Economia dezvoltării

CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE
ECONOMICĂ
 Structură
Introducere: Țări bogate, țări sărace…

1. Delimitări conceptuale. Creștere economică

– dezvoltare economică – dezvoltare durabilă

2. Indicatori

3. Factori determinanţi ai creşterii şi dezvoltǎrii

economice
 Ţări bogate, ţări sărace......

• Un sistem economic reprezintă un sistem social prin intermediul căruia indivizii

cooperează în vederea creării şi utilizării resurselor, spre a-şi satisface unii altora
dorinţele.
• Diferenţele dintre state din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare economică
demonstrează clar faptul că unele sisteme economice funcţionează mai bine decât
altele.

• De ce unele sisteme economice au performanţe mai mari decât altele?

• Posibile explicaţii: resurse naturale, dimensiunea teritoriului, mărimea şi/sau

densitatea populaţiei etc.
 Cine este bogat şi cine este sărac?
• World Development Report (Banca Mondială) utilizează următoarea
clasificare a ţărilor lumii (în funcţie de PNB/locuitor):

– ţări cu venit naţional ridicat: SUA, Canada, statele din Europa

Occidentală, Japonia, Coreea de Sud, Singapore, Australia, Noua
Zeelandă, Israel, ţări exportatoare de petrol (Brunei, Kuweit, Qatar,
E.A.U.) etc.;

– ţări cu venit naţional mediu: statele din America Latină (exceptând

Nicaragua, Honduras, Haiti şi Guyana), Africa de Sud şi de Nord,
majoritatea statelor din Orientul Mijlociu, ţări din centrul şi estul
Europei, Thailanda, Malaezia, Indonezia şi Filipine;

– ţări cu venit naţional redus (PNB/locuitor < 1.000 USD): China, India,
Pakistan, Bangladesh, Birmania, Cambodgia, Laos, Vietnam, statele
cele mai sărace din cadrul fostei URSS, Albania, Africa Centrală etc.
10 economii ale lumii– 2/3 din PIB-ul global
 Date istorice
• Analiza comparativă a ritmului de creştere economică din
SUA şi India:

Ţara PIB/locuitor PIB/locuitor Mărimea Ritm

(1820) (2006) creşterii anual de
(de n ori) creştere
SUA 51 $ 37 791$ 742 ~3%
India 81 $ 2 122 $ 26 ~0,1%

 De ce au fost atât de diferite evoluţiile celor două

ţări?
 Situația omenirii
• Din 7 mld locuitori:
• 1 mld traiește cu < 1 USD/zi
• 2,5 miliarde trăiesc cu mai puţin de 2 dolari pe
zi.
• Peste 600 milioane sunt afectaţi de "sǎrǎcia
extremǎ”, cu un venit mediu anual mai mic de
275 $.
1. Delimitări conceptuale
 Literatura economică
• După cel de-al doilea razboi mondial: zeci de
mii de scrieri economice legate de creștere și
dezvoltare economică.

• Apare astfel o nouă disciplina economică:

Economia dezvoltării
 Definirea dezvoltării
• Conform “Micului dicţionar enciclopedic”, dezvoltarea este,
din punct de vedere filozofic,
o “categorie desemnând o mişcare complexǎ, orientatǎ, cu
caracter ireversibil, desfǎşuratǎ în ansamblu şi în final pe o
linie ascendentǎ, de la inferior la superior, de la vechi la nou.
Ea se realizeazǎ cu o succesiune nesfârşitǎ a schimbǎrilor,
acumulǎrilor cantitative şi a transformǎrilor, salturilor
calitative, a evoluţiei şi revoluţiei, a progresului şi regresului,
care alcǎtuiesc laturi, aspecte inseparabile ale dezvoltǎrii,
aflându-se într-o unitate indisolubilǎ”
• François Perroux: “dezvoltarea este
combinaţia schimbărilor mentale şi sociale
ale unei populaţii care o fac aptă să-şi
asigure creşterea, cumulativă şi durabilă, a
produsului său real global”
 Distincția creștere-dezvoltare
• Prin creştere economică se înţelege sporirea
produsului naţional real global şi pe locuitor al
unei ţări, pe termen lung.
• Dezvoltarea reprezintă procesul complex al
creşterii producţiei naţionale pe locuitor, în
condiţiile unor schimbări structurale majore
vizând producţia, infrastructura, realocarea
resurselor între sectoare, cât şi domeniul
instituţional, cultural, mental.
 Distincția creștere-dezvoltare
• Creşterea economică = creşterea PIB-ului real
pe termen lung; surprinde aspecte cantitative
ale evoluției indicatorilor macroeconomici.

• Dezvoltarea economică = progresul într-o

economie și aspectele calitative
(îmbunătățirea standardului de viață).
 Prin dezvoltare....
• ... se modifică comportamentele,
• ... se integrează progresele cunoaşterii, ameliorările
aduse calificării forţei de muncă, cunoştinţele
industriale, influenţând anticipările şi stimulând
acumularea.
• ... aspectele economice se îmbină cu cele sociologice,
psihologice şi politice ale vieţii omului şi societăţii.
• ... se depăşeşte cu mult simpla performanţă
economică
Alte concepte legate de dezvoltare
• Colin Clark foloseşte termenul de progres economic
în sensul în care alţi economişti occidentali utilizeazǎ
conceptul de creştere.
• În concepţia lui Fr. Perroux, termenul de progres
economic reprezintǎ mai mult decât o simplǎ sporire
a produsului naţional real pe locuitor, incluzând şi o
îmbunǎtǎţire a repartiţiei.
• expansiune economicǎ (François Perroux),
desemneazǎ un fenomen pe termen scurt.
• Între creştere şi dezvoltare economicǎ existǎ o
strânsǎ interdependenţa, ca de la parte la
întreg.
• dezvoltarea economicǎ presupune şi
înglobeazǎ creşterea economicǎ;
• în plus, primul concept include şi modificǎrile
structurilor economice, politice şi sociale,
transformarea modului de viaţǎ, a calitǎţii
acesteia, a conştiinţei şi mentalitǎţii umane, a
mediului înconjurǎtor etc.
 Dezvoltarea durabilǎ
Ce este dezvoltarea durabilǎ?
• au fost preocupǎri de a gǎsi o alternativǎ viabilǎ
tipului de creştere economicǎ postbelicǎ
• Raportului Brundtland al Comisiei Mondiale Asupra
Mediului (1987) "Viitorul nostru comun” dezvoltarea
durabila este acel tip de dezvoltare care rǎspunde
nevoilor prezentului fǎrǎ a compromite capacitatea
generaţiilor viitoare de a şi le satisface pe ale lor
proprii.
 Dezvoltarea durabilǎ este un
concept multidimensional :
• are o puternicǎ încǎrcǎturǎ moralǎ
• se impune ca un concept mondial
• deşi este un proces global, conceptul
presupune un tratament diferit în funcţie de
timp dar mai ales spaţiu
• noţiunea de durabil face referire la
transformări de duratǎ, în special calitative:
se urmăreşte dezvoltarea calităţii vieţii şi a
mediului
Beijing FABRICA DE ENERGIE LASENGMIAO

EMISIILE DE DIOXID DE CARBON

 ANYANG TIANJIN

EMISIILE DE DIOXID DE SULF SUNT, DE ASEMENEA, FOARTE RIDICATE, ELE FIIND

RESPONSABILE PENTRU PLOILE ACIDE.
 SHANGHAI GUIYU, PROVINCIA GUANGDONG

IMPOSIBILITATEA ASIGURĂRII NECESARULUI DE APĂ PENTRU TOŢI LOCUITORII ŢĂRII, DEŞI CHINA
OCUPĂ LOCUL 4 LA NIVEL MONDIAL ÎN CEEA CE PRIVEŞTE RESURSELE DE ACEST TIP.
PEARL RIVER, GUANGZHOU RÂUL YANGTZE, ÎN AMONTE DE ORAŞUL DANYANG
LA MAI PUŢIN DE 1 KM ÎN AVAL SE AFLĂ
DEPARTAMENTUL APELOR CARE APROVIZIONEAZĂ
ORAŞUL DANYANG CU APĂ POTABILĂ

Apă disponibilă pe cap de locuitor în metri cubi pe an (2003-2008)

CHINA – 2.138 SUA – 10.231
United Nations 17 Sustainable Development Goals,
https://sustainabledevelopment.un.org/?menu=1300
 2. INDICATORI

• Luarea în considerare a creşterii economice drept criteriu al

dezvoltării

• Creşterea economică şi distribuirea venitului

• Exprimarea nivelului creşterii economice pe baza parităţii

puterii de cumpărare (PPC)

• De la exprimare cantitativă la determinări calitative

 Luarea în considerare a creşterii
economice drept criteriu al dezvoltării
• PRODUSUL INTERN BRUT (PIB) = Valoarea de
piață a bunurilor și serviciilor finale din
interiorul unei țări într-o anumită perioadă de
timp
• Valoare de piață: valoarea unui bun exprimată în
prețurile pieței
• Bunuri finale (achiziționate de un cumpărător final) vs
bunuri intermediare (achiziționat pentru a fi supus, în
continuare, procesării și prelucrării)
• În interiorul țării: pe teritoriul țării, indiferent de
cetățenia sau naționalitatea indivizilor care dețin sau
produc acele bunuri și servicii
• PNB: “reprezintă valoarea adăugată brută a tuturor
bunurilor materiale şi serviciilor finale obţinute de
către agenţii economici autohtoni care acţionează
atât în interiorul ţării, cât şi în afara teritoriului
naţional într-o perioada de timp determinată, de
regula, un an”.
PNB = PIB + Vaas - Vasi
• PNB, ca medie pe locuitor reflectă:
– veniturile care rămân rezidenţilor unei ţări pentru
consumul prezent şi viitor,
– potenţialul uman şi al bunǎstării;
 PIB/PNB
• PNB = valoarea de piață a bunurilor și
serviciilor finale produse de rezidenții
permanenți ai unei țări, într-o anumită
perioadă de timp.
– PIB: performanța economiei naționale
– PNB: performanța cetățenilor țării.
 PNB/locuitor

PNB
PNB / loc 
Nr.Populatiei
 Impactul populatiei asupra creşterii
economice si dezvoltarii
• Foarte dificil de a gasi o relaţie de cauzalitate
• nu putem vorbi de un optim al populatiei
dpdv al maximizării creşterii economice
• creşterea populaţiei: cauză şi efect al
progresului economic
• Dpdv structural (pregatire, profesie, varsta,
sex, sectoare de activitate): populaţia poate
constitui un factor al creşterii economice.
 Pb1: Conţinutul PNB sau PIB
• Neincluderea in contabilitatea naţională a a unui
volum de activităţi ce rămân in afara pieţei:
activitatea femeilor casnice, activitatea din
sectorul de subzistenţă, activităţile neplătite
oficial....

• John Keneth Galbraith: activitatea femeilor

casnice: aproximativ ¼ din PNB
Pb.2: O parte a producţiei nu serveşte
dezvoltării
• Contabilitatea naţională ia în calcul activităţi
precum: producţia echipamentelor militate şi
industriile poluante.
• Dpdv al dezvoltării: aduc efecte negative
privind viaţa, sănătatea, riscurile (cheltuieli
mari de remediere), degradarea mediului
(externalităţi negative).
 Creşterea economică şi distribuirea
venitului
• Aspect cantitativ: repartizarea roadelor
creşterii economice
• Procente mici ale populaţiei preiau cantităţi
mari ale VN.
• La nivel planetar: 358 milioane deţineau tot
atâta bogăţie cât 2,5 mld
• 722 mil oameni: produc aproximativ 306,2
mild dolari adică 0,69% din PIB-ul
mondial(2007-2008)
Curba Lorenz a distribuirii venitului
 Coeficientul Gini
Coeficientul Gini =
Suprafaţa A/Suprafaţa totală a triunghiului OLK.

• Cu cât valoarea coeficientului Gini este mai

apropiatǎ de zero, cu atât repartiţia venitului
este mai egalitarǎ.
• Cu cât valoarea coeficientului Gini este mai
apropiatǎ de 1, cu atât repartiţia venitului este
mai disproporţionată.
• creşterea economică nu a fost urmată
întotdeauna de progrese în dezvoltarea umană.
• Uneori, creşterea s-a obţinut cu costul:
– unor grave inechităţi,
– unui şomaj ridicat
– slabirii democraţiei,
– pierderii identităţii culturale,
– supraconsumării resurselor necesare generaţiilor
viitoare.
 Concluzii:
• indicatorii creşterii economice sunt necesari în
evaluarea dezvoltării dar nu sunt suficienţi;
• indicatorii cantitativi necesită corecţii şi
reevaluări.
• sunt necesare completări cu indicatori de
natură calitativă, descriptivă.
• trebuie dezvoltate metodologii de cuantificare
a indicatorilor calitativi
 De la exprimare cantitativă la
determinări calitative
• Metodologii de analiză:
– Banca Mondială
– Organizaţia internaţională a muncii
• Anii 60: Indicele calităţii fizice a vieţii (Physical
Quality of Life Index - PQLI)
• critici privind inconsistenţa metodologică şi
teoretică de tedetrminare
• necesitatea identificării altor indicatori
 Indicele dezvoltării umane (IDU)
Human development Index (HDI)
• incepând cu 1990
• o alternativă la dominanţa indicatorilor
economici de reflectare a dezvoltării.
• Se consideră că dezvoltarea economică este
reflectată de PIB în timp ce dezvoltarea umană
este reprezentată de IDU
• indicator compozit mai cuprinzător şi mai bine
definit
• calculat şi prezentat anual în Raportul dezvoltării
umane al Programului Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare
 Componentele IDU
• Speranţa de viaţă la naştere
• Rata alfabetizării
• Rata încadrării şcolare a populaţiei (nivel
primar, secundar şi terţiar)
• Nivelul ajustat al venitului (PIB/locuitor ajustat
în raport cu PPC
• Alegerea acestor indicatori a fost justificată de
existenţa lor în diferite studii privind
dezvoltarea.
• Necesitatea unei abordări sintetice a IDU
• Se presupune că ei pot acoperi şi semnificaţia
altor indicatori
 Datele de calcul
• decalaj de doi ani: datele pentru calculul IDU
din 2010 sunt cele din 2008.
• diferenţele temporale sunt acoperite în
diferite moduri: în general prin extrapolarea
celor disponibile.
 Semnificaţia valorilor IDU
• valori intre 0 si 1
• exprimă distanţa care separă fiecare ţară de
atingerea aspiraţiilor întregii populaţii spre
bunăstare
• Cu cât IDU este mai apropiat de 1, cu atât
populaţia respectivǎ a atins un nivel mai
ridicat al dezvoltǎrii umane.
 IDU Rangul în funcţie de Rangul în funcţie de
IDU (2005) PIB (PPC)/loc(2005)
1 2 3 4
Islanda 0,968 1 6
Norvegia 0,968 2 3
Australia 0,962 3 17
Canada 0,961 4 11
Irlanda 0,959 5 4
Suedia 0,956 6 15
Japonia 0,953 8 18
Statele Unite 0,951 12 2
Luxemburg 0,944 18 1
Hong Kong 0,937 21 8
Portugalia 0,897 29 34
Polonia 0,870 37 45
Bulgaria 0,824 53 58
România 0,813 60 57
Federaţia Rusă 0,802 67 53
China 0,777 81 76
Turcia 0,775 84 60
Tunisia 0,766 91 62
 3. Factori determinanţi ai creşterii
şi dezvoltǎrii economice
• Paul Samuelson, "acelaşi proces fundamental
de creştere şi dezvoltare economicǎ înregistrat
în Marea Britanie şi Japonia se întâlneşte
astǎzi în ţǎrile în curs de dezvoltare precum
China sau India”
• Existenţa aceloraşi factori esenţiali de
influenţă
• Totuşi căile de dezvoltare sunt diferite
• resursele umane (oferta de forţǎ de muncǎ,
educaţia, disciplina, motivaţia);
• resursele naturale (pǎmântul, mineralele,
combustibilii, calitatea mediului);
• formarea capitalului (utilaje, fabrici, cǎi de
comunicaţie);
• tehnologia sau progresul tehnic (ştiinţa,
ingineria, managementul, spiritul
întreprinzǎtor).
 3.1. Resursele umane – Populația
• Ipostazele populatiei in economie:
– suportul natural al ofertei de munca, și implicit al factorilor de
productie,
– destinatar al bunurilor/serviciilor create
• Modificari in abordare in modelele de dezvoltare: de la
variabilă exogenă la variabilă endogenă
• Diversitate în apreciere:
– Malthus – cresterea populației devanseaza creșterea productiei
– S. Kuznets – cresterea productiei are un ritm mai mare decat cea a
populatiei.
Modelul tranzitiei demografice - 1945,
Frank Notestein
• 1.Prima etapa, proprie societatilor preindustriale, se caracterizeaza prin
rate inalte ale natalitatii si mortalitatii - o populatie stationara sau in
crestere lenta.

• 2. A doua etapa este marcata de industrializarea si dezvoltarea economica

ce au determinat o crestere sensibila a venitului pe locuitor – reducerea
mortalității:creștere rapidă a populatiei

• 3. In cea de a treia etapa, in conditiile combinarii avantajelor economice si

sociale cu o mortalitate scazuta o stabilizare a populatiei, cu un echilibru
intre rata mortalitatii si cea a mortalitatii.

• Acest echilibru se realizeaza insa la un nivel mult mai scazut decat anterior.
 Dimensiuni de abordare a resurselor
umane
• a) sporul natural demografic
• b) migraţia internaţionalǎ a populaţiei
• c) rata de ocupare a populaţiei
• d) capitalul uman
Situaţie actuală(referinta 2011)
 a) sporul natural demografic
• Rata sporului natural reprezintă diferența dintre
rata generală a natalității și rata generală a
mortalității în anul de referință.
SN = RN – RGM, unde
– SN reprezintă rata sporului natural în anul t;
– RN reprezintă rata natalității în anul t;
– RGM repr. rata generală a mortalității în anul t.
• În același timp,RGM = D/P *100, unde
– D repr. numărul deceselor înregistrate în anul t;
– P reprezintă populația medie în anul t.
 Rata natalitǎţii şi rata mortalitǎţii sunt
influenţaţi de alţi factori economici, sociali,
culturali complecşi, cum ar fi:
– tradiţiile,
– religia,
– mentalitatea cu privire la cǎsǎtorie şi numǎrul de
copii,
– calitatea serviciilor medicale,
– asistenţa prenatalǎ,
– existenţa condiţiilor de viaţǎ instituţionalizatǎ
pentru persoanele de vârsta a treia etc.
 Piramida vârstelor
• Ritmul creşterii demografice influenţeazǎ
structura populaţiei pe vârste - impact
important asupra dezvoltǎrii economice şi
sociale.
• Structura populaţiei pe vârste şi sexe poate fi
vizualizatǎ prin "piramida vârstelor”.
 România în ... 2050
 România în 2050 –scăderea şi
îmbătrânirea dramatică a populaţiei.
 Populaţia României va ajunge la 16
milioane.
 Numărul adulţilor activi va fi atât de mic
încât raportul de dependenţă (adulţi care
susţin grupele de vârstă vulnerabile: copii
şi vârstnici) va fi de 1 la 9.
 Piramida vârstelor
• O creştere demograficǎ rapidǎ, creştere a ponderii tinerilor în
totalul forţei de muncǎ, ceea ce prezintǎ avantaje evidente
privind potenţialul mai ridicat de mobilitate geograficǎ şi
profesionalǎ.
• Dimpotrivǎ, o încetinire a creşterii demografice reduce
potenţialul productiv al forţei de muncǎ, dinamismul ei
geografic şi profesional:
– creşte rata de dependenţǎ a persoanelor în vârstǎ;
– apar probleme privind asigurarea condiţiilor normale de existenţǎ
pentru unele categorii de persoane de vârsta a treia etc.
 Corelaţia demo-economică
• Pentru a mǎri producţia naţionalǎ / venitul
naţional pe locuitor, este necesar ca rata
creşterii economice datorate sporului
populaţiei sǎ depǎşeascǎ rata de creştere
demograficǎ.
• Relaţia funcţionalǎ între creşterea economicǎ
şi creşterea demograficǎ este cunoscutǎ în
teorie sub denumirea de corelaţia demo –
economicǎ.
 b. Migraţia internaţionalǎ a populaţiei

• reprezintǎ fluxurile de persoane ce se

deplaseazǎ dintr-o ţarǎ în alta, în cǎutarea unor
condiţii de muncǎ şi viaţǎ mai bune.
• Emigrarea înseamnǎ plecarea forţei de muncǎ
dintr-o ţarǎ,
• Imigrarea înseamnǎ intrarea în ţarǎ a forţei de
muncǎ strǎine, desigur, cu schimbarea
reşedinţei.
• Când emigrarea este mai mare decât imigrarea,
avem de-a face cu o emigraţie netǎ -
resursele umane ale ţǎrii se reduc.
• Dacǎ imigrarea este mai mare decât emigrarea,
avem de-a face cu o imigraţie netǎ - resursele
umane ale ţǎrii cresc.
• Migraţia internaţionalǎ: de regulǎ, dinspre
ţǎrile slab dezvoltate spre cele dezvoltate din
punct de vedere economic.
• Atunci când forţa de muncǎ migratoare este cu
un înalt nivel de pregǎtire profesionalǎ, se
vorbeşte despre aşa numitul "exod al
creierelor”, care aduce beneficii substanţiale
ţǎrii gazdǎ.
 Factori de influenţă asupra
migraţiei:
• reglementǎri mai severe privind imigrarea.
• diferenţe lingvistice,
• obiceiuri,
• oportunitǎţile de locuri de muncǎ,
• atitudinea potenţialilor angajatori faţǎ de
imigranţi etc.
 c. Rata de ocupare a populaţiei
• se calculeazǎ ca raport procentual între
populaţia activǎ economic şi populaţia totalǎ a
ţǎrii.
• Cu cât rata de ocupare este mai mare, cu atât
va creşte mai mult volumul forţei de muncǎ.
• Determinatǎ de : structura pe vârste şi sexe a
populaţiei, obiceiurile, religia, reglementǎrile
sindicale, legislaţia privind politica veniturilor, durata
şcolarizǎrii, limita de vârstǎ la pensionare etc.
 d. Capitalul uman
• Reprezintǎ valoarea potenţialului deţinut de
oameni de a crea venit
• Potenţialul constă în capacitǎţile native,
talentul, educaţia şi îndemânarea, dobândite
pe parcursul vietii.
• Productivitatea se explică prin nivelul de
pregătire şi educare.
• Un capital uman superior este rezultatul
educaţiei formale, pregǎtirii profesionale ca şi
experienţei dobândite în procesul muncii.
• Cu cât o ţarǎ este mai dezvoltatǎ, cu atât şi
posibilitǎţile de formare a capitalului uman
sunt mai mari.
• Capitalul uman este un determinant, dar şi o
consecinţǎ a dezvoltǎrii economice.
 3.2. Resursele naturale
• Natura: cel de-al doilea factor tradiţional de
producţie, alǎturi de muncǎ şi capital.
• De-a lungul istoriei, statele “bogate” în
resurse naturale au fost cele mai dezvoltate.
• Resursele naturale ale coloniilor au avut
efecte pozitive asupra statelor colonizatoare şi
nu au condus la dezvoltatea regiunilor
colonizate.
 Excepţii
• Resursele naturale nu reprezintǎ pentru toate
ţǎrile lumii factorul determinant indispensabil
al creşterii şi dezvoltǎrii economice.
• Pentru multe state, deţinerea unor imense
resurse naturale nu a determinat în mod
automat un nivel ridicat de dezvoltare
economicǎ.
• Unele state, lipsite de resurse naturale, au
cunoscut însă o evoluţie rapidǎ, ajungând în
topul ţǎrilor dezvoltate.
 3.3. Formarea capitalului
• Formarea capitalului constituie rezultatul
procesului investiţional, realizat în esenţǎ pe
seama economisirii.
• Activitatea productiva este strans legata de
echipamentele si infrastructura necesara
• Cu cât forţa de muncǎ dispune de o dotare
tehnicǎ mai corespunzǎtoare, cu atât:
– productivitatea sa este mai ridicatǎ,
– resursele naturale pot fi utilizate mai complet şi
mai eficient.
 Investiţii in capital
• Ţǎrile care alocǎ formǎrii capitalului o parte
mai mare din venitul lor se dezvoltǎ mai rapid,
• Investiţiile în producţia de noi bunuri de
capital generează , în final, producţii
suplimentare bunuri şi servicii de consum.
• La formarea capitalului contribuie în primul
rând sectorul privat, a cǎrui evoluţie depinde,
de altfel, într-o mare mǎsurǎ de efortul
investiţional.
 Investiţii publice
• Numeroase investiţii se realizeazǎ însǎ şi de
cǎtre stat.
• Investiţii în infrastructură: contribuie la
crearea unui cadru mai favorabil pentru
dezvoltarea sectorului privat.
• Investiţiile realizate pe seama bugetului
statului au şi importante efecte de antrenare
în restul economiei.
 Acumulare de Capital: soluţia
dezvoltării
• Formarea capitalului: ca factor determinant al
dezvoltǎrii,

• Specialiştii recomandǎ ţǎrilor în curs de

dezvoltare sǎ amplifice efortul de acumulare şi
de economisirea naţionalǎ.
 3.4. Tehnologia sau progresul
tehnic
• La nivel microeconomic, introducerea
progresului tehnic menţine firma în faza unor
randamente marginale crescǎtoare.

• Prin agregare, aceleaşi efecte se înregistreazǎ

şi la scara economiei naţionale pe seama
introducerii progresului tehnic şi a noilor
tehnologii.
• De la Adam Smith şi Jean Baptiste Say îşi are
sorgintea teoria trinitarǎ a factorilor de
producţie: munca, natura şi capitalul.

• Fǎrǎ existenţa tehnologiei (cel de-al patrulea

factor determinant al dezvoltǎrii economice)
evoluţia activitǎţii s-ar fi realizat doar prin
adǎugare, repetitiv – un proces limitat.
• Tehnologia a potenţat pe fiecare din cei trei
factori tradiţionali
• A favorizat o dezvoltare spectaculoasǎ a
producţiei
• În final a generat o îmbunǎtǎţire considerabilǎ
a nivelului de trai al populaţiilor din ţǎrile în
care a fost promovatǎ.
 Definiţie
• Progresul tehnic constǎ în schimbǎrile
provocate în procesele de producţie sau în
introducerea unor produse noi, astfel că, în
condiţiile aceluiaşi consum de resurse, se
poate obţine o producţie superioarǎ din
punct de vedere cantitativ şi calitativ.
 Cercetare ştiinţifică – invenţii -
inovaţii
• Descoperiri ştiinţifice care au schimbat profilul
societǎţii umane:
– cǎile ferate (1800),
– fotografia (1826),
– telegraful electric (1837),
– motorul cu combustie internǎ şi telefonul (1876),
– fonograful (1877),
– radioul (1895),
– avionul (1903),
– materialele plastice (1909),
– televiziunea (1926),
– tranzistorii (1947)
– PC-ul (1960-1970).
• Descoperirile continuǎ în domeniile calculatoarelor,
telecomunicaţiilor, biotehnologiilor etc.
• Ele au un impact important asupra întregii umanitǎţi.
• Comunicarea globalǎ prin intermediul televiziunii
transmite valori, credinţe şi modele de
comportament create în numeroase cazuri la
standarde mondiale.
• Noile tehnologii de comunicaţii pot fi folosite pentru
educarea cetǎţenilor, dar şi pentru transmiterea
ştirilor, pentru divertisment în petrecerea timpului
liber sau pentru consiliere.
 Alţi factori ai dezvoltării
• Alǎturi de aceşti patru determinanţi
fundamentali ai dezvoltǎrii economice, se
înscriu şi o multitudine de alţi factori,
psihologici, instituţionali, culturali, politici etc.
• În literatura economicǎ a ultimelor decenii s-a
abordat rolul statului în procesul dezvoltǎrii: o
problemǎ deosebit de controversatǎ.
 Statul şi dezvoltarea
• Însǎşi evoluţia societǎţii moderne cǎ statul este un
factor important în procesul creşterii şi dezvoltǎrii
economice.
• Statul poate stimula sau, dimpotrivǎ, frâna aceste
procese dinamice.
• În societǎţile occidentale, prin implicarea sa
selectivǎ, fǎrǎ a deranja libera iniţiativǎ, statul a
favorizat dinamismul economiei
• Statele comuniste au impus economia de comandǎ,
constituind un factor inhibant al dezvoltǎrii.
 Capitalul social
• Reprezintă maniera în care oamenii interacţioneazǎ,
coopereazǎ, îşi rezolvǎ conflictele.
• El se referǎ la organizaţii şi asociaţii (publice, private,
nonprofit) ca şi la normele ce guverneazǎ relaţiile
dintre ele (legi, tradiţii etc.) şi asigurǎ coeziunea
socialǎ.
– Abundenţa de capital social diminuează conflictele şi
sporeşte productivitatea prin promovarea coordonării şi
cooperării la toate nivelurile.
– Prin contrast, lipsa capitalului social conduce la conflicte şi
ineficienţă.
• Obiceiurile, tradiţiile, religia genereazǎ un
anumit comportament al oamenilor, o
anumitǎ atitudine faţǎ de muncǎ.
• Max Weber: influenţa protestantismului
asupra spiritului întreprinzǎtor şi evoluţiei
lumii occidentale capitaliste.
 Factorii externi
• Efecte puternice în special asupra ţǎrilor slab
dezvoltate.
• Principalii factori externi:
– comerţul internaţional,
– investiţiile private strǎine şi
– asistenţa externǎ pentru dezvoltare.