Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

TOXICODEPENDENŢII ÎN CONTEXTUL FAMILIAL

By Cordonasu Catalina :P

În asistarea şi recuperarea persoanelor consumatoare şi dependente de droguri, un mare

accent este pus pe familia din care provin acestea, ea fiind considerată o resursă foarte
importantă. Relaţiile familiale pot fi surse de suport şi încurajare pentru individul aflat în
procesul de schimbare. Uneori însă, dinamica relaţiilor din sistemul familial pot să nu susţină
efortul acestora de a reduce şi opri consumul de droguri ba chiar pot face individul să recadă. In
unele cazuri, toxicomania este intretinuta de un mod de relationare disfunctional dintre membrii
familiei (comunicarea paradoxala, aliantele intergenerationale). Astfel, este foarte important ca
terapeutul să cunoască şi să identifice caracteristicile sistemului familial al clientului său
(granite, climat afectiv, tip de comunicare) şi să îi ajute pe membrii familiei să înţeleagă mai bine
stadiile schimbării şi cum anume îl pot ajuta pe acesta în procesul de recuperare.

Astfel, în continuare voi vorbi despre relaţii şi scenarii-capcana în familia toxicomanului:

dinamica scenariilor-capcană, ataşamentul intergeneraţional, „cripta şi fantoma” în scenariul de
viaţă al toxicomanului, miturile familiale urmând ca la sfârşit să extragem un tablou cât mai
general asupra caracteristicilor familiei cu toxicomani.

Relaţiile capcană din sistemul familial au fost evidenţiate de numeroşi cercetători în

încercarea lor de a surprinde climatul relaţional din anumite tipuri de familii.

Gregory Bateson şi echipa lui de la Palo Alto au elaborat celebra teorie a „dublei
legături” studiind familii cu schizofreni, observând că în acest tip de familie se manifesta cu o
mare frecvenţă, comunicarea paradoxală. Acest tip de comunicare implică un dublu mesaj care
stă la baza multor conflicte familiale. Astfel, mai târziu poate apărea simptomul, la unul din
membrii familiei (de obicei copiii) acesta fiind conceput ca o modalitate de adaptare la contextul
de viaţă. În acest sens, toxicomania este vazută ca o încercare a toxicomanului de a se adapta la
mediul său de viaţă şi de a demasca adevăratele probleme ale familiei, de a o aduce împreună, în
încercarea de a-şi rezolva conflictele.
Universitatea din Bucuresti
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Bert Hellinger, iniţiatorul „constelaţiilor familiale” este de părere că relaţiile-capcană din

familie ţin de un anume inconştient familial, astfel, modul în care reacţionează un individ, într-o
anumită situaţie, depinde de istoria propriei sale familii. Un rol important îl au dramele şi
secretele familiei care pot determina destabilizări în sistemul familial.

Ivan B. Nagy, Maria Torok şi Nicolas Abraham vorbesc despre fenomene ale
inconştientului colectiv: loialitatea familială şi „cripta şi fantoma” care pot genera ceea ce se
numeşte patologia de transmisie transgeneraţională, în acest caz, toxicomania.

Studiind istoria familială a toxicomanilor, aceşti psihoterapeuţi au lansat ipoteza că

toxicomania poate fi consecinţa unui doliu nerealizat de către părinţi în legătură cu familia
de origine sau a toxicomanului, fie că este vorba despre o expatriere, emigrare sau pierdere a
unei persoane dragi. Astfel s-a format ceea ce apoi au numit „cripta şi fantoma” unde,
toxicomanul ramâne purtător al fantomei iar toxicomania apare ca o tentativă nereuşită de
vindecare a criptei.

Această problemă a doliului este reflectată şi de faptul că, vârsta medie de la care un
toxicoman începe să consume este de 19 ani, vârstă aproape de adolescenţă marcată de
numeroase schimbări ce pot genera probleme printre care şi cea a separării pe care toxicomanul
nu ii face fata.

Toxicomanul joacă un rol de sacrificiu în familia sa, el fiind cel care pune familia faţa în
faţă cu secretele sale. „Tot comportamentul său poate fi o soluţie imaginară la o problemă
parentală” (Nachin, apud P. Hachet).

În cazul „criptei şi fantomei” autorii vorbesc despre două fenomene: demetaforizarea şi

obiectivarea. În acest sens, în privinţa toxicomaniei, demetaforizarea presupune punerea
substanţei in corp, drogul substituind astfel obiectul pierdut iar obiectivarea constă în nevoia
zilnică de drog.

Un exemplu de manifestare a criptei la una din pacientele lui P. Hachet: Christinelle care
a început să ia heroină când a atins vârsta la care mama sa a pierdut o sarcină, vârstă care
corespunde cu vârsta bunicii sale în momentul în care şi-a pierdut tânărul soţ.
Universitatea din Bucuresti
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Scenarii capcană în familia toxicomanului:

Este lansată ipoteza conform căreia episodul toxicoman este corelat cu nevoia de
creştere a individului. Toxicomania în sine se manifestă însă ca deturnare de la creştere şi apare
în urma comunicării defectuoase dintre membrii familiei şi a incapacităţii acestor persoane de a-
şi comunica propriile nevoi şi de a le asculta pe ale celorlalţi, impunând propriile modele de
acţiune, mai ales în cazul relaţiei părinţi-copii. Deturnarea de la creştere satisface aparent nevoia
de creştere a individului care se bucură de libertatea de decizie şi acţiune. Astfel putem vorbi
despre triunghiul nevoia de creştere-asumarea creşterii -deturnarea de la creştere. Asumarea
creşterii presupune acceptarea scenariului prescris de familie care poate fi de tipul: „Trebuie să
fii la fel de bun ca mine!” sau „Trebuie să fii performant!”, în cazul unei familii cu statut în
societate şi în care este prezent mitul familiei ideale. Mitul familiei ideale descris de Ferreira se
referă la faptul că părinţii proiectează în copil, propriul lor Ideal al Eului, ceea ce ar dori să fie,
impunând astfel un scenariu pe care copilul poate să nu şi-l asume.

Neintegrarea sau neacceptarea scenariilor prescrise de familia toxicomanului îl împinge

pe acesta să intre în contrascenariu, un scenariu propriu (consumul de droguri ) care va
determina de fapt o deturnare de la creştere sau, să intre în scenarii polare: să accepte scenariul
familiei datorită unei presiuni foarte mari, dar în acelaşi timp să intre şi în contrascenariu pentru
a-şi satisface aparent nevoia de creştere. Intrarea în contrascenariu presupune un fenomen de
autoexcludere. În cazurile în care mitul familiei ideale este lezat, de multe ori, familia
marginalizează toxicomanul dorind chiar să excludă acest „corp străin” ca să-şi protejeze
imaginea de familie ideală. În cazul mai favorabil, toxicomanul este acceptat şi apare aşa numita
„indigestie” familială. În acest caz rolul terapeutului este foarte important mai ales în ceea ce
priveşte comunicarea dintre părinţi-toxicoman pentru a evita o posibilă recădere din cauza
comunicarii paradoxale.

În funcţie de structura familiei, dinamica scenariilor polare este diferită: în familiile cu

mai mulţi copiii, ei sunt „repartizaţi” în polaritate unui scenariu, unul va satisface aşteptările
părinţilor fiind un copil bun, un model iar celălalt va fi cel renegat, abandonat sau „ţapul
ispăşitor” care va scoate la iveală un scenariu-umbră al familiei.
Universitatea din Bucuresti
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

În familiile cu un singur copil, riscul de disociere este mare tocmai pentru că el poate
intra concomitent în două scenarii. (Caz 1: Unui tânăr cu părinţii cu studii superioare şi statut
social foarte bun, tatăl cu un post de conducere, mama pensionată pe caz de boală, dar cu studii
superioare, îi este prescris scenariul „Trebuie să fii la fel de performat ca mine!” Soluţia acestuia
este de a intra în două scenarii polare: intră la o facultate în urma unui examen foarte greu, deci
îşi asuma scenariul familial pentru a păstra mitul familiei ideale dar intră şi în contrascenariu, se
apucă de droguri...”Pe stradă şi cu prietenii mei sunt altcineva”, satisfacându-şi aparent nevoia de
creştere).

Ataşamentul intergeneraţional-aspect al relaţiilor capcană din familia toxicomanului

Cecchin identifică un pattern specific al familiei cu un toxicoman şi anume o relaţie

foarte puternică între mamă (cineva care are rolul mamei) şi toxicoman, relaţie care rezistă
şi atunci când acesta părăseşte familia. De asemenea, observă faptul că mamele dependenţilor de
heroină sunt foarte permisibile şi îngăduitoare ajutându-şi de multe ori copilul să facă rost de
droguri, furnizându-i banii necesari. Acest tip de relaţie este unul nociv deoarece în acest fel
mamele prelungesc maturizarea şi dependenţa emoţională a toxicomanului dar şi pentru că
mama devine aliat al acestuia în raport cu tatăl, este „salvatorul”

Selvini Palazzoli descrie un tip de ataşament intergeneraţional dintre toxicomani cu

părinţii sau cu bunicii prin termenii Imbroglio Relaţional şi Instigare. Imbroglio relaţional
presupune existenţa unei relaţii privilegiate între un părinte şi copil, relaţie care nu e autentică
dar care întăreşte ataşamentul intergeneraţional. Prin acest mod de comportament părintele nu
face altceva decât să-şi vizeze partenerul conjugal (instigarea).

Cloe Madanes, J. Dukes şi Henry Harbin au realizat o cercetare pornind de la ipoteza că

heroinomanii formează cu părinţii lor alianţe ce trec dincolo de graniţele transgeneraţionale
determinând inversiuni ierarhice in familie. Astfel, un parinte fomează alianţă cu toxicomanul,
protejându-l si renunţând la poziţia sa de părinte iar toxicomanul devine intermediar între cei doi
părinţi, ierarhia familială fiind inversată. Cercetarea a fost realizată pe 3 loturi: un lot cu 18
heroinomani din clase sociale defavorizate, un lot de 9 familii cu schizofreni şi un alt lot format
din 9 familii cu grad de adaptare şi integrare socială (grup de control) cărora li s-au administrat:
Testul Rorschach, Testul proverbelor şi testul Ierarhiei Familiale (modalitatea în care fiecare
Universitatea din Bucuresti
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

membru percepe ierarhia familială). Cercetarea a evidenţiat faptul că, în cazul familiilor cu
schizofreni şi toxicomani sunt mai frecvente inversiunile ierarhice şi ataşamentele
intergeneraţionale (care din păcate menţin consumul de droguri) dar nu exista diferenţe
semnificative în ceea ce priveşte predispoziţia pentru inversiunile ierarhice, intre cele 3 loturi.

Caracteristici ale familiei toxicomanului

-nu există roluri clare în sistemul familial

-în familiile în care consumatorul de drog este adolescent, există o relaţie de dependenţă între
acesta şi părintele de sex opus.

-consumul de droguri are rolul de a menţine familia unită

-conflictele profunde din familie sunt evitate cu ajutorul consumului de droguri

-atunci când există 2 parteneri care consumă drog, părinţii unuia îl acuză pe celălalt deşi relaţia
lor a debutat înainte de consumul de droguri

-Stanton a observat că în familiile cu un fiu consumator de drog, tatăl este de obicei slab şi
ineficient, relaţia tată-fiu fiind de cele mai multe ori absentă.

-Toxicomanul are rolul paradoxal de a ajuta familia să-şi menţină stabilitatea.

-tip de comunicare disfunctional

Bibliografie selectiva:

 Mitrofan, Iolanda, coord., Terapia toxicodependentei -posibilitati si limite, Ed. Alma

Mater, 2011, Bucuresti.
 Mitrofan, Iolanda, Psihoterapie- Repere teoretice, metodologice si aplicative, Ed. SPER,
2008, Bucuresti.
 Mihai, Luminita, 14 pasi in lumea drogurilor, 2005, Bucuresti
Universitatea din Bucuresti
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei