TEMPLUL

PARTHENON

Student: Șerban Ștefania-Emanuela

Specializarea: Pictură, anul I
Informații generale
 In secolul al V-lea î.Hr Atena era cel mai puternic și prolific
oraș grecesc.
 Acropola este numele uriașei stânci pe care se află Partenonul.
Ancorată de ziduri uriașe și înconjurată de o pădure de ruine
neasamblate, Acropola se ridică din Atena ca un Munte Olimp
în miniatură. Un important loc secular și sacru, găzduia
tezaurul orașului, precum și temple pentru rituri și sacrificii
religioase.
 La fel ca și Parthenon-ul, toate celelalte construcții de pe
Acropole au fost inițial construite în secolul al V-lea. Alte
clădiri importante sunt Propyaia( poarta), Erechteum sau
Erecteion-ul, Teatrul lui Dionysus și Templul lui Nike, dar și
alte construcții în jurul acropolei, precum Odeum/Teatrul lui
Herodes Atticus, în Epoca de Aur a lui Pericle.
Situarea Parthenon-ului pe
Acropole
Acropola din Atena
Proiectul construcțiilor de pe Acropole era menit să demonstreze
realizările politice și culturale ale Atenei și Greciei. Mare parte din
fondurile aferente construcției proveneau din Liga Deliana – liga de
insule grecești și orașe formată pentru a se proteja reciproc de perși.
Fiind construit cu peste 2,500 de ani în urmă, Parthenon-ul a asistat
la multe ocupații ale forțelor armate străine, fiecare lăsându-și
amprenta asupra sa.
În decursul timpului Acropolele a fost folosit ca biserică bizantină,
clădire administrativă cu Parthenonul ca și catedrală atunci când a
fost cucerit de venețieni, sau chiar garnizoană turcească.
Original, Parthenonul era trezorerie, toate lucrurile valoroase fiind
depozitate aici, la picioarele Atenei.
Construcție

 Parthenonul este unul dintre cele mai cunoscute simboluri arhitecturale ale oricărei
civilizații. Construită într-o perioadă de 15 ani, între 447-432 î.Hr, acest vechi
templu grecesc a fost conceput ca înlocuitor pentru un templu distrus de perși în 480
î.Hr., fiind constuit pe același loc și dedicat tot zeiței Atena.
 Ca stil de arhitectură, Parthenon-ul face parte din perioada Clasică.
 Monumentul reprezintă o ofrandă adusă zeiței Atena Parthenos, protectoarea
orașului Atena, care i-ar fi salvat pe greci din a fi cuceriți de perși în cadrul
războiului greco-persan.
 A fost construit din marmură pentelică, găsită la un sit aflat la aproximativ 18 kilometri
distanță de Acropole. Au fost folosite aproximativ 100.000 de tone sau marmură.
 Afost proiectat de arhitecții Iktinos și Kalikrates pentru a deține monumentala
statuie din aur și fildeș (crizelefantină) a Atenei proiectată de sculptorul-arhitect
Phidias (Pheidias), statuie care nu s-a păstrat până în prezent.
 Numele „Parthenon”, se referă la camera în care zeița fecioară Atena (Athena
Parthenos), avea statuia ei.
 Reconstrucție modernă pe scară largă a statuei
Athena Parthenos de către sculptorul american
Imaginare artistică din secolul al XIX-lea a cum ar Alan LeQuire,expusă în replica Parthenonului
fi arătat naos-ul estic ale Partenonului în timpul din Nashville, Tennessee
unui festival. Această descriere se bazează pe unele
dovezi arheologice și literare, dar unele
caracteristici prezentate aici sunt imaginare.
 Lângă Parthenon se afla o statuie de bronz înaltă de 9 metrii a Athenei
Promachos al cărei metal strălucea atât de puternic încât s-a spus că putea fi
văzută de corăbiile care se apropiau de Atena. Construită în jurul anului 456
î.Hr., Athena Promachos era un simbol fie al bătăliei de la Marathon, fie al
războaielor greco-persane.

Pictorul Leo
von Klenze în
1846 înfățișa
marea statuie
a Atenei
Promachos ca
fiind vizibilă
de departe, așa
cum s-a
raportat în
textele antice.
 Arhitectura

 Partenonul are 69.5 metrii lungime, 30 metrii lățime și 14 metrii înălțime.

 Are 17 coloane exterioare pe laturile de nord și de sud și câte opt coloane la
fiecare capăt, toate în stilul Doric.
 În ciuda aparențelor, există puține linii perfect drepte sau unghiuri drepte în
Parthenon. Observatorul vede cele opt coloane ale fațadei ca un tablou
perfect regulat, dar acest lucru se realizează prin introducerea deliberată a
unor distorsiuni subtile numite „rafinamente optice”.
 Fiecare dintre aceste coloane se umflă ușor în mijloc. Această umflare
(cunoscută în greacă ca „entază”) a corectat iluzia optică prin care coloanele
perfect drepte par a fi ușor concave..
Entaza în cadrul
Parthenon-ului
În interiorul coloanelor exterioare se află o platformă ridicată din piatră.
Aceasta susține pereții din podea până în tavan al încăperii numite Cella sau
Naos. În templele tradiționale, aceasta este o singură cameră, dar în cazul
Parthenonului, Cella a fost împărțită în două camere - una în care stătea
statuia Atenei Parthenos, care a mai fost numită și Hekatompedon, și una care
adăpostea tezaurul templului.
Partenonul este un templu doric, care a încorporat cu măiestrie trăsături ionice
selectate pentru a produce o clădire pe care mulți, inclusiv unii dintre arhitecții
de top din lume, au numit-o perfectă. Stilul doric folosește coloane mai groase
și are un aspect mai masiv (uneori numit masculin) decât stilul ionic
(feminin). Poate că aceasta a fost o alegere inspirată din punct de vedere
politic de către Pericle, unind în mod simbolic grecii din mediile dorice și
ionice într-o singură clădire transcendentă.
O reconstrucție care arată exact
locația trezoreriei și a statuiei
zeiței Atena, în părți diferite ale
naos-ului.
Sculptura

 Templul în sine a fost împodobit cu sculptură, de o calitate

niciodată înainte și niciodată de atunci, egalată.
 Potrivit Muzeului Canadian de Istorie: „Nimeni nu neagă că
clădirea Parthenonului este o operă de artă în sine, dar a fost, de
asemenea, înfrumusețată cu o gamă orbitoare de sculpturi de
calitate.”

 Metopele (panouri dreptunghiulare deasupra coloanelor) au fost

sculptate cu scene din războiul troian și din bătăliile atenienilor și
amazoanelor, lapiților și centaurilor, zeilor și uriașilor. De altfel,
friza sculptată deasupra zidurilor templului a reprezentat marea
procesiune panatenaică.
Marmurele Parthenonului, care sunt acum expuse în Muzeul Britanic din Londra. Câteva inscripții doar au mai
rămas pe Parthenon, și câteva fragmente sunt expuse în Muzeul din Acropolis.
Metopă din Parthenon,
reprezentând un centaur
Friza

 Faimoasa friză a Parthenonului era o pictură murală lungă de

160 de metri, sculptată în relief, o bandă continuă de sculptură.
Înconjura Cella la nivelul tavanului.
Friza era formată din 115 blocuri. În acest proces sunt
prezentate aproximativ 378 de figuri umane și zeități și peste
200 de animale, în principal cai.
 Ar fi fost foarte greu să o vezi și să o apreciezi de pe podeaua
templului, locul obișnuit de unde putea fi privită. Înălțimea
frizei depășea doar un metru, iar adâncimea reliefului era de
aproximativ lățimea unei bancnote de dolari.
 Din cei 160 de metrii ai frizei origiale, astăzi s-au mai păstrat
130 de metrii, deci un procent de 80%.
 Restul frizei este cunoscută doar prin intermediul schițelor lui
Jacques Carrey din 1676, realizate cu 13 ani inainte de
bombardamentul venețian care a ruinat templul.

Detaliu din friza de nord de Jacques Carrey

Din întreaga friză care supraviețuiește
astăzi 50 de metri se află în Muzeul
Acropolei,
80 de metri în Muzeul Britanic, un bloc
în Luvru,
în timp ce alte fragmente sunt
împrăștiate
în muzeele din Palermo, Vatican,
Würzburg, Viena, München și
Copenhaga .
 46% din imagini reprezintă călăreți care sunt împărțiți în câte
10 ranguri, la fel ca și triburile Aticii. Aproape toți sunt tineri,
redați ca neavând barbă, cu excepția a doua figuri care poartă
rochie și căciulă din blană și cizme înalte și care au fost
identificați ca hipparci.
 Alături de cai sunt reprezentate trăsurile, fiecare conduse de
căruțași și având câte un pasager înarmat.
 Persoanele cele mai în vârstă sunt infățișate ca având parul
împletit, acesta fiind un mod de reprezentare specific artei
clasice.
Detaliu din friza Parthenonului, călăreți
 În partea estică se întâlnesc primele reprezentări feminine
de pe friză. Ele aduc obiectele menite sacrificiului,
paraphernalia , incluzând phiale sau vase și cupe pentru vin,
vase cu tămâie.
Fragment de pe friză, femei purtând vase pentru ceremonie
 Cele 12 divinități reprezentate în poziție șezută sunt
considerate a fi cele de pe Olymp, având dimensiuni
semnificativ mai mari față de toate celelalte personaje și
fiind aranjate in grupuri de 6, șezând pe scaune fără spătar,
cu excepția lui Zeus care este întronat. Ei stau cu spatele la
ceea ce pare a fi evenimentul culminant al procesiunii.
Fragment reprezentând zeitățile așezate și
un copil ajutându-și părintele care ține o piele de animal.
Fragmente din friza Parthenon-ului, expuse în Muzeul Acropolei.
Fragmente din friza Parthenon-ului, expuse
în Muzeul Acropolei
Fragmente din friza Parthenonului, expuse în Muzeul Britanic, Londra
Friza povestește marea procesiune panateniană - o paradă majoră,
festival și jocuri care au avut loc la Atena o dată la fiecare patru
ani. (În fiecare an, un eveniment numit Panathenaea Mică
sărbătorea și ziua de naștere a zeiței.)
 Cu fiecare ocazie, un nou peplos (halat), țesut de fecioare selectate,
i-ar fi fost prezentat zeiței, care era și patronă a țesutului.
Friza spune povestea organizării paradei, descrisă la capătul vestic,
participanții la paradă (muzicieni, călăreți, preoți, fecioare cu
ofrande, animale de sacrificiu etc.) care se învârteau în jurul
ambelor părți ale clădirii, îndreptându-se spre est. În partea estică,
zei și zeițe așezate și lideri civici și religioși în picioare se adună
pentru a primi noua haină și, în mod firesc, pentru a ține discursuri.
Frontonul de Vest
 Există două frontoane triunghiulare, unul pe fiecare capăt îngust al
structurii, și acestea erau integrale arhitecturii templelor pentru
expunerea unor sculpturi adecvate naturii clădirii.
 Frontonul de vest, îndreptat spre Propylaia, descria competiția dintre
Atena și Poseidon pentru onoarea de a deveni patronul orașului.
 Atena și Poseidon apar în centrul compoziției, in ipostaze dinamice,
cu zeița care ține măslinul și zeul mării ridicându-și tridentul pentru
a lovi pământul. Pe de-o parte și de alta a lor sunt reprezentate două
grupuri active de cai care trag trăsuri, în timp ce o mulțime de
personalități legendare din mitologia ateniană umple spațiul până la
colțurile acute ale frontonului.
Caracterul general al sculpturilor frontonului era foarte energic,
deoarece figurile erau așezate într-un aranjament dens, cu
multe trupuri și membre suprapuse.
Frontonul în cadrul structurii templului
Schițe ale lui Jacques Carrey reprezentând frontonul de Vest.
Frontonul de Vest
Frontonul de Est
 Frontonul de est reprezenta nașterea Atenei.
 Această grupare de sculpturi se afla în cea mai avantajoasă locație pentru a
fi văzută și apreciată de oricine se apropie de templu pe calea obișnuită. În
mod corespunzător, tema trata nașterea Atenei, care a avut loc în prezența
celorlalți zei și zeițe.
 Povestea este bine cunoscută. Zeus a fost cuprins de o durere și o presiune
mare în cap, pentru care nu a putut fi găsit nici un leac.
 El i-a ordonat fiului său, Hephaistos, să-l lovească peste cap cu toporul,
pentru a-i ameliora simptomele. Din acea deschidere a izvorât Athena, deja
adult, îmbrăcată în regalia completă de luptă.
 În loc de bocetele unui nou-născut, observatorii au auzit sunetul unui strigăt
de luptă. Decorul sculptural comemorează evenimentul în piatră. Un Zeus
așezat în mod corespunzător ocupă scena centrală cu jucătorii centrali
Athena și Hephaistos, în timp ce alte zeități privesc miraculoasa întâmplare.
Frontonul de Est
Metopele Parthenonului
 Conform Muzeului canadian de istorie: „Partenonul avea de fapt două frize.
Prima, deja descrisă, înconjura exteriorul Naos-ului. A doua, care înconjura
exteriorul clădirii, este o friză tipică dorică cu triglife și metope alternante.
(Trigliful este un bloc care prezintă două glifuri sau caneluri verticale, paralele.)
 Meopele reprezentau zona intermediară intre frontron și colonadă.
 Au fost sculptate de Phidias între 447 sau 446 î.Hr. sau cel mai târziu 438
î.Hr., cu 442 î.Hr. ca data probabilă de finalizare. Cele mai multe dintre ele
sunt foarte deteriorate. De obicei, ele reprezintă două caractere pe metopă,
fie în acțiune, fie în repaus.
 Pe Partenon existau 92 de metope (32 pe fiecare parte și 14 pe fiecare capăt),
fiecare aproximativ 1,20 metri.
 Metopele Partenonului care erau vizibile pe exteriorul templului au fost realizate
în relief adânc și înconjurau templul în toate părțile. Majoritatea templelor
grecești aveau puține metope decorate, dar în Partenon toate cele nouăzeci și
două de metope erau decorate pe toate părțile cu scene din mitologia greacă.
Detaliu, metopele Parthenon-ului
Primii creștini au deteriorat în mod sistematic majoritatea sculpturilor
atunci când Partenonul a fost transformat în biserică. Alte daune au avut
loc atunci când venețienii au aruncat o lovitură directă pe Partenon cu
canonul lor în timpul luptei cu turcii ocupanți.
Cu toate acestea, fragmentele care au supraviețuit vorbesc despre
conceptualizare și măiestrie la cel mai înalt nivel. Figurile de marmură
ale metopelor Partenonului reconstruiesc o narațiune dinamică cu
energie și detalii abundente. Tensiunea mușchilor și chiar venele
bombate sunt clar vizibile și detalii surprinzătoare pentru sculpturile
care urmau să fie văzute de la o distanță considerabilă.
 Fiecare parte a Partenonului descrie o temă mitologică și istorică
diferită.
Detaliu din Parthenon, Frontonul de Est și metopele
 La estul (sau fața) templului, metopele descriau Gigantomachia
sau bătălia dintre zei și uriași. Metopele din vest reprezentau
lupte între greci și amazoane (sau, simbolic, persani), în timp
ce metopele din nord și sud includeau scene din războiul troian
și, respectiv, din cenauromachie.
 În timp ce narațiunea diferă de la o parte la alta, metopele sunt
legate tematic de o temă comună: triumful civilizației greci
asupra barbariei, o temă dragă atenienilor care nu s-au sfiit să
se încreadă în realizările lor ca fiind superioare celorlalte
culturi din timpul lor.
Metopă de marmură din
Parthenon care arată bătălia dintre
un Centaur și un Lapith. Atena,
447–438 î.Hr.
Metope de pe partea sudică
O scurtă istorie a Parthenonului după ce a fost finalizat

 După cum evidențiază și Muzeul Canadian de Istorie: „Visul lui Pericle ca

Partenonul să fie un simbol nepieritor al măreției Atenei și al inevitabilului
triumf al civilizației asupra forțelor barbare, a fost de scurtă durată.”
 Parthenonul a servit ca templu al Atenei aproape un mileniu.
 Apoi, în secolul al VI-lea d.Hr., călugării creștini din Biserica Ortodoxă
Greacă au preluat clădirea care a devenit cunoscută sub numele de Biserica
Sfintei Înțelepciuni (Hagia Sophia). Creștinii zeloși au zdrobit sau defăimat
o serie de sculpturi pe care le considerau păgâne sau laice și au făcut
modificări minore arhitecturii. Au trecut 700 de ani.

 În 1204 francezii (francii) au invadat Atena și au preluat controlul asupra

Partenonului, redenumindu-l Notre Dame d'Athenes (Doamna noastră din
Atena). Acum era o biserică catolică.
Până în 1458, Atena a fost depășită de turci, care au transformat
imediat templul antic grec într-o moschee islamică, completată
cu minaret.
Guvernatorul turc a preluat Erechtheum-ul adiacent, în care să-
și găzduiască haremul.
În 1687, venețienii, care luptau împotriva turcilor, au bombardat
Partenonul cu foc de mortar și tun. Turcii se simțiseră atât de
încrezători că venețienii nu vor ataca această venerabilă clădire
religioasă încât femeile și copiii lor erau adăpostiți în interior -
împreună cu depozitele lor de praf de pușcă. 300 de persoane și
28 de coloane ale Partenonului au fost distruse într-o explozie
masivă.
O ilustrație a Parthenonului ca moschee
O reconstrucție a Parthenonului
Astăzi rămășițele Parthenonului, oasele decolorate ale a ceea ce a fost odată
o capodoperă arhitecturală pentru veacuri, oferă o mărturie mută a gloriei
care a fost Grecia antică.
Lucrările de artă care odinioară împodobeau pereții de marmură pot fi
găsite, în bucăți încă lipite de rămășițele templului antic sau împrăștiate
printre cele mai importante muzee din Atena, Londra, Paris, München,
Roma, Copenhaga, Viena etc.
În cel puțin un caz, o sculptură din marmură luată din templu a fost ruptă și
bucăți din ea pot fi găsite în trei orașe mari. Grecia a solicitat de mai multe
ori Marea Britanie căutând întoarcerea de la Londra a marmurilor
Parthenonului (care are aproape 50% din sculpturi), susținând că turcii nu
aveau dreptul să le distribuie nimănui. Marea Britanie a refuzat, spunând că
colecția a fost achiziționată legal de la guvernul de atunci la putere și că nu
au intenția de a returna nimic.
Bibliografie
http://factsanddetails.com/world/cat56/sub367/entry-
6226.html
https://www.scribd.com/doc/308348757/parthenon
https://talesoftimesforgotten.com/2020/01/26/what-re
ally-happened-to-the-athena-parthenos/
https://ancient-greece.org/art/parthenon-ped-east.ht
ml

https://ancient-greece.org/art/parthenon-metopes.ht
ml
 
https://en.wikipedia.org/wiki/Metopes_of_the_Parthe
non