UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE ȘI MEDICINA VETERINARA A

BANATULUI

FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENT ALIMENTATIE PUBLICA SI

AGROTURISM

Referat la disciplina
ECONOMIA TURISMULUI

TEMA REFERATULUI :
Cererea turistică și Consumul turistic

Coordonator,

Conf. Anda Milin

Student, David Bogdan Silviu

 CUPRINS

INTRODUCERE..............................................................................................................3

CAPITOLUL I. CEREREA TURISTICA

1.1Conținutul și particularitățile pieței turistice...........................................4

1.2Semnificația și particularitățile cererii turistice.......................................5
1.3Determinanți ai cererii turistice...............................................................6
1.4Elasticitatea cereri turistice......................................................................7

CAPITOLUL II. CONSMUL TURISTIC

2.1 Semnificația, particularitățile și tipologia consumului turistic...............8

2.2 Sezonalitatea consumului turistic...........................................................9
2.3 Tendințe ale consumului turistic...........................................................10

INTRODUCERE

2
 Uimitor, astăzi, ca și altădata, foarte puțini oameni sunt conștienți de faptul că turismul
reprezintă cea mai mare afacere economică din lume. Turismul a trecut, ca poziție, înaintea
cheltuielilor militare mondiale, de mai mulți ani estimate la peste o mie miliarde dolari anual, chiar și
înaintea agriculturii, ținând seama de faptul că o mare parte a producției acesteia este producție de
subzistență pentru țările subdezvoltate, neintrând astfel în produsul național brut al țărilor
consumatoare. În comerțul internațional cu bunuri substanțiale și servicii, turismul ocupă a doua
poziție, după petrol, și există posibilitatea de a trece oricând pe locul întâi, dacă lumea s-ar bucura de
condiții de pace rezonabile, stingând într-un viitor nu prea îndepărtat chia și limitatele ”pâlpâieli locale
de focuri”, care însă, din păcate, par imposibil de evitat în zilele noastre. ”Turismul- un pașaport de
pace!”, de mult cunoscuta chemare a Organizației Mondiale a Turismului, exprimă succint această
asociere a păcii cu turismul.

În toate dicționarele apărute pănâ acum se preconizează că, din punct de vedere etimologic,
cuvântul ”turism” provine din termenul englez ”tour” (călătorie), sau ”totour”, ”to make a tour” ( a
călători, a face o călătorie, a colinda), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna
acțiunea de a voiaja în Europa, în general, și în Franța, în special. La rândul său, acest termen englez
derivă din cuvântul francez ”tour” (călătorie, plimbare, mișcare în aer liber, drumeție în circuit), fiind
ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement, destindere,
recreere, plăcere.Din termenul ”turism” a derivat și cel de ”turist”, adică persoana care efectuează
călătoria pentru plăcerea proprie. De la aceste speculații lingvistice, mai târziu, spre finele secolului
trecut și în secolul nostru, s-a ajuns la adevărate definiții științifice ale noțiunilor de turism.România
dispune de un vast și valoros potențial turistic natural și antropic, ca și de o bogată tradiție în domeniul
călătoriilor, ceea ce argumentează pentru viitor înscrierea turismului între ramurile de bază ale
economiei.

Ca orice activitate în plină evoluție și afirmare, turismul a fost obiect de cercetare pentru
numeroși specialiști, care, o dată cu semnalarea lui ca fenomen, au încercat să-i stabilească
dimensiunile în timp și spațiu, conținuttul etc., adică să-l definească.Profesorul elvețian dr. W.
Hunziker a elaborat, in 1940,o definiție a turismului, acceptată pe plan mondial: ”Turismul este
ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului
lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o srabilire permanentă și o activitate
lucrativă oarecare”. Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific civilizației moderne,
puternic ancorat în viața societății și, ca atare, influenșat de evoluția ei.

3
 CAPITOLUL I

CEREREA TURISTICĂ
1.1 Conținutul și particularitățile peței turistice

În momentul când se aude de piață, majoritatea oamenilor se gândesc la locurile agroalimentare,

unde oamenii de la sat vând produsele direct populației urbane. Cu alte cuvinte, prin piață se poate
înțelege un anumit loc geografic, un punct fizic,unde, la anumite ore, în anumite zile, se întâlnesc
cumpărători și vânzători(ofertanți) pentru a cumpăra și a vinde bunuri, acesta fiind un mod restrâns de
abordare, de piață în sens concret, real. Termenul de piață în concepția sa actuală s-a amplificat în
semnificații, chiar dacă el derivă din rațiunea acelor locuri, care se mai găsesc și astăzi, în cadrul
diferitelor târguri, piețe și burse

În prezent, piața, în sens abstract, este o relație economică generală între producătorii-vânzători,
purtători ai condițiilor de producție în contextul economiei de piață, și cumpărătorii-consumatori,
purtători ai trebuințelor umane, însoțite de capacitatea oamenilor de a cumpăra mărfuri oerite și care
se dovedesc a fi convenabile pentru ei, ale căror granițe nu sunt în mod necesar definite numai prin
aria geograficcă și nici prin clasificările convenționale de produse.Pe parcursul maturizării sale, piața
si-a autonomizat câteva funcții specifice. Acestea fiind :

 De determinare a prețului, deoarece, prin confruntarea cererii și a ofertei anumitor bunuri

substanțiale sau servicii, se stabilește prețul acestor mărfuri. Cât și cantitatea ce urmează a fi
schimbată;
 De coordonare, întrucât unitățile economice se orientează pe piață potrivit datelor referitoare
la cerere și ofertă.
 De organizare socio-economică a unităților, pentru că prin piață se realizează legătura între
ofertanți și cumpărători, înfăptuindu-se astfel o comuniune economică;
 De raționalitate economică, deoarece piața îi obligă pe cei ce participă la schimb să realizeze o
activitate economică rentabilp, numai în acest mod putănd rezista pe piață;

Prin prisma sensului contemporan al noțiunii de piață, putem spune că piața turistică reprezintă
sfera economică de interferență a intereselor purtătorilor ofertei turistice, materializată prin
producția turistică, cu cele ale purtătorilor cererii turistice, materializată prin consum.

4
 Dar, dacă piața turistică se aseamănă cu alte forme de existență ale pieței în general, prin rolul și
funcțiile ce-i revin, se și distinge de celelalte prin câteva particularități ale raportului ce-o
reprezintă, respectiv:

a) Este o piață cu o finalitate specifică;

b) Este o piață fragmentată;
c) Este o piață de o complexitate aparte în timp și spațiu;
d) Este o piață multidimensională;
e) Este o piață cu o încărcătură de risc mult mai accentuată;

Toate aceste particularități fac parte din turism, un domeniu ce nu poate fi abordat practic de către
oricine.

1.2 Semnificația și particularitățile cererii turistice

Economic vorbind, cererea poate fi definită drept cantitatea de bunuri și servicii care pot fi
cumpărate la un anume preț de-a lungul unei perioade date de timp.Conceptul de cantitate este
însă dificil de definit în turism.

Evitând complicațiile semantice, potrivit concepției din domeniu, aderăm înțelegerii după care
cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa
periodic și temporar în afara reședințelor proprii pentru alte motive decât prestarea unei activități
remunerate la locul de destinație

Sau, în același mod de înțelegere, după Robert Lanquar, economist francez,” desemnăm prin
cerere turistică acea parte a persoanelor care se deplasează periodic și în mod temporar, în afara
rezidenței obișnuite pentru motive de călătorie, altele decât pentru a munci sau pentru a desfășura
o activitate remunerată.

Specificul turismului ca activitate economică imprimă cererii turistice o particularizare,

comparativ cu alte domenii, exprimă prin câteva trăsături principale,respectiv:

 Este o cerere națională, circa patru cincimi din cererea turistică mondială se conturează
și se satidface în interiorul granițelor naționale ale țărilor lumii, prin forma consumului
turistic național;
 Este o cerere concentrată în țările și regiunile dezvoltate pe plan economic.
 Este o cerere prioritar intraregională, în sensul că cea mai mare parte a fluxurilor cererii
turistice internaționale se derulează sub forma turismului intraregiuonal.
 Este o cerere deosebit de dinamică, atât până acum cât și în perspectivă.
5
  Este o cerere cu sezonalitate accentuată și rigidă, ca urmare a unor legiferări specifice,
precum și datorită unor factori psiho-sociali, culturali și naționali.

Toate aceste trăsături imprimă pieței turistice caracterul de piață ”opacă” anevoios de pătruns, de
cuantificat și de influențat.

1.3 Determinanți ai cererii turistice

Literatura de specialitate propune o serie de modalități de clasificare a factorilor determinanți

ai nivelului și a evoluției cererii turistice Astfel de grupări cuprind, de exemplu: factorii andogeni și
exogeni, factorii raționali și motivaționali, factorii cu acțiune pe termen scurt și pe termen lung etc.

Vom trata în continuare principalele grupe de factori care modelează nivelul, dinamica și
structura cererii turistice:

1.Disponibilitatea de timp liber – Recunoașterea concediilor plătite de către state, consecință directă a
creșterii productivității muncii și revendicărilor populației muncitoare din întreaga lume, a fost
factorul cel mai important ce a permis dezvoltarea cererii turistice moderne.Diminuarea timpului de
lucru, abservă analiștii, se manifestă simultan în patru direcții, autonomizându-se patru categorii de
”timp liber” ce generează patru categorii de recreere și turism, respectiv:

 Diminuarea zilei de muncă, care de la 12-14 ore la începutul secolului a scăzut la 8 ore în
prezent, fapt ce favorizează evadarea cotidiană din marile aglomerări urbane;
 Reducerea duratei săptămânale a muncii în țările dezvoltate, și nu numai în acestea, de la 6 la 5
zile, realitate ce dă naștere la ceea ce numin concediu de ”week-end”, cu o durată de 1-2 zile;
 Reducerea numărului anual al săptămânilor de muncă, efect al instituționalizării, generalizării
și apoi creșterii duratei concediului anual plătit, a făcut posibilă existența și armonizarea într-o
mai mare măsură a celor două condiții necesare calității de turist: timp liber și resurse
financiare ce pot fi alocate procurării satisfacțiilor oferite de turism.
 Creșterea duratei școlarizării și formării profesionale, precum și, nu în puține cazuri, retragerea
precoce din viața activă, concomitent cu creșterea duratei medii a vieții, au redus la mai puțin
de jumătate durata vieții active în cadrul duratei medii de viață a secolului nostru, realitate care
potențează atât cererea turismului pentru tineret, în timpul vacanțelor și chiar în perioadele
lșcolarizării efective, cât și cea a turismului pentru vârsta a treia.

2.Factori economici- Jocul prețurilor relative, în special în cazul turismului internațional, a concurat la
extinderea vacanțelor în afara locului de reședință. Elemente cum sunt cele ale cursurilor de schimb,

6
favorabile țărilor cu o economie în expansiune, au presupus prețuri turistice ne favorabile cererii
turistice în aceste țări.

3.Factorii demografici- Când este vorba despre turism, poate mai mult decât în alte domenii,
populațiile au un comportamnet diferit, în funcție de caracteristicile lor demografice.În general, putem
afirma că grupurile sociale cu modele de viață urbană au o mai mare înclinație spre călătorie.

4.Factorii sociali- Fără îndoială, valorificarea socială a vacanțelor antrenează un efect de imitație,
acela de a asimila modelele de consum ale persoanelor cu nivel superior al veniturilor. Și, totuși,
acest comportament mimetic are astăzi alte semnificații. Faptul că a trăit ăntr-o societate mai deschisă
și integrată intr-un context, de fiecare dată mai bun, fără îndoială, a depășit limitele geografice și
politice, ceea ce a permis să se creadă că turismul este predispus să apropie popoarele, comunitățiile
naționale și categoriile sociale.

5.Organizarea și promovarea-Pentru multe popoare turismul este o forță economică și o realitate

socială foarte puternică care a suscitat interesul statelor, atât ca instrument pentru a atinge obiective
culturale, sociale, educaționale, dar chiar și obiective politice.

Autoritățile statale, în existența lor, nu se interesează doar să procure, pur și simplu, devize cât
mai multe, ci și să asigure o dezvoltare adecvată a acestui sector de activitate, supraveghind costurile
externe pe care le poate antrena în relație cu mediul înconjurător natural și uman, amenajarea
teritoriului, formarea profesională, protecția consumatorilor etc.

1.4 Elasticitatea cererii turistice

Indiferent de expresia cantitativă a cererii- număr turiști sosiți, număr zile- turist, sau cheltuieli-turist
putem concluziona că, de obicei, celui mai ănalt preț al serviciului oferit îi corespunde cantitatea cea
mai mică cerută.Această relație poate fi discutată utilizănd conceptul de grafic(program) al cererii,
care descrie nivelul cererii pentru diferitele prețuri.

CAPITOLUL II
7
 CONSUMUL TURISTIC
2.1 Semnificația, particularitățile și tipologia consumului turistic

Consumul turistic se realizează în cadrul bazinului ofertei turistice pe mai multe trepte desfășurate în
timp și spațiu:

1. Înainte de începerea deplasării efective către locul de destinție turistică, dar legat de
aceasta( de pildă, achiziționarea de material sortiv necesar pe circuit sau la destinție);
2. În timpul ddeplsării spre locul de destinție( de exemplu, transport);
3. La locul de destinție( de exemplu, cazare, alimentație, agrement etc.);

Cu alte cuvinte, consumul turistic reprezintă o agregare, exprimată în termeni monetari, referitoare la
cheltuielile făcute de client(turist), în calitatea lui de reprezentant al cererii, pentru o serie de bunuri
substanțiale și servicii. Calificativul ”turistic” al consumului este în funcție de calificativul subiectului
care l-a realizat.Specificul activității turistice face ca volumul consumului să echivaleze cu volumul
producției, ceea ce înseamnă că nu se poate produce decât ce va fi consumat. Altfel spus, serviciile
turistice nu pot fi produse pe stoc pentru a fi vândute ulterior.

În țârile dezvoltate europene și nord-americane, caracterizate printr-un turism deosebit de

civilizat, consumul turistic continuă să se particularizeze printr-o puternică concentrare, ce se
manifestă la niveluri diferite, respectiv:

 În timp: consumul turistic coincide, în majoritatea formelor sale, cu perioadele de timp liber
instituționalizate prin reglementările sociale și legile în materie de muncă și școlarizare.
 În spațiu: la nivelul destinațiilor turistice, ceea ce antrenează utilizarea intensivă, dacă nu o
saturație, a spațiului turistic, de unde costuri sociale ridicate în exploatarea atracțiilor turistice
determinate.
 În motivație: consumul turistic fiind motivat prioritar prin ”odihnă”.”recreere”, ”vacanță”, mai
puțin prin ”afaceri” ,”sănătate” , ”religie” , ”întruniri” etc.

Din punct de vedere structural, consumul turistic înregistrează un evantai larg al gamei consumurilor
specifice, în funcție de: originea turistului( națională sau internațională), de destinație aleasă, de
motivație et

8
2.2 Sezonalitatea consumului turistic

Activitățile circumscrise nui asemenea gen de evoluție temporală au atributul se

”sezoniere”. Sezonalitatea va reprezenta, deci, acea stare de evoluție temporală caracterizată
printr-o perioadă de vârf a activității unui domeniu aparținător activității economice. Reacția
normală a oricărei activități economice producătoare de bunuri materiale poate îmbrăca două
alternative: fie acomodarea producției( ofertei) la nivelul cererii, fie păstrarea nivelului
producției, în condițiile în care surplusurile de sezon ale ofertei au șansa de a fi comercializate
ăn timpul unor perioade de vârf ale desfacerii pentru genul respectiv de bunuri( de exemlu,
sărbătorile de iarnă).Din punctul de vedere al industriei turistice, starea de sezonalitate trbuie
abordată însă într-un mod esențial diferențiat.

În situația în care obiectivele sunt folosite la capacitatea lor maximă de proiectare și de

suportabilitate naturală, și de fapt întreaga zonă de destinție, suferă în urma unor fenomene
negative. Suprosolicitarea și suprapopularea condițiilor naturale nu pot menține serviciile la
standarde înalte, și aceasta duce la insatisfacții din partea vizitatorilor. Alte neajunsuri
înglobează efectele asupra mediului, ca poluarea apei și a aerului. Nu rareori apar și probleme
de hrană și de igienă. În plus congestionarea traficului rutier, în timpul sezoanelor de vârf( al
”marii plecări” în vacanță în fiecare an la 1 august ți întoarcerii în primele zile ale lunii
septembrie, în Franța, de exemplu) cauzează nu numai inconveniente pentru turiști, ci
contribuie și la creșterea dramatică a accidentelor și a îngreunării foarte mari a circulației pe
rutele ce fac legătura între bazinele cererii și ofertei turistice.

Caracterul sezonier al consumului turistic afecteză cel mai mult afacerile în afara
sezonului. Î timpul acestei perioade, industria turismului este afectată de neutilizarea
capacităților sale la nivel economic acceptabil. Această perioadă este cnsiderată drept critică,
deoarece costurile fixe care cotează cu o rată înaltă în nivelul costurilor turistice totale –atârnă
destul de greu în ansamblul eforturilor pentru obținerea unui efect economic turistic global al
unei perioade date.O astfel de situație duce la amânarea folosirii unor resurse turistice, la
scăderea productivității capitalului și forței de muncă și, ca o consecință, la profituri scăzute.

Totuși, diversitatea formelor de turism și a condițiilor naturale diferite considerate

potrivite pentru satisfacerea clienților face să nu existe o dimensiune universală a sezonalității
naturale. De aceea, analiști turismului nominalizează patru grupe de sezoane optime pentru tot
atâtea grupuri de activități, și anume:

9
 1) Sezonul de recreație generală, care este identic cu perioada de vegetație din
natură;
2) Sezonul de baie, cand temperatura apei este peste 18 grade C sau media zilnică a
temperaturii aerului este peste 15 grade C;
3) Sezonul de iarnă, când media zilnică a tenperaturii este sub 0 grade C;
4) Sezonul de vânătoare și pescuit,de obicei respectând ciclurile reproductive ale
animalelor, acesta este frecvent stabilit de autoritatea publică centrală;

În concluzie, departe de a crede că am surprins ansamblul problemei puse în discuție,

subliniem faptul că sezonalitatea reprezintă unul din axele principale în jurul căruia gravitează
majoritatea componentelor ce intră ăn structura unei afaceri având ca obiect prestațiile
turistice și la care turismul românesc trebuie să se raporteze într-o măsură mai mare decât a
fact-o până acum.

2.3 Tendințe ale consumului turistic

Cea mai importantă tendință, în perioada postbelică, este creșterea turismului de

plăcere și a turismului convențional, în detrimentul călătoriilor de afaceri și al vizitelor la
prieteni și rude. Deși pasul făcut este încă neînsemnat, cea mai semnificativă este scăderea
relativă a călătoriilor de faceri.

Călătoriile de afaceri includ deplasările făcute în numele firmei, organizației

profesionale sau guvernului. Uneori sunt incluse și călătoriile convenționale, dar, se pare, mai
potrivit ca acestea să fie tratate categorial separat, în principal din cauza unui mare mare
accent al plăcerii pe care o presupune și a unei sezonalități ridicate. Importanța călătoriilor de
afaceri nu trebuie cumva subestimată, ea putând fi rezumată la următoarele:

1. Cei circumscriși călătoriilor de afaceri cheltuiesc mai mult pe persoană, decât cei
care fac turism din plăcere;
2. Călătoriile de afaceri sunt inelastice, din punctul de vedere al venitului și prețului,
deoarece costurile sunt suportate de către firme, asociații sau buget;
3. Călătoriile de afaceri reacționează mult mai încet la schimbările situației
economice, decât călătoriile de plăcere;
4. Călătoriile de afaceri manifestă o mică fluctuație sezonieră, deci un grad de etalare
uniformă pe întreaga perioadă a anului, cu unele scăderi în timpul verii și perioadei
scurte dintre Crăciun și Anul Nou.

10
 5. Călătoriile de afaceri sunt mai frecvente în teritoriul țării decât în străinătate(turism
internațional);
6. Participarea femeilor la călătoriile de afaceri este în creștere, fapt ce are impact
asupra turismului, de exemplu, în spațiul designului camerei de hotel, mai multe
oglinzi, uscătoare de păr etc.

Ca rezultat, multe firme își reduc cheltuielile prin renunțarea la călătoriile de afaceri.
Călătoriile internaționale de afaceri par a fi mai afectate de aceste dezvoltări, decăt cele
interne. De pildă călătoriile peste ocean ale oamenilor de afaceri americani au scăzut la sub
10%. Și, totuși, creșterea integrării economice mondiale și globalizarea comerțului
influențează, cu siguranță, în sens opus și încetinește acest proces.

După cum am reținut la început, turismul de plăcere crește relativ cel mai mult. Dar și
aici există discordanțe secvențiale. De exemplu, călătoriile familiale au scăzut cauzând
nesincronizarea călătoriilor membrilor aceleași familii.Cu toate acestea, vacanțele luate
simultan și împreună de către soț și soție sunt încă folosite pentru reabilitarea sau reînnoirea
mariajului.În sfârșit, alte tendințe în cazul cereriii pentru turismul de plăcere sunt: opțiunea
pentru mai mult decât o singură vacanță pe an, includerea ”mini-vacanțelor” în timpul week-
end-urilor lungi și o staționare mai scurtă la destinație.

11
 BIBLIOGRAFIE

1. Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Simon, Economia turismului si mediului

înconjurător, Ed. Economică, București, 1998
2. http://www.statistica.md/public/files/Metadate/Turism.pdf
3. Rodica Minciu, Economia Turismului, Ed. Uranus, București, 2000

12