Copil fiind, aveam o imagine de sine forte scazuta, nu aveam incredere in
mine, asteptand mereu parerea prietenelor despre mine. La acest aspect a contribuit si o persoana din familie, un unchi profesor de matematica ce ma pregatea sa dau examenul de capacitate si care la momentul in care urma sa dau examenul mi-a spus ca “ ceea ce stiu nu este suficient nici pentru o femeie de serviciu si ca nu voi reusi niciodata sa intru la liceul dorit”. Am dat examenul, am luat nota mare si am intrat la liceul unde mi-am dorit sa invat. In urmatorii ani am inceput sa imi “educ” parerea despe mine si incet incet sa incerc sa nu mai depind in actiunile mele de cei din jur. Mi-am demonstrat ca pot in momentul in care am luat bacalaureatul cu nota mare refuzand sa mai am de a face cu ruda care in urma cu 4 ani ma jignise desconsiderandu-ma. In timp mi-am demonstrat in repetate randuri ca nu am nevoie de parerea cuiva pentru a fi eu, si ca o schimbare in ceea ce ma priveste trebuie sa vina pentru ca mi-o doresc eu si nu pentru ca asa crede cineva. Am invatat ca daca imi doresc ceva cu adevarat voi reusi indiferent daca cei din jur cred in mine sau nu.