6.

Configurarea reţelelor FastEthernet

6.1. Baze teoretice
6.1.1. Formularea generală a problemei
Se examinează reţelele locale de tip FastEthernet – reţele din
generaţia a doua de reţele locale conforme cu standardul IEEE
802.3u. Ultimul completează standardul IEEE 802.3 pentru reţele
Ethernet cu facilităţi pentru operarea la viteza de 100 Mbps.
Tehnologia FastEthernet este compatibilă cu cea Ethernet. Aceasta
permite folosirea reţelelor FastEthernet şi ca reţele magistrale de
interconectare a reţelelor de tip Ethernet.
În reţele FastEthernet ca medii de transfer date se pot folosi:
 2 perechi de fire torsadate UTP de categoria 5 sau STP Type 1
(specificaţia 100Base-TX);
 2 perechi de fire torsadate UTP de categoria 3, 4 sau 5
(specificaţia 100Base-T2);
 4 perechi de fire torsadate UTP de categoria 3, 4 sau 5
(specificaţia 100Base-T4);
 2 fibre optice multimod 62,5/125 mkm (specificaţia 100Base-FX).
Pentru ca o reţea locală de tip FastEthernet să funcţioneze corect,
se cere respectarea anumitor cerinţe stabilite de standardul IEEE
802.3u. Cerinţele depind de regimul de operare a reţelei. Reţelele
FastEthernet, ca şi reţelele Ethernet, pot opera atât în regim
semiduplex, cât şi în regim duplex (vezi p. 5.1.1). Limitările impuse
de operarea reţelelor FastEthernet în regimul duplex sunt descrise în
p. 6.1.4. În celelalte secţiuni se cercetează cazul operării reţelelor
FastEthernet în regim semiduplex.
Pentru mediul de transfer date, cerinţele în cauză sunt:
 lungimea maximă admisă a unui segment de mediu (depinde de
tipul mediului);
 lungimea segmentului de interconectare a două repetoare nu
trebuie să depăşească 5 m;
 diametrul maxim admis al reţelei;
 numărul maxim admis de repetoare.

1
 ETD poate fi orice sursă de cadre în reţea, deci orice componentă
de reţea ce operează cel puţin până la nivelul legătură de date,
inclusiv: punte (comutator), ruter, poartă, staţie. Repetoarele
operează la nivelul fizic al modelului OSI ISO şi nu sunt ETD.
În reţelele FastEthernet se pot folosi două tipuri de repetoare: de
clasa I şi de clasa II. Un repetor de clasa I poate conţine porturi pentru
toate cele patru tipuri de mediu: 100Base-TX, 100Base-T4, 100Base-
T2 şi 100Base-FX, dar într-un domeniu de coliziuni nu poate fi mai mult
de un singur repetor. Din contra, un repetor de clasa II poate conţine,
de obicei, porturi doar de tip 100Base-T4 sau doar de tipul 100Base-
T2 sau doar de tipurile 100Base-TX şi 100Base-FX, însă într-un
domeniu de coliziuni pot fi deja până la două repetoare
interconectate printr-un cablu de cel mult 5 m lungime. Deci, la
utilizarea segmentelor de mediu de lungime maximă, într-un domeniu
de coliziuni pot fi doar repetoare de o singură clasă: până la un
repetor de clasa I şi până la două repetoare de clasa II. De menţionat,
totuşi, că din contul reducerii lungimii segmentelor de mediu se
poate mări numărul de repetoare într-un domeniu de coliziuni.
Numărul mic de repetoare admis într-un domeniu de coliziuni nu
constituie o problemă gravă, deoarece pentru construirea unor reţele
FastEthernet de arie mai largă se pot folosi comutatoare sau/şi rutere.
Mai mult ca atât, diferenţa de preţ dintre comutatoare şi
concentratoare treptat scade, iar comutatoarele, izolând traficul de
date între domeniile de coliziuni interconectate, sporesc
performanţele de transfer date în reţea.
Unele caracteristici şi restricţii ale standardelor de configurare
fizică a reţelelor FastEthernet sunt prezentate în tabelele 6.1 şi 6.2.
Tabelul 6.1. Caracteristica segmentelor de mediu la FastEthernet
Mediul fizic
Caracteristica 100Base-T4
100Base-TX 100Base-FX
100Base-T2
Viteza de transmisie 100 Mbps 100 Mbps 100 Mbps
Fibră optică
UTP cat.5; UTP cat.3, 4
Mediul de transmisie multimod
STP Type 1 sau 5
62,5/125 mkm
Lungimea maximă a unui 412 (semiduplex)
100 100
segment de mediu, m 2000 (duplex)

2
 Un exemplu de configuraţii pentru domeniile de coliziuni
FastEthernet la folosirea concentratoarelor de clasa I (concentratorul
3) şi II (concentratoarele 1, 2 şi 4) sunt prezentate în figura 6.1.
Tabelul 6.2. Diametrul maxim al unui domeniu de coliziuni, m
Mediul fizic
omogen eterogen
Modelul de reţea
TX, T4 sau T2 sau T4
FX TX şi FX
T2 şi FX
ETD-ETD (fără repetor) 100 412 - -
Un repetor de clasa I 200 272 231 260,8
Un repetor de clasa II 200 320 304 308,8
Două repetoare de clasa II 205 228 236,3 216,2
Evident, corectitudinea configuraţiei reţelelor FastEthernet poate
fi determinată şi în baza calculării valorii dublate de propagare a
semnalului între cele mai îndepărtate două staţii (PDV). În acest caz
se poate de nu verificat respectarea cerinţei privind folosirea a cel
mult un repetor de clasa I sau a două repetoare de clasa II într-un
domeniu de coliziuni. De menţionat că verificarea parametrului PVV
nu este necesară, deoarece condiţia respectivă se satisface implicit la
satisfacerea cerinţei privind valoarea PDV.

3
 În lucrare se propune verificarea practică a satisfacerii cerinţelor
standardelor privind configuraţia fizică a reţelelor FastEthernet (ca în
lucrarea din p. 5 pentru reţele Ethernet). Mai întâi în p. 6.1.2 este
dată metodica calculării PDV pentru reţele FastEthernet. Apoi în
p. 6.1.3 este descrisă şi modalitatea de configurare a reţelelor din
fragmente interconectate de reţele FastEthernet şi Ethernet.

6.1.2. Calcularea PDV pentru reţele FastEthernet

Reţinerea semnalului la transmisia pachetelor între staţiile unei
reţele FastEthernet are loc în cadrul echipamentelor (repetoare,
adaptoarele de reţea ale staţiilor şi porturile de comunicaţie ale
comutatoarelor) şi în cadrul mediului de transfer (vezi p. 5.1.2). Dar,
spre deosebire de standardele pentru reţelele Ethernet, datele
Comitetului IEEE 802.3 referitoare la reţinerea dublată a semnalului
de către elementele reţelelor FastEthernet sunt indicate fără
diferenţierea segmentelor în cele de stânga, de dreapta sau
intermediare. Mai mult ca atât, reţinerile indicate pentru adaptoarele
de reţea includ şi anteturile cadrelor şi de aceea în calcule valoarea
maximă admisă a PDV este de 512 bt.
Reţinerea dublată a semnalului cauzată de mediu, adaptoarele de
reţea din cadrul ETD şi repetoare, stabilită de standardele pentru
reţelele FastEthernet, sunt prezentate în tabelele 6.3, 6.4 şi 6.5,
respectiv.
Tabelul 6.3. Durata dublată de propagare a semnalului prin mediu
Tipul Reţinerea de către mediu
segmentului la 1 m, bt
UTP cat 3, 4 1,14
UTP cat 5; STP Type 1 1,112
100Base-FX 1,0
În scopul determinării valorii PDV pentru perechea dată de staţii
ale reţelei, se calculează durata de propagare a semnalului prin
fiecare segment de mediu şi, de asemenea, reţinerea semnalului
cauzată de echipamentele terminale şi cele intermediare între aceste
staţii. Apoi valorile obţinute se adună.

4
 Tabelul 6.4. Reţinerea dublată a semnalului de către adaptoarele de reţea
Tipul adaptoarelor Reţinerea dublată, bt
Două adaptoare TX/FX 100
Două adaptoare T4 138
Două adaptoare T2 96
Un adaptor TX/FX şi un adaptor T2 sau T4 127

Tabelul 6.5. Reţinerea dublată a semnalului de către repetoare

Tipul repetorului Reţinerea dublată, bt
port TX/FX port T4 port T2
Repetor de clasa I 140 140 140
Repetor de clasa II 92 67 90

Valoarea PDV pentru domeniul de coliziuni dat al reţelei Ethernet

este egal cu valoarea PDV pentru cele mai îndepărtate două staţii.
Uneori nu este evident clar care sunt aceste două staţii; atunci se
compară valoarea PDV pentru mulţimea respectivă de perechi de
staţii şi ca valoare a PDV se ia cea mai mare dintre valorile obţinute.
Exemplu. De calculat valoarea PDV pentru cele patru domenii de
coliziuni ale reţelei din figura 6.1, determinate de:
1) concentratoarele 1 şi 2 de clasa II;
2) concentratorul 3 de clasa I;
3) concentratorul 4 de clasa II;
4) segmentul de tip 100Base-FX cu lungimea de 412 m ce
conectează o staţie direct la comutator.
În cazul domeniului 1, sunt cercetate doar trei variante (1.1, 1.2 şi
1.3), vezi tabelul 6.6, celelalte variante având evident valoarea PDV
mai mică. Din aceleaşi considerente sunt cercetate şi variantele 2.1 şi
2.2 pentru domeniul de coliziuni 2 şi variantele 3.1, 3.2 - pentru
domeniul de coliziuni 3. Se consideră că mediile de specificaţiile
100Base-T4 şi 100Base-T2 sunt din cablu UTP cat. 3. Datele
calculelor sunt prezentate în tabelul 6.6.
Din datele tabelului 6.6, se poate observa că pentru toate cele
patru domenii de coliziuni cercetate valoarea PDV nu depăşeşte
valoarea maximă admisă de 512 bt. Deci configuraţia fizică a reţelei

5
în cauză corespunde cerinţelor. Totodată, pentru domeniul 1 există o
rezervă de doar 512 – 511,96 = 0,04 bt, ceea ce este mult mai puţin
decât rezerva de fiabilitate de 4 bt recomandată de Comitetul IEEE
802.3. Pentru domeniul 2 această rezerva constituie 0,8 bt (valoarea
maximă a PDV este de 511,2 bt), iar pentru domeniile 3 şi 4 asemenea
rezervă lipseşte (este de 0 bt).

Tabelul 6.6. Calcularea PDV pentru reţeaua din figura 6.1

Caracteristica segmentelor Durata reţinerii, bt
Domeniu

lungi reţinere de către de către

reţinere, de către
tipul mea, la 1 m, adaptoa- repe- sumară
bt mediu
m bt rele ETD toare
l

1 Domenul de coliziuni determinat de concentratoarele 1 şi 2 de clasa II

100Base-TX 100 1,112 111,2
92·2=
1.1 100Base-TX 5 1,112 5,56 227,96 100 511,96
184
100Base-TX 100 1,112 111,2
100Base-TX 100 1,112 111,2
92·2=
1.2 100Base-TX 5 1,112 5,56 226,76 100 510,76
184
100Base-FX 110 1,0 110
100Base-FX 112 1,0 112
92·2=
1.3 100Base-TX 5 1,112 5,56 227,56 100 511,56
184
100Base-FX 110 1,0 110
2 Domenul de coliziuni determinat de concentratorul 3 de clasa I
100Base-TX 100 1,112 111,2
2.1 225,2 127 140 492,2
100Base-T4 100 1,14 114
100Base-T4 100 1,14 114
2.2 244 127 140 511,2
100Base-FX 130 1,0 130
3 Domenul de coliziuni determinat de concentratorul 4 de clasa II
100Base-TX 100 1,112 111,2
3.1 311,2 100 92 511,2
100Base-FX 208 1,0 208
100Base-FX 208 1,0 208
3.2 320 100 92 512
100Base-FX 112 1,0 112
Domenul de coliziuni determinat de segmentul 100Base-FX de 412 m
4
100Base-FX 412 1,0 412 412 100 0 512

6
 6.1.3. Configurarea reţelelor FastEthernet/Ethernet
Reţelele FastEthernet sunt compatibile cu cele Ethernet. Aceasta
se datorează faptului că echipamentele 100Base-T susţin operarea cu
echipamente 10Base-T. Compatibilitatea în cauză facilitează trecerea
de la tehnologia Ethernet la cea FastEthernet şi, de asemenea,
permite folosirea reţelelor FastEthernet ca reţele magistrale de
interconectare a reţelelor de tip Ethernet. Un exemplu de reţea
hibridă FastEthernet/Ethernet este prezentat în figura 6.2.

7
 Interconectarea unei reţele FastEthernet cu reţele Ethernet se
efectuează prin intermediul punţilor (comutatoarelor) FastEthernet,
porturile cărora pot opera, la necesitate, atât la viteza de 100 Mbps,
cât şi la viteza de 10 Mbps. Astfel, reţeaua hibridă FastEthernet/
Ethernet este divizată de către comutatoare în domenii de coliziuni
FastEthernet şi Ethernet aparte. Pentru a transmite date între un port
al comutatorului FastEthernet şi o staţie a reţelei Ethernet respective,
mai întâi între acestea se negociază regimul de lucru. Rezultatul este
alegerea vitezei de operare de 10 Mbps.
Există şi adaptoare de reţea în cadrul staţiilor ce pot opera la
viteza de 100 Mbps sau la cea de 10 Mbps. Staţiile respective pot
opera atât în reţelele Ethernet, cât şi în cele FastEthernet, în funcţie
de necesitate.
Configurarea fizică corectă a reţelelor hibride FastEthernet/
Ethernet constă în respectarea standardelor pentru fiecare tip de reţea
în parte, în ce priveşte atât segmentele de mediu, cât şi valoarea PDV
ş. a. caracteristici definite de standardele respective (vezi p. 5.1 şi pp.
6.1.1, 6.1.2). Aşadar, pentru verificarea corectitudinii configurării
fizice a unei reţele hibride FastEthernet/Ethernet, mai întâi se
determină fragmentele de reţea-domeniile de coliziuni de tip
FastEthernet şi cele de tip Ethernet; apoi pentru fiecare din aceste
fragmente-domenii de coliziuni aparte se verifică respectarea
cerinţelor standardelor corespunzătoare.

6.1.4. Limitările pentru regimul de operare

duplex
La operarea în regim duplex, mediul nu este partajat – fiecare
unitate de acces la mediu foloseşte pentru transferuri de date un canal
aparte şi de aceea nu există domenii de coliziuni. Astfel diametrul
reţelei nu este limitat de durata dublată de propagare a semnalului
între cele mai îndepărtate două staţii ale reţelei. Acesta este limitat
doar de lungimile maxime ale segmentelor de mediu folosite,
reieşind din caracteristicile de transmisie a semnalelor, prezentate în
tabelul 6.7.

8
 Tabelul 6.7. Lungimea maximă a segmentelor de mediu la operarea
reţelelor FastEthernet în regim duplex
Tipul mediului Lungimea maximă a segmentului, m
1
100Base-TX, 100Base-T2 100
100Base-FX 2000
1
Mediul 10Base-T4 în regim duplex nu se foloseşte.

6.2. Scopul lucrării

Scopul lucrării constă în studierea practică a aspectelor ce ţin de
configurarea fizică a reţelelor locale de tip FastEthernet, determinate
de cerinţele standardelor respective.

6.3. Conţinutul lucrării

Fie o reţea FastEthernet din 4 concentratoare (h1, h2, h5, h6), 2
comutatoare (w3, w4) şi 12 staţii, unele din caracteristicile căreia sunt
prezentate în tabelele 6.8 şi 6.9. Concentratoarele h1 şi h2 sunt de
clasa II, iar cele h5 şi h6 – de clasa I. Caracteristicile sunt indicate
pentru 18 variante de reţea. Reţeaua operează în regim semiduplex.
Notări folosite:
dji – distanţa dintre staţia Si şi concentratorul hj sau comutatorul wj;
lji – distanţa dintre concentratorul hi (comutatorul wi) şi concentra-
torul hj (comutatorul wj);
cji – tipul mediului între staţia Si şi concentratorul hj sau
comutatorul wj;
mji – tipul mediului între concentratorul hi (comutatorul wi) şi con-
centratorul hj (comutatorul wj);
100Base-TX – TX;
100Base-T4 pe cablu UTP cat. 3 – T4;
100Base-T2 pe cablu UTP cat. 3 – T2;
100Base-FX – FX.
Se cere verificarea respectării în cadrul reţelei date a condiţiilor
de bază, pentru ca o reţea FastEthernet să funcţioneze corect,
descrise în pp. 6.1.1, 6.1.2, inclusiv a cerinţei ca durata dublată a
propagării semnalului între cele mai îndepărtate două staţii ale reţelei
(PDV) să nu depăşească 512 bt. Calcularea valorii mărimii PDV se
va efectua conform metodicii descrise în p. 6.1.2.

9
 Tabelul 6.8. Lungimea dji şi tipul cji a mediului între staţia Si şi concentratorul hj sau
comutatorul wj
Vari j 1 2 3 4 5 6
anta i 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
cji T4 T4 T4 T4 FX FX T4 T2 TX FX FX T2
1
dji 90 90 90 80 300 400 100 70 80 170 130 100
cji T2 T2 T2 T2 TX TX FX FX T4 FX T2 T4
2
dji 90 90 80 90 70 80 200 300 60 160 90 100
cji TX TX v TX TX TX T4 T4 FX T4 FX FX
3
dji 5 5 50 60 90 100 70 80 140 90 150 110
cji T4 T4 T4 T4 FX FX T4 T4 TX TX FX T4
4
dji 90 100 70 40 410 120 70 90 100 90 110 70
cji TX TX FX FX TX TX FX FX TX TX T4 T4
5
dji 80 70 120 110 100 70 130 120 80 90 70 80
cji TX TX FX TX FX TX T4 T4 T4 T4 TX TX
6
dji 90 80 110 80 120 90 80 90 90 80 90 100
cji T4 T4 T4 T4 T4 T4 FX TX FX FX FX T4
7
dji 90 80 100 100 80 90 320 90 140 130 200 90
cji T2 T2 T2 T2 T4 T4 FX FX TX TX TX TX
8
dji 100 70 80 90 80 100 200 330 70 80 90 70
cji FX TX TX TX TX TX T4 T4 T4 T4 FX FX
9
dji 120 90 80 100 100 90 80 60 70 50 110 180
cji FX FX TX TX T4 FX TX T4 T4 FX FX T2
10
dji 120 130 70 80 90 410 80 90 70 110 130 70
cji FX FX FX FX FX T4 T4 T4 T4 T4 FX FX
11
dji 113 110 105 110 230 80 90 100 70 60 120 130
cji FX FX TX TX T4 T4 TX FX TX TX T4 FX
12
dji 120 125 80 90 70 80 90 300 90 80 70 130
cji T4 T4 T4 T4 FX FX TX FX TX TX T4 T4
13
dji 80 90 100 70 220 310 80 320 90 80 90 100
cji T2 T2 T2 T2 TX TX TX FX TX TX T4 FX
14
dji 80 90 100 70 90 80 40 210 40 60 30 140
cji T4 T4 T4 T4 TX T4 TX T2 FX FX T4 TX
15
dji 90 90 100 50 30 40 60 80 120 170 50 70
cji TX TX FX FX T2 T4 T4 TX TX T2 TX FX
16
dji 70 60 120 130 50 50 40 50 70 90 70 180
cji TX FX TX TX T4 FX T2 TX T4 FX T4 TX
17
dji 100 130 90 80 60 310 40 60 100 120 50 70
cji TX TX TX TX T4 TX T2 FX FX TX FX TX
18
dji 90 90 100 100 60 40 60 410 140 50 190 20

10
 Tabelul 6.9. Lungimea lji şi tipul mji a mediului între concentratorul hi
(comutatorul wi) şi concentratorul hj (comutatorul wj)
Vari
m1,2 l1,2 m2,3 l2,3 m3,4 l3,4 m4,5 l4,5 m4,6 l4,6
anta
1 T4 3 T4 70 FX 400 TX 90 FX 70
2 T2 4 T2 100 FX 300 TX 100 FX 130
3 TX 5 TX 100 FX 200 TX 90 T4 80
4 T4 5 T4 60 FX 220 T4 100 FX 160
5 TX 3 FX 120 FX 160 T4 70 FX 120
6 TX 4 FX 120 FX 150 TX 90 T4 70
7 T4 5 T4 90 T4 70 TX 70 T4 80
8 T2 5 T2 100 T4 90 FX 110 T4 90
9 TX 3 FX 105 TX 50 TX 100 T2 40
10 TX 4 TX 80 TX 80 TX 80 FX 140
11 FX 5 FX 110 TX 70 TX 70 T4 100
12 TX 5 TX 90 TX 90 T4 60 TX 90
13 T4 3 T4 60 FX 250 T4 90 TX 80
14 T2 4 T2 70 FX 140 T2 100 T4 70
15 T4 5 T4 100 FX 180 TX 20 T4 30
16 TX 5 FX 140 TX 100 FX 130 TX 90
17 TX 3 TX 80 FX 400 FX 130 T4 80
18 TX 4 TX 90 TX 80 FX 120 T4 40

6.4. Ordinea îndeplinirii lucrării

Lucrarea se îndeplineşte în ordinea etapelor ce urmează:
1. Studierea cerinţelor de configurare fizică a reţelelor Ethernet şi a
metodicii de calculare a valorii mărimii PDV pentru o reţea
FastEthernet de configuraţie dată (p. 6.1).
2. Concretizarea problemei pentru varianta de reţea indicată de profesor
din cele 18 variante determinate de datele din tabelele 6.8 şi 6.9.
3. Reconstituirea şi reprezentarea grafică a structurii reţelei pentru
varianta de date iniţiale indicată de profesor (vezi etapa 2).
4. Calcularea valorii PDV pentru domeniile de coliziuni critice ale
variantei de reţea FastEthernet stabilite la etapa 2.

11
5. Verificarea respectării în cadrul reţelei, definite la etapa 2, a
condiţiilor de bază pentru ca o reţea FastEthernet să funcţioneze
corect, descrise în pp. 6.1.1, 6.1.2.
6. Folosind aplicaţia informatică RILAB, opţiunea rilab6, se verifică
corectitudinea rezultatelor obţinute la etapele 3-5.
7. Pentru cazurile de nerespectare a condiţiilor de bază în cauză
(vezi etapele 5 şi 6) se propun soluţii.
8. Perfectarea lucrării în formă de referat ce va conţine: foaia de
titlu; descrierea sarcinii pentru varianta dată de reţea, inclusiv
structura topologică a reţelei; calculele efectuate şi rezultatele
obţinute; concluziile de rigoare.

6.5. Prezentarea şi susţinerea lucrării

Lucrarea se prezintă profesorului şi se susţine la calculator în mod
practic.

Referinţe
1. IEEE Std 802.3-2002.
2. Spurgeon C.E. Ethernet The Definitive Guide.
O’Reilly&Associates, Inc., 2000.
3. Bolun I. Iniţiere în reţele, Internet. Chişinău: Editura ASEM,
1997. – 391 p.

12
7. Configurarea reţelelor Gigabit Ethernet
7.1. Baze teoretice
7.1.1. Formularea generală a problemei
Se examinează reţelele locale de tip Gigabit Ethernet – reţele din
generaţia a treia de reţele locale conforme cu standardul IEEE 802.3z.
Acesta completează standardele IEEE 802.3 şi IEEE 802.3u pentru
reţelele Ethernet (10 Mbps) şi, respectiv, FastEthernet (100 Mbps) cu
facilităţi pentru operarea la viteza de 1000 Mbps. Tehnologia Gigabit
Ethernet este compatibilă cu cele Ethernet şi FastEthernet. Aceasta
permite folosirea reţelelor Gigabit Ethernet şi ca reţele magistrale de
interconectare a reţelelor de tip FastEthernet şi Ethernet.
În reţele Gigabit Ethernet ca medii de transfer date se pot folosi:
 2 fibre optice multimod (62,5/125 mkm) pentru unde scurte
(specificaţia 1000Base-SX). De menţionat că, de obicei, pot fi
folosite şi fibre optice de 50/125 mkm, dar acestea nu sunt
prevăzute în standardele pentru Gigabit Ethernet;
 2 fibre optice monomod sau multimod (62,5/125 mkm) pentru
unde lungi (specificaţia 1000Base-LX);
 2 perechi de cablu coaxial ecranat Jumper de 150 Om (2x75
Om) (specificaţia 1000Base-CX);
 4 perechi de fire torsadate UTP de categoria 5 (specificaţia
1000Base-T).
Pentru ca o reţea locală de tip Gigabit Ethernet să funcţioneze
corect, se cere respectarea anumitor cerinţe stabilite de standardul
IEEE 802.3z. Cerinţele depind de regimul de operare a reţelei.
Reţelele Gigabit Ethernet, ca şi reţelele FastEthernet şi Ethernet, pot
opera atât în regim semiduplex, cât şi în regim duplex (vezi p. 5.1.1).
Limitările impuse de operarea reţelelor Gigabit Ethernet în regimul
duplex sunt descrise în p. 7.1.4. În celelalte secţiuni se cercetează
cazul operării reţelelor Gigabit Ethernet în regim semiduplex.
Pentru mediul de transfer date, cerinţele în cauză sunt:
 folosirea în fiecare domeniu de coliziuni a cel mult un repetor.
Acelaşi repetor poate interconecta medii de tip 1000Base-SX,
1000Base-LX, 1000Base-CX şi 1000Base-T;

13
  lungimea maximă admisă a segmentelor de mediu;
 diametrul maxim admis al unui domeniu de coliziuni.
Unele caracteristici şi restricţii ale standardelor de configurare
fizică a reţelelor FastEthernet sunt prezentate în tabelele 7.1 şi 7.2.
Tabelul 7.1. Caracteristica segmentelor de mediu la Gigabit Ethernet
Conectări la un Lungimea maximă a
Tipul segmentului de mediu
segment unui segment, m
1000Base-T 2 100
1000Base-CX 2 25
1000Base-SX, 1000Base-LX 2 316
Tabelul 7.2. Diametrul maxim al unui domeniu de coliziuni, m
Tipul segmentelor de mediu
Modelul de reţea T1 şi CX1 şi
T1 CX1 SX/LX 1
SX/LX SX/LX1
1

ETD-ETD (fără repetor) 100 25 316 - -

Un repetor 200 50 220 210 220
Diametrul mic (de până la 220 m, în funcţie de mediul utilizat, –
vezi tabelul 7.2) al unui domeniu de coliziuni pentru reţelele Gigabit
Ethernet nu constituie o problemă gravă, deoarece mai multe
asemenea fragmente de reţea pot fi interconectate prin intermediul
punţilor (comutatoarelor) sau/şi ruterelor, extinzând astfel aria de
cuprindere sumară a reţelei.
ETD poate fi orice sursă de cadre în reţea, deci orice componentă
de reţea ce operează cel puţin până la nivelul legătură de date,
inclusiv: punte (comutator), ruter, poartă, staţie. Repetoarele
operează la nivelul fizic al modelului OSI ISO şi nu sunt ETD. Un
exemplu de reţea Gigabit Ethernet este prezentat în figura 7.1.
Evident, corectitudinea configuraţiei reţelelor Gigabit Ethernet
poate fi determinată şi în baza calculării valorii dublate de propagare
a semnalului între cele mai îndepărtate două staţii (PDV), limita admisă
a acesteia constituind 4096 bt. În acest caz se poate de nu verificat

1
Prin T este notată prescurtat specificaţia 1000Base-T, prin CX - specificaţia 1000Base-CX,
prin SX - specificaţia 1000Base-SX şi prin LX - specificaţia 1000Base-LX.

14
respectarea cerinţei privind folosirea a cel mult un repetor sau cea
privind diametrul maxim al unui domeniu de coliziuni al reţelei.

În lucrare se propune verificarea practică a satisfacerii cerinţelor

standardelor privind configuraţia fizică a reţelelor Gigabit Ethernet
(ca în lucrările din pp. 5 şi 6 pentru reţelele Ethernet şi FastEthernet).
Mai întâi în p. 7.1.2 este dată metodica calculării PDV pentru reţele
Gigabit Ethernet. Apoi în p. 7.1.3 este descrisă şi modalitatea de
configurare a reţelelor din fragmente interconectate de tip Gigabit
Ethernet, FastEthernet şi Ethernet.

7.1.2. Calcularea PDV pentru reţele Gigabit Ethernet

Reţinerea semnalului la transmisia pachetelor între staţiile unei
reţele Gigabit Ethernet are loc în cadrul echipamentelor (repetoare,
adaptoarele de reţea ale staţiilor şi porturile de comunicaţie ale
comutatoarelor) şi în cadrul mediului de transfer (vezi p. 5.1.2). Dar,
spre deosebire de standardele pentru reţelele Ethernet, datele
Comitetului IEEE 802.3 referitoare la reţinerea dublată a semnalului
de către elementele reţelelor Gigabit Ethernet sunt indicate fără
diferenţierea segmentelor în cele de stânga, de dreapta sau

15
intermediare. Valoarea maximă admisă a PDV este de 4096 bt. Este
binevenită şi o rezervă de siguranţă de 0-40 bt. Rezerva recomandată
de către IEEE este de 32 bt.
Datele privind reţinerea dublată a semnalului cauzată de mediu,
adaptoarele de reţea din cadrul ETD şi repetoare, stabilită de
standardul IEEE 802.3z pentru reţelele Gigabit Ethernet, sunt
prezentate în tabelele 7.3 şi 7.4, respectiv.
Tabelul 7.3. Durata dublată de propagare a semnalului prin mediu
Tipul Reţinerea de către
segmentului mediu1 la 1 m, bt
UTP cat 5 11,12
1000Base-CX 10,10
1000Base-LX, 1000Base-SX 10,10

Tabelul 7.4. Reţinerea dublată a semnalului de către adaptoarele de reţea

şi repetor
Tipul adaptoarelor Reţinerea dublată1, bt
Adaptoarele a două ETD 864
Un repetor 976

În scopul determinării valorii PDV pentru perechea dată de staţii

ale reţelei, se calculează durata de propagare a semnalului prin
fiecare segment de mediu şi, de asemenea, reţinerea semnalului
cauzată de echipamentele terminale şi cele intermediare între aceste
staţii. Apoi valorile obţinute se adună.
Valoarea PDV pentru domeniul de coliziuni dat al reţelei Gigabit
Ethernet este egal cu valoarea PDV pentru cele mai îndepărtate două
staţii. Uneori nu este evident clar care sunt aceste două staţii; atunci
se compară valoarea PDV pentru mulţimea respectivă de perechi de
staţii şi ca valoare a PDV se ia cea mai mare dintre valorile obţinute.
Exemplu. De calculat valoarea PDV pentru domeniul de coliziuni
determinat de repetorul 1 al reţelei Gigabit Ethernet din figura 7.1.
Calculele efectuate sunt prezentate în tabelul 7.5.

1
În tabel sunt indicate valorile maxim posibile pentru reţinerea dublată a semnalului.
Se poate întâmpla ca cele pentru medii sau echipamente reale să fie mai mici.
Atunci în calcule se iau valorile indicate de producători.

16
 În total în domeniul de coliziuni determinat de concentratorul 1
sunt 5 segmente ce formează (5*4)/2 = 10 alternative de perechi de
ETD. Din cele 10 valori pentru PDV, cea mai mare constituie 4062
bt, ceea ce nu depăşeşte limita admisibilă de 4096 bt. Mai mult ca
atât, rezerva constituie 4096 – 4062 = 34 bt şi depăşeşte valoarea de
32 bt recomandată de către standard. Astfel din punctul de vedere al
valorii PDV, domeniul de coliziuni determinat de concentratorul 1 al
reţelei din figura 7.1 corespunde cerinţelor.

Tabelul 7.5. Calcularea PDV pentru domeniul de coliziuni determinat

de repetorul 1 al reţelei din figura 7.1
Caracteristica segmentelor Durata reţinerii, bt
Domeniul

lungi reţinere de către

reţi- de către de către
tipul mea, la 1 m, adap- sumară
nere mediu repetor
m bt toare
1000Base-T 50 11,12 556
1 758 864 976 2598
1000Base-CX 20 10,10 202
1000Base-T 50 11,12 556
2 2172 864 976 4012
1000Base-LX 160 10,10 1616
1000Base-T 50 11,12 556
3 1162 864 976 3002
1000Base-SX 60 10,10 606
1000Base-T 50 11,12 556
4 692 864 976 2532
1000Base-LX 60 10,10 136
1000Base-CX 20 10,10 202
5 1818 864 976 3658
1000Base-LX 160 10,10 1616
1000Base-CX 20 10,10 202
6 808 864 976 2648
1000Base-SX 60 10,10 606
1000Base-CX 20 10,10 202
7 808 864 976 2648
1000Base-LX 60 10,10 606
1000Base-LX 160 10,10 1616
8 2222 864 976 4062
1000Base-SX 60 10,10 606
1000Base-LX 160 10,10 1616
9 2222 864 976 4062
1000Base-LX 60 10,10 606
1000Base-SX 60 10,10 606
10 1212 864 976 3052
1000Base-LX 60 10,10 606

17
 7.1.3. Configurarea reţelelor Gigabit Ethernet/
FastEthernet/Ethernet
Reţelele Gigabit Ethernet pot fi conectate cu reţelele FastEthernet
şi Ethernet prin intermediul punţilor (comutatoarelor) ca în figura
7.2. Compatibilitatea în cauză facilitează trecerea de la tehnologiile
Ethernet şi FastEthernet la cea Gigabit Ethernet, permite folosirea
reţelelor Gigabit Ethernet ca reţele magistrale de interconectare a
reţelelor Ethernet şi FastEthernet etc.

18
 Interconectarea unei reţele Gigabit Ethernet cu reţele FastEthernet
şi Ethernet prin intermediul comutatoarelor Gigabit Ethernet este
posibilă, datorită faptului că porturile ultimelor pot opera, la
necesitate, atât la viteza de 1000 Mbps, cât şi la viteza de 100 Mbps
sau 10 Mbps. Astfel, reţeaua hibridă Gigabit Ethernet/FastEthernet/
Ethernet este divizată de către comutatoare în domenii de coliziuni
Gigabit Ethernet, FastEthernet şi Ethernet aparte. Pentru a transmite
date între un port al comutatorului Gigabit Ethernet şi o staţie a
reţelei FastEthernet sau Ethernet respective, mai întâi între acestea se
negociază regimul de lucru. Rezultatul este alegerea vitezei de
operare corespunzătoare de 100 Mbps sau 10 Mbps.
Există şi adaptoare de reţea în cadrul staţiilor ce pot opera la
viteza de 1000 Mbps, 100 Mbps sau 10 Mbps. Staţiile respective pot
funcţiona atât în reţelele Gigabit Ethernet, cât şi în cele FastEthernet
sau/şi Ethernet, în funcţie de necesitate.
Configurarea fizică corectă a reţelelor hibride GigabitEthernet/
FastEthernet/Ethernet constă în respectarea standardelor pentru
fiecare tip de reţea în parte, în ce priveşte atât segmentele de mediu,
cât şi valoarea PDV ş. a. caracteristici definite de standardele
respective (vezi pp. 5.1, 6.1.1, 6.1.2, 7.1.1 şi 7.1.2). Aşadar, pentru
verificarea corectitudinii configurării fizice a unei reţele hibride
GigabitEthernet/FastEthernet/Ethernet, mai întâi se determină
fragmentele de reţea-domeniile de coliziuni de tip Gigabit Ethernet,
de tip FastEthernet şi cele de tip Ethernet; apoi pentru fiecare din
aceste fragmente-domenii de coliziuni aparte se verifică respectarea
cerinţelor standardelor corespunzătoare.

7.1.4. Limitările pentru regimul duplex de operare

La operarea în regim duplex, mediul nu este partajat – fiecare
unitate de acces la mediu foloseşte pentru transferuri de date un canal
aparte şi de aceea nu există domenii de coliziuni. Astfel diametrul
reţelei nu este limitat de durata dublată de propagare a semnalului
între cele mai îndepărtate două staţii ale reţelei. Acesta este limitat
doar de lungimile maxime ale segmentelor de mediu folosite,
reieşind din caracteristicile de transmisie a semnalelor.

19
 7.2. Scopul lucrării
Scopul lucrării constă în studierea practică a aspectelor ce ţin de
configurarea fizică a reţelelor locale de tip Gigabit Ethernet,
determinate de cerinţele standardelor respective.

7.3. Conţinutul lucrării

Fie o reţea FastEthernet din 4 concentratoare (h1, h2, h5, h6), 2
comutatoare (w3, w4) şi 12 staţii, unele din caracteristicile căreia sunt
prezentate în tabelele 7.6 şi 7.7. Caracteristicile sunt indicate pentru
18 variante de reţea. Reţeaua operează în regim semiduplex. Notări
folosite:
dji – lungimea mediului dintre staţia Si şi concentratorul (repetorul) hj
sau comutatorul (puntea) wj;
lji – lungimea mediului dintre concentratorul hi (comutatorul wi) şi
concentratorul hj (comutatorul wj);
cji – tipul mediului între staţia Si şi concentratorul hj sau
comutatorul wj;
mji – tipul mediului între concentratorul hi (comutatorul wi) şi
concentratorul hj (comutatorul wj);
1000Base-T – T;
1000Base-CX – CX;
1000Base-SX – SX;
1000Base-LX – LX.
Se cere verificarea respectării în cadrul reţelei date a condiţiilor
de bază pentru ca o reţea Gigabit Ethernet să funcţioneze corect
descrise în pp. 7.1.1, 7.1.2, inclusiv a cerinţei ca durata dublată a
răspândirii semnalului între cele mai îndepărtate două staţii ale
reţelei (PDV) să nu depăşească 4096 bt. Calcularea valorii mărimii
PDV se va efectua conform metodicii descrise în p. 7.1.2.

7.4. Ordinea îndeplinirii lucrării

Lucrarea se îndeplineşte în ordinea etapelor ce urmează:
1. Studierea cerinţelor de configurare fizică a reţelelor Ethernet şi a
metodicii de calculare a valorii mărimii PDV pentru o reţea
Gigabit Ethernet de configuraţie dată (p. 7.1).

20
 Tabelul 7.6. Lungimea dji şi tipul cji a mediului între staţia Si şi concentratorul hj sau
comutatorul wj
Vari j 1 2 3 4 5 6
anta i 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
cji T LX CX T SX CX CX T CX CX T T
1
dji 80 130 30 50 270 25 30 70 20 10 50 30
cji T LX LX T4 T CX LX SX T LX SX T
2
dji 80 130 120 90 70 40 200 150 60 120 110 110
cji CX T T LX T T LX CX CX T LX T
3
dji 20 90 90 110 90 100 300 40 20 90 120 100
cji SX T T T CX CX SX T T T T T
4
dji 100 95 20 10 30 20 170 90 50 40 70 80
cji T T CX CX T T CX CX T CX LX T
5
dji 80 70 20 30 100 70 30 20 50 40 110 110
cji SX CX T T SX T SX T T T CX CX
6
dji 100 30 70 110 120 90 180 80 50 60 20 25
cji CX T T T T T LX T T CX CX CX
7
dji 20 30 70 80 80 90 120 110 80 30 20 20
cji SX CX T T T T SX SX T T SX SX
8
dji 30 30 90 80 80 100 300 130 80 110 80 70
cji LX T LX T T T LX LX CX CX LX T
9
dji 130 110 90 90 100 90 180 160 20 10 100 100
cji LX T LX CX T LX T T LX LX T T
10
dji 130 90 90 30 90 110 80 90 80 70 100 90
cji SX T CX T SX T T SX SX SX T T
11
dji 110 100 20 100 130 80 90 300 60 70 80 90
cji T T CX T T T T SX T T CX CX
12
dji 90 100 30 20 70 80 90 200 70 90 20 10
cji CX CX T T LX LX T LX CX LX T T
13
dji 20 30 90 100 120 110 80 220 20 80 80 90
cji T4 T4 T4 T4 TX TX TX FX TX TX T4 FX
14
dji 80 90 100 70 90 80 40 110 40 60 30 120
cji T4 T4 T4 T4 TX TX TX TX FX FX T4 TX
15
dji 90 90 100 50 30 40 60 80 120 170 50 70
cji TX TX FX FX T4 T4 T4 TX TX TX TX FX
16
dji 100 80 120 130 50 50 40 50 70 90 70 180
cji TX FX TX TX T4 FX TX TX FX FX T4 TX
17
dji 100 120 90 80 60 110 40 60 180 120 50 70
cji TX TX FX FX T4 TX T4 FX FX TX FX TX
18
dji 90 90 120 130 60 40 60 420 160 50 190 70

21
Tabelul 7.7. Lungimea lji şi tipul mji a mediului între concentratorul hi
(comutatorul wi) şi concentratorul hj (comutatorul wj)
Vari
m1,2 l1,3 m2,3 l2,3 m3,4 l3,4 m4,5 l4,5 m4,6 l4,6
anta
1 LX 130 SX 170 LX 305 T 90 LX 70
2 T 90 SX 100 SX 280 T 100 SX 110
3 LX 130 LX 120 LX 200 T 110 LX 110
4 SX 120 SX 200 SX 110 SX 170 SX 130
5 LX 140 LX 190 LX 160 T 100 LX 110
6 SX 120 T 90 SX 150 SX 160 SX 190
7 LX 190 LX 130 LX 170 T 90 CX 40
8 SX 190 SX 130 SX 190 T 90 SX 140
9 LX 90 LX 130 LX 250 CX 40 LX 120
10 LX 90 LX 130 LX 180 LX 140 LX 120
11 SX 110 SX 120 SX 270 XS 150 SX 130
12 SX 120 SX 180 SX 290 T 100 CX 30
13 LX 180 T 110 LX 240 LX 140 LX 130
14 T4 10 T4 70 FX 1400 TX 100 T4 70
15 T4 90 T4 5 FX 1800 TX 20 T4 30
16 TX 5 T4 70 TX 100 FX 110 TX 90
17 TX 3 T4 80 FX 1100 FX 130 T4 80
18 TX 10 T4 10 TX 80 FX 120 T4 80
2. Concretizarea problemei pentru varianta de reţea indicată de profesor
din cele 18 variante determinate de datele din tabelele 7.6 şi 7.7.
3. Reconstituirea şi reprezentarea grafică a structurii reţelei pentru
varianta de date iniţiale indicată de profesor (vezi etapa 2).
4. Calcularea valorii PDV pentru domeniile de coliziuni critice ale
variantei de reţea Gigabit Ethernet stabilite la etapa 2.
5. Verificarea respectării de către reţeaua definită la etapa 2 a
condiţiilor de bază pentru ca o reţea Gigabit Ethernet să
funcţioneze corect, descrise în pp. 7.1.1, 7.1.2.
6. Folosind aplicaţia informatică RILAB, opţiunea rilab7, de
verificat corectitudinea rezultatelor obţinute la etapele 3-5.
7. Pentru cazurile de nerespectare a condiţiilor de bază în cauză
(vezi etapele 5 şi 6) se propun soluţii.

22
8. Perfectarea lucrării în formă de referat ce va conţine: foaia de
titlu; descrierea sarcinii pentru varianta dată de reţea, inclusiv
structura topologică a reţelei; calculele efectuate şi rezultatele
obţinute; concluziile de rigoare.

7.5. Prezentarea şi susţinerea lucrării

Lucrarea se prezintă profesorului şi se susţine la calculator în mod
practic.

Referinţe
1. IEEE Std 802.3-2002.
2. Spurgeon C.E. Ethernet The Definitive Guide.
O’Reilly&Associates, Inc., 2000.
3. Bolun I. Iniţiere în reţele, Internet. Chişinău: Editura ASEM,
1997. – 391 p.

23