STIULUL ROCOCO IN FRANTA

Rococo, sau stilul rocaille în Franța, este o mișcare artistică europeană din secolul al XVIII-lea care
afectează arhitectura, artele decorative, pictura și sculptura. S-a dezvoltat din 1715 până în 1780 în
Franța și apoi în Sfântul Imperiu Roman, apoi în Europa de Sud (Savoia, Italia, Spania, Portugalia), în
urma mișcării baroc.După Delécluze, termenul de „rococo” este inventat, în jurul anului 1797, în
derizoriu de Pierre-Maurice Quay1, un elev al lui Jacques-Louis David, mentor al mișcării Barbus și
campion al neoclasicismului dus la extrem. Ar rezulta dintr-o asociere a cuvântului francez rocaille, care
desemnează o ornamentație care imită stâncile și pietrele naturale și forma curbată a anumitor scoici, și
cuvântul portughez barroco: „baroc”2. Termenul de rococo și-a păstrat multă vreme un caracter
peiorativ înainte de a fi acceptat de istoricii de artă pe la mijlocul secolului al XIX-lea și de a fi considerat
ca o mișcare artistică europeană în sine3, deși preferăm să vorbim despre stilul rocaille în măsura în care
Franța este îngrijorată.