MASTERAT MANAGEMENTUL SERVICIILOR SOCIALE

Anul universitar 2021-2022, Anul II, Semestrul I

CURS. Dezvoltarea comunităților și Asistența

socială rurală

Elemente de sociologie rurală americană

Cucerirea Americii A fost procesul care variază de la descoperirea continentului cu prima călătorie a lui Cristofor
Columb până la preluarea teritoriului american de către cuceritorii spanioli. Explorarea și cucerirea au început în mod
sistematic din 1492, când Columb a ajuns pentru prima dată pe insula Hispaniola (acum Haiti și Republica
Dominicană).
Acest eveniment a declanșat ambiția europeană de extindere și principalii săi exponenți au fost spaniolii, care au
stabilit cel mai mare imperiu din lume. Cele patru călătorii făcute de Cristofor Columb au servit la determinarea
expansiunii continentului aproape în totalitate, deși Columb însuși a crezut inițial că a ajuns în Asia.
Conform eseului lui Frederick Jackson Turner, The Significance of the Frontier in the American History, prezentat
la o conferință a Asociației Americane de Istorie din Chicago, în 1893:

Geneza societății americane:

- Ca fenomen de înaintare a frontierei rurale
→ de la est la vest;
→ de la Atlantic spre Pacific;
- asociat cu un fenomen preponderent comunitar și rural.
Geneza sociologiei americane (Turner):
- Din problematica rurală +
- Din studiul comunităților.

Înaintarea spre vest:

- O uriașă mișcare de populații;
- Pe durata a 4 secole – sec. XVI-lea – sec. XIX
[când primii ‘oameni ai frontierei’ – spanioli, francezi, englezi – au pus piciorul pe pământul Americii,
până când, ‘pe la 1840, pionierii erau pe malurile Pacificului; pe la 1890, marile platouri erau deja
locuite’ (Billington, Ridge, 1969)].

Înaintarea spre vest:

- Cel mai semnificativ fenomen la scară planetară din ultimul mileniu.
- Atestă forța creatoare de lume a ruralilor la scara planetei:
→ ruralul nu e nici pe departe static și nici simplu ritualistic;
→ ruralul are puteri germinative surprinzătoare (cum e și exemplul înaintării frontierei).
FRONTIERA A CREAT AMERICA!

Mișcarea frontierei spre vest s-a suprapus peste fenomenul însuși al ‘americănizării’ (creării poporului american), iar
populațiile implicate în acest proces au fost cu precădere populații rurale, capabile să-și asume pământul ca teren al
fermei și, deci, ca un cadru de cultivat, ca o grădină.

- fenomenul e comparabil, la scara unui continent, doar cu înaintarea frontierei romane, care a creat Europa, ca
amplitudine și ca fenomen civilizator
→ înaintarea frontierei romane în cele 3 direcții – africană, atlantică, continentală – a creat ‘tipul European’

- fenomenul nu s-a mai repetat de atunci – nici cu imperiul bizantin, nici cu cel otoman sau rusesc – nici unul nu a
mai creat o nouă sinteză, un nou ‘popor’ ca Roma în vechime și ca Europa americană în modernitate.

- ambele fenomene au purtat un germene civilizator, ce au difuzat în spațiul de expansiune o nouă civilizație, nu
doar o stăpânire, cum s-a întâmplat cu cel otoman și cu cel rusesc, în ambele lui cicluri – țarist și comunist.
Asemănarea cu alte frontiere:

Asemănare cu înaintarea frontierei romane, ce nu s-a redus la înaintarea legiunilor romane, ci a implicat o
extraordinară „revoluție a motivațiilor”, care i-a împins pe mulți să părăsească securitatea așezărilor stabile
pentru pericolele și disconfortul vieții de pionieri ai noilor teritorii.
→ o dată cu soldații romani s-au deplasat capitaliștii metropolei – altfel de unde resursele pentru
marile construcții – apeducte, drumuri, băi, circuri etc. – mineri, marile grupuri de meșteșugari, fermieri,
mari agricultori – cu un echipament agricol avansat, fondatori de orașe (town planters) etc.

Asemănare a Daciei rurale cu o ‘Americă’ a antichității romane:

Psihologia acestor oameni este specială, capabilă de noi sinteze, foarte permeabilă la obiceiurile locului, învățând
rapid și enorm în mișcare, modelând spațiul și lăsându-se modelați de mediul locurilor pe care le parcurg și în
care se opresc succesiv să trăiască, stabilind astfel bornele unei noi civilizații în ținuturile de frontieră în și prin
care se reproduce mereu și mereu, dar tot mai stilizat, tiparul aceleiași civilizații rurale genuine.
AGENȚII ÎNAINTĂRII FRONTIEREI AMERICANE:
- fermierul american
- crescătorul de animale
- vânătorul
- căutătorul de aur
Au creat o societate cu tradiții și puternice înclinații cultivatoare → civilizație rurală complexă și rafinată, sub efectul
unor provocări geografice, istorice și politice extrem de diverse.
[Motive specifice i-au obligat pe unii să părăsească securitatea și confortul comunităților stabile, optând pentru
pericolele și disconfortul vieții de pionierat. Modelul așezărilor era reprodus cu fiecare frontieră succesivă, deși
întotdeauna cu anumite diferențe. Tipuri clare apăreau de-a lungul noilor teritorii vestice – trapperi,
conducători de cirezi, pădurari, fermieri pionieri, fermieri mai bine echipați și fondatori de orașe etc. – iar
aceste tipuri erau prezente la toate frontierele, deși în proporții variate (Billington, Ridge).]

Recensământul din 1930 din SUA:

- populația totală – 122,8 milioane;
- 68,9 milioane – 56,2% – populație urbană;
[0,3 milioane locuitori – 0,02% – din orașe erau fermieri]
- 30,2 milioane – 24,5% – fermieri care trăiau în ferme;
- 25,7 milioane – 19,3% – populația rurală nefermieră sau săteni;
Fermierii și sătenii constituiau populația rurală – 53,9 milioane – 43,8%.
(Sursa: Gillette, apud Herseni, 1940)
Înaintarea spre vest (westward march) – purtătoarea „civilizației rurale”, care a creat instituțiile americane și
caracterul național american, a creat America – un „miracol” al epocii moderne (Hawthorn).

- fenomenul înaintării frontierei = factor creator de primă însemnătate;

- această „deplasare” a fost „fenomen social total”, fiindcă a modelat totul:

→ moravuri, instituții, comunități, profesii, practici, culturi, mentalități, spiritul, structurile psihice.

Prima trăsătură a civilizațiilor rurale – menține societatea într-un raport direct cu natura, cu mediul cosmologic,
mereu reluat, cu fiecare nouă situație existențială, nu doar cu fiecare ciclu agrar:

- așa și cu frontiera americană – cu fiecare înaintare, oamenii au reprodus modelul așezării, instituțiile,
formula de viață etc.;

- rafinamentul și deopotrivă simplitatea stilului american de viață au fost integral opera unei societăți
rurale, edificând o civilizație distinctă, ce se poate asimila civilizațiilor rurale glorioase.

Produsul secundar cel mai însemnat al acestei civilizații rurale a frontierei a fost democrația americană.
Alex de Tocqueville a scris despre o „democrație a frontierei” (frontier democracy).
Omul poartă în străfundurile subconștientului său universalizat același prototip de om rural, de om al pământului,
confirmând teoria lui A. Toynbee că civilizațiile odată trecute nu dispar, ci se fixează după legi insuficient cercetate în
subconștientul universalizat al istoriei.

Spre America veneau populații purtătoare nu doar de etnofonduri diferite, ci și de formule de viață urbană, nu pur și
simplu rurale. Toate au refăcut experiența întoarcerii la același prototipar de viață rurală pe care Hawthorne (1926) îl
atribuie civilizațiilor rurale foarte rafinate.

Instituțiile americane n-au evoluat pur și simplu dintr-un „germene” medieval, diferențele majore dintre poporul american
și popoarele europene avându-și sursa în experiențele frontierei.

[„Particularitatea instituțiilor americane constă în faptul că ele au fost constrânse să se adapteze schimbărilor
unui popor în expansiune, schimbărilor implicate de traversarea unui continent, de cucerirea unor teritorii
virgine și de dezvoltarea în fiecare arie a unei vieți urbane complexe, pornindu-se de la condițiile economice și
politice primitive ale frontierei ... Astfel, dezvoltarea americană nu este o simplă înaintare liniară, ci implică o
continuă reîntoarcere la condițiile primitive în cadrul (pe linia) unei frontiere care înaintează continuu și
antrenează o nouă dezvoltare pentru această arie de frontieră. Această permanentă renaștere, această
fluiditate a vieții americane, această expansiune spre vest cu oportunitățile ei, acest contact continuu cu
simplitatea societății primitive rurale furnizează forțele care predomină în caracterul american” (Turner, 1925).]
DEOSEBIREA DINTRE FRONTIERA AMERICANĂ ȘI FRONTIERA EUROPEI POST-MEDIEVALE

Adevăratul punct de vedere în istoria națiunii americane nu este coasta Atlanticului, ci Marele Vest. Chiar sclavia ocupă
un așa de mare rol în istoria Americii datorită relației ei cu „expansiunea spre vest”.

Frontiera nu înseamnă, în acest caz, ceea ce este ea pentru Europa post-medievală: „o linie fortificată despărțind
populații dense”. Geografic, frontiera americană constă din întreaga ei „centură” care cuprinde „pământuri
nelocuite” (free land). Această „margine a locuirii” (margin of settlement) are o densitate care abia trece de doi
locuitori pe mila pătrată (Turner, 1925).

Intrarea în fenomenul de înaintare a frontierei era totodată un fenomen de întoarcere la un model rural simplu,
originar, astfel încât chiar și populațiile provenite din medii europene urbane, odată ajunse în America se ruralizează
mai întâi, fondând așezări dintre care unele evoluau, în timp, spre formula urbană.
CE ÎNSEAMNĂ CIVILIZAȚIA RURALĂ AMERICANĂ?

- este vorba despre o civilizație rurală și nu de o populație țărănească;

- este mai mult decât un drum pavat, o rețea electrică, hambare, silozuri;
- este o „societate superior organizată, compusă din indivizi, grupuri, instituții, conectate prin asemănări, tradiții,
activități cooperatoare și închegată prin forțe sociale” (Hawthorne, 1926, apud Herseni [1940] (2007: 16).

Civilizația rurală a fost filtrul capabil să preschimbe fonduri etnice atât de diferite într-un popor nou – poporul american.

Coasta a fost preponderent engleză. Elementul dominant al stocului frontierei coloniale a fost constituit din irlandezi,
scoțieni, germani, olandezi (din Pensylvania).

Lor li s-au adăugat „eliberații” – cei care și-au răscumpărat eliberarea:

[În general, acești eliberați (redemptioners) făceau parte dintr-un stoc non-englez. În creuzetul frontierei,
imigranții erau ruralizați, americanizați, eliberați, fuzionând într-o rasă mixtă, ne-engleză, atât în naționalitate,
cât și în caracteristici. Procesul s-a desfășurat continuu, din primele zile până azi.

La mijlocul secolului al XIX-lea, elementul german din Wisconsin era atât de numeros, încât unii publiciști militau pentru
crearea unui stat germanic din această comunitate, concentrând astfel colonizarea lor. Acest exemplu ne
avertizează să nu extrapolăm faptul că în America există o limbă engleză comună în credința că stocul este de
asemenea englez. Mai mult, înaintarea frontierei a diminuat dependența de Anglia (Turner, 1925).]
A doua trăsătură a civilizațiilor rurale (a frontierei) – apariția unei cereri de comercianți.

Faptul că America s-a urbanizat atât de rapid se datorează unui alt agent al schimbării creat tot de frontieră:
comerciantul

Pe măsură ce frontiera s-a îndepărtat de hinterlandul metropolei – de coasta Atlanticului – a sporit nevoia unei
clase de comercianți care să preia funcțiile schimburilor cu noile teritorii.

[Înaintarea frontierei a provocat apariția orașelor de coastă – Boston, New York, Baltimore – care au
intrat în rivalitate pentru ceea ce G. Washington a numit „comerțul extensiv și tot mai rentabil al
unui nou imperiu”.]

Fenomenul frontierei:
- nu a însemnat o rarefiere a unei civilizații, ci, din contră, precipitarea ei, creșterea densității elementelor
acesteia în raport cu o formidabilă ofertă de creștere, cu o adevărată „țară a făgăduinței”;
- a resuscitat mitul „țării făgăduite” – oamenii frontierei au căpătat forța interioară a marilor comunități
mesianice, a acelor colectivități care poartă cu ele o extraordinară „revoluție a speranței”;
- dintr-o asemenea revoluție a speranței se nasc apoi „religiile frontierei”, care, în genere, sunt religii
eshatologice, milenariste.
FILOSOFIA AMERICANĂ

America nu este a creștinismului originar (catolic sau ortodox), ci a unui creștinism reformat de aceste nuclee
mesianice, de curentul eshatologic pe care îl dezvoltă populațiile rurale ale frontierei.

Revoluția motivațiilor și revoluția speranței sunt elementele definitorii ale noului popor care se naște.

Poporul american este un popor rural voluntarist și mesianic, cu o teribilă încredere în performanță, în faptă și în
viitor.

- din valorizarea faptei a ieșit întreaga filosofie americană, pragmatismul;

- din valorizarea viitorului, a speranței, a ieșit religia americană, care e una neo-protestantă (o nouă întemeiere a
protestantismului).

Experiența frontierei e un fenomen total, care a creat trăsăturile matriceale ale unei culturi – o nouă matrice
culturală, un nou tipar etnospiritual (un nou popor) și o nouă religie (inclusiv o nouă morală, o nouă metafizică, o
altă viziune asupra formei, deci o nouă estetică).

Deci, civilizațiile rurale sunt extrem de complexe și nu se reduc la tiparul țărănesc, așa de generalizat în Europa.
RELEVANȚA PENTRU EVOLUȚIA DIN EUROPA ȘI ROMÂNIA

E important să înțelegem că civilizația rurală capătă forme cu totul distincte pe care trebuie să le examinăm dacă
vrem să înțelegem mai bine acest concept și să desprindem elementele prevestitoare pentru evoluția ruralului
românesc din prezent.

Faptul că ruralul românesc a ieșit din faza lui țărănească nu ne permite să vorbim despre dispariția ruralului, ci
doar spre o posibilă „americanizare” a chestiunii rurale în spațiul românesc și, mai în general, în spațiul
răsăritean european.

Dar înainte, vom examina contribuțiile românești de excepție la cristalizarea domeniului de studiu al sociologiei
rurale. Această examinare se datorează contribuției de excepție a d-nei Maria Larionescu și unei străduințe
proprii în direcția desprinderii profilului Școlii sociologice de la București.
BIBLIOGRAFIE

Bădescu, I., (2009). Sociologia rurală americană. În Bădescu, I., Cucu Oancea, O., Şişeştean,
G. (coord.). Tratat de sociologie rurală (pp. 29-34). Bucureşti: Mica Valahie.