Cursuri SE

Introducere
•  Energie
•  Schimbări climaterice
•  Surse de energie regenerabile
2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 2

Energie
Energia exprimă capacitatea unui sistem de a interacţiona cu mediul
înconjurător—de ex. prin acţiuni “pondero-motoare”, la distanţă.
Forme de energie:
–  Mecanică;
–  Potenţială;
–  Cinetică;
–  Termică (internă);
–  Magnetică;
–  Electrică;
–  Radiaţie;
–  Nucleară;
–  Chimică.

Conversia energiei prin interactiuni energetice:
–  între sistem şi mediul înconjurător
•  prin interacţiuni de tip transfer de căldură;
•  prin interacţiuni de tip lucru mecanic.
–  în interiorul unui sistem

•  dintr-o formă de “stocare” a energiei în alta (ex., din câmp electric
în câmp magnetic, din cinetică în potenţială).

Deşi, în mod curent, se discută despre pierderi sau câştiguri de
energie, Principiul conservării energiei stabileşte că energia nu
poate fi distrusă sau creată:
–  energia unui sistem închis şi izolat este constantă;
–  energia nu poate fi distrusă sau creată din nimic;
–  energia se poate transforma în alte tipuri de energie.
–  energia poate facilita interacţiuni între diferite părţi ale sistemului.
“Generare” de energie:
–  fotovoltaic;
–  eolian;
–  energia “verde”.
“Consum” de energie (consumul sursei de energie):

–  combustibilii fosili;
–  combustibilul nuclear.

Energia “termică” (căldura), Q [J], necesară încălzirii unei mase de
agent termic (apă) pentru a–i creşte temperatura de la θ1 la θ2:
(
Q = m ⋅ c ⋅ θ2 − θ1 ) [Wh]
Costuri pentru încălzirea apei.

“Tipuri” de energie:
Energie primară: energie neprocesată încă (petrol de extracţie, uraniu,

radiaţie solară, vânt).
Energie finală: energie în forma livrată consumatorului (gaz natural,
combustibil, electricitate, apă caldă, abur).
Energie efectivă: energie în forma utilizată de consumator (lumină,
căldura radiată de încălzitor, forţa de antrenare etc.).
Eficienţa, η, descrie calitatea conversiei (Germania: η = 34%):
energie utila
η=
energie utilizata
€
Bilenaţul energetic şi pierderile asociate pentru încălzirea apei (1 litru) la aragaz.
Bilenaţul energetic şi pierderile asociate încălzirii apei (1 litru) la plita electrică.

Evoluţia cererii mondiale de energie
•  Cărbunele şi petrolul de extacţie au fost surse nesemnificative până la
sfârşitul secolului XVIII, lemnul, hidro fiind cele mai utilizate.
•  În anul 1769, James Watt dezvoltă maşina cu abur; începe revoluţia

industrială. Apare maşina cu ardere internă.
•  Petrolul devine sursa primară importantă la începutul secolului XX. Centralele

hidro înlocuiesc morile de apă.
•  Cererea de energie creşte accentuat după marea recesiune (1930).
•  Gazul natural devine un competitor după primul război mondial.
•  În anii 1960 energia nucleară este utilizată în energetică. Rămâne însă la un

nivel redus faţă de sursele clasice (cărbune, petrol, gaz natural).
•  Astăzi: peste 85% din energie provine din combustibilii fosili.

Producţia de petrol [milioane tone metrice]
Crize petroliere
Evoluţia producţiei mondiale de petrol (sursa: BP, 2003; IEA, 2003a)
“Conţinutul” de energie pentru o tonă metrică de petrol: 42 PJ = 42×1015 J.

1 baril ~ 120 l

Consumul de energie primar mondial, excluzând biomasa şi alte surse (solar etc.)
In PJ 1925 1938 1950 1960 1968 1980 2002
Combustibili solizia 36,039 37,856 46,675 58,541 67,830 77,118 100,395
Combustibili lichizib 5772 11,017 21,115 43,921 79,169 117,112 147,480
Gaz natural 1406 2930 7384 17,961 33,900 53,736 95,543
Hidro electricc 771 1774 3316 6632 10,179 16,732 24,792
Nuclear electricc 0 0 0 0 463 6476 25,564
Total 43,998 53,577 78,530 127,055 191,541 271,174 393.773
a: carbune solid, lignit, etc.; b: produse petroliere; c: convertit pe baza echivalenţei termice în ipoteza
unei eficienţe a conversiei de 38%.
Eficienţa centralelor hidro este mult mai mare decât eficienţa centralelor termo (90% !100%).
Centralele hidro necesită mult mai puţină energie primară decât centralele nucleare pentru a produce
aceeşi cantitate de energie.
Studiile arată că în 2050 cererea totală de energie va creşte cu un factor de 2,3…4 faţă de 1990.

Cererea globală de energie în anul 2001, pe continente (DOE 2003).
Populaţia Asiei este de şase ori mai mare decât aceea a Europei şi de 10 ori mai mare
decât aceea a SUA.
Efectul de seră (“green house effect”), estimat în emisia de dioxid de carbon, este
distribuit neuniform, în corelaţie cu cererea de energie.
https://yearbook.enerdata.net/total-energy/world-consumption-statistics.html
Rezervele de surse fosile de energie
•  Sursele fosile (gaz natural, petrol, cărbune) au rezultat din substanţe organice
(reziduuri animale şi vegetale) şi au necesitat mii de ani de formare.
•  O cantitate uriaşă din aceste rezerve a fost deja consumată în sec. XX.
•  Datorită creşterii exploatării rezervoarelor fosile, extracţia viitoare va fi din ce

în ce mai dificilă, necesitând tehnologii complexe şi riscante, mult mai
costisitoare decât în prezent.
•  Dacă se continuă utilizarea necontrolată a combustibililor fosili, toate

rezervele de petrol şi gaz natural vor fi epuizate în cursul sec. XXI (BP,
2003). Doar rezervele de cărbune vor mai fi disponibile pentru o perioadă mai
lungă de timp.
•  O estimare exactă a acestor surse este foarte dificilă—în prezent este

cunoscută doar mărimea depozitelor epuizate.
•  Durata disponibilităţii lor este limitată—este doar o chestiune de timp, şi

termenul poate fi (în cel mai bun caz) prelungit cu câteva decade.

•  Cele mai importante rezerve de energie sunt cele cunoscute—disponibile cu un
anumit grad de certitudine, probat prin foraje şi măsurări—şi care sunt tehnic şi
economic exploatabile.
•  Suplimentar, există rezerve nedescoperite, dar este greu de stabilit mărimea lor.
•  Rezervele de Uraniu al Pământului sunt limitate, estimate la mai puţin de
20 mil. tone, dintre care 12.52 mil. tone sunt ipotetice.
Resurse şi costuri de producţie Total

US$40/Kg U US$40-130/Kg U
Resurse 1.57 Mta 5.67 Mtb 7.42 Mt ≡ 3620 EJ
Resurse speculative 12.52 Mt 12.52 Mt 6260 EJ
a: resurse asigurate “rezonabil”; b: resurse asigurate rezonabil şi resurse estimate suplimentar.
•  În prezent, doar 5% din cererea globală de energie este asigurată nuclear.

•  Dacă toată cererea mondială de energie primară la nivelul anului 2000
(aprox. 1.1×1014 kWh × 400 EJ) ar fi furnizată nuclear, rezervele asigurate
rezonabil, exploatabile economic ar dura cca. 2 ani.
•  Doar un număr limitat dintre tehnologiile actuale vor persista în sec. XXI, datorită
limitării foarte stricte a rezervelor de “purtători” de energie convenţionali.

Efectul de seră
•  Fără protecţia atmosferei, temperatura medie ambientală a Pământului ar
fi -18ºC.
•  O serie de gaze atmosferice (CO2, vapori de apă, metan) captează o

parte din radiaţia solară incidentă, acţionând ca o seră. Aceste gaze sunt
de origine naturală şi generate prin activitatea umană.
Originile efectului de seră antropogenic (generat prin activitatea umană).

•  Efectul de seră natural face posibilă viaţa pe Pământ. În absenţa
sa, Pământul ar emite cea mai mare parte a căldurii sale în spaţiu.
•  Radiaţia solară incidentă încălzeşte suprafaţa Pământului, iar

temperatura ambientală medie este aprox. +15°C, datorită acestui
transfer de căldură.
•  În decurs de milioane de ani, natura a creat un echilibru în

concentraţia gazelor atmosferice care face posibilă, astăzi, viaţa
pe Pământ.
•  Emisii suplimentare de gaze cu efect de seră rezultă din consumul

de energie, şi ca urmare a altor activităţi umane. Aceste gaze
produc efectul de seră antropogen.

Carcateristicile gazelor de seră atmosferice în 1998
Gaz de seră CO2 CH4 N 2O O3 CFC-11 HFC-23
Concentraţia (ppm) 365 1.745 0.314 0.03 0.000268 0.000014
Durata de viaţă a atmosferei (ani) 5-200 12 114 0.1 45 260
Rata schimbării concentraţiei (%/an) 0.4 0.4 0.25 0.5 -0.5 3.9
Potenţialul de încălzire globală 1 32 150 2000 14,000 10,000
specifică
Partea din încălzirea globală (%) 61 15 4 <9 11 (toate fluorocarburile)
•  CO2 antropogen—cel mai important contribuitor; rezultă din arderea

combustibililor fosili şi a biomasei; incendiile de pădure.
•  CH4 antropogen—producţia şi utilizarea combustibililor fosili. Are un mare

potenţial de schimbare a climei.
•  CFC (clorofluorocarburile)—refrigeranţi, propulsori (spray-uri).
•  N2O (noxe)—defrişarea pădurilor tropicale şi utilizarea îngrăşămintelor pe

bază de azotaţi.

Elemente care indică creşterea efectului de
seră (clasificate în 2001)
•  1998, cel mai cald an de la începutul măsurătorilor de temperatură (1861).
•  Anii 1990 - cei mai călduroşi, de la 1861.
•  Acoperirea globală cu zăpadă şi extensiunea calotelor de ghiaţă a scăzut cu 10%

faţă de sfârşitul decadei 1960.
•  Gheţarii din afara zonelor polare se retrag pe scară largă.
•  În secolul XX, nivelul global al apelor oceanelor creşte cu 0,1…0,2 m.
•  În secolul XX, precipitaţiile cresc cu 0,5…1% pe decadă.
•  La latitudini medii şi latitudini nordice extreme se dezvoltă precipitaţii foarte

intense.
•  Frecvenţa şi intensitatea secetei în Asia şi Africa cresc în ultimele decade.

Emisii de CO2 din combustibili fosili (tone CO2 per capita )
Mondial (medie)

Dacă emisiile de gaze antropogene nu se reduc:
•  Cantitatea de CO2 din atmosferă se va dubla până la sârşitul secolului
(faţă de valorile epocii pre–industriale).
•  Temperatura medie globală va creşte cu mai mult de 2ºC. Creşterea este

estimată în intervalul +1.4…+5.8ºC; o astfel de creştere este similară
aceleia care a avut loc acum 18.000 ani, la trecearea dintre perioada
ultimei glaciaţiuni şi epoca contemporană. Totuşi, acea trecere a avut
loc treptat, în cca. 5000 ani—faţă de 100 de ani, în prezent.
•  O cereştere cu +2ºC, respectiv de +0.1ºC pe decadă, este o valoare

critică, cu consecinţe catastrofale asupra producţiei de hrană şi a
ecositemelor.
•  Cu toate eforturile care, eventual, s-ar depune, consecinţele creşterii

temperaturii medii nu pot fi evitate complet.

Reducerea nivelurilor concentraţiilor gazelor de seră până în 2100 faţă de 1990
trebuie realizată prin:
•  reducerea emisiilor globale de CO2 cu 70%;
•  reducerea emisiilor globale de N2O şi CH4 cu 50% şi 5% respectiv;
•  interzicerea completă a utilizării CFC, halonilor şi HFC–22.
Demografii estimează creşterea polpulaţiei mondiale până la 15 miliarde, mai

mult decât dublul populaţiei actuale. În consecinţă, pentru reducerea cu 70% a
emisiilor globale de CO2, emisiile (CO2) per capita trebuiesc reduse cu 15%
până în 2100 faţă de nivelul înregistrat în 1990.
Ţările industrializate produc cele mai mari cantităţi de emisii.
Dacă ţările în curs de dezvoltare sporesc ritmurile de creştere, ţările
industrializate vor trebui să asigure următoarele niveluri de reducere a emisiilor
pentru protejarea efectivă a climei:
•  25% reducere a emisiilor CO2 până în 2005 faţă de 1990
•  50% reducere a emisiilor de CO2 până în 2020 faţă de 1990

Energia nucleară şi de efectul de seră
•  O opţiune pentru reducerea utilizării combustibililor fosili este
energia nucleară.
•  Centralele nucleare utilizează fisiunea nucleară pentru

generarea energiei electrice.
•  Izotopii 235U fisionează în urma bombardării cu neutroni lenţi
(“termici”).
•  Rezultă o serie de produşi de reacţie secundari, inclusiv
fragmente nucleare, de ex., 90Kr şi 143Ba.
•  Reacţia de fisiune generează şi protoni liberi care pot iniţia
noi reacţiuni de fisiune.
•  Masa particulelor atomice rezultate prin fisiune este mai

mică decât masa atomului de Uraniu iniţial: defectul de masă
este convertit în energie, ΔE, sub formă de căldură.
235 1 90 143 1
92 U+ 0 n→ 36 Kr+ 56 Ba+3 0 n+ ΔE

•  În natură nu există Uraniu sub forma necesară utilizării tehnice.
•  Sunt prelucrabile doar zăcămintele cu conţinut mai mare de 0,1% Uraniu.
•  Extracţia Uraniului produce cantităţi uriaşe de reziduuri care conţin,

suplimentar faţă de o serie de componenţi netoxici, mulţi compuşi radioactivi.
•  Oxidul de Uraniu rezultat din extracţie conţie doar 0,7% 235U. Cea mai mare
parte este 238U, fără utilitate în fisiunea nucleară.
•  Conţinutul de 235U este îmbogăţit la 2…3%.
•  În 2002 producţia de Uraniu a fost de cca. 34,000 tone metrice.
•  La începutul lui 2003 existau 428 centrale nuclearo–electrice, cu o capacitate

totală de 353,505 MW. Puterea medie a unei centrale este de 825 MW.
•  Producţia de energie nuclearo–electrică este mai mică de 10% din

producţia totală de energie.

Repartiţia producţiei de energie nuclearo-electrică în 2000
•  Pentru înlocuirea tuturor surselor de energie fosile ar fi necesare 10.000 centrale noi.
•  Durata de viaţă a unui reactor nuclear este de 30 ani.
•  Resursele de Uraniu de pe Tera sunt limitate; se vor epuiza într–un timp relativ scurt.
•  Reziduurile, deşeurile nucleare, transportul şi stocarea lor pun probleme deosebite.
•  Fisiunea nucleară nu produce dioxid de carbon.
Riscuri ale utilizării centralelor nuclearo–electrice
•  Transportul şi stocarea reziduurilor.
•  Tratarea barelor de combustibil uzate—uzine speciale (de ex., Franţa).
•  Plutoniul rezultat este deosebit de periculos (un gram poate, teoretic, “şterge” un
oraş; cancer pulmonar).
•  Funcţionarea normală a centralei nuclearo–electrice implică riscuri: sunt emise doze

mici de radiaţie care, de ex., creşte incidenţa leucemiei la copiii ce locuiesc în
vecinătatea centralei.
•  Cel mai important risc al fisiunii nucleare este numit Maximum Credible Accident
(MCA). Un astfel de accident ar extermina milioane de oamnei şi animale, şi ar face
nelocuibile regiuni vaste:
–  accidentul de la Harrisburg: 28 Martie, 1979, centrala de la Three Mile Island,

Pennsylvania, US;
–  accidentul de la Cernobâl: 26 Aprilie, 1986, Ucraina. A afectat întreaga Europă;
–  accidentul de la Fukushima: 11 Martie, 2011, Japonia. A afectat Japonia;
–  riscurile atacurilor teroriste.

Fuziunea nucleară
•  O tehnologie de interes special, pentru dezvoltarea căreia s–au cheltuit deja miliarde
de dolari care ar fi putut fi folosite pentru dezvoltarea altor tehnologii mai accesibile,
este fuziunea nucleară.
•  Modelul acestei tehnologii este activitatea solară, prin care se produce energie din
fuziunea atomilor Hidrogen: Deuteriu şi Tritiu fuzionează producând Heliu.
2
1 D+ 31T→42 He+ 01n+ ΔE
•  Pentru a fuziona, particulele trebuiesc aduse la temperaturi foarte mari (plasmă,
peste 1 mil. grade Celsius).
•  Nu există materiale care să reziste la aceste temperaturi. Se folosesc câmpuri

magnetice intense, care “confinează” plasma.
€
•  Deuteriu şi Tritiu se găsesc din abundenţă pe Pământ, deci această tehnologie
nu este limitată de resurse.
•  Nu se poate preciza în cât timp fuziunea nucelară va deveni realitate. (Unii critici
spun că “singura chestiune care nu se schimbă referitor la fuziunea nucleară este
timpul care a mai rămas pâna la stăpânirea ei…”).
•  Urgenta nevoie de tehnologii alternative de producere a energiei şi prevenire a

încălzirii globale fac nerealistă aşteptarea dezvoltării fuziunii nucleare.
Elemente de Termodinamică
2018-2019 IEM - A. Morega, Surse de Energie 1

Concepte si terminologie
•  Sistem termodinamic
•  Mediu inconjurator
•  Frontiera
•  Volum de control, suprafata de control
•  Sisteme inchise/deschise
•  Marimi termodinamice:
–  Proprietati termodinamice
–  Marimi intensive/extensive
–  Faza unui sistem
–  Proces termodinamic/cale de evolutie a unui sistem

•  Exista doua legi fundamentale ale termodinamicii clasice
–  Principiul I (PI) -> Principiul echivalentei transferului de lucru mecanic si

transferului de caldura ca forme posibile de interactiuni energetice (Max
Planck: “it is nothing more than the principle of conservation of energy
applied to phenomena involving the production or absorbtion of heat”).
–  Principiul II (PII) -> Inerenta ireversibilitatii proceselor naturale care face

imposibila extragerea maximumului posibil de lucru mecanic (exergie) din
orice proces termodinamic – generarea de entropie.
–  Cele doua principii rezulta concomitent din studiile lui William John
MacQuorn, Rudolph Clausis, William Thomson (Lord Kelvin) – 1850 – si
rezolva conflictul dintre teoria lui Sadi Carnot (care presupune conservarea
“caloricului”) si dovezile experimentale care arata ca frecarea poate fi o
sursa inepuizabila de caldura.

Principiul I pentru sisteme inchise
•  P-I exprima existenta energiei ca

proprietate termodinamica Q1→2 W1→2
E 2 − E1
Sistem inchis
•  Conventia de semne corespunde
functionarii masinii termice
€ €
€
•  E2-E1 depinde doar de starile
initiala si finala Q1→ 2 − W1→ 2 = E2 − E
caldura lucru_mecanic variatia energiei
interactiuni energetice ( proprietate TD)
•  Q1→2, W1→2 depind de procesul ( nu sunt ptoprietati TD)
prin care are loc trecerea de la
starea (1) la (2)

€
P-I pentru doua procese infinit apropiate (ca stare) are expresia
δQ − δW = dE
Interactiunile prin schimb de caldura si lucru mecanic intre
doua stari sensibil diferite
€ 2 2 2 2
Q1→2 = ∫ 1
δQ = ∫
1
Q˙ dt W1→2 = ∫ 1
δW = ∫1
W˙ dt
P-I in unitatea de timp (rate de schimb de caldura si lucru mecanic)

˙ ˙ dE
Q −W =
€ € dE dt Starea finala (2)
dt
Starea initiala (1)
Q˙ W˙
€ €
t1€ €t t2
•  Interactiunile prin schimb de caldura si lucru mecanic depind de
drum.
•  Variatia energiei sistemului nu depinde de drum.
2 2 2
∫1
δQ − ∫
1
δW = ∫ 1
dE
W1→2
W1→2 Q1→2
€
Q1→2 €
E2-E1 Variatia energiei nu E2-E1
depinde de drum
€ €
Calea (procesul) (A) Calea (procesul) (B)
€ intre starile (1) si (2) intre starile (1) si (2)
∫ δQ − ∫ δ W = 0← proces ciclic
ciclu ciclu
2017-208 IEM - A. Morega, Surse de Energie

6
Interactiuni prin schimb de lucru mecanic
δW = −F ⋅ dr
•  Interactiunile prin schimb de lucru mecanic intervin in
aplicatiile de inginerie, ale termodinamicii.
•  Sunt asociate deplasarilor care au loc in prezenta fortelor V
ce actioneza pe frontiera sistemului. P
€ P
•  Sunt necesare doua conditii:
–  O forta sa actioneze asupra frontierei;
–  Punctul de aplicatie al fortei sa se deplaseze (frontiera
sa se deformeze); V
P
•  Prin extensie se introduc forte generalizate, coordonate
generalizate si echivalenti in lucru mecanic. δW rev = PdV
dV
•  Exemplu de forta care nu produce lucru mecanic: forta de
forfecare (frecare) la perete intr-o curgere incompresibila
W˙ ax
(peretele este imobil).
•  Toate procesele reversibile sunt cvasistatice, € nu si ω

reciproc! (C. Carathéodory: procesele cvasistatice executate de δW rev = M ⋅ dθ
substante in care frecarile interne nu tind la zero nu sunt reversibile;
starile “vizitate” de ele in proces nu sunt stari de echilibru; pentru aceste = −∑Yi dX i
δW rev €
substante este nevoie de o termodinamica noua).
i
€
Interactiune prin schimb de caldura - Legea zero
•  P-I nu face distinctie intre caldura si lucru mecanic ca forme posibile de interactiune
sistem – mediu.
•  Distinctia intre cele doua tipuri de interactiuni este adusa de P-II:
–  Lucru mecanic nu este acompaniat de transfer de entropie
–  Transferul de caldura este insotit de transfer de entropie
•  Transferul de caldura este interactiunea energetica produsa de diferenta de temperatura
dintre sistem si mediul exterior (H. Poincaré), atunci cand intre ele nu exista echilibru
termic – aceasta formulare introduce doua concepte noi
•  Echilibrul termodinamic – Legea zero a termodinamicii (Maxwell): temperatura este
proprietatea termodinamica a carei marime stabileste daca sistemul este in echilibru cu
un alt sistem. Doua sisteme termodinamice sunt in echilibru atunci cand temperaturile
lor sunt identice.
•  P-0 introduce proprietate termodinamica temperatura. Instrumentul de masura este
termometrul (temperatura empirica - Celsius, Fahrenheit, Réaumur).
T(˚C) = T(˚K)-273.15; T(R)=9/5T(K); T(˚F) = T(R)-459.67;
T (˚C) =5/9[T(˚F)-32]
•  Contactul sistem-mediu (frontiera) adiabatic:
Q˙ = 0
•  Contactul sistem-mediu (frontiera) diaterman:
€ ∂T
=0
∂n
•  Distinctia intre cele doua tipuri de contact se realizeaza analizand
scarile de timp ale proceselor relativ la timpul de relaxare
(restabilirea echilibrului dintre sistem si exterior):
€ –  daca scara de timp a procesului este considerabil mai mica decat timpul
necesar atingerii echilibrului termic, frontiera este adiabatica.
–  la limita opusa, frontiera este diatermana.

Variatia energiei sistemului
1 1
E 2 − E1 = U 2 − U + mV2 − mV12 + mgz2 − mgz1+ ( E 2 − E1 ) i
2
energia sistemului energie interna 2 2 energie potentiala alte forme macroscopice

energie cinetica de stocare a energiei
•  Fiecare termen (E2-E1)i presupune existenta unei relatii constitutive,

care poate exprima eventuale cuplaje (existenta a doua sau mai
€ multe interactii de transfer de energie, care pot afecta acelasi mod
de stocare a energiei).
•  Sistemele electromecanice de conversia energiei sunt exemple de
cuplaj: conversia electromecanica.
•  Leibnitz: principiul conservarii sumei energiei cinetice (vis viva) si
energiei potentiale (vis mortua).

Legea I a termodinamicii pentru sisteme deschise
•  Se “inchide” (completeaza) sistemul deschis
•  Se aplica P-I pentru sisteme inchise
˙
Q ˙
Q ˙
Q
in in in
W˙ W˙ W˙
€
( M ,E) € (€
M ,E) deschis,t +Δt
deschis,t
t € € t+Δt
€
out out out
€ €
M inchis = M deschis,t + ΔM in = M deschis,( t +Δt ) + ΔM out
E inchis,( t +Δt ) − E inchis,t = Q˙ Δt − W˙ Δt + ( PΔV ) in − (PΔV ) out
E inchis,t = E deschis,t + ΔE in E inchis,( t +Δt ) = E deschis,( t +Δt ) + ΔE out
€ 2018-2019 IEM - A. Morega, Surse de Energie 11
€
(ΔE) in,out = (eΔM ) in,out (ΔV ) in,out = (vΔM ) in,out
1 ⎡ ΔM ⎤ ⎡ ΔM ⎤
Δt ( ˙
)˙
Edeschis,( t +Δt) − Edeschis,t = Q − W + ⎢(e + Pv )
⎣ ⎥ − ⎢(e + Pv )
Δt ⎦in ⎣ Δt ⎥⎦out
€ dE ˙ ˙ €
dt
∑
= Q − W + m˙ (e + Pv ) − m˙ (e + Pv ) ∑
in out
€
1
"energia _ specifica"→ e = u + V 2 + gz h = u + Pv ←"entalpia"
€ 2
dE ˙ ˙ ⎛ 1 2 ⎞ ⎛ 1 2 ⎞
dt
= Q −W + ∑ ˙ ˙ ∑
m⎜ h + V + gz ⎟ − m⎜ h + V + gz ⎟
⎝ 2 ⎠ € ⎝ 2 ⎠
€ in out
∂(ρe)
∫ dv = − ∫ q ⋅ ndA − W˙ − ∫ ρ(e + Pv ) v ⋅ ndA
V ∂t A A
€
∂(ρe)
= −∇ ⋅ q − w ʹʹʹ − P∇ ⋅ v
∂t
€ 2018-2019 IEM - A. Morega, Surse de Energie 12
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti Legendă: c curs
s seminar săptămână impară / săptămână pară
Facultatea de Inginerie Electrică L laborator
ANUL II A Anul univ. 2021 - 2022
Grupa 121A Grupa 122A Grupa 123A Grupa 124A Grupa 125A
0ra
ua
Disciplina sala Disciplina sala Disciplina sala Disciplina sala Disciplina sala
Zi
08-09 MN L EB214 - EB215 EL / EL s/L B320 / B320

09-10 MN L EB214 - EB215 EL / EL s/L B320 / B320
10-11 SE/ M&M L/s EA009 / EA004 MN L EB214 - EB215 EL / EL s/L B320 / B320 PS/ L/ EG108 / /PS L/ / EG108
11-12 SE/ M&M L/s EA009 / EA004 MN L EB214 - EB215 EL / EL s/L B320 / B320 PS/ L/ EG108 / /PS L/ / EG108
L 12-13 PS* L/L EG108 / EG108 SE/ M&M L/s EA009 / EA004 MN L EB214 - EB215 M&M/SE s/L EA004 / EA009 EL / EL s/L B320 / B320
u 13-14 PS* L/L EG108 / EG108 SE/ M&M L/s EA009 / EA004 MN L EB214 - EB215 M&M/SE s/L EA004 / EA009 EL / EL s/L B320 / B320
n 14-15 /PS /L / EG108 SE/ M&M L/s EA009 / EA004 MN L EB214 - EB215 M&M/SE s/L EA004 / EA009
i
15-16 /PS /L / EG108 SE/ M&M L/s EA009 / EA004 MN L EB214 - EB215 M&M/SE s/L EA004 / EA009
16-17 Ped II s EA004 Ped II s EA004 /PS /L / EG108 Ped II s EA004 MN L EB214 - EB215
17-18 Ped II s EA004 Ped II s EA004 /PS /L / EG108 Ped II s EA004 MN L EB214 - EB215
18-19 Ped II s EA004 Ped II s EA004
19-20 Ped II s EA004 Ped II s EA004
08-09 EL c Teams EL c Teams EL c Teams EL c Teams EL c Teams
11-12 SE c Teams SE c Teams SE c Teams SE c Teams SE c Teams
M 12-13 SE c Teams SE c Teams SE c Teams SE c Teams SE c Teams
a
13-14 TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams
r
t 14-15 TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams
i 15-16 TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams
16-17
17-18
18-19
19-20
08-09 M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams
09-10 M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams
10-11 PS c Teams PS c Teams PS c Teams PS c Teams PS c Teams
M
11-12 PS c Teams PS c Teams PS c Teams PS c Teams PS c Teams
i
e 12-13 MN c Teams MN c Teams MN c Teams MN c Teams MN c Teams
r 13-14 MN c Teams MN c Teams MN c Teams MN c Teams MN c Teams

c 14-15 / ASC c / Teams / ASC c / Teams / ASC c / Teams / ASC c / Teams / ASC c / Teams
u
15-16 / ASC c / Teams / ASC c / Teams / ASC c / Teams / ASC c / Teams / ASC c / Teams
r
i 16-17
17-18
18-19
19-20
08-09 ASC s+L EA011 TCE s/L EG201 / EB208 LS s EG307
09-10 ASC s+L EA011 TCE s/L EG201 / EB208 LS s EG307
10-11 TCE s/L EG201 / EB208 EL / EL s/L B320 / B320 ASC s+L EA011 LS s EG307
11-12 TCE s/L EG201 / EB208 EL / EL s/L B320 / B320 ASC s+L EA011 LS s EG307
12-13 EL / EL s/L B320 / B320 ASC/ s+L/ EA011 / LS s EG307
j
13-14 EL / EL s/L B320 / B320 ASC/ s+L/ EA011 / LS s EG307
o
i 14-15 LS s EG309 ASC/ s+L/ EA011 /
15-16 LS s EG309 ASC/ s+L/ EA011 /
16-17 LS s EG309
17-18 LS s EG309
18-19
19-20
08-09 TCE s/L EA004 / EB202 ASC/ s+L/ EA011 /
V
i 12-13 ASC/ s+L/ EA011 / TCE s/L EA004 / EB202
n 13-14 ASC/ s+L/ EA011 / TCE s/L EA004 / EB202

e 14-15 ASC/ s+L/ EA011 /
r
15-16 ASC/ s+L/ EA011 /
i
16-17 Ped II c Teams Ped II c Teams Ped II c Teams Ped II c Teams Ped II c Teams
17-18 Ped II c Teams Ped II c Teams Ped II c Teams Ped II c Teams Ped II c Teams
18-19
19-20
Grupa 121A Grupa 122A Grupa 123A Grupa 124A Grupa 125A
Denumire materie Abreviere Profesor Denumire materie Abreviere Profesor

Electronica EL Stefan Rosu Prelucrarea semnalelor PS Mihaela Albu
Teoria circuitelor electrice TCE Alexandru Gheorghe Surse de energie SE Alin Dobre
Arhitectura sist. de calcul ASC Sanda Paturca Limba straina LS Anca Greculescu
Metode numerice MN Gabriela Ciuprina
Management si marketing M&M Manuela Epure
Pedagogie II (liber aleasă) Ped Iulia Gonța
Intocmit: SL. dr. ing. Maria Lavinia BOBARU Decan: Conf.dr.ing. Dragoş NICULAE
Verificat în conformitate cu planul de învățământ Resp. orar FIE: Conf. Dr. Ing. Felix ADOCHIEI
Prodecan Conf. dr. ing. Ana-Maria DUMITRESCU
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti Legendă: c curs
s seminar săptămână impară / săptămână pară
Facultatea de Inginerie Electrică L laborator
ANUL II B + IE Anul univ. 2021 - 2022
Grupa 121B Grupa 122B Grupa 123B Grupa 124B Grupa 125B Grupa 121IE
0ra
ua
Disciplina sala Disciplina sala Disciplina sala Disciplina sala Disciplina sala Disciplina sala
Zi
08-09 EL c Teams EL c Teams EL c Teams EL c Teams EL c Teams EL c Teams

11-12 /ASC /c / Teams /ASC /c / Teams /ASC /c / Teams /ASC /c / Teams /ASC /c / Teams DL c Teams /
L 12-13 /ASC /c / Teams /ASC /c / Teams /ASC /c / Teams /ASC /c / Teams /ASC /c / Teams DL c Teams /
u 13-14 DL s Teams
n 14-15 DL s Teams
i
15-16
16-17
17-18
18-19
19-20
08-09 SE c Teams SE c Teams SE c Teams SE c Teams SE c Teams SE c Teams
09-10 SE c Teams SE c Teams SE c Teams SE c Teams SE c Teams SE c Teams
10-11 TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams
11-12 TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams
M 12-13 TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams TCE c Teams
a
13-14
r
t 14-15 SE/ s/L EB005 / S1-S7
i 15-16 SE/ s/L EB005 / S1-S7

16-17 Ped II s EG307
08-09 MN L EB214 - EB215 LS s EG307 ASC L/s EB011 / EL s/L B320
09-10 MN L EB214 - EB215 LS s EG307 ASC L/s EB011 / EL s/L B320
10-11 ASC L/s EB011 / EA002 MN L EB214 - EB215 LS s EG307 TCE s/L EA002 / EB208 EL s/L B320 Bec/M&M s/s BN219 / BN202
M
11-12 ASC L/s EB011 / EA002 MN L EB214 - EB215 LS s EG307 TCE s/L EA002 / EB208 EL s/L B320 Bec/M&M s/s BN219 / BN202
i
e 12-13 EL s/L B320 ASC L/s EB011 / EA002 MN L EB214 - EB215 TCE s/L EG201 / EG208
r 13-14 EL s/L B320 ASC L/s EB011 / EA002 MN L EB214 - EB215 TCE s/L EG201 / EG208
c 14-15 LS s EG307 SE/ s/L EB005 / S1-S7 MN L EB214 - EB215 TCE s/L EG201 / EB208 PIE L/s EA010
u
15-16 LS s EG307 SE/ s/L EB005 / S1-S7 MN L EB214 - EB215 TCE s/L EG201 / EB208 PIE L/s EA010
r
i 16-17 SE s/L EB005 / S1-S7 Ped II s EG201 ASC s/L EA002 / EB011 MN L EB214 - EB215 LS L/s EG307
17-18 SE s/L EB005 / S1-S7 Ped II s EG201 ASC s/L EA002 / EB011 MN L EB214 - EB215 LS L/s EG307
18-19 SE L EB005 / S1-S7 ASC s/L EA002 / EB011
19-20 SE L EB005 / S1-S7 ASC s/L EA002 / EB011
08-09 MN c Teams MN c Teams MN c Teams MN c Teams MN c Teams EL s/L B320
09-10 MN c Teams MN c Teams MN c Teams MN c Teams MN c Teams EL s/L B320
10-11 PS c Teams PS c Teams PS c Teams PS c Teams PS c Teams BEc c Teams
11-12 PS c Teams PS c Teams PS c Teams PS c Teams PS c Teams Bec c Teams
12-13 M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams
j
13-14 M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams M&M c Teams
o
i 14-15
15-16
16-17 SE/ s/L EA005 / S1-S7 LS s EG307
17-18 SE/ s/L EA005 / S1-S7 LS s EG307
18-19 Ped II s EA004 Ped II s EA004 LS s EG307 Ped II s EA004
19-20 Ped II s EA004 Ped II s EA004 LS s EG307 Ped II s EA004
08-09 PS / L/ EB124 / EL s/L B320 /PS L/ EB124 /
09-10 PS / L/ EB124 / EL s/L B320 /PS L/ EB124 /
10-11 TCE s/L EG309 / EB208 PS / L/ EB124 / EL s/L B320 /PS L / EB124 PIE c Teams
11-12 TCE s/L EG309 / EB208 PS / L/ EB124 / EL s/L B320 /PS L / EB124 PIE c Teams
V
i 12-13 / M&M /s / EG309 TCE s/L EC103 / EB208 /PS /L / EB124 M&M/ s/ AN217 /
n 13-14 / M&M /s / EG309 TCE s/L EC103 / EG208 /PS /L / EB124 M&M/ s/ AN217 /
e 14-15 / M&M /s / EA004 TCE s/L EB208 / EB208 M&M/ s/ EA004 / SE/ L/ EA005 / S1-S7
r
15-16 / M&M /s / EA004 TCE s/L EG208 / EB208 M&M/ s/ EA004 / SE/ L/ EA005 / S1-S7
i
16-17 Ped II c Teams Ped II c Teams / M&M /s / EA004 Ped II c Teams Ped II c Teams Ped II c Teams
17-18 Ped II c Teams Ped II c Teams / M&M /s / EA004 Ped II c Teams Ped II c Teams Ped II c Teams
18-19
19-20
Grupa 121B Grupa 122B Grupa 123B Grupa 124B Grupa 125B Grupa 121IE
Denumire materie Abreviere Profesor Denumire materie Abreviere Profesor

Electronica EL Stefan Rosu Prelucrarea semnalului PS Sorin Dan Grigorescu
Teoria circuitelor electrice TCE Valentin Ioniţă Surse de energie SE Mihai Octavian Popescu
Arhitectura sist. de calcul ASC Dan Olaru Limba straina LS Anca Greculescu
Metode numerice MN Mihai Rebican Procese si interactiuni energ PIE Alin Dobre
Management si marketing M&M Manuela Epure Bazele economiei BEc Teodora Doltu
Pedagogie II (liber aleasă) Ped Iulia Gonța Drept si legislatie D.L. Daniel Ilina
Intocmit: SL. dr. ing. Maria Lavinia BOBARU Decan: Conf.dr.ing. Dragoş NICULAE
Verificat în conformitate cu planul de învățământ Resp. orar FIE: Conf. Dr. Ing. Felix ADOCHIEI
Prodecan Conf. dr. ing. Ana-Maria DUMITRESCU
CELULE TERMOFOTOVOLTAICE
•  O celulă termofotovoltaică (TPV) generează putere electrică prin radiaţia rezultată din
arderea unui combustibil.
•  Combustibilul este ars într–un dispozitiv “emiţător”;
•  Radiaţia emisă este captată de celule fotovoltaice (PV) – aproape ca celulele solare – şi
este convertită în electricitate.
•  Eficienţa unui dispozitiv TPV este în gama 1…20%.
•  În unele cazuri TPV sunt utilizate în generatoarele de căldură pentru a cogenera
electricităţii. În aceste împrejurări eficienţa lor nu este un factor critic.
•  În alte aplicaţii, TPV sunt utilizate ca surse de energie electrică, de ex. autovehicule – în
aceste cazuri eficienţa este un factor major.
https://en.wikipedia.org/wiki/Thermophotovoltaic
2019 – 2020 IEM – Prof. Alexandru MOREGA, Surse de energie. 2

Conversia termofotovoltaică
•  Principiul fizic
•  Emiţătorul
•  Celulele TPV
•  Design–ul sistemului TPV
•  Rezultate experimentale

Conversia termofotovoltaică
•  Există prototipuri de celule TPV.

•  Celule TPV sunt fiabile, nu produc zgomot.
•  Se poate utiliza o mare gamă de combustibili.
•  Eficienţa de sitem a celulelor TPV este de 25%;
nivelul de 10% pare a fi accesibil.
•  Nivelul de cost de 5 € / W este acesibil.

Transferul de căldură
•  Transferul de căldură poate avea loc între sistem şi exterior, dacă sunt la temperaturi diferite.
•  Sistemul este o colecţie de substanţă marginită de frontieră. Acesta poate fi închis (nu schimbă
substanţă cu exteriorul), sau deschis (schimbă substanţă cu exteriorul).
•  Transferul de căldură poate modifica “inventarul” de energie al sistemului.

•  Mecanismele de transfer de căldură sunt: conducţie (legea Fourier), convecţie (legea Newton),
radiaţie (legea Stefan–Botzmann).

Transferul de căldură prin radiaţie
Absorbtivitatea monocromatică este raportul

dintre radiaţia absorbită pe o anumită lungime de
undă şi la o annumită temperatură, şi radiaţia
absorbită de un corp negru pe aceeasi lungime de
undă şi la aceeasi temperatură: α = ε.

Bilanţul energetic al conversiei termofotovoltaice
•  Sursa de caldură
•  Emiţător selectiv
Căldură Radiaţie Pierderi •  Celule TPV
Putere
electrică
Pierderi
Emiţător Celule TPV

Caracteristicile emiţătorului
Corpul negru, la 1500 K:
•  λmax=1.9 µm
•  25% din energie în gama 0 → λmax
•  Gama utilă pentru GaSb: 0.6...1.8 µm

Celule TPV •  Module cu 5 celule.
•  Substrat de Al-Nitrit.
•  Model “ţiglă” (“shingle”).

Căldură Radiaţie Pierderi
Putere electrică
•  Construcţie cilindrică.
•  Reducerea pierderilor de căldură.
Pierderi
•  Număr mare de celule.

Combustorul
Căldură Radiaţie Pierderi
Energie
electrică
Pierderi
Microarzător:
•  temperatura emiţătorului: 1200°C;
•  combustibilul: metan/GN;
•  pierderi de căldură cât mai mici.
Atmosfera inertă:
–  Argon la 20 mbar.
–  Sticlă de cuarţ.
–  Izolaţie din grafit;
–  Temperatură maximă: 600°C.
–  Ecrane de radiaţie din titan.

Design TPV
1.  Combustor → T = 1200…1500K
2.  Reflector.
3.  Modul GaSb.
4.  Conductă de răcire.
5.  Flanşa de etanşare (vacuum).
6.  Carcasa din Al2O3.
7.  Izolaţie.
8.  Element încălzitor – Kantal.
9.  Izolaţie pentru înaltă temperatură.

Emiţătorul. Cuplaje emiţător – celule TPV

Carcateristici TPV

Resurse
Solar thermophotovoltaics: Progress, challenges,

and opportunities
https://aip.scitation.org/doi/full/10.1063/1.5114829
Thermo – Photo – Voltaic Generator Development

https://reader.elsevier.com/reader/sd/pii/S1876610214000186?
token=2D378BB9A52B0839ED48FEEFB7B9F35B3EC57322DD0645E78D29B83BF4CEE
A3ACBE62FF49100FE928BAFE7EFBE46D9EC
2019 – 2020 IEM – Prof. Alexandru MOREGA, Surse de energie.

Tehnologii competitive – termoelectricitate
•  Tehnologie fiabilă (milioane de ore de operare).

•  Nu există părţi în mişcare.
•  Mentenanţă redusă.
•  Eficienţa de cca. 3%.
•  Costuri de sistem de aprox. 25 €/W – 100 €/W.
•  Costul unui modul cca. 7.5-10 €/W, posibil 5 €/W.

Tehnologii competitive – celule (pile) de combustie
•  In prezent este în faza de prototip (dezvoltare).

•  Comercializare prevăzută în următorii 3–5 ani.
•  Eficienţa de sistem este de cca. 25…40%.
•  Trebuie realizată infrastructura pentru
hidrogen sau metanol.
•  Fiabilitatea de operare trebuie îmbunătăţită.
•  Costul trebuie redus la 10…20 €/W pentru a fi
posibilă producţia de serie.

Tehnologii competitive – celule solare
•  Este o tehnologie fiabilă.

•  Iluminarea este necesară.
•  Este necesară o baterie secundară.
•  Eficienţa modulului solar este de 5…20%.
•  Costurile depind foarte mult de cerinţele de
fiabiliate şi de nivelul de putere (costul unui
modul ~5€/W).

Maşini Termice
Dezavantaje:
•  gaze de eşapament;
•  zgomot;
•  fiabilitate ridicată dar costuri mari de
exploatare;
•  eficienţa tipică 25%;
•  putere generată minimă 1.5 kW;
•  costuri de la 1 €/W la 10 €/W;

Comparaţie între tehnologii
Tehnologie + avantaje Eficienţa sistemului

- dezavantaje
Termoelectricitate + temperatura scazută 2% - 3% (astăzi)

+ fiabilitate 5% + (in viitor)
Celule de combustie + control eficient 20% - 30% (astăzi)

- combustibil hidrogen 30% - 60% (in viitor)
PV cu baterie + independent de combustibilii fosili

-
+ fără poluare, dar dependent de lumină
Motoare cu ardere + tehnologie foarte cunoscută

interna - mentenanţa
+ gamă larga de opţiuni, dar nu în domeniul 10% - 35%
puterilor mici
- zgomotoase
Termofotovoltaic 2% (astăzi)
5% -10% (in viitor)

Celule (Pile) de Combustie
Principiul de funcţionare
•  O celulă (pilă) de combustie (Fuel Cell, FC) este un dispozitiv electrochimic
care produce electricitate prin reacţia unui combustibil cu un oxidant. Acest
proces nu este descris de un ciclu Carnot, şi nu sunt necesare
temperaturi de lucru ridicate pentru asigurare unei eficiente mari. Pe langa
eficienţa specifică, FC au avantajul de a nu produce zgomot şi poluare.
•  Arderea normală: combustibilii sunt arşi cu flacără sau în maşini cu combustie
internă. Atomii de combustibil se combină direct cu atomii de oxigen, furnizează
electroni atomilor de oxigen – se spune că combustibilul este oxidat, iar
oxigenul este redus. Oxidarea şi reducerea au loc în contact intim, deci
schimbul de căldură asociat este direct.
•  Arderea în FC: oxidarea şi reducerea sunt separate de un electrolit. Se produc
sarcini spaţiale: negativă la catod, şi pozitivă la anod.
•  Închiderea unui circuit extern galvanic între cei doi electrozi permite transferul
energiei (electrică) extrasa din reactia dintre FC şi circuitul extern.
•  Deşi există o mare asemănare cu procesul care are loc într-o baterie,
reactanţii din FC (combustibil şi oxigen) sunt furnizaţi de o sursă externă.
•  FC nu poate fi “goală”, ea trebuie reîncărcată.
2018 – 2019 2
2018 – 2019 3
Principiul de funcţionare…
1.  Hidrogenul este adus la anod.

2.  Oxigenul este adus la catod.
3.  Hidrogenul este descompus în ioni de
hidrogen (H+) şi electroni (e-).
4.  Ionii sunt transportaţi la catod prin electrolit,
creând un curent electric ionic.
5.  Moleculele de oxigen sunt descompuse în
ioni de oxigen (O2-) atunci când ajung în
contact cu electronii liberi.
6.  Ionii de hidrogen sunt transportaţi prin
electrolit şi se combină cu ionii de oxigen
pentru a genera apa (H2O).
2018 – 2019 4
2018 – 2019 5
Avantajele FC
•  Emisii zero şi nivel de zgomot zero
–  FC sunt numite tehnologie “emisie zero”.
–  Pot fi utilizate oriunde, chiar si acolo unde există restricţii asupra emisie
de poluanţi şi zgomot.
•  Eficienţă ridicată
–  Sistemele FC produc energie electrica cu o eficienta foarte ridicata, mai
buna decât aceea a generatoarelor antrenate de maşini cu ardere internă
(motoare cu piston şi turbine cu gaz). Doar centralele mari, cu cicluri
combinate pot depăşi FC.
–  FC pot fi utilizate impreuna cu turbine cu gaz – depăşesc eficienţa
ciclurilor clasice combinate în condiţiile menţinerii nivelului de emisii zero.
–  Conversia energiei chimice în energie electrică generează caldură, care
poate fi utilizată în sensul creşterii eficienţei globale. Produsele
secundare sunt combustibilul ars.
–  În general combustibilul este H2 şi rezultatul este H2O.
–  CO2 poate fi prezent dacă este utilizat un hidrocarbonat în loc de H2.
–  Temperatura de ardere a FC este prea mică pentru a produce NOx.
2018 – 2019 6
•  Diversificarea combustibilului
–  În prezent, sursa de energie pentru transport este petrolul.
–  FC utilizează în principal H2, care poate fi produs din orice sursă
de combustibil fosil, din biomasă, precum şi din electricitate
derivată, de ex. din energie solară şi eoliană. Este foarte
probabil să devina sursa preferată pentru viitor.
–  FC contribuie la reducerea dependenţei de petrol, şi permit
tranziţia la un sistem energetic sustenabil.
•  FC este o tehnologie promotoare
–  FC promovează noi produse, sau permite industriilor să
reproiecteze complet produsele existente. Un exemplu este
General Motors, care a prezentat un design complet nou pentru
automobil, care poate fi realizat utilizând doar FC-uri.
2018 – 2019 7
Tipuri de celule de combustie
FC poartă în general numele tipului de combustibil utilizat:
–  AFC: Alkaline Fuel Cell
–  PAFC: Phosphoric Acid Fuel Cell
–  MCFC: Molten Carbonate Fuel Cell
–  DMFC: Direct Methanol Fuel Cell (acest nume este o excepţie la regulă)
–  SOFC: Solid Oxide Fuel Cell
–  PEM FC: Proton Exchange Membrane Fuel Cell (Polymer Electrolyte FC):
•  SPFC: Solid Polymer Fuel Cell
•  SPEFC: Solid Polymer Electrolyte Fuel Cell
•  IEMFC: Ion Exchange Membrane Fuel Cell
PEM are următoarele variante
–  PEFC: Proton Exchange Fuel Cell (sau Polymer Electrolyte Fuel Cell)
–  SPFC: Solid Polymer Fuel Cell
–  SPEFC: Solid Polymer Electrolyte Fuel Cell
–  IEMFC: Ion Exchange Membrane Fuel Cell
2018 – 2019 8
Parametrii celulelor de combustie.
Domenii de utilizare
AFC PEMFC DMFC PAFC MCFC SOFC
Temperatura
80 40-80 60-130 200 650 1000
de lucru [oC]
Combustibil* H2 H2 (/CO2) Metanol H2(/CO2) H2, CO H2, CO
Acid Carbonat
Electrolit KOH Polimer Polimer Oxid solid
fosforic topit
Sisteme Sisteme Sisteme Sisteme
Transport, Sisteme
energetice energetice energetice energetice
Utilizare Transport energetice distribuite,
portabile, distribuite, distribuite, distribuite,
CHP**, Portable power
Transport CHP** CHP** CHP**
*FC cu mixturi de H2 si CO2 pot fi combinate cu un reformant pentru a utiliza si hidrocarbonati.
**CHP: Co-generare – caldura si energie electrica
2018 – 2019 9
PEM–FC)
•  PEMFC utilizează, ca electrolit, o membrană din
polimer, care conduce ioni de hidrogen pozitivi.
•  Electrolitul este plasat între doi electrozi “strat

subtire”, care conţin catalizatori pe bază de Pt, ce
facilitează reacţiile de oxidare şi reducere.
Electrozi sunt pe un suport din ţesătură de
carbon sau hârtie grafitică.
•  Electrozii şi membrana polimer (Membrane

Electrode Assembly, MEA) sunt plasaţ între
două compartimente-circuit de gaz, alcătuind un
element FC.
•  Dacă H2 este livrat compartimentului anod, iar

aerul (sau O2) este circulat în catod, se produce o
tensiune electrică de aprox. 1V.
2018 – 2019 10
Stiva FC
•  Un element FC produce o tensiune mai mică de 1V.
Prin conectarea în serie a mai multor elemente FC se
poate obţine o tensiune mai mare, utilizabilă practic.
•  Stiva FC este completată cu plăci colectoare pentru
curent, plăci de capăt şi bare de conexiune.
•  Într-o stivă FC sunt în general 10…100 celule.
•  Suprafaţa unei celule este de 100…400 cm2.
•  O stivă poate produce între ~1 kW…102 kW.
•  Desitatea de putere cca. 1 kW/l - 1 kW/kg. Această
limită depinde de condiţiile de lucru – debit de gaz,
presiune, temperatură, tensiuni de lucru etc. Sistem fluidicm H2 / aer în curgere încurciştă.
•  Între elementele FC se dispun plăci separatoare,
construite din materiale bune conductoare electric,
rezistente la coroziune, precum grafitul.
•  Plăcile sunt construite astfel încât reactanţii au acces
la electrozi.
•  Pentru răcirea stivei se utilizează plăci similare, deşi
funcţia de răcire poate fi asigurată şi de plăcile
separatoare.
•  De multe ori stiva este prevăzută şi cu o regiune de
umezire a gazelor reactante.
2018 – 2019 11
Caracteristica electrică a FC
Tensiunea PEM-FC scade cu creşterea curentului din sarcină. După o
cădere abrupta, urmează un interval aproape liniar.
La densitati de curent mari, în vecinătatea punctului de putere maximă,
tensiunea începe să scadă neliniar.
Puterea creşte aproape parabolic în raport cu curentul de sarcină.
2018 – 2019 12
Variaţia densităţii de curent ionice la nivelul membranei polimer cu
lăţimea canalelor hidrogen / aer, a.
2018 – 2019 13
Caracteristica externă, Vcell(Isc), şi puterea Optimizare – puterea electrică maximă (la
electrică a celulei FC elementare, P(Isc), sarcină adapată) vs. a [m]
pentru a = 0.6 mm.
2018 – 2019 14
Modul de lucru al PEM–FC
FC necesită alimentarea continua cu aer şi H2 pentru funcţionare.
În timpul funcţionării, stiva FC generează căldură care trebuie disipată.
Echipamentul necesar pentru asigurarea funcţionării FC:
–  compresor sau ventilator care să asigure aerul pentru catod
–  circuit de răcire
–  separator pentru eliminarea apei din gazele de evacuare
–  sistem de control
–  sistem de alimentare cu combustibil
2018 – 2019 15
•  Recipientul pentru combustibil poate fi un cilindru care contine H2
comprimat, prevăzut cu un controler de presiune. Utilizarea H2 lichid
necesită un sistemul mai complicat, întrucât căldura din rezervor
trebuie eliminată .
•  Daca in locul H2 este utilizată o hidrocarbura atunci sistemul de

alimentare este mai complicat, fiind necesar un “procesor” de
combustibil (“reformator” de combustibil si purificator de gaz) pentru
furnizarea H2 necesar.
•  Energia electrică produsă de stivele FC poate fi livrată direct

invertorului unui motor de c.a.
•  În unele cazuri, poate fi util un sistem tampon, de ex. baterie,

supercondensator, sau volant, util în regimurile de pornire sau
accelerare pentru asigurarea vârfurilor de putere necesare.
•  Sistemul tampon poate fi utilizat şi pentru stocarea energiei produse

în frânarea recuperativă. Atunci când este utilizat ansamblul
tampon, sistemul este numit “hibrid”.
2018 – 2019 16
Piaggio X9
2018 – 2019 17
•  Concept:
–  frânare recuperativă
–  hardware minim
–  stabilitate dinamică mare
•  Dezvoltarea supercondensatorului
–  capacitate specifică mare
–  “fereastră” de tensiune mare
–  conductivitate electrică mare
•  Materiale pentru electrozi, fără
–  metale preţioase
–  adiţie de grafit
–  probleme de mediu
–  probleme de sănătate
2018 – 2019 18
FC la 70ºC, 1.0 bar, H2 pur
•  Suprafaţă activă 275 cm2
•  Puterea specifică 0.35 W/cm2
•  Puterea celulei 96 W
2018 – 2019 19
Combustibili pentru FC
•  PEMFC utilizează H2. Dacă este disponibil ca atare, FC este relativ simplu şi eficienţă sa este optimă.
•  H2 nu este însă direct accesibil, stocarea sa la nivelul FC este problematică, iar pierderile asociate
producţiei, lichefierii sau comprimării reduc eficienţa sistemului până la nivelul eficienţei metanolului sau
petrolului.
•  Pe termen scurt, H2 poate fi o soluţie pentru parcurile auto – transport, livrare – în zone urbane.
•  Utilizarea pe scară largă în transportul auto poate fi o opţiune pe termen lung, atunci când energia
regenerabilă va deveni un factor important.
•  Pentru a evita problemele legate de distribuţia şi stocarea H2 la nivelul FC, set utilizează hidrocarburi,
care pot fi convertiţi in H2, la nivelul FC, prin utilizarea unui procesor de combustibil.
•  Un timp, metanolul a fost considerat cea mai bună soluţie pentru FC auto.
•  Metanolul poate fi convertit în H2 la temperaturi joase (220-240°C), producând un gaz care conţine H2 si
CO2 în raportul 3:1. În mod curent, metanolul este produs în cantităţi mari din gaze naturale. În viitor,
metanolul ar putea fi obţinut din biomasă, ceea ce l-ar situa în rândul combustibililor regenerabili.
•  Ca şi în cazul H2, nu există o infrastructură pentru realimentarea maşinilor cu metanol. Atât timp cât
vehiculele FC nu sunt utilizate pe scara largă, nu există o motivaţie reala pentru construcţia acestei
infrastructuri.
•  Gazolina nu este uşor de reformat, aşa încat eficienţa utilizării sale este mai mică decât aceea a
metanolului. Cu toate acestea, pierderile aferente producţiei şi distribuţiei gazolinei sunt considerabil mai
mici decât cele specifice producţiei H2 sau metanolului.
•  Cu ajutorul tehnologiei de reformare a gazolinei FC pot deveni o tehnologie comună pentru vehicule.
•  Viitorul indepărtat poate aduce H2 şi/sau biocombustibili derivaţi din sursele de energie regenerabilă.
2018 – 2019 20
Reformarea combustibilului
Reformarea prin vaporizare a hidrocarburii :

C x Hy + 2xH2O → 2x + 1 y H2 + xCO2
( )
2
Oxidarea partiala a hidrocarburii :
C x Hy + 1 2 O2 → 1 2 yH2 + xCO2
2018 – 2019 21
•  Produsul reformării este o mixtură de H2, CO, CO2 şi, dacă se utilizează oxidarea parţială
cu aer şi N2.
•  În funcţie de temperatura la care are loc procesul de reformare, CO este prezent într-o
concentraţie de 1…20%.
•  CO nu poate fi utilizat de PEM–FC – o mică concentraţie conduce la o dezactivare a
catalizatorului pe baza de Pt – iar conţinutul său trebuie redus la cca. 10…100 ppm.
•  Procedura corespunzătoare necesită ca etapa de reformare să fie urmată de o reacţie de
deplasare a continutului de apă, prin care CO şi apa sunt convertite în H2 şi CO2.
•  Procesul de deplasare este utilizat pentru a reduce concentraţia de CO.
•  Oxidarea selectivă este utilizată pentru a atinge limita de <100 ppm.
Reactia de deplasare :
CO + H2O → CO2 + H2
Oxidarea preferentiala :
CO + 1 2 O2 → CO2
•  Sunt necesari un catalizator corespunzător şi un control excelent al temperaturii pentru
ca reacţia de oxidare selectviă, a CO, să prevaleze reacţiei O2 cu H2 prezent din
abundenţă.
€
•  Dacă nu este controlată corespunzător, temperatura reactorului creşte foarte
repede. Aceast fapt ar conduce la reacţia de deplasare inversă, prin care se
produce CO. Ca rezultat, concentraţia CO creşte în loc să scadă.
2018 – 2019 22
Eficienţa sistemelor PEM–FC
•  Eficienţa cu care PEM–FC converteşte H2 în electricitate este proporţională

cu tensiunea la care funcţionează FC.
•  Într-o primă aproximaţie, eficienţa este de 80 de ori tensiunea celulei (relativă la

încălzirea redusă a H2): o celulă FC, funcţionând la 0.7 V, are o eficienta de 56%.
•  O eficienţă mai mare poate fi obţinută prin reducerea curentului drenat din FC, şi
prin creşterea corespunzătoare a tensiunii de funcţionare (vezi caracteristica
electrică). Aceasta reduce însă puterea extarsă de la FC. În consecinţă, pentru a
furniza puterea necesară unei anumite aplicatii trebuiesc instalate mai multe
celule FC, sau celule FC mai mari, deci o investiţie mai mare.
•  Utilizatorul are următoarele opţiuni:

–  Să instaleze “stive” FC mai mari, cu costuri mai mari, operând la tensiuni individuale
mai mari, cu eficienţă mai mare.
–  Să instaleze stive mai mici, cu costuri mai mici, operând la tensiuni individuale mai
mici, cu eficienţă mai mică, deci cu un cost mai ridicat al combustibilului.
2018 – 2019 23
2018 – 2019 24
•  Datorită consumului compresorului de aer, pompei de răcire, şi echipamentului de
control, eficienţa unui sistem este mai mică decât aceea a celulelor FC individuale.
•  Dacă sunt utilizate hidrocarburi, intervin pierderile suplimentare datorate procesorului
de combustibil; utilizarea combustibilului este mai mica de 100%.
•  Eficienţa unui astfel de sistem creşte atunci când sarcina este redusă la cca. 20% din
puterea maximă. Aceasta comportare este foarte diferită aceea aunei maşini cu ardere
interna – eficienţa acesteia scade la sarcină redusă. “Un sistem FC este de două ori
mai eficient ca o maşină cu ardere internă”.
•  Un sistem de reformare/PEM–FC poate avea o eficienta directă mai mică decât aceea
a unui motor diesel cu injecţie la punctul de performanţă maximă.
•  Când este folosită în sarcină parţială, diferenţa dintre cele două este considerabilă.
Sistemul FC depăşeşte o maşină cu ardere internă în privinţa emisiilor de NOx, SO2,
CO, şi particule.
2018 – 2019 25
Electroliza apei
Utilizând energia electrică a unei baterii, apa (H2O) poate fi disociată în molecule diatomice
de hidrogen (H2) şi oxigen (O2). Acest proces este un exemplu de aplicare acelor patru
potenţiale termodinamice.
Electroliza unei molecule de apă produce un mol de hidrogen gazos şi a unei jumatăţi de mol
de O2 în forma lor diatomică normală. O analiză detaliată a acestui proces utilizează
potenţialele termodinamice şi Principiul I al Termodinamicii. Se presupune că acest proces are
loc la 298 K şi la o presiune atmosferică de o atmosferă. Valorile relevante sunt luate din
tabelul proprietatile termodinamice.
Substanţa H2O H2 0.5 O2 Variaţia

Entalpia -285.83 kJ 0 0 ΔH = 285.83 kJ
Entropia 69.91 J/K 130.68 J/K 0.5 x 205.14 J/K TΔS = 48.7 kJ
Procesul trebuie să furnizeze energia pentru disociere, plus energia necesară expandării
gazelor produse. Ambele sunt incluse în schimbarea de entalpie inclusă in tabel. La 298 K şi o
atmosferă, lucrul mecanic al sistemului este
W = PΔV = (101.3 x 103 Pa)(1.5 moli)(22.4 x 10-3 m3/mol)(298K/273K) = 3715 J
Deoarece entalpia este H = U+PV, variaţia energiei interne U este
ΔU = ΔH – PΔV = 285.83 kJ – 3.72 kJ = 282.1 kJ
Această variaţie trebuie să fie însoţită de expansiunea gazelor produse, astfel încât variaţia de
entalpie reprezintă energia necesară producerii electrolizei. Cu toate acestea, nu este necesar
să se includă întreaga cantitate de energie electrică. Deoarce entropia creşte în procesul de
disociere, cantitatea TΔS (căldură) poate fi preluată de la mediul ambiant, la temperatura T.
cantitatea care trebuie furnizată de baterie este de fapt egală cu variaţia energiei libere Gibbs:
ΔG = ΔH – TΔS = 285.83 kJ – 48.7 kJ = 237.1 kJ
Deoarece procesul de electroliză generează entropie, mediul “ajută” procesul contribuind cu

cantitatea TΔS. Utilitatea folosirii energiei libere Gibbs constă în aceea că spune ce cantitate
de energie trebuie furnizată, într-o altă formă (electrică) pentru ca procesul să aibe loc.
Conversia fotovoltaică
Celule/module fotovoltaice
2018–2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 1

•  Introducere
•  Istoric
•  Efectul fotovoltaic – legea Beer–Bouger–Lambert
•  Modelul atomic Bohr
•  Efectele fotoelectrice
–  Efectul extern
–  Efectul intern
•  Principiul celulei solare
•  Tipuri de celule solare
•  Caracteristica externă a celulei solare
•  Aplicaţii

•  Sarcinile spaţiale localizate la nivelul interfeţei formează un sistem complet (suma lor e 0).
Dacă dn şi dp sunt lungimile de difuzie,
d n ⋅ nD = d p ⋅ n A
•  Dimensiunea totală a regiunii de sarcină spaţială de la nivelul joncţiunii este
2 ⋅ ε r ⋅ ε 0 ⋅U d n A + n D
d = dn + d p = € ⋅
e nA ⋅ nD
•  Pentru Siliciu dopat cu nD = 2⋅1016 cm-3, nA = 1⋅1016 cm-3, la T = 300 K, tensiunea electrică
datorată difuziei este Vd = 0.73 V; εr = 11.8, dn = 0.13 µm, dp = 0.25 µm.
•  Dacă electronii
€ sunt ridicaţi din BV în BC, câmpul electric de barieră îi atrage în regiunea n.
Similar, golurile generate se vor deplasa în regiunea p.
Principiul celulei solare, în modelul benzilor de energie.

•  Celula solară poate converti doar o parte din energia fotonilor în curent electric.
•  Fotonii cu energii mai mici de Eg (λ < λmax) nu pot ridica electroni din BV în BC.
h ⋅ c 1.24 µm⋅ eV
λ max = =
Eg Eg
•  O parte din lumina solară incidentă este reflectă de celuă, iar o parte este transmisă de
aceasta. Mai mult, electronii se pot recombina cu golurile.
€
Procesele care au loc într–o celulă iradiată.

e⋅λ λ A
S (λ ) = ⋅ η ext (λ ) = ⋅ η ext (λ )
h ⋅c 1.24µm W
I ph = ∫ S (λ ) ⋅ E (λ ) ⋅ A ⋅ d λ
E = E0 ⋅ [1− exp(−α ⋅ d )] Răspunsul spectral al celulei solare.

€
•  Difuzivităţile electronilor şi golurilor sunt diferite.
•  Sub acţiunea luminii are loc separarea spaţială a purtătorilor de
sarcină mobili, electronii, care (de regulă) au o mobilitate
mare. Ei difuzează în semiconductor mai mult decât golurile.
•  Suprafaţa iluminată se încarcă pozitiv.
•  Suprafaţa neiluminată se încarcă negativ.
•  Apare un câmp electric orientat după raza de lumină.

Tipuri de celule solare
Procedeul Czochrlasky

Caracteristica externă a celulei solare
Caracteristicile curent-tensiune Caracteristica externă a celulei solare.

ale celulei solare si diodei.

Aplicaţii
•  Celulele fotovoltaice, individual, funcţionează la o tensiune de 0.5V. Sunt
conectate în serie pentru a furniza tensiuni mai mari.
•  Panourile solare sunt construite în diferite variante:
–  Panouri de tensiune mică şi, sau, putere mică rezultă prin conectarea a 3…12 segmente
de Si amorf cu o suprafaţă totală de câţiva centimetri pătraţi pentru tensiuni de 1.5…6 V
şi puteri de O(mW). Desi aceste celule sunt mici, producţia totală este mare. Sunt
utilizate pentru ceasurile de mână, de cameră, camere de filmat, sau aparate care
sesizează diferenţa de lumină zi-noapte.
–  Panouri mici de 1…10 W şi 3…12 V, cu suprafete de 100…1000 cm2 construite fie

prin tăierea unor celule mono sau policristaline de 100 cm2 şi conectarea lor în serie, fie
prin folosirea panourilor din Siliciu amorf. Sunt utilizate pentru radiouri, jucării, pompe
mici, garduri electrificate, şi pentru încărcarea baterilor de capacitate mică.
–  Panouri mari, de 10…60 W, şi în general 6 sau 12 V, cu suprafeţe de 1000...5000 cm2,

construite de obicei din 10…36 celule înseriate. Sunt folosite separat, sau în reţele
electrice domestice.

Sisteme mai mari se obţin prin conectarea mai multor panouri fotovoltaice.
Sistemele PV pot conţine :

a)  Reţea cu 2…100 panouri fotovoltaice.
b)  Panou de control pentru reglarea puterii
electrice furnizate.
c)  Sistem de stocare a energiei

(acumulatori).
d)  Convertor curent continuu – curent

alternativ.
e)  Surse de energie pentru cazuri de
urgenţă (generator diesel).
f)  Suport şi loc de depozitare pentru
panouri.
g)  Sisteme de urmărire sau focalizare şi
senzori (opţional).

Dinamica vânzărilor PV

Aplicaţii

Conversia fotovoltaică
Celule/module fotovoltaice

•  Introducere
•  Istoric
•  Efectul fotovoltaic – legea Beer–Bouger–Lambert
•  Modelul atomic Bohr
•  Efectele fotoelectrice
–  Efectul extern
–  Efectul intern
•  Principiul celulei solare
•  Tipuri de celule solare
•  Caracteristica externă a celulei solare
•  Aplicaţii

Sistem fotovoltaic integrat – Georgetown University, Washington (SUA)
instalată în 1984, 4464 module fotovoltaice, 337 kWp.

Istoric
•  1839: Henri Becquerel descoperă că prin iluminarea unei soluţii chimice poate
fi produs curent electric.
•  1877: Efectul este observat în legătură cu seleniul.
•  1950: Apar celulele solare funcţionale.
•  Einstein (1905) şi Schottky (1930) – formulează principiul conversiei.
•  Chapin, Pearson si Fuller (1954) – produc celula solară, pe bază de siliciu, care
converteşte 6% din lumina incidentă în electricitate utilizată în aplicaţii
speciale, (ex. sateliţii orbitali, 1958).
•  Celulele contemporane au o eficienţă de conversie a luminii incidente în
electricitate de aprox. 18%, la o fracţiune din preţul de acum 30 de ani.
•  Există o gamă largă de tehnologii de producţie a celulelor solare din siliciu
(amorfe, cristale, policristale), sau din alte materiale (cupru-indiu diseleniu,
cadmiu teluric etc).

Efectul fotovoltaic
J ( x ) = J (0)e−αx
I1 €−αlc
Transmitanta = = e
I0
⎛ I1 ⎞
Absorbanta = −log10 ⎜ ⎟ = εlc, ε = α 2.303
⎝ I0 ⎠
€
•  Absorţia de lumină duce la producerea de purtători de sarcină, a căror viteză de

€ generare scade exponenţial cu distanţa de la suprafaţa iluminată a materialului.
G( x) = G( 0) e −αx G( 0) = ηαq( 0)

Modelul atomic Bohr
FZ = me ⋅ rn ⋅ ω 2n
€ 1 Z ⋅ e2
FC = ⋅ 2
4πε0 rn
€ ! = h 2π
n ⋅ ! = me ⋅ rn2 ⋅ ω n
€
n 2 ⋅ ! 3 ⋅ 4 ⋅ π ⋅ ε0
rn =
Z ⋅ e 2 ⋅ me
€
1 Z 2 ⋅ e 4 ⋅ me
ωn = 2 ⋅
2018–2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie ( 4 ⋅ π ⋅ ε0 ) !3 ⋅ n 3 6 6
€
1 2 1 2 2 1 Z 2 ⋅ e 4 ⋅ me
E n = ⋅ me ⋅ v e = ⋅ me ⋅ re ⋅ ω n = 2 ⋅
2 2 n 32 ⋅ π 2 ⋅ ε20 ⋅ ! 2

Efectele fotoelectrice extern şi intern
h ⋅c
E=
λ

Stări energetice ale electronilor în atomi,
molecule şi corpuri solide.

Benzi energetice în conductori, semiconductori şi izolatori.

Ridicarea electronilor din BV la BC într-un semiconductor,
datorită acţiunii luminii (efect foto interior).

Principiul celulei solare
Structura cristalină a Si (stânga); conducţia intrinsecă în

laticea cristalină datorată unui electorn "defect" (dreapta).

⎛ Eg ⎞
n⋅ p= ni2 = ni20 3
⋅ T ⋅ exp⎜ − ⎟
⎝ k ⋅ T ⎠
ni0 = 4.62 ⋅1015 cm-3 K -3 2

€
⎛ T ⎞−3 2 ⎛ T ⎞−3 2
µ n = µ 0n ⋅ ⎜ ⎟ µ p = µ0 p ⋅⎜ ⎟
⎝ T0 ⎠ ⎝ T0 ⎠
1
κ= = e ⋅ (n ⋅µ n + p ⋅µ p ) = e ⋅ n ⋅ (µ n +µ p )
€ ρ €
Conducţia defectelor în Siliciu dopat n şi p.

nD ⋅ N L ⎛ ED ⎞
n= ⋅ exp⎜ − ⎟
2 ⎝ 2⋅ k ⋅T ⎠
n A ⋅ NV ⎛ EA ⎞
p= ⋅ exp⎜ − ⎟
2 ⎝ 2⋅ k ⋅T ⎠

Formarea regiunii de sarcină spaţială la joncţiunea p-n prin difuzia electronilor şi golurilor.
k ⋅T n ⋅n
VD = ⋅ ln A 2 D
e ni

Elemente de termodinamică
Sumar
v Concepte și terminologie
• Sistem termodinamic
• Mediul extern
• Frontiera unui sistem termodinamic
• Volumul de control
• Sistem termodinamic închis, deschis, izolat
• Proprietăți termodinamice
• Mărimi intensive, extensive
v Legile termodinamicii
• Principiul 0
• Principiul I
• Principiul II
Concepte și terminologie
Ø Sistem termodinamic:
- masă de substanță delimitată de mediul extern (împrejurimi) printr-o frontieră (perete permeabil).
mediul extern sistem termodinamic mediul extern
frontieră
Ø Mediul extern (împrejurimile sistemului termodinamic):

- masa de substanță situată în afara (exteriorul) sistemului termodinamic.
frontieră
Ø Frontiera unui sistem termodinamic:

- peretele, cu un anumit nivel de permeabilitate, care delimitează sistemul termodinamic de mediul extern.
frontieră
Ø Volumul de control:
- o anumită cantitate de substanță pentru care mărimile caracteristice au valoare constantă la un
moment dat;
- exemple: temperatura, presiunea, volumul, potențialul electric etc.;
- similar, se definește suprafața de control (suprafața ce delimitează volumul de control).
suprafață de control
volum de control
Ø Sistem termodinamic închis:
- delimitat de perete (frontieră) impermeabil la substanță;
- substanța nu poate intra / ieși din sistemul termodinamic închis;
- nu există schimb de masă între sistemul termodinamic și mediul extern;
- masa de substanță rămâne constantă.
schimb de energie frontieră

(transfer de căldură) impermeabilă
(fără transfer de masă)
sistem termodinamic
închis
Ø Sistem termodinamic deschis:
- delimitat de perete (frontieră) permeabil la substanță;
- substanța poate intra / ieși din sistemul termodinamic închis;
- există schimb de masă între sistemul termodinamic și mediul extern.
schimb de energie frontieră permeabilă

(transfer de căldură) (permite transferul de masă)
sistem termodinamic
deschis
Ø Sistem termodinamic izolat:
- delimitat de perete (frontieră) impermeabil la substanță;
- substanța nu poate intra / ieși din sistemul termodinamic închis;
- nu există schimb de masă între sistemul termodinamic și mediul extern;
- cantitățile de masă și energie rămân constante.
frontieră impermeabilă
(fără transfer de masă)
fără schimb de energie
sistem termodinamic
(fără transfer de căldură)
izolat
Ø Ce fel de sistem termodinamic reprezintă exemplul alăturat?
Ø Cum ar trebui modificat astfel încât sistemul să devină închis?
Ø Cum ar trebui modificat astfel încât sistemul să devină izolat?

Ø Sistem termodinamic:
deschis închis izolat

- cu transfer de energie - cu transfer de energie - fără transfer de energie
- cu transfer de masă - fără transfer de masă - fără transfer de masă
Ø Proprietăți termodinamice:
- depind exclusiv de starea sistemului termodinamic;
- nu depind de calea/drumul parcurs de sistem între două stări distincte;
- exemplu: energia internă a unui sistem termodinamic, presiunea, temperatura (mărimi de stare);
- căldura Q1→2 și lucrul mecanic W1→2 nu sunt mărimi de stare, ci mărimi de proces (depind de
calea pe care sistemul o parcurge).
Ø Mărimi intensive:
- nu sunt dependente de cantitatea de substanță (masă, volum);
- exemplu: temperatura.
Ø Mărimi extensive:
- sunt dependente de cantitatea de substanță;
- exemple: masa, volumul, sarcina electrică etc.
Ø Conversia mărimilor extensive în mărimi intensive:

- raportarea mărimii extensive la unitatea de volum (densitate de ...) sau de masă (mărime specifică);
- exemple: densitatea de sarcină electrică rv [C/m3], densitatea de energie [J/m3], putere specifică [W/kg].
Ø Faza unui sistem termodinamic:

- reprezintă starea de agregare în care se află sistemul respectiv (solid, lichid, gaz).
Ø Procesul termodinamic:
- reprezintă interacțiunile în urma cărora starea sistemului termodinamic se schimbă.
Ø Calea de evoluție:
- reprezintă succesiunea în timp (nu în spațiu) a stărilor corespunzătoare unui sistem termodinamic.
Legile termodinamicii
Ø Principiul 0:
- introduce noțiunea de echilibru termodinamic care, la rândul său, ajută la definirea temperaturii;
- două sau mai multe sisteme termodinamice sunt la echilibru termodinamic atunci când prezintă
aceeași temperatură (nu apare transfer de căldură);
- termometrul a fost introdus cu ajutorul observațiilor aduse de principiul 0: s-a creat un dispozitiv,
care, odată calibrat (spre exemplu, pentru scara Celsius, între punctele de îngheț și cel de fierbere ale
apei), poate măsura temperatura corpurilor cu care se află în contact;
- principiile 1 si 2 furnizează detalii despre modul în care se atinge starea de echilibru termodinamic.
Ø Principiul I (pentru sisteme termodinamice închise):

- oricărui sistem termodinamic aflat în stare de echilibru îi corespunde o anumită valoare a mărimii
denumită energie internă (E);
- între oricare două stări de echilibru, variația energiei interne a sistemului termodinamic este dată de
diferența dintre căldura primită de sistem (Q) și lucrul mecanic făcut de sistem (W).
Ø Principiul I (pentru sisteme termodinamice închise):
- energia internă (specifică stării de echilibru a unui sistem termodinamic) poate fi convertită în
alte forme de energie: potențială (specifică unui corp aflat la o anumită înălțime față de sol) sau
cinetică (specifică unui corp aflat în mișcare);
- energia internă poate fi stocată / conservată în sistem, nu și căldura sau lucrul mecanic.
E2 – E1 = Q1→2 – W1→2
starea 1 Q1→2 E2 – E1 W1→2 starea 2

Ø Entalpia (H):
- pornind de la principiul I al termodinamicii, pentru gaze, este utilă definirea unei noi mărimi de
stare, entalpia (H), folosind alte mărimi de stare cunoscute (E, p, V);
H= E+p·V
- pentru cazul particular al unui gaz care trece printr-un proces izobar (presiune constantă), lucrul
mecanic W făcut de gaz atunci când acesta își schimbă starea este:
W1→2 = p · (V2 – V1)
- se aplică principiul I: E2 – E1 = Q1→2 – p · (V2 – V1)
- se separă variabilele: (E2 + p · V2) – (E1 + p · V1) = Q1→2
Ø Entalpia (H):
- se obține expresia căldurii primite de sistem: H2 – H1 = Q1→2
- conform principiului 0 al termodinamicii, două corpuri aflate la temperaturi diferite vor atinge, la
un moment dat, echilibrul termodinamic, după efectuarea unui proces de transfer de căldură de la
corpul cald către cel rece: ∆Q = c · ∆T = c · (Tcald – Trece)
- relația anterioară se poate rescrie sub forma: H2 – H1 = Cp · (T2 – T1)
c – capacitatea calorică [J / K],

Cp – capacitatea calorică specifică la presiune constantă [J / (kg · K)].
Ø Principiul II:
- introduce o nouă mărime, denumită entropie (S), care descrie gradul de ”dezordine” al unui sistem;
- se definește entropia ca: ∆S = ∆Q / T
- în raport cu entropia se definesc procesele reversibile și ireversibile;
- pentru procesele reversibile (izentropice) entropia totală, a sistemului termodinamic și a mediului
extern, rămâne neschimbată: Sf = Si
- exemplu de proces reversibil: curgerea (ideală) a unui fluid printr-un canal îngustat;
- neglijând pierderile datorate frecării, la trecerea fluidului prin

pi , Ti pf , Tf zona îngustată, presiunea, temperatura și viteza de curgere se vor
modifica, însă vor reveni la valorile inițiale în aval de aceasta.
Ø Principiul II:
- pentru procesele ireversibile entropia totală, a sistemului termodinamic și a mediului extern, crește:
Sf > Si
- exemplu de proces ireversibil: răcirea unui corp fierbinte, topirea gheții etc.
https://www.nationalgeographic.com/environment/article/alaskan-glaciers-melting-
faster-than-previously-thought
ÎNCĂLZIREA APEI ÎN SISTEME
TERMICE SOLARE
1
Introducere
Sisteme termice solare pentru încălzirea apei
Colectoare solare
Tuburi
Stocarea termică
Cererea de căldură şi fracţia solară
2
Introducere
3
Mecanisme de transfer de căldură
•  Transferul de căldură are loc între sistem şi exteriorul său, dacă sunt la temperaturi diferite.
•  Sistemul este o colecţie de substanţă, mărginită de frontiera sistemului.
•  Sistemele pot fi închise (nu schimbă substanţă cu exteriorul) sau deschise (schimbă substanţă
cu exteriorul).
•  Transferul de căldură modifică “inventarul” de energie al sistemului.

•  Mecanismele de transfer de căldură sunt: conducţie, convecţie, radiaţie.
•  Transferul de căldură în corpurile solide are loc prin conducţie (legea Fourier), iar într-un
mediu fluid prin conducţie şi convecţie (legea Newton).
4
Transferul de căldură prin radiaţie
•  Radiaţia termică este transmisă de suprafeţele fierbinti ca unde electromagnetice. Nu este necesară prezenţa unui
mediu material.
•  Transferul de căldură radiativ intervine între suprafeţe materiale – există şi radiaţie emisă de medii gazoase.
•  Corpurile solide radiază într-o gama largă de lungimi de undă, în timp ce unele gaze emit şi absorb radiaţie selectiv, pe
doar o lungime de undă.
•  Radiaţia incidentă poate fi absorbită de corp, reflectată de corp sau transmisă prin corp.
•  Absorptivitatea, α: fracţia de radiaţie incidentă este absorbită de corp.
•  Reflectivitatea, ρ: fracţia de radiaţie incidentă este reflectată de corp.
•  Transmisivitatea, τ: fractia de radiatie incidenta care este transmisa prin corp.
•  α, ρ, τ depind de temperatura si lungimea de unda a radiatiei incidente.
•  Relaţia de închidere: α+ρ+τ=1
•  Legea Stefan-Boltzmann
–  Puterea P emisă de un corp negru este P = σT4
–  Puterea P emisa de un corp gri este P = εσT4
unde σ = 5.67x10-8 W/(m2K4) este constanta Stefan-Boltzmann.
•  Intensitatea radiaţiei este rata de emisie a energiei de la o suprafaţă de arie unitară, printr-un unghi solid.
•  Radiatia este emisă cu intensitate diferită dupa unghiuri diferite.
•  Intensitatea radiaţiei după direcţia normală la suprafaţă este numită intensitatea radiaţiei normale, In = εσT4/π
•  Absorbtivitatea monocromatică este raportul dintre radiaţia absorbită pe o anumită lungime de undă şi temperatură, şi
radiaţia absorbită de un corp negru pe aceeaşi lungime de undă şi la acceaşi temperatura: α = ε.
5
Mărimi termodinamice utilizate în calculele termice
Q˙
6
•  Relaţii utilizate frecvent
t
–  schimbul de căldură, Q, şi rata schimbului de căldură, Q˙ Q= ∫ Q˙ d t
0
–  variaţia de căldură, ΔQ, şi variaţia de temperatură, Δθ ΔQ = c ⋅ m ⋅ Δθ

€ 1K
–  conversia dintre scările Celsius şi Kelvin T = θ +273.15 K
€ o
1 C
€
Q˙ = dQ = c ⋅ m dθ
–  rata schimbului de căldură şi variaţia energiei interne
dt dt
€
•  Conducţia termică într-un mediu stratificat, alcătuit din n straturi omogene,
liniare şi izotrope. €
Q˙ = k ⋅ A ⋅ ( ϑ1 − ϑ 2 )
−1
⎛1 1 n
si ⎞
k = ⎜⎜ + + ∑ ⎟⎟
⎝ α1 α 2 i=1 λ i ⎠
€
Transferul de căldură printr-o structură cu n straturi,

cu aceeaşi suprafaţă de transfer, A.
€
7
Căldura specifică, c, pentru unele materiale, la Τ = 0…100ºC
8
Introducere
Colectoare solare
Tuburi
Stocarea termică
9
Încălzirea bazinelor de înnot
Încălzirea apei menajere
Sisteme de încălzire cu termosifon
Sisteme de încălzire cu circulaţie forţată
10
Încălzirea bazinelor de înnot
•  Interesul pentru această aplicaţie nu constă în faptul că prezintă avantaje ecolgice
speciale—sunt mari consumatori de apă menajeră potabilă şi de energie.
•  Cererea de căldură la temperatură relativ joasă permite utilizarea unor sisteme energetice
solare simple şi economice.
•  Bazinele de înnot din zonele cu climă moderată necesită sisteme de încălzire, altminteri
sunt utilizabile doar câteva săptămâni pe an.
•  De ex., în Germania sunt cca. 500.000 bazine de înnot, iar temperatura medie este sub
20ºC chiar în timpul verii—sistemele solare au devenit competitive cu sistemele
convenţionale.
•  Iarna, la iradianţa solară redusă, bazinele nu sunt utilizate intens; vara necesarul de
căldură pentru bazinele outdoors corespunde iradianţei solare disponobile.
•  Temepratura apei în zonele expuse central europene sunt de cca. 16…19ºC în timpul
sezonului de înnot. O creştere de câteva grade este în general suficientă pentru a asigura
confortul necesar.
•  În aceste împrejurări, pot fi utilizate sisteme simple de absorbţie de căldură:
–  Aceste sisteme convertesc iradianţa solară în căldură pentru bazin.
–  O pompă circulă apa din bazin prin sistemul de absorbţie a căldurii.
–  Nu este necesar rezervorul pentru apă fierbinte—chiar apa din bazin stochează căldura.
11
Principiul încălzirii termice solare a unui bazin de înnot.
•  Materialul absorbant este confecţionat, de obicei, din plastic. Materialul trebuie să fie rezistent la
degradarea produsă de radiaţia ultravioletă, şi de apa clorată din bazin. Materiale utilizate: polietilena
(PE), polipropilena (PP), etilena–propilena–diena–monomer (EPDM). EPDM este mai bună, dar costă
mai mult. PVC-ul nu trebuie folosit din motive ecologice—poate emite, prin ardere, dioxine foarte
toxice.
•  Pompa trebuie să funcţioneze doar dacă sistemul de absorbţie poate ridica temperatura apei din bazin.
Dacă pompa funcţionează în condiţii de nebulozitate accentuată, sau în timpul nopţii, apa din bazin se
răceşte în sistemul de absorbţie, care acum funcţioneză ca radiator.
•  Un controler simplu în două trepte, cu histerezis, permite evitarea acestui fapt: dacă senzorii detectează
că diferenţa de temperatură bazin—sistem de absorbţie este sub o anumită limită, pompa este
deconectată.
12
13
Sisteme de încălzirea a apei menajere
•  Încălzirea apei menajere necesită temperaturi mult mai mari decât încălzirea
bazinelor.
•  Sistemele de absorbţie simple nu sunt adecvate în această împrejurare: pierderile
datorate convecţiei, ploii, zapezii, radiaţie sunt inacceptabil de mari.
•  Sistemel de încălzire a apei menajere folosesc colectoare care au pierderi mult mai
mici pentru temperaturi mai mari ale apei.
•  Un sistem de încălzire a apei menajere complet conţine, pe lângă colectorul închis, un
rezervor de stocare, o pompă, o unitate de control inteligent.
•  Un sistem foarte simplu poate fi construit utilizând un rezervor negru, expus radiaţie
solare, vara.
•  Dacă rezervorul este montat la o cotă mai mare decât conducta, atunci apa caldă
poate fi folosită fără utilizarea altor componente. Exemplu: duşul solar din
camping, un sac negru agăţat într-un copac şi expus radiaţiei solare.
•  Sistemul poate fi perfecţionat adăugând un colector solar performant, care să
înlocuiască sacul.
•  Conţinutul colectorului se “consumă” însă repede, iar apa rezultată este prea fierbinte.
Este necesară primenirea apei—se introduc un rezervor şi două circuite: de
alimentare cu apă şi de circulaţie a apei calde.
14
Sisteme cu termosifon
Diagrama unui sistem termic solar cu termosifon,

cu două circuite.
•  Sistemul termosifon utilizează gravitaţia: apa rece este mai grea decât apa caldă.
•  Circuitul de apă funcţionează natural.
•  Rezervorul de stocare, plasat la o înălţime suficient de mare faţă de colector, este stratificat termic.
•  Sistemele cu un singur circuit: apa menajeră circulă direct prin colector. Sunt utilizate în regiunile
fără îngheţ.
15
•  Sistemele cu două circuite: un circuit de apă secundar, cu antigel. Un schimbător de
căldură transferă căldura de la circuitul (ciclul) solar primar la rezervorul de stocare.
•  Antigelul trebuie :
–  să nu polueze—etilen–glicolul (folosit în multe aplicaţii) întâlnit în multe aplicaţii tehnice este
interzis;
–  să nu corodeze conductele.
•  Dezavantajele sistemelor cu termosifon:

–  Sistemul este inert, nu poate reacţiona rapid la schimbări rapide ale iradianţei solare.
–  Nu sunt eficiente în sisteme cu colectoare cu suprafeţe mai mari de 10 m2.
–  Rezervorul trebuie plasat la înălţime (în pod) faţă de colector— dificil de integrat cu un sistem
auxiliar.
–  Eficienţa colectorului poate să scadă la temperaturi mari în sistemul de stocare.
•  Sistemul este foarte convenabil, nu necesită pompă sau control.
16
Sisteme cu circulaţie forţată
Diagrama unui sistem cu dublu

ciclu şi circulaţie forţată.
•  Colectorul şi rezervorul pot fi instalate independent—un sistem de pompare asigură circulaţia forţată
a fluidului de lucru.
•  Doi senzori de temperatură monitorizează termic colectorul solar şi rezervorul:
–  Controlul acţionează pompa dacă temperatura colectorului depăşeşte temperatura rezervorului (5…10ºC).
–  Pompa circulă fluidul de lucru în sistemul primar (solar).
–  Controlul deconectează pompa dacă diferenţa de temperatură scade sub un prag.
–  Stabilirea celor două praguri trebuie făcută astfel încât pompa să nu fie acţionată/deconectată în continuu în
intervalele de iradianţă scăzută.
17
Introducere
Colectoare solare
Tuburi
Stocarea termică
18
Colectoare integrate, cu stocare
Colectoare de tip panou
Colectoare de tip panou vidate
Colectoare tubulare vidate
19
•  Pentru obţinerea temperaturilor ridicate, necesare încălzirii apei menajere, se
utilizează următoarele tipuri de colectoare:
–  Sisteme colectoare integrale, cu stocare.
–  Colectoare panou.
–  Colectoare panou vidate.
–  Colectoare tubulare vidate.
•  Colectoarele panou şi colectoarele tubulare vidate necesită utilizarea unui rezervor.
•  Volumul de apă însuşi este mic, iar apa poate atinge temperaturi mult peste 100ºC,
dacă nu este circulată.
•  Eficienţa colectorului scade semnificativ cu temperatura de lucru.
•  Toate colectoarele solare pentru încălzirea apei menajere funcţionează în sisteme cu
rezervor, pentru stocarea căldurii captate în perioadele cu iradianţă mare.
•  În sistemele pentru încălzirea bazinelor de înnot, bazinul însuşi funcţionează ca
rezervor de stocare.
20
Colectoare integrate, cu stocare
•  Rezervorul de stocare este integrat colectorului—nu necesită rezervor de stocare, dar este un sistem
dificil de construit; sunt grele şi au dimensiuni mari; eficienţa lor este mai mică decât eficienţa
sistemelor cu circulaţie forţată.
•  Nu se poate prevedea un sistem cu dublu circuit (protecţie la îngheţ).
•  Trebuie găsite mijloace de reducere a pierderilor prin faţa superioară, care este transparentă.
Vidarea poate fi o soluţie, dar este costisitoare.
•  Materiale noi, “materiale izolante transparente” (Transparent Insulation Materials, TIM), cu
transmitanţă mai redusă faţă de sticla cu conţinut redus de fier. Coeficientul de transfer de căldură
este sensibil mai mic, astfel încât pierderile sunt mult diminuate.
Secţiune transversală printr-un colector integrat, cu stocare (principiu).
21
Colectoare de tip panou
•  Sunt cele mai comune colectoare pentru aplicaţii domestice.
•  Părţile componente:
–  Capac transparent.
–  Incinta colectoare, izolată corespunzător.
–  Absorbant, situat în incinta colectoare.
Procesele care au loc la nivelul colectorului de tip panou.
22
•  Absorbantul converteşte lumina solară în căldură, pe care o transferă apoi prin
intermediul unui schimbător de căldură (cu tuburi) apei care circulă prin sistem.
•  Pierderile prin convecţie şi radiaţie sunt diminuate de capacul transparent—prin efectul
de seră.
•  Totuşi, sticla capacului reflectă o parte din radiaţia incidentă.
Conversia energiei în colectorul solar şi pierderile posbilie.
23
ρ + α + τ =1
Φe = Φρ + Φα + Φτ = ρΦe + αΦe + τΦe

€
Procesele care au loc la nivelul capacului de sticlă al colectroului.
24
ε=α
25
Tipuri de colectoare
solare.
Aluminiu roluit. Colector pernă.
Suprafeţe reflectorizante Suprafeţe negre Suprafeţe cu acoperire selectivă

reflectă radiaţia solară. absorb radiaţia solară şi re-emit o absorb radiaţia solară şi re-emit o
canitate mare de căldură. cantitate mică de caldură.
Pierderi la nivelul suprafeţei captatorului pentru diferite tipuri de acoperiri.
26
•  Radianţa, Le – depinde de temperatura
absolută, T, şi de lungimea de undă, λ:
relaţia Planck.
c1 1 1
Le,λ (λ,T ) = 5
⋅ ⋅
λ ⎛ c ⎞ Ω
exp⎜ 2 ⎟ −1 0
⎝ λ ⋅T ⎠
c1 = 2 ⋅ h ⋅ c 2 =1.191⋅10−16 Wm2
h ⋅c
€ c2 = =1.439 ⋅10−2 mK
k
€
€ Spectrele corpurilor negre la 5777 K şi 350 K, şi absorbtanţa

colectoarelor selective şi neselective.
•  Cea mai mare parte a spectrului solar este în intervalul de lungimi de undă mai mici de 2 µm—
colectorul ar trebui să aibe o absorbtanţă cât mai mare în acest domeniu.
•  Soarele încălzeşte colectorul până la cca. 350 K.
•  Maximumul spectrului corespunzător al emitanţei este mai mare de 2 µm.
•  Deoarece absorbtanţa, α, este egală cu emitanţa, ε, (legea Kirchhoff a emisiei radiaţiei), absorbanţa
ar trebui să fie cât mai mică, astfel încât colectorul încălzit să emită doar o cantitate mică de căldură
radiativă în mediul ambiant.
27
Colectoare tubulare vidate
•  Este mai uşor de păstrat, pentru o perioadă mai lungă de timp, un vid avansat în tubul din sticlă închis al
colectorului tubular vidat decât în incinta unui colector plat, vidat—forma tubulară îi conferă o mai
bună rezistenţă la acţiunea presiuneii atmosferice. Nu necesită suporţi între suprafeţele superioară şi
inferioară ale colectorului.
•  O folie metalică cilindrică, absorbantă, care adăposteşte o conductă de căldură, este înglobată într-un
tub de sticlă închis, cu diametrul de câţiva centimetri.
•  Conducta de căldură conţine un fluid de lucru (de
ex., metanol) care funcţionează între punctele de
vaporizare şi condensare:
–  Soarele încălzeşte, vaporizează fluidul.
–  Vaporii sunt antrenaţi într-o mişcare ascendentă,
prin conductă, spre condensator.
–  În condensator vaporii condensează, transferând
căldura (printr-un schimbător de căldură) agentului
termic al ciclului de încălzire solară.
–  Fluidul rezultat prin condensare revine, prin
conductă, la capătul inferior, unde se reia ciclul său
termic.
–  Conducta are un unghi de înclinare minim, care
permite revenirea fluidului la capătul inferior.
Tubul colector vidat, cu conductă de căldură.
28
Conectarea tuburilor vidate la ciclul de încălzire solară.
29
Eficienţa colectorului
•  Iradianţa solară, E, este transmisă prin geamul capacului cu transmitanţa τ a suprafeţei
colectorului, AC, şi convertită direct în căldură.
•  Bilanţul de puteri:
Q˙ out = τ ⋅ E ⋅ AC − Q˙ ref − Q˙ conv − Q˙ rad

putere furnizata iradianta transmisa pierderi prin reflectie pierderi prin convectie pierderi prin radiatie
Q˙RC = Q˙conv + Q˙rad

€ Q˙ = τ ⋅ ρ ⋅ E ⋅ A
ref C
eficienta optica
€ Q˙out = τ ⋅ E ⋅ AC ⋅ (1− ρ) − Q˙RC = τ ⋅ α ⋅ E ⋅ AC − Q˙RC = η0 ⋅ E ⋅ AC − Q˙RC
α =1−ρ {
α⋅τ
€
2
Q˙RC = a1 ⋅ AC ⋅ (ϑ C − ϑ A ) + a 2 ⋅ AC ⋅ (ϑ C − ϑ A ) ≈ a ⋅ AC ⋅ (ϑ C − ϑ A )
€
30
€
Eficienţele optice, η0, şi coeficienţii de pierderi, a1, a2, pentru colectoare reale cu aria captatorului colectorului, AC , ca referinţă.
31
Q˙out Q˙RC
ηC = = η0 − =
E ⋅ AC E ⋅ AC
2
a1 ⋅ (ϑ C − ϑ A ) + a 2 ⋅ (ϑ C − ϑ A ) a ⋅ (ϑ C − ϑ A )
= η0 − ≈ η0 −
E E
Eficienţa colectorului, ηC, pentru diferite iradianţe, E, şi diferenţe de temperatură, Δϑ.
32
4. RADIAŢIA SOLARĂ
IEM – A. Morega, Surse de Energie 1

Introducere
Soarele – reactor de fuziune
Iradianţa solară pe suprafaţa Pământului
Iradianţa pe un plan orizontal
Calcularea poziţiei Soarelui
Calcularea unghiului de incidenţă solară
Iradianţa la nivelul suprafeţelor înclinate
Pierderi datorate umbririi

Introducere
•  Soarele este cea mai importantă sursă de energie regenerabilă – toate celelalte surse de
energie sunt, comparativ, relativ nesemnificative.
•  Cunoaşterea iradianţei solare [W/m2] este importantă pentru multe dintre sistemele
energetice regenerabile.
Mărimi fotometrice (W = watt; m = metru; s = secundă; sr = steradian; lm = lumen; lx = lux; cd = candela)
Mărimi fizice radiante Mărimi specifice luminii zilei
Mărimea Simbolul Unitatea de Mărimea Simbolul Unitatea de

măsură măsură
Energie radiată Qe Ws = J Catitatea de Qv lm s
lumină
Flux radiant / putere Φe W Flux luminos Φv lm
radiantă
Emisie specifică Me W/m2 Excitanţă Mv lm/m2
luminoasă
Intensitate radiantă Ie W/sr Intensitate Iv cd = lm/sr
luminoasă
Radianţă Le W/(m2sr) Luminanţă Lv cd/m2
Iradianţă Ee G W/m2 Iluminanţă Ev lx = lm/m2
Iradiaţie He Ws/m2 Expunerea la Hv lx s

lumină

Introducere
Iradianţa pe o suprafaţă plană

Soarele
•  Este centrul Universului nostru.
•  Există de (probabil) 5 mild. ani şi va exista încă aprox. 5 mild. ani.
•  Este alcătuit din cca. 80% hidrogen, 20% heliu şi 0.1% alte elemente.
•  Procesul de fuziune nucleară crează puterea radiantă a Soarelui.
Date comparative pentru Soare vs. Pământ
Soarele Pământul Raportul (Pământ/Soare)
Diametrul (km) 1.392.520 12,756 1:109
Circumferinţa (km) 4.373.097 40,075 1:109
Suprafaţa (km2) 6,0874⋅1012 5,101⋅108 1:11.934
Volume (km3) 1,4123⋅1018 1,0833⋅1012 1:1.303.670
Masa (kg) 1,9891⋅1030 5,9742⋅1024 1:332.946
Densitatea medie (g/cm3) 1,409 5,516 1:0.26
Gravitaţia (la suprafaţă) (m/s2) 274,0 9,81 1:28
Temperatura suprafeţei (K) 5777 288 1:367
Temperatura în centru (K) 15.000.000 6700 1:2200

•  Procesele de fuziune nucleară crează puterea radiantă a Soarelui.
•  În aceste procese patru nuclei de H (protoni 1p) fuzionează pentru a alcătui
un nucleu de He (o particulă alfa, 4α).
•  Particula α este alcătuită din doi neutroni, 1n, şi doi protoni, 1p, încărcaţi
cu sarcină pozitivă.
•  Această reacţie produce şi doi pozitroni (antielectroni), e+, doi neutrino, νe,
şi generează energie:
411p→ 42 α + 2e + + 2ν e + ΔE
•  Comparând masele paticulelor atomice, înainte şi după reacţie, rezultă că

masa totală scade ca urmare a reacţiei (masa neutrino este neglijabilă în
€
această reacţie).
( ) ( )
Δm = 4 ⋅ m 1 p − m 4 α − 2 ⋅ m e + ( )
€
•  Din această reacţie rezultă
Δm = 4 ⋅1,00727647u − 4,0015060883u − 2 ⋅ 0,0054858u = 0,2650263u
•  Diferenţa de masă este convertită în energie
€ ΔE = Δm ⋅c 2
(c = 2,99792458⋅108 m/s este viteza luminii în vid)
•  Energia eliberată prin fuziune este ΔE = 3,955⋅10-12J = 24,687 MeV.
€
•  Energia de legătură a nucleului, Eb, explică diferenţele de masă (defectul de
masă) şi de energie:
–  Un nucleu atomic este alcătuit din N neutroni, 1n, şi Z protoni, 1p.
–  Pentru a păstra echilibrul, energia de legătură (Eb) trebuie să fie eliberată în etapa de
constituire a unui nucleu cu protoni şi neutroni.
–  Diferenţa dintre masa particulei alfa şi masa celor doi neutroni împreună cu cei doi
protoni determină energia de legătură a nucleului de He.

Electronii de pe stratul exterior
•  Atomul de H are un electron pe stratul de valenţă, 1H, în timp ce atomul

de He are 4 electroni, 4He.
•  În timpul fuziunii nucleare, doi dintre cei patru electroni ai atomilor de H
devin electroni de valenţă ai atomului de He.
•  Ceilalţi doi electroni şi pozitronii sunt convertiţi direct în energie
radiantă.
•  Această energie este egală cu de patru ori masa echivalentă a unui
electron de 2,044 MeV.
•  Energia totală eliberată în timpul reacţiei este de 26,731 MeV.
•  Această canitate foarte mică de energie este importantă dacă se ţine
seama de numărul enorm de mare de nuclei care fuzionează.

•  Soarele pierde 4,3 mil. tone metrice de masă pe secundă, Δm = 4,3⋅109 kg/s.
•  Puterea radiantă rezultantă este

φ e,S = Δm ⋅c 2 = 3,845⋅10 26W
•  Raportând la suprafaţa Soarelui, AS, rezultă emisia specifică a Soarelui
€ φ e,S MW
M e,S = = 63,11 2
AS m
•  Fiecare metru pătrat de suprafaţă a Soarelui radiază o putere de 63,11 MW!
•  O cincime de kilometru pătrat

€ de suprafaţă a Soarelui emite 400 EJ/an (exa
Joule / an) energie radiantă – egală cu cererea actuală de energie primară pe
Pământ.

•  Iradianţa Soarelui poate fi aproximată cu aceea a corpului negru
•  Legea Stefan-Boltzmann M e (T ) = σ ⋅T 4
este utilizată pentru estimarea temepraturii suprafeţei Soarelui,

TSoare. Pentru σ = 567051⋅10 -8 W/(m2K4)
€
M e,S
T Soare = 4 = 5777 K
σ
•  Emisia specifică, Me,S, sau densitatea de energie pe metru pătrat
este mult mai mare la suprafaţa Soarelui decât pe sfera
concentrică ce înconjoară Soarele.
€

•  Utilizând
2
M e,S ⋅ AS = Ee ⋅ ASE , ASE = 4 ⋅ π ⋅ rSE
rezultă iradianţa la nivelul Pământului, Ee,
AS rS2
€ E e = M e,S ⋅ = M e,S ⋅ 2
ASE rSE
•  Ee determină iradianţa extraterestră la nivelul orbitei terestre.
•  Distanţa Soare-Pământ nu este constantă: 1,47⋅108… 1,52⋅108 km.
€ implică variaţia iradianţei, E , de la 132,5 W/m2 la 1420 W/m2.
•  Acest aspect e
Valoarea medie este numită constanta solară, E0
E 0 ( = I0 ) = 1,367 ± 2W m2
•  Această valoare este măsurată în afara atmosferei terestre, la nivelul unei
suprafeţe perpendiculare pe direcţia radiaţiei solare.
€
Introducere

•  Iradianţa măsurată la nivelul Pământului este în general mai mică decât
constanta solară, E0, datorită influenţei atmosferei, care o reduce prin:
–  reflecţie;
–  absorbţie (în principal O3, H2O, şi CO2);
–  împrăştierea Rayleigh, datorată particulelor moleculare din aer cu
diametrul mai mic decât lungimea de undă a luminii;
–  împrăştierea Mie, datorată particulelor de praf şi a altor particule poluante,
cu diametrul mai mare decât lungimea de undă a luminii.
Rayleigh scattering (named after Lord Rayleigh) is the scattering of light, or other electromagnetic radiation, by particles
much smaller than the wavelength of the light. It occurs when light travels in transparent solids and liquids, but is most
prominently seen in gases. Rayleigh scattering of sunlight by the atmosphere is the main reason light from the sky is blue.
Mie theory, also called Lorenz-Mie theory, is a complete analytical solution of Maxwell's equations for the scattering of
electromagnetic radiation by spherical particles (also called Mie scattering). Mie solution is named after its developer
German physicist Gustav Mie. However, the Danish physicist Ludwig Valentine Lorenz and others independently
developed the theory of electromagnetic plane wave scattering by a dielectric sphere.

•  Absorbţia luminii de către diferitele gaze din atmosferă este foarte
selectivă şi influenţează doar o parte a spectrului.
Din AM 0:
•  7% în zona ultraviolet
•  47% în zona vizibilă
•  46% în zona infraroşu.
Spectrul solar în afara atmosferei (AM 0) şi la suprafaţa Pământului (AM 1.5) – compoziţia
luminii şi contribuţia diferitelor frecvenţe (lungimi de undă) la iradianţa totală.

L 1
AM = ≈
L0 cos γ S
•  AM este o măsură adimensională a lungimii
drumului parcurs de lumină prin atmosferă.
•  AM este exprimată în multiplii ai grosimii €

atmosferei.
•  Dacă Soarele este la zenitul său, AM este egal

cu 1, adică lumina trece vertical prin
atmosferă.
•  În afara atmosferei AM este zero.
•  Figura indică poziţia cea mai înaltă a Soarelui

la amiază, şi valorile AM corespunzătoare
pentru diferitele zile ale anului – Berlin şi
Cairo.
•  Elevaţia Sorelui influenţează iradianţa primită

la suprafaţa Pământului, care este astfel
dependentă de momentul din an.
•  Alţi factori importanţi care reduc iradianţa: norii, condiţiile meteo.
•  Iradianţa zilnică în Europa centrală poate atinge valori de peste 7,5 kW/m2, vara, în timp ce
în zile izolate, iarna, se pot înregistra mai puţin de 0,1 kW/m2.
Iradianţa globală diurnă la Karlsruhe (în Germania) la 2 Iulie, 22 şi 28 Decembrie, 1991.

•  Iradianţa anuală variază semnificativ în lume.
•  În Europa, există o mare diferenţă între regiunile nordice şi cele sudice:
–  raportul iradianţelor în lunile Iunie/Decembrie:
•  Bergen (Norvegia, 60,4 °N) 40:1
•  Lisabona (38,72 °N) 3,3:1
–  iradianţa globală anuală:
•  Europa centrală, 700 … 1000 kWh/(m2 an)
•  Europa de sud, > 1700 kWh/(m2 an)
•  regiunile deşertice din zona centurii Pământului ~2500 kWh/(m2 an)
•  Latitudinea dă o indicaţie imprecisă deoarece efectele locale au un

impact major asupra puterii iradinate care ajunge pe Pământ:
–  iradianţa anuală la Stockholm (Suedia) şi Berlin sunt aproximativ egale,
deşi latitudinea la Stockholm este cu 7 ° mai mare decât la Berlin.
–  pe de altă parte, iradianţa la Londra, aflată la sud de Berlin, este
semnificativ mai mică.
•  Iradianţa anuală medie în Sahara este de cca. 2350 kWh/(m2 an).
•  Iradianţa anuală totală în Sahara (cca. 8,7 milioane km2) este aprox. de
200 ori mai mare decât cererea anuală globală de energiei primară.
•  Acestă cerere ar putea fi furnizată de doar 48,500 km2 din Sahara – o

suprafaţă puţin mai mare decât a Elveţiei.
link-uri utile:
www.satelligth.com,
eosweb.larc.nasa.gov/
rredc.nrel.gov/solar

4. RADIAŢIA SOLARĂ

Introducere

Introducere
Soarele - reactor de fuziune
Iradianţa suprafeţelor înclinate

•  Radiaţia solară este împrăştiată şi reflectată la trecerea prin atmosferă.
•  Razele de soare extraterestre sunt (virtual) paralele.
•  Lumina solară terestră este alcătuită din componente directe şi difuze.
–  radiaţia solară directă proiectează umbre, deoarece este direcţională.

–  radiaţia difuză nu are o direcţie definită.
•  Iradianţa totală pe o suprafaţă orizontală,
pe Pământ, este numită şi iradianţă
globală, EG,hor.
•  Iradianţa globală este egală cu suma

dintre iradianţa directă, Edir,hor, şi
iradianţa difuză, Edif,hor, pe suprafaţa
orizontală.
E G,hor = E dir,hor + E dif ,hor
•  Iradianţa anuală difuză nu variază în mod necesar de la o
localitate la alta, în pofida variaţiilor mari ale iradianţei globale
anuale.
•  Regiunile cu poluare intensă a aerului sau regiunile tropicale
contribuie semnificativ mai mult la iradianţa difuză.
•  Variaţia anuală a iradianţei globale este mult mai importantă.
•  Iradianţa difuză are o pondere ridicată în iradianţa globală :
–  în zilele cu iradianţă globală scăzută iradianţa difuză se apropie uneori de
100%.
–  în zilele cu iradianţa globală foarte mare contribuţia iradianţei difuze
scade sub 20%.

•  Variaţia anuală a iradianţei la
Berlin – o locaţie cu iradianţă
anuală relativ scăzută.
•  Variaţia anuală a iradianţei la

Cairo – o locaţie cu iradianţă
anuală foarte mare.

•  Multe dintre staţiile meteorolgice măsoară doar iradianţa globală.
•  Cele mai multe calcule pentru sistemele de energie solară necesită însă
separarea componentelor directă şi difuză ale iradianţei.
•  Funcţii empirice, stabilite statistic, pot realiza această separare.
•  Valorile orare ale iradianţei globale, EG,hor, iradianţa extraterestră şi

înălţimea soarelui, γS, definesc factorul kT (E0, constanta solară)
EG,orar
kT =
E0 ⋅sin γ S
•  Utilizând acest factor, se poate calcula iradianţa difuză, Edif,hor

Edif ,orar = EG,orar €
⋅ (1.020 − 0.254 ⋅ kT + 0.0123⋅sin γ S ) pentru kT ≤ 0.3
Edif ,orar = EG,orar ⋅ (1.400 −1.749 ⋅ kT + 0.177 ⋅sin γ S ) pentru 0.3 < kT ≤ 0.78
€
Edif ,orar = EG,orar ⋅ ( 0.486 − 0.182 ⋅sin γ S ) pentru kT ≥ 0.78
€
€
Iradianţa difuză în funcţie de kT şi γS.
•  La iradianţă globală mare (cer senin), iradianţa difuză este foarte mică (kT → 1).
•  Totuşi, iradianţa difuză este rareori sub 20%.
•  Dacă cerul este foarte înnorat şi iradianţa globală este redusă (kT → 0), atunci
iradianţa difuză poate ajunge la 100%.

Introducere
Soarele - reactor de fuziune
Iradianţa pe suprafeţe înclinate

•  Determinarea poziţiei Soarelui este esenţială în dimensionarea şi
funcţionarea multor instalaţii energetice solare.
•  Două unghiuri definesc poziţia Soarelui (definiţiile şi simbolurile lor
întâlnite în literatură diferă):
–  înălţimea Soarelui, γS (altitudinea solară, sau elevaţia)
•  unghiul dintre centrul Soarelui şi orizontul văzut de observator.
–  azimutul Soarelui, αS
•  unghiul dintre nordul geografic şi cercul vertical care trece prin centrul Soarelui.
•  EN ISO 9488: unghiul dintre poziţia aparentă a Soarelui şi sud, măsurat în sens
orar în emisfera nordică, şi între poziţia aparentă a Soarelui şi nord, măsurat în
sens antiorar în emisfera sudică.
Unghiurile de poziţie
ale Soarelui.

•  Înălţimea şi azimutul Soarelui depind de localizarea geografică a
observatorului, de data calendaristică, de momentul din zi şi de zona
orară.
•  Poziţia Soarelui este puternic influenţată de unghiul făcut de planul

ecuatorial al Pământului cu planul de rotaţie al Pământului în jurul
Soarelui – numit declinaţia solară, δ.
•  Acest unghi variază anual în intervalul +/– 23°26,5’.
•  Durata zilei solare se modifică pe parcursul unui an deoarece orbita

Soarelui în jurul Pământului nu este circulară.

Un algoritm de calcul al poziţiei Soarelui
ziua din an
yʹ = 360 !
numarul de zile ale anului
€
!
δ( yʹ) = 0.3948 − 23.2559 ⋅ cos yʹ + 9.1! − 0.3915⋅ cos 2 ⋅ yʹ + 5.4 ! − 0.1764 ⋅ cos 3⋅ yʹ +105.2 !
{ ( ) ( ) ( )}
€
!
MLT = Ora locala - Zona orara + 4 ⋅ λ ⋅ min
€
eqt ( yʹ) = 0.0066 + 7.3525⋅ cos yʹ + 85.9 ! + 9.9359 ⋅ cos 2 ⋅ yʹ +108.9 ! + 0.3387 ⋅ cos 3⋅ yʹ +105.2 ! min
{ ( ) ( ) ( )}
Ora solara = MLT + eqt
€
€
ω = (12 h − Ora Solara) ⋅15 ! h
γ S = arcsin( cos ω ⋅ cos ϕ ⋅ cosδ + sinϕ ⋅sinδ)
⎧ ! sin γ S ⋅sinϕ S − sinδ

⎪⎪ 180 − arccos , daca Ora Solara ≤ 12.00
cos γ S ⋅ cos ϕ
€ αS = ⎨
⎪180 ! + arccos sin γ S ⋅sinϕ S − sinδ , daca Ora Solara > 12.00
⎪⎩ cos γ S ⋅ cos ϕ
•  Alţi algoritmi (SUNAE, NREL SOLPOS) au o mai mare acurateţe, în special

€ pentru altitudini solare mici.
•  Aceşti algoritmi ţin seama de refracţia fasciculului iradiant la trecerea prin
atmosferă.
Diagramele poziţiei Soarelui, sau diagramele traiectoriei solare – reprezintă
înălţimea Soarelui şi azimutul pentru fiecare oră, pe durata unei zile.
Diagrama poziţiei Soarelui pentru Berlin, Germania (52,5°N).

Diagrama poziţiei Soarelui pentru Cairo, Egipt (30,1°N).

Cursuri SE

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri SE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 2

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 3

• prin interacţiuni de tip lucru mecanic.

– în interiorul unui sistem

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 4

“Consum” de energie (consumul sursei de energie):

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 5

Costuri pentru încălzirea apei.

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 6

Energie primară: energie neprocesată încă (petrol de extracţie, uraniu,

Eficienţa, η, descrie calitatea conversiei (Germania: η = 34%):

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 7

Bilenaţul energetic şi pierderile asociate încălzirii apei (1 litru) la plita electrică.

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 8

• În anul 1769, James Watt dezvoltă maşina cu abur; începe revoluţia

• Petrolul devine sursa primară importantă la începutul secolului XX. Centralele

• Cererea de energie creşte accentuat după marea recesiune (1930).

• Gazul natural devine un competitor după primul război mondial.

• În anii 1960 energia nucleară este utilizată în energetică. Rămâne însă la un

• Astăzi: peste 85% din energie provine din combustibilii fosili.

Evoluţia producţiei mondiale de petrol (sursa: BP, 2003; IEA, 2003a)

“Conţinutul” de energie pentru o tonă metrică de petrol: 42 PJ = 42×1015 J.

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 10

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 11

In PJ 1925 1938 1950 1960 1968 1980 2002

Combustibili solizia 36,039 37,856 46,675 58,541 67,830 77,118 100,395

Combustibili lichizib 5772 11,017 21,115 43,921 79,169 117,112 147,480

Gaz natural 1406 2930 7384 17,961 33,900 53,736 95,543

Hidro electricc 771 1774 3316 6632 10,179 16,732 24,792

Nuclear electricc 0 0 0 0 463 6476 25,564

Total 43,998 53,577 78,530 127,055 191,541 271,174 393.773

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 12

• Datorită creşterii exploatării rezervoarelor fosile, extracţia viitoare va fi din ce

• Dacă se continuă utilizarea necontrolată a combustibililor fosili, toate

• O estimare exactă a acestor surse este foarte dificilă—în prezent este

• Durata disponibilităţii lor este limitată—este doar o chestiune de timp, şi

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 14

Resurse şi costuri de producţie Total

Resurse 1.57 Mta 5.67 Mtb 7.42 Mt ≡ 3620 EJ

Resurse speculative 12.52 Mt 12.52 Mt 6260 EJ

a: resurse asigurate “rezonabil”; b: resurse asigurate rezonabil şi resurse estimate suplimentar.

• În prezent, doar 5% din cererea globală de energie este asigurată nuclear.

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 15

• O serie de gaze atmosferice (CO2, vapori de apă, metan) captează o

Originile efectului de seră antropogenic (generat prin activitatea umană).

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 16

• Radiaţia solară incidentă încălzeşte suprafaţa Pământului, iar

• În decurs de milioane de ani, natura a creat un echilibru în

• Emisii suplimentare de gaze cu efect de seră rezultă din consumul

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 17

Concentraţia (ppm) 365 1.745 0.314 0.03 0.000268 0.000014

Durata de viaţă a atmosferei (ani) 5-200 12 114 0.1 45 260

• CO2 antropogen—cel mai important contribuitor; rezultă din arderea

• CH4 antropogen—producţia şi utilizarea combustibililor fosili. Are un mare

• N2O (noxe)—defrişarea pădurilor tropicale şi utilizarea îngrăşămintelor pe

2018 – 2019 IEM – A. Morega, Surse de Energie 18

• Anii 1990 - cei mai călduroşi, de la 1861.

• Acoperirea globală cu zăpadă şi extensiunea calotelor de ghiaţă a scăzut cu 10%

• Gheţarii din afara zonelor polare se retrag pe scară largă.

• În secolul XX, nivelul global al apelor oceanelor creşte cu 0,1…0,2 m.

• În secolul XX, precipitaţiile cresc cu 0,5…1% pe decadă.

• La latitudini medii şi latitudini nordice extreme se dezvoltă precipitaţii foarte

•  prin interacţiuni de tip lucru mecanic.

–  în interiorul unui sistem

•  În anul 1769, James Watt dezvoltă maşina cu abur; începe revoluţia

•  Petrolul devine sursa primară importantă la începutul secolului XX. Centralele

•  Cererea de energie creşte accentuat după marea recesiune (1930).

•  Gazul natural devine un competitor după primul război mondial.

•  În anii 1960 energia nucleară este utilizată în energetică. Rămâne însă la un

•  Astăzi: peste 85% din energie provine din combustibilii fosili.

•  Datorită creşterii exploatării rezervoarelor fosile, extracţia viitoare va fi din ce

•  Dacă se continuă utilizarea necontrolată a combustibililor fosili, toate

•  O estimare exactă a acestor surse este foarte dificilă—în prezent este

•  Durata disponibilităţii lor este limitată—este doar o chestiune de timp, şi

•  În prezent, doar 5% din cererea globală de energie este asigurată nuclear.

•  O serie de gaze atmosferice (CO2, vapori de apă, metan) captează o

•  Radiaţia solară incidentă încălzeşte suprafaţa Pământului, iar

•  În decurs de milioane de ani, natura a creat un echilibru în

•  Emisii suplimentare de gaze cu efect de seră rezultă din consumul

•  CO2 antropogen—cel mai important contribuitor; rezultă din arderea

•  CH4 antropogen—producţia şi utilizarea combustibililor fosili. Are un mare

•  N2O (noxe)—defrişarea pădurilor tropicale şi utilizarea îngrăşămintelor pe

•  Anii 1990 - cei mai călduroşi, de la 1861.

•  Acoperirea globală cu zăpadă şi extensiunea calotelor de ghiaţă a scăzut cu 10%

•  Gheţarii din afara zonelor polare se retrag pe scară largă.

•  În secolul XX, nivelul global al apelor oceanelor creşte cu 0,1…0,2 m.

•  În secolul XX, precipitaţiile cresc cu 0,5…1% pe decadă.

•  La latitudini medii şi latitudini nordice extreme se dezvoltă precipitaţii foarte

•  Frecvenţa şi intensitatea secetei în Asia şi Africa cresc în ultimele decade.

•  Temperatura medie globală va creşte cu mai mult de 2ºC. Creşterea este

•  O cereştere cu +2ºC, respectiv de +0.1ºC pe decadă, este o valoare

•  Cu toate eforturile care, eventual, s-ar depune, consecinţele creşterii

•  Centralele nucleare utilizează fisiunea nucleară pentru

•  Masa particulelor atomice rezultate prin fisiune este mai

•  Sunt prelucrabile doar zăcămintele cu conţinut mai mare de 0,1% Uraniu.

•  Extracţia Uraniului produce cantităţi uriaşe de reziduuri care conţin,

•  Conţinutul de 235U este îmbogăţit la 2…3%.

•  În 2002 producţia de Uraniu a fost de cca. 34,000 tone metrice.

•  La începutul lui 2003 existau 428 centrale nuclearo–electrice, cu o capacitate

•  Producţia de energie nuclearo–electrică este mai mică de 10% din

•  Tratarea barelor de combustibil uzate—uzine speciale (de ex., Franţa).

•  Funcţionarea normală a centralei nuclearo–electrice implică riscuri: sunt emise doze

–  accidentul de la Harrisburg: 28 Martie, 1979, centrala de la Three Mile Island,

–  accidentul de la Cernobâl: 26 Aprilie, 1986, Ucraina. A afectat întreaga Europă;

–  accidentul de la Fukushima: 11 Martie, 2011, Japonia. A afectat Japonia;

–  riscurile atacurilor teroriste.

•  Nu există materiale care să reziste la aceste temperaturi. Se folosesc câmpuri

•  Urgenta nevoie de tehnologii alternative de producere a energiei şi prevenire a

–  Principiul I (PI) -> Principiul echivalentei transferului de lucru mecanic si

–  Principiul II (PII) -> Inerenta ireversibilitatii proceselor naturale care face

•  P-I exprima existenta energiei ca

•  Toate procesele reversibile sunt cvasistatice, € nu si ω

•  Contactul sistem-mediu (frontiera) diaterman:

•  Fiecare termen (E2-E1)i presupune existenta unei relatii constitutive,

•  Există prototipuri de celule TPV.

•  Transferul de căldură poate modifica “inventarul” de energie al sistemului.