. Înfăşurarea sârmei se face continuu, cu respectarea pasului prescris prin proiect.
4.38. La terminarea unui colac, capetele sârmei se înnădesc prin matisare pe o lungime egală cu
40d, - unde d este diametrul sârmei.
4.40. Pentru a preveni desfăşurarea sârmei în cazul ruperii unei spire, se prevăd, pe sârmă, la
distanţe de cca 700 m, piese de prindere a două spire succesive.
4.41. Distanţa medie între spire se va verifica şi compensa pe o zonă de cel mult 40 spire.
4.42. Controlul efortului în sârmă pe durata desfăşurării se face cel puţin odată la două spire, prin
măsurarea pe sârmă la ieşirea din maşină. Abaterile de la valoarea efortului de control prescris
prin proiect şi modul de corectare a efortului vor corespunde prescripţiilor de utilizare a maşinii.
4.43. Rezultatele măsurătorilor de efort se consemnează într-un jurnal în care se notează: data şi
ora măsurătorii; zona şi numărul de ordine al spirei; citirea la aparatul de măsură şi valoarea
efortului măsurat; efortul nominal; abaterile admise şi efective; eventuale observaţii, precum:
ruperi de sârme, reglarea dispozitivului de pretensionare etc.
Instalaţii
De asemenea, se vor respecta indicaţiile de la art. 3.55, 3.60 şi 3.61, chiar dacă în proiect nu se
fac menţiuni speciale referitoare a aceste prevederi.
4.46. În cazul recipienţilor precomprimaţi, la executarea instalaţiilor se vor lua toate măsurile
pentru a se evita atingerea armăturilor pretensionate cu surse de temperaturi ridicate (flacără,
material incandescent din sudură etc.).
4.47. În cazul recipienţilor protejaţi anticorosiv, se vor lua toate măsurile pentru a se evita
executarea de lucrări, ulterior aplicării protecţiilor.
De asemenea, instalaţiile care produc deplasări, şocuri, vibraţii (care pot afecta protecţiile
anticorosive, se vor verifica înainte de executarea protecţiilor, astfel ca parametrii ce
caracterizează aceste acţiuni să se încadreze în limitele considerate la proiectare.
4.49. Aplicarea tencuielilor se va face numai după proba de etanşeitate la apă şi eventuale
remedieri.
4.51. Tencuielile pe care nu se aplică protecţii se vor sclivisi dacă sunt în contact cu lichidul, şi se
vor drişcui dacă nu sunt în contact cu lichidul.
4.52. Se recomandă utilizarea sablării pentru pregătirea suportului tencuielilor indiferent de modul
de aplicare a acestora.
4.54. Continuitatea şi aderenţa de stratul suport al şapelor şi tencuielilor se vor verifica prin
metode adecvate nedistructive (vizual, uşoară ciocănire, deplasarea pe întreaga suprafaţă a
pietrei de polizare etc.). De asemenea, se va încheia proces-verbal de lucrări ascunse.
Izolaţii termice
4.55. Izolaţiile termice se vor executa şi recepţiona în conformitate cu detaliile din proiect şi cu
prevederile din normativul C.107-78.
Izolarea hidrofugă
4.56. La realizarea şi recepţionarea izolaţiilor hidrofuge exterioare se vor respecta prevederile
proiectului şi ale normativului C 112-75.
Protecţia anticorosivă
4.58. La realizarea protecţiilor anticorosive care vin în contact cu lichidul înmagazinat se vor
utiliza numai materiale verificate şi acceptate pentru utilizare de către laboratorul de întreprindere.
[top]
5.1. Verificarea calităţii lucrărilor se face pe parcursul execuţiei, pentru fiecare categorie de lucrări
în parte şi separat pe recipient în ansamblu, înainte şi după aplicarea straturilor de protecţie.
5.2. Verificarea etanşeităţii recipientului se face prin proba de umplere cu apă, conform
prevederilor STAS 4165-75 "Alimentări cu apă. Rezervoare de beton armat şi beton
precomprimat.Prescripţii de proiectare şi date constructive" şi cu următoarele precizări:
- se recomandă remedierea prealabilă a deficienţelor vizibile care pot avea consecinţe asupra
etanşeităţii;
5.3. Proba de etanşeitate prin umplere cu apă se face înainte de aplicarea tencuielilor şi este
obligatorie independent de natura lichidului înmagazinat.
5.4. Verificarea finală a etanşeităţii se face după aplicarea tencuielilor şi a straturilor de protecţie.
Proba se face prin umplerea recipientului cu apă şi se consideră satisfăcătoare dacă nu apar
pete la exterior. Se poate renunţa la această verificare dacă proba prevăzută la punctul 5.2 a dat
rezultate satisfăcătoare (pierderea maximă 0,250 l/zi şi m 2 de suprafaţă udată) şi nu se constată
pete de umezeală.
5.5. Denivelările, zonele de beton segregat, zonele cu armături descoperite sau cu acoperire
insuficientă şi cele necompletate cu beton se remediază în conformitate cu prevederile
"Instrucţiunilor tehnice privind folosirea amestecurilor pe bază de ciment sau pe bază de răşini
epoxidice la remedieri de defecte ale lucrărilor de construcţii" C.149-78 sau prin injecţii cu lapte
de ciment.
5.7. Fisurile se pot remedia prin injectare cu răşină epoxidică conform prescripţiilor de aplicare a
acestei metode. Soluţia va fi dată în urma analizării cauzelor care au determinat apariţia fisurilor.
5.8. Soluţiile de remediere a altor defecte de execuţie decât cele menţionate se vor elabora în
urma analizării cauzelor care au generat apariţia defectelor şi cu avizul proiectantului.
Exploatare şi întreţinere
5.10. În cazul apariţiei unor defecţiuni, întreprinderea de exploatare va sesiza proiectantul pentru
analizarea cauzelor şi elaborarea soluţiei de remediere.
[top]
ANEXA I
Standarde
4606-70 - Agregate naturale grele pentru mortare şi betoane, cu lianţi minerali. Metode de
încercare.
6482/1-73 - #9; Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Reguli pentru
verificarea calităţii.
6482/2-73 - Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Sârmă netedă.
6482/3-73 - Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Sârmă amprentată.
6482/4-74 - Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton precomprimat. Toroane.
6657/1-76 - Elemente prefabricate din beton, beton armat şi beton precomprimat. Condiţii tehnice
generale de calitate.
10101/OA-77 - #9; Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii civile
şi industriale.
10107/0-76 - Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor din beton, beton
armat şi beton precomprimat.
Normative şi instrucţiuni
C. 29-77 - Normativ privind consolidarea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice.
C. 170-74 - Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton armat şi beton
precomprimat situate în medii aeriene din industria acidului sulfuric şi superfosfaţi, precum şi în
medii aeriene slab agresive.
C. 149-78 - Instrucţiuni tehnice privind folosirea amestecurilor pe bază de ciment sau pe bază de
răşină epoxidice la remedieri de defecte ale lucrărilor de construcţii.
[top]
ANEXA II
NOTĂ: Această listă de date şi condiţii, ce trebuie specificată pe planşele din proiectele de
execuţie şi în caietul de sarcini, nu este limitativă.
[top]
ANEXA III
Pentru recipienţi cu perete monolit se pot adopta variantele din fig. 1, fig. 2, fig. 3 sau fig. 5.
variantele din fig. 1 şi fig. 3 se recomandă pentru situaţii uzuale, cu menţiunea că varianta din fig.
3 se poate adopta la recipienţi cu capacităţi şi presiuni reduse.
varianta din fig. 2 se recomandă în cazurile în care pot apărea tasări diferite între placa de fund şi
fundaţia peretelui, la recipienţi cu diametre mari şi la varietăţi mari de temperatură interior-
exterior.
varianta din fig. 5 se poate utiliza în cazul recipienţilor cu peretele încastrat în radier.
Pentru recipienţii cu pereţi din elemente prefabricate se poate adopta varianta din fig. 4, cu
menţiunea că pentru legătura dintre placa de fund şi fundaţia peretelui se poate adopta şi
rezolvarea din fig. 2.
Pentru rostul vertical dintre elementele prefabricate de pereţi se recomandă varianta din fig. 6.
Dimensiunile din fig. 1, fig. 2, fig. 3, fig. 4, fig. 6 si fig. 5. sunt orientative, urmând a fi definitivate la
proiectarea recipientului.
[top]
ANEXA IV
a) Fluatizarea
Tratamentul de fluatizare se face prin aplicarea în 3-4 reprize a unei soluţii de fluosilicat în
concentraţie de 2-12%, soluţia având o temperatură de 50-60 C.
Aplicarea soluţiei de fluosilicat se face numai pe suprafeţe de beton uscat, întărite timp de 18-28
de zile, netede şi curate.
Înainte de aplicare, suprafaţa tencuită a betonului trebuie să fie curăţată de urmele de praf şi de
particulele de nisip neaderate.
Se aplică prin pensulare primul strat de soluţie de fluosilicat în concentraţie de 2%. După uscarea
primului strat, se aplică al doilea strat de soluţie de fluosilicat în concentraţie de 4%, iar după
uscarea acestuia se aplică ultimul strat cu o soluţie de fluosilicat de concentraţie 8%. În cazul în
care mortarul mai primeşte soluţie de fluosilicat, atunci se poate aplica şi un al patrulea strat cu o
concentraţie de 12%.
Aplicarea soluţiei de fluosilicaţi nu trebuie făcută la temperaturi sub 10 C, iar după uscarea
stratului 3 şi 4 se recomandă o spălare cu apă pentru îndepărtarea excesului de săruri care s-au
format.
Deoarece fluosilicaţii folosiţi în tratamentul de fluatizare, sunt substanţe toxice şi iritante, trebuie
să se respecte cu stricteţe măsurile corespunzătoare de protecţia muncii.
b) Silicatizarea
Acest tratament constă în aplicarea pe suprafaţa tencuită a betonului a mai multor straturi de
soluţii de silicat (silicat de sodiu, preferabil silicat de potasiu) care trebuie să aibă modulii de silice
cuprinşi între 3,2-3,5, iar densitatea cuprinsă între 1,36-1,43.
Suprafaţa de beton tencuită şi drişcuită fin, întărită timp de 14-28 de zile şi uscată, se curăţă bine
de praf. Se aplică prin pensulare primul strat de soluţie de silicat diluat în apă în proporţie de 1 :
4. După uscarea primului strat se aplică al doilea strat cu aceeaşi concentraţie, apoi după
uscarea acestuia se aplică al treilea strat diluat în proporţie de 1 : 3 şi se poate repeta prin
aplicarea unui al 4-lea strat.
După o uscare definitivă, adică cca 10 zile de la terminarea tratamentului, suprafeţele trebuie
spălate cu o soluţie de acid clorhidric sau sulfuric de cca. 20% concentraţie sau mai bine cu o
soluţie de 30% clorură de calciu aplicată la 24 ore de la realizarea ultimului strat, iar după 10 zile
se spală bine cu apă.
c) Vopsitorii anticorosive
- Romflexil PC 505.
- Hypalon.
- Perclorvinil.
- Epoxi-poliamidă V 3207.
Aceste sisteme nu sunt limitative, ele putând fi extinse şi la alte tipuri de vopsitorii anticorosive.
Sistemul de vopsitorie ce urmează să fie adoptat va fi alcătuit dintr-un strat de amorsă şi mai
multe straturi (4-6) de vopsea, pentru a asigura impermeabilitatea protecţiei.
Pentru ca aceste vopsele să aibă o aderenţă bună este necesar să se verifice umiditatea
suprafeţei suport, care nu trebuie să depăşească 4%.
Grosimea minimă după uscare a sistemului de vopsitorie anticorosivă trebuie să fie de 1000 .
d) Placaje de faianţă sau gresie, prinse în mortar de ciment şi rostuite cu chituri
anticorosive sau masticuri bituminoase.
Prinderea placajelor de faianţă sau gresie în mortar de ciment, pentru protecţia recipienţilor, se
face numai după ce suprafeţele de beton sau tencuială le-au fost verificate verticalitatea şi
aderenţa şi numai după terminarea lucrărilor ce au necesitat străpungeri, montări etc.
Înainte de executarea acestor placaje este absolut necesar ca plăcile să fie sortate placă cu
placă, îndepărtându-se acelea ce prezintă defecte ca; incluziuni, ştirbituri, fisuri etc.
Înainte de a fi aplicate în mortar de ciment, plăcile trebuie să fie introduse într-un vas cu apă unde
se menţin timp de 15-30'. La prepararea mortarului de ciment se vor utiliza cimenturi cu rezistenţe
mărite la agresivităţi chimice.
Pentru placaje anticorosive se recomandă a se lucra numai cu rosturi care trebuie să aibă cca 7-
8 mm lăţime. Adâncimea chitului de rostuire va fi egală cu grosimea plăcii.
- strat de amorsal aplicat pe suprafaţa curată şi uscată a cărei temperatură este de minimum 10
C;
- masă de şpaclu constituită din bitum, filer sau nisip cuarţos şi microazbest.
Ca soluţii de amorsaj se utilizează soluţia de bitum tăiat aplicat pe şantier (25% bitum, 75%
benzină, iar în unele cazuri pentru accelerarea uscării se adaugă şi 5% acetonă). Amorsajul
trebuie să acopere întreaga suprafaţă suport şi să pătrundă bine în porii suprafeţei. După uscarea
amorsajului se poate trece la aplicarea masei de şpaclu. Bitumul folosit pentru realizarea
masticului se va fărâmiţa în bucăţi mici, şi se va topi la 170-180 C, neadmiţându-se sub nici un
motiv depăşirea a 200 C.
Protecţia pe bază de masă de şpaclu se realizează cu material spoxidic (Alorex 102) simplu sau
armat cu ţesătură din fibre de sticlă, cu material epoxidic de natură şi concentraţia mediului
agresiv şi de dimensiunile suprafeţelor ce urmează să fie protejate.
Sistemele de masă de şpaclu simplă (din Alorex 102 sau din Alorex 102 cu 5% tiocoli) sunt
constituite din:
- amorsă epoxidică;
- două straturi de glet de 2-3 mm grosime, aplicate la interval de 24 de ore unul de altul.
În cazul suprafeţelor mai întinse, masa de şpaclu se aplică pe fâşii de max. 2 m lăţime şi 3 m
înălţime, lăsându-se benzi libere de 2 cm lăţime. Aceste benzi se acoperă ulterior, la cca 3 zile de
la aplicarea fâşiilor.
- amorsă epoxidică;
Ţesătura din fibre de sticlă se aplică peste gletul epoxidic proaspăt, iar tufuirea cu lac epoxidic se
execută la 1 oră de la aplicarea ţesăturii. Ultimul strat al sistemului se execută la 24 de ore de la
aplicarea ţesăturii şi tufuire.
Înainte de aplicarea acestor placaje este absolut necesar ca plăcile să fie sortate şi desprăfuite.
Prinderea acestor placaje se face prin aplicarea unui strat de masă de şpaclu de 2-3 mm
grosime, pe spatele plăcilor şi prin apăsarea acestora pe masa de şpaclu întărită existentă pe
suportul de beton.
Rosturile dintre plăci se realizează prin distanţieri de masă plastică, astfel ca să se realizeze o
lăţime de 7-8 mm, iar adâncimea rostului va fi egală cu a plăcilor de gresie, în cazul plăcilor
subţiri şi de cca 15 mm, în cazul plăcilor de gresie groasă.
Se recomandă ca rostuirea să se facă la intervale mai lungi de timp (10-14 zile), astfel încât chitul
de pozare să poată prelua contracţiile.
h) Zidărie de cărămidă antiacidă, prinsă în mortar de ciment rostuită cu chituri anticorosive sau
masticuri bituminoase şi peliculizată cu anticorosive corespunzătoare agresivităţii.
Protejarea cu cărămidă antiacidă a recipienţilor se face pe latul sau pe cantul cărămizii, funcţie de
diametrul şi înălţimea recipientului. Zidăria se poate face ţesut şi continuu, prefabricat ţesut.
La înzidire se are grijă ca să se lase cu ajutorul distanţierelor rosturi de cca 10 mm înălţime şi cca
5 mm adâncime. La alegerea înălţimii zilnice de placare se va ţine cont de faptul că mortarul de
ciment are întărire lentă şi nu poate prelua decât o sarcină limitată. Cărămida utilizată va fi
introdusă în prealabil aplicării, timp de 10-15 minute, într-un vas cu apă, după care se lasă să se
zvânte şi se înzideşte cu ajutorul mortarului de ciment.
Pentru a nu se permite migrarea soluţiilor agresive la stratul de prindere din mortar de ciment
(cărămizile antiacide având o porozitate destul de ridicată), se aplică prin pensulare unul sau
două straturi de lac diluat.
Acest sistem de protecţie se utilizează pentru recipienţi a căror înălţime nu depăşeşte 2,0-2,5 m.
În cazul unor înălţimi mai mari, este necesară prevederea unor console din beton pentru
susţinerea zidăriei.
Acoperirea cu mastic bituminos este similară cu cea expusă anterior la punctul "e".
În cazul înzidirii cărămizilor antiacide cu masă de prindere bituminoasă, acestea vor fi amorsate
cu o soluţie bituminoasă.
Rosturile dintre plăci se vor lăsa de cca. 7-8 mm, utilizându-se distanţiere de lemn împregnate cu
motorină.
Recipienţii de beton sau beton armat pot fi protejaţi contra agenţilor agresivi, folosind o
căptuşeală anticorosivă realizată din cărămizi de gresie anticorosivă, având drept material de
legătură un chit anticorosiv.
Lucrările de placare şi înzidire se pot executa într-un singur strat sau în straturi multiple, acestea
din urmă fiind mai eficiente, deoarece aduc un coeficient de siguranţă mult sporit.
La executarea căptuşelilor în straturi multiple trebuie să se respecte următoarele principii de
execuţie:
cărămizile celui de al doilea strat se vor aşeza astfel ca rosturile să fie decalate faţă de
cele din primul strat cu o jumătate de cărămidă;
aşezarea unui nou strat peste cel executat mai înainte trebuie să fie făcută numai după
trecerea timpului necesar pentru întărirea masei de pozare şi rosturile folosite la stratul
precedent;
îmbinările straturilor de pe pereţii verticali cu cei orizontali trebuie să fie executate în
trepte;
aplicarea unui strat nou de cărămizi se face numai după o verificare amănunţită a
execuţiei primului strat, în acest caz fiind necesar să se execute recepţii parţiale fiind
vorba de lucrări ascunse;
primul strat de zidărie nu se va executa decât după ce în prealabil suportul de beton a
fost protejat cu masă de şpaclu anticorosivă aplicată în unul sau mai multe straturi,
fiecare nedepăşind grosimea de 1-2 mm.
Pentru o mai bună comportare în timp, se recomandă ca acest sistem de protecţie să fie încălzit
în prima zi la 25 C, a doua zi la 30oC şi a treia zi la 40 C, cu ajutorul unor aeroterme sau cu
serpentine cu aer cald.
Se aplică masa bituminoasă într-un strat ca la punctul "e", peste care se prinde cu o masă
bituminoasă o ţesătură de fibră de sticlă bituminată. Această ţesătură se protejează cu un nou
strat de masă bituminoasă, care la rândul ei se protejează printr-o zidire din cărămidă de gresie
antiacidă.
În cazul în care această zidire este prinsă în mastic bituminos (până la înălţimi ce nu depăşesc
2,5 m) acestea se amorsează cu o soluţie bituminoasă (bitum tăiat).
În cazul în care prinderea se face cu chituri anticorosive, cărămida va fi tratată sau netratată
funcţie de tipul de chit utilizat.
l) Acoperiri din mase de şpaclu pe bază de polimeri, armate cu ţesături din fibre de sticlă,
protejate cu zidărie din cărămidă de gresie antiacidă prinsă şi rostuită cu chituri
anticorosive.
Acoperirile pe bază de folii au atât rolul de protecţie anticorosivă, cât şi de hidroizolaţie plastică
sau elastică care să nu permită pătrunderea eventualelor medii agresive, care au pătruns sau
infiltrat prin protecţia anticorosivă constituită din zidărie din cărămidă de gresie anticorosivă.
Ele se aplică direct pe stratul suport (tencuială) cu ajutorul adezivilor respectivi (în cazul foliilor de
plumb se va folosi masa bituminoasă aplicată la cald, pentru a nu pune în contact direct mediul
alcalin al mortarului cu folia de plumb).
Înainte de aplicare, foliile sunt croite după forma şi dimensiunile recipienţilor, ele urmând a fi
pozate petrecut sau prin intermediul unor ştraifuri.
În cazul foliilor de butarom sau PVC, realizarea unei etanşeităţi perfecte se poate efectua şi prin
sudare.
După verificarea etanşeităţii şi a continuităţii stratului de protecţie sub formă de folie se execută
protecţia anticorosivă şi mecanică pe bază de zidărie de cărămidă de gresie antiacidă, grosimea
şi alegerea chiturilor urmând a fi stabilită funcţie de natura, temperatura şi concentraţia mediilor
corosive, precum şi de condiţiile de exploatare.
[top]