Lucrare de laborator nr 2.

“Optimizarea planurilor de producție

și analiza lor economico-matematică”

Scopul lucrării:
- elaborarea modelelor economico-matematice liniare
corespunzătoare pentru anumite tipuri de probleme;
- determinarea soluției optime, utilizând un soft pentru
probleme de programare lineară (disponibile în sălile cu
calculatoare - WinQSB, QM, MS Excel Solver etc.);
- interpretarea semnificației economice a rezultatelor obținute;
- efectuarea analizei sensibilității planului optim a problemei
primale la variaţia coeficienţilor funcţiei-scop şi a termenilor
liberi din restricţii;
- realizarea analizei stabilității soluției problemei duale.

Actualmente, multe probleme decizionale din activitatea economică

a întreprinderilor (distribuirea fondurilor bănești, utilizarea resurselor
disponibile, planificarea programelor de producție etc.) pot fi
eficient soluționate cu ajutorul programării liniare. Acest lucru este
posibil deoarece, multe probleme reale sunt sau pot fi reprezentate
prin relații matematice în raport cu variabilele pe care le conțin prin
diferite expresii liniare. Totodată, rezultatele obținute rapid prin
utilizarea softurilor respective, pot fi ușor interpretate și
implementate.
De regulă, un model matematic de programare liniară, utilizat la
descrierea unui proces economic, cuprinde un set de relații liniare
alcătuit dintr-o funcție-obiectiv (probleme monocriteriale) sau mai
multe funcții-scop (multicriteriale) și un sistem de restricții
tehnologice, economice și/sau de alt gen.
Soluționarea unei PPL constă în determinarea valorilor unui set de
variabile care asigură valoarea optimă a funcției-obiectiv (valoarea
minimă sau maximă) și satisfac restricțiile impuse asupra acestor
variabile.
Exemplul 2.1. O întreprindere utilizează trei tipuri de resurse I, II și
III pentru fabricarea a trei tipuri de produse A, B, C. Informațiile
privind normele de consum a resurselor, volumul disponibil de
resurse, prețurile de realizare a bunurilor, sunt prezentate în tabelul
2.1.

1
 Tabelul 2.1.
Normele de consum a resurselor (kg) Volumul
Tipuri de
pentru o unitate de produs disponibil
resurse
A B C de resurse
I 18 15 12 360
II 6 4 8 192
III 5 3 3 180
Prețul
9 10 16
unitar

În condițiile date, de determinat planul optim de producție și de

analizat rezultatele obținute.
Notând cu x1 , x2 și x3 volumele corespunzătoare ale produselor A,
B și C, alcătuim modelul matematic:
Valoarea venitului total va fi dată de expresia:
F  9 x1  10 x2  16 x3  max ,
Restricțiile privind utilizarea resurselor:
 18 x1  15 x 2  12 x3  360,

6 x1  4 x 2  8 x3  192,
5 x  3 x  3 x  180,
 1 2 3
și restricțiile de nenegativitate:
x1  0, x2  0, x3  0.
Utilizăm modulul Linear and Integer Programming din WinQSB și
forma de introducere a datelor inițiale (figura 2.1)

Figura 2.1. Introducerea datelor pentru modelul din exemplul 2.1.

2
În forma din figura 2.1 rândul LowerBound reprezintă valorile
minime pe care le pot avea variabilele (limita inferioară), respectiv în
rândul UpperBound se indică valorile maximale (limita superioară).
Din opțiunea Solve and Analize selectăm inițial Solve the Problem
(figura 2.2):

Figura 2.2. Utilizarea opțiunii Solve the Problem

obținând la ecran forma cu toate datele necesare pentru analiză,

prezentate în figura 2.3.

Figura 2.3. Rezultatele pentru modelul din exemplul 2.1.

Examinând datele din figura 2.3, coloana Solution Value, constatăm

că soluția optimă este X *  (0; 8; 20) , adică volumul produsului A
este zero iar volumele produselor B și C sunt de 8 și 20 unități
corespunzător. În coloana Total Contribution avem informația
privind aportul fiecărui produs la valoarea totală a venitului (funcției-

3
obiectiv), care este de 400 u.m. Astfel, contribuția produsului A este
nulă, deoarece acesta nu se produce, iar aportul produselor B și C
este de 80 și 320 u.m. corespunzător.
Conform datelor din coloana Slack or Surplus constatăm că resursele
I-a și II-a sunt deficitare, adică au fost consumate integral, pe când
resursa a treia este excedentară (96 de unități rămân neconsumate).
Această informație ne permite de a revizui anumite decizii pe viitor
privind modul de aprovizionare cu factori de producție.
Coloana Shadow Price cuprinde valorile variabilelor duale, care în
cazul problemelor de utilizare optimă a resurselor, se mai numesc
prețuri umbră ale resurselor. Semnificația economică a acestor
mărimi constă în contribuția marginală a resursei la creșterea
venitului total (valorii funcției-obiectiv), adică cu cât se va modifica
valoarea venitului la majorarea cu o unitate a volumul resursei date.
Prețul umbră a resursei se măsoară în aceleași unități ca și prețul de
realizare a produselor (lei, mii lei, $, Euro) din cadrul problemei
analizate. Astfel, prețul umbră (y1) a primei resurse 0,222 u.m., al
resursei a doua (y2) de 1,667 u.m., iar pentru resursa a treia (y3) este
0. Prețul umbră a resursei este pozitiv doar pentru resursele care sunt
deficitare la momentul dat, adică au fost consumate integral și
creșterea volumului acestora ar contribui la sporirea volumul
produselor fabricate sau a serviciilor prestate. Resursele care sunt
excedentare, adică la momentul dat sunt în surplus (nu au fost
consumate integral) au prețul umbră nul deoarece creșterea
volumului acestora nu poate influența volumul produselor fabricate.
Pentru a efectua o analiză a acestor aspecte este necesară anumită
informație din ultimul tabel simplex, care poate fi accesat folosind
opțiunea Results apoi Final Simplex Tableau (figura 2.4)

4
 Figura 2.4. Tipurile de rezultate care pot fi afișate la ecran

Figura 2.5. Ultimul tabel Simplex pentru exemplul 2.1.

Din ultimul tabel simplex (figura 2.5), utilizând informația din

coloanele Slack_C1, Slack_C2, Slack_C3 putem constata că
majorarea cu 1 unitate a primei resurse va contribui la creșterea
venitului cu 0,222 u.m. rezultat determinat de creșterea volumului
produsului B cu 0,111 unități și reducerea volumului produsului C cu
0,055 unități (0,111*10 – 0,056*16=0,222 u.m.). În această situație
va crește volumul neutilizat de resursă de tip 3 cu 0,167 unități.
În mod similar constatăm și pentru resursa a doua. Astfel, majorarea
volumului acesteia cu 1 unitate va asigura la majorarea venitului cu
1,67 u.m. rezultat determinat de reducerea volumului produsului B
cu 0,167 unități și creșterea volumului produsului C cu 0,208 unități
(-0,167*10 + 0,208*16=1,67 u.m.). Totodată, va crește volumul
neutilizat de resursă de tip 3 cu 0,125 unități.

5
Modificarea volumului resursei a treia, în condițiile date nu va afecta
volumul fabricat, iar în consecință nici valoarea venitul, deoarece
resursa dată este excedentară în volum de 96 unități.

Exemplul 2.2. O întreprindere, pentru fabricarea a 4 tipuri de

produse A, B, C și D utilizează 3 feluri de resurse I, II și III.
Volumul disponibil de resurse este de 540, 630 și 2400 unități
corespunzător. Informația privind normele de consum a resurselor
pentru producerea unei unități de produs și prețurile unitare de
realizare a bunurilor este prezentată în tabelul 2.2.
Tabelul 2.2.
Tip resurse Coeficienții tehnologici
A B C D
I 2 - 1 1
II 3 1 - 2
III - 1 4 4
Preț unitar (lei) 40 60 90 70

Obiectivul întreprinderii este maximizarea venitului. În problema

dată se consideră că orice cantitate de produs fabricată se realizează
integral la prețurile indicate.
În condițiile date se cere:
a) de elaborat modelul matematic al problemei formulate;
b) de alcătuit problema duală;
c) de soluționat la calculator problema primală utilizând
metoda simplex;
d) în baza datelor obținute în ultimul tabel simplex, de găsit
soluția problemei primale;
e) de găsit și de descris soluția problemei duale;
f) de analizat modul de utilizare a fiecărei resurse;
g) de determinat oportunitatea lansării unui nou produs (E)
dacă prețul unitar de realizare preconizat este de 88 lei, iar
consumul de resurse 2, 1 și 3 unități de fiecare resursă
corespunzător.

6
Soluție.
a) Notăm cu x1 , x2 , x3 și x4 volumele produselor A, B, C și D
corespunzător, ce urmează a fi fabricare. Astfel, valoarea venitului
total, care trebuie maximizată, va fi determinată de funcția-scop:
F  40 x1  60 x2  90 x3  70 x4  max ,
cu respectarea restricțiilor tehnologice și de nenegativitate:
2 x1  x3  x4  540,

3x1  x2  2 x4  630,

2 x2  4 x3  4 x4  2400,
 x1  0 , x2  0 , x3  0, x4  0.
b) în raport cu problema inițială, obținem următoarea problemă duală
W Y   540 y1  630 y2  2400 y3  min, - reprezintă valoarea (în
u.m.) a consumului total de resurse, necesar pentru asigurarea
planului de producție (în cazul soluției optime venitul total este egal
cu valoarea consumului total de resurse). Și restricțiile:
2 y1  3 y 2  40 ,
 y  2 y  60 ,
 2 3

 1 y  4 y 3  90 ,
 y  2 y  4 y  70.
 1 2 3
 y1  0, y 2  0, y3  0.
c) introducem datele inițiale în forma din figura 2.6.

Figura 2.6. Datele inițiale pentru exemplul 2.2.

7
Rezultatele sunt prezentate în figura 2.7.

Figura 2.7. Rezultatele pentru exemplul 2.2.

d) analizând datele din figura 2.7, constatăm că x1  0, x2  630,

x3  285, x4  0 iar F *  63450 . Astfel, întreprinderea analizată
urmează să producă bunurile de tip B în volum de 630 unități, de
tipul C – 285 unități, iar produsele A și D nu trebuie fabricate
deoarece nu sunt rentabile. În urma îndeplinirii acestui plan de
producție se va înregistra un venit maxim de 63450 u.m.
e) soluția problemei duale o găsim în coloana Shadow Price y1  0,
y2  15 și y3  22,5 , iar W (Y * )  F ( X * )  63450 .

Figura 2.8. Ultimul tabel Simplex pentru exemplul 2.2.

f) conform datelor din ultimul tabel simplex (figura 2.8), constatăm

că 255 unități de resursă de tip I au rămas neutilizate, în urma
îndeplinirii programului optim de producție. Resursele date se mai
numesc excedentare în raport cu cele care au fost utilizate integral.
Acest fapt se mai observă și din valoarea y1  0 .

8
Resursele de tip II și III sunt consumate pe deplin, mai fiind numite
deficitare. Volumul acestor resurse a determinat limitarea volumului
produselor fabricate, astfel, creșterea volumului acestor resurse ar
conduce la creșterea volumului anumitor bunuri și în consecință a
venitului total.
Având estimația duală pentru resursa a II-a y2  15 constatăm că, în
cazul creșterii volumului utilizat de resursă de tip II cu o unitate
venitul întreprinderii se va majora cu 15 u.m., rezultat determinat de
creșterea volumului produsului B cu 1 unitate și reducerea volumului
produsului C cu 0,5 unități (60*1+90*(-0,5)=15 u.m.). Totodată va
crește volumul neutilizat de resursă de tip I cu 0,5 unități (coloana x6
din ultimul tabel simplex).
În mod similar analizăm resursa a III-a. Deoarece y3  22,5
constatăm resursa de tip III este deficitară, iar creșterea volumului
acesteia cu o unitate ar contribui la majorarea volumului produsului
C cu 0,25 unități, volumul produsului B va rămâne același, va crește
volumul utilizat de resursă de tip I cu 0,25 unități, iar valoarea
venitului total va crește cu 22,5 u.m.
Aici, se poate de constatat că pentru întreprinderea analizată
majorarea volumului resurselor de tip II și III ar contribui
semnificativ la creșterea venitului. Desigur, aceste majorări au
efectul dorit doar în anumite limite (intervale), ulterior resursele care
sunt deficitare devin excedentare. Aceste aspecte vor fi analizate în
cadrul exemplului 2.3 din această lucrare de laborator
g) după cum s-a menționat anterior, valorile prețurilor umbră a
resurselor ne arată contribuția marginală a acestora la formarea
venitului. Astfel, în cazul când o anumită cantitate de resursă este
redirecționată la producerea unui alt bun, este important ca prețul
unitar al bunului respectiv să fie egal sau să depășească valoarea
resurselor consumate producerea unei unități. Cunoscând normele de
consuma a resurselor 2, 1 și 3 corespunzător, prețurile umbră a
acestora 0, 15 și 22,5 corespunzător, determinăm costul unitar al
produsului E: 2  0  115  3  22,5  15  67,5  82,5 u.m. Deoarece,
prețul unitar de realizare preconizat este de 88 lei, constatăm că ar fi
rentabilă fabricarea unui astfel de produs.

9
Exempul 2.3. Fie că o firmă produce două bunuri A și B pe care le
vinde cu 20 lei/buc și 30 lei/buc corespunzător. În procesul de
producție se utilizează 3 tipuri de resurse R1, R2 și R3, care sunt
disponibile în cantitățile 200, 120 și 140 respectiv. Pentru fabricarea
unei unităţi de produs A se consumă 4, 1 şi 3 unități de fiecare
resursă respectiv, pentru o unitate de produs B 3, 2 și 1 unități
corespunzător. Scopul întreprinderii este obţinerea venitului maxim.
De alcătuit modelul matematic pentru problema enunţată, apoi:
a) de soluționat modelul prin metoda Simplex, de descris
soluția obținută;
b) de găsit soluția problemei duale și de descris modul de
utilizare a resurselor;
c) de identificat intervalele de stabilitate soluției problemei
duale (a prețurilor umbră a resurselor) la variația volumelor
resurselor;
d) care va fi valoarea venitului dacă volumul resursei a doua se
va majora cu 8 unități;
e) de determinat intervalele de stabilitate a planului optim de
producție la variația coeficienților funcției-scop și de descris
sensul economic. Cu cât se va modifica valoarea venitului
dacă prețul la produsul B se va majora cu 4 u.m.;
f) de determinat oportunitatea fabricării unui nou produs C
dacă prețul de realizare este de 38 u.m./buc, iar normele de
consum a resurselor sunt de 4, 2 și 3 unități respectiv.

Rezolvare. În baza enunțului problemei 2.3 alcătuim modelul

matematic:
F ( X )  20 x1  30 x2  max,
4 x1  3 x2  200,

 x1  2 x2  120,
3 x  x  140,
 1 2

x1  0, x2  0.

10
a) Introducem datele corespunzătoare în forma din figura 2.9.

Figura 2.9. Datele inițiale pentru exemplul 2.3.

Rezultatele sunt prezentate în figura 2.10.

Figura 2.10. Rezultatele pentru exemplul 2.3.

Astfel, întreprinderea pentru a obține venit maximal trebuie să

producă 8 unități de bun A și 56 unități de produs B, care vor
contribui la valoarea totală a venitului de 1840 u.m. cu 8*20=160
u.m. și 56*30=1680 u.m. corespunzător. Produsul B este rentabil în
raport cu produsul A deoarece prețul de realizare este mai mare, iar
volumul de resurse de utilizat la producerea bunului B, cu excepția
resursei a II-a, este mai mic decât volumul necesar pentru producerea
produsului A.

b) pe linia Δj din ultimul tabel simplex, în coloanele Slack_C1,

Slack_C2, Slack_C3 (care corespund variabilelor de compensare
incluse în restricțiile R1, R2 și R3 corespunzător) găsim valorile
pentru soluția optimă a problemei duale: y1*  2, y2*  12 și y3*  0 ,

11
iar valoarea totală a resurselor utilizate în procesul de producție este
W *  200  2  120 12  140  0  1840 u.m. Resursele de tip I și II
sunt deficitare deoarece prețurile umbră ale acestora sunt pozitive. În
primele două restricții partea stângă este egală cu partea dreaptă,
adică primele două resurse sunt utilizate integral. Astfel, majorarea
volumelor acestor două resurse ar contribui la creșterea valorii
venitului total al întreprinderii. De exemplu, creșterea volumului
resursei a II-a cu 1 unitate ar contribui la reducerea volumului
produsului A cu 3/5 unități, creșterea volumului produsului B cu 4/5
unități, iar în consecință venitul total va crește cu (-
3/5)*20+(4/5)*30=12 u.m., adică cu valoarea prețului-umbră a
resursei a doua. Însă, pentru un manager este important să cunoască
în cadrul căror intervale pot fi modificate (majorate) volumele
resurselor încât prețurile umbră să rămână neschimbate, adică
contribuția fiecărei unități de resursă în valoarea venitului total să fie
aceeași.

Figura 2.11. Ultimul tabel Simpex pentru exemplul 2.3.

 200  b1 
 
c) Considerăm vectorul b  120  b2  care include posibilele
140  b 
 3

variații ale volumelor resurselor b1 , b2 , b3 de la valorile inițiale

 2 / 5  3 / 5 0
1
 
și matricea B    1 / 5 4 / 5 0  din ultimul tabel simplex.
 1 1 
 1
Pentru ca soluția să rămână optimă trebuie ca B 1  b  0 .

12
2 3
 5 (200  b1 )  5 (120  b2 )  0

 1 4
 (200  b1 )  (120  b2 )  0
 5 5
 200  b1  120  b2  140  b3  0


 400 2b1 360 3b2
 5  5  5  5 0
 40  2b1  3b2  0
 200 b1 480 4b2 
     0  280  b1  4b2  0
 5 5 5 5 60  b  b  b  0
60  b1  b2  b3  0  1 2 3



Atunci când b2  b3  0 , avem:
b1  20

b1  70   20  b1  60 .
b  60
 1
Adică dacă volumul primei resurse ar varia în intervalul
 180  b1  260 , prețurile umbră a tuturor resurselor rămân
neschimbate.
Pentru b1  b3  0 obținem:
b2  40 / 3

b2  70   60  b2  40 / 3 .
b  60
 2
Astfel, variația volumului resursei a doua de la 60 până la 133,3
unități nu va modifica soluția problemei duale.
Privitor la resursa a III-a care este excedentară, în cadrul planului
optim au rămas neutilizate 60 de unități. Astfel, în cazul când
b1  b2  0 reducerea volumului acesteia (resursa III) cu până la
60 unități nu influențează valorile prețurilor-umbră a resurselor.

13
 Figura 2.12. Intervalele de stabilitate a prețurilor-umbră la variația
volumelor resurselor (termenilor liberi)

Informația privind intervalele în care pot fi modificate volumele

resurselor fără a influența valoarea prețurilor umbră a acestora este
prezentată în figura 2.12. Astfel, în coloana Allowable Min. RHS
avem limita inferioară, iar în coloana Allowable Max. RHS limita
superioară. Cu alte cuvinte, în cadrul acestor intervale resursele au
același preț-umbră, fapt ce ne permite de a adopta anumite decizii
privind modul de variație a acestora în vederea îmbunătățirii
performanțelor actuale.

d) Inițial, trebuie să verificăm dacă modificarea preconizată

( b2  8 ) se încadrează în intervalul de stabilitate determinat
anterior. Astfel, valoarea venitului se va mări cu 8*12=96 lei,
alcătuind 1936 u.m.

e) Variațiile posibile ale prețurilor le vom nota cu p1 și p2 .

Utilizând datele din ultimul tabel simplex avem:
2 1 10 2 1
 5 (20  p1 )  5 (30  p 2 )  0  5  5 p1  5 p 2  0
 
3 4
 (20  p )  (30  p )  0  60  3 p  4 p  0
 5  5 5
1 2 1 2
5 5
2p1  p 2  10

 3p1  4p 2  60.
Din sistem obținem că dacă p 2  0 atunci  5  p1  20 , iar
pentru p1  0 avem  15  p 2  10 . Astfel, prețul la produsul A
poate varia de la 15 la 40 u.m. (cu condiția că prețul la produsul B nu
se modifică) fără ca să afecteze soluția optimă a problemei. În acest
caz se modifică doar valoarea funcției-obiectiv. În mod similar se

14
poate de menționat și despre produsul B. Dacă prețul la produsul B
ar crește cu 8 u.m. venitul se va mări cu 56*8=448 u.m. și ar alcătui
2288 u.m.

Figura 2.13. Intervalele de stabilitate a soluției optime la variația

prețurilor produselor (coeficienții funcției-scop)

Informația privind intervalele în care pot fi modificate prețurile

produselor fără a influența sortimentul acestora este prezentată în
figura 2.13. Astfel, în coloana Allowable Min. C(j) avem limita
inferioară, iar în coloana Allowable Max. C(j) limita superioară.
Astfel, modificând prețurile de realizare a produselor în cadrul
intervalelor date putem analiza mai multe posibilități de creștere a
venitului total fără a schimba volumul fabricat.

f) Esența economică a lansării unui nou produs în contextul

resurselor limitate constă în faptul că o anumită cantitate de resurse
trebuie redirecționate de la producerea bunurilor existente spre
fabricarea noului produs. Astfel, redirecționarea respectivă trebuie să
fie una eficientă în contextul întregului sortiment de produse. Cu alte
cuvinte, costul resurselor utilizate la producerea unui nou produs
trebuie să fie mai mic sau egal cu prețul de realizare. În cazul nostru
cheltuielile privind resursele utilizate pentru producerea unei unități
de produs C sunt: 4*2+2*12+3*0=32 u.m. (suma produselor dintre
cantitățile necesare de resurse și prețurile umbră ale acestora). Prețul
unitar preconizat fiind de 38 u.m./buc se poate de menționat că este
oportună lansarea unui nou produs.

15
Conținutul lucrării de laborator
Pentru sarcinile individuale propuse este necesar:
1. De formulat varianta proprie a problemei economice şi de
alcătuit modelul matematic corespunzător (inițial doar cu
restricțiile tehnologice, apoi și cu cele privind volumul
produselor);
2. De soluționat problema, iar în baza rezultatelor obținute de
analizat:
- semnificația soluției optime obținute și a valorii funcției-
obiectiv;
- modul de utilizare a resurselor (factorilor de producție).
3. De formulat problema duală, de găsit soluția optimă și de
interpretat semnificația economică a acesteia (pentru fiecare
restricţie);
4. De analizat stabilitatea planului optim la variaţia:
- coeficienţilor funcţiei-scop;
- termenilor liberi din restricţii.
5. De explicat interdependența dintre stabilitatea planului optim al
problemei iniţiale şi stabilitatea planului optim al problemei
duale;
6. De determinat mărimea variației valorii optime a funcţiei-
obiectiv, dacă partea dreaptă a primei restricţii cu estimaţie duală
nenulă va creşte cu 5%, cu 10% (de verificat dacă se încadrează
în intervalul de stabilitate);
7. De argumentat oportunitatea lansării unui nou tip de produs,
cunoscând normele de consum a resurselor și prețul unitar de
realizare (după caz);
8. De formulat, în conformitate cu rezultatele obținute concluziile
necesare și de realizat o date de seamă care ar cuprinde punctele
(cerințele) expuse mai sus.

Sarcina individuală 2.1. O întreprindere produce 5 tipuri de

anvelope A, B, C, D şi E, utilizând 4 tipuri de resurse: R1 – materie
primă I (kg), R2 – materie primă II (litri), R3 – utilaj (str./oră) și R4
– resurse umane (om/oră). Informația privind normele de consum a
resurselor, volumul disponibil a factorilor de producție și prețurile
unitare de realizare este prezentată în tabelul 2.3.

16
 Tabelul 2.3.
Resurse Consum de resurse la o unitate de produs Volumul
A B C D E resurselor
R1 4 5 3 4 3 2400+10N
R2 3 2 1 3 3 1630+10N
R3 4 2 2 2 2 2700+10N
R4 2 5 3 4 4 2600-10N
Preț 60+N 81-N 35+N 42+N 58+N

Se mai cunoaște totodată că cererea la anvelopele de tip C şi D este

nu mai mică de (35+N) și (60-N) unităţi fiecare corespunzător.
Cantitatea fabricată de anvelope de tip B și E trebuie să fie în
raportul 2:1.
Planul de producţie este apreciat după criteriul venit.

Remarcă. În toate problemele pentru lucrările de laborator (pentru a

obține un caz numeric individual pentru fiecare student) N urmează a
fi înlocuit cu numărul de ordine a studentului în registrul grupei

Sarcina individuală 2.2. În cadrul unui atelier de meșteșugărit, în

procesul de fabricație a patru tipuri de articole din fier se efectuează
4 operații la utilaje de frezat, găurire, sudare şi de şlefuire. Datele
privind durata de timp necesară pentru prelucrarea unui articol cu
fiecare tip de utilaj, disponibilul săptămânal de timp pentru fiecare
utilaj şi profiturile unitare aferente fiecărui tip de articol sunt expuse
în tabelul 2.4.
Tabelul 2.4.
Necesarul de timp la prelucrarea unui Timpul
Tip utilaj articol (ore) disponibil
1 2 3 4 (ore)
Frezat 3 6 4 5 336+N
Găurire 2 5 4 6 402-N
Sudare 7 7 5 4 356+N
Șlefuire 5 8 6 7 442-N
Profit unitar 60-N 35+N 78-N 45+N
(lei)

17
Totodată, se cunoaște că numărul articolelor de tip 1 trebuie să fie de
trei ori mai mare decât numărul articolelor de tip 4, iar volumul
sumar a articolelor de tip 2 și 3 nu poate fi mai mic de 15 unități, și
nu poate depăși 22+N unități.
De determinat programul optim de fabricare a articolelor din fier,
care este apreciat conform maximizării profitului.

Sarcina individuală 2.3. Pentru ași asigura o activitate fiziologică

normală, o persoană matură trebuie să consume zilnic nu mai puțin
de 112 gr. de proteine, 51 gr. de grăsimi, 420 gr. de glucide, 8 gr. de
săruri minerale. Informația privind conținutul de substanțe nutritive
în fiecare kg de produse ce urmează a fi utilizate, cât și prețul unitar
al produselor respective este prezentată în tabelul 2.5.
Tabelul 2.5.
Substanțel Conținutul de substanțe nutritive într-un kg de produse
e nutritive carn peșt lapt cereal cartof cașcava
unt
e e e e i l
Proteine 160 180 28 6 90 21 210
Grăsimi 87
30 5 35 35 4 410
5
Glucide - - 56 10 670 210 25
Săruri
8 11 6 13 18 8 24
miner.
Prețul
unitar 89 67 15 67 12 8 137
(lei/kg)

Este necesar de determinat, combinația zilnică de produse ce

urmează a fi consumate pentru a asigura minimul necesar de
substanțe nutritive la cel mai mic cost.

18