Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6 - Metode Moderne de Sudare Si Taiere A Metalelor
6 - Metode Moderne de Sudare Si Taiere A Metalelor
Sudarea MIG/MAG
Sudarea MIG (metal inert gaz) si MAG (metal activ gaz) sunt metodele de sudare cele mai
frecvent folosite in Europa, SUA si Japonia. Aceasta raspandire se datoreaza si faptului ca
aceste procedee au o productivitate sporita si sunt usor de automatizat.
Principiul sudarii MIG\MAG consta in introducerea unei sarme de metal prin pistoletul de
sudura si topirea ei cu un arc electric. Sarma este folosita cu dublul scop de a conduce
curentul de sudare si ca material de adaos. Energia electrica este transmisa de o sursa de
sudura. Un gaz de protectie, care circula prin duza pistoletului de sudare, protejeaza arcul
electric si baia de metal topit. Gazul de protectie este fie inert (MIG) sau activ (MAG). In
acest context, un gaz inert este un gaz care nu interactioneaza cu metalul topit. Exemple
de gaze din aceasta categorie sunt argonul si heliul. Gazele active participa la procesul ce
are loc intre arcul electric si metalul topit. Un exemplu de gaz activ este argonul, in
amestec cu o mica proportie de dioxid de carbon sau oxigen.
Sudarea WIG
Spre deosebire de procedeele de sudare cu electrod fuzibil MIG/MAG, la sudarea WIG
arcul electric arde intre un electrod nefuzibil de wolfram si materialul de baza. Pentru
protectia electrodului si a baii metalice este necesara utilizarea unor gaze protectoare
inerte cum sunt argonul si heliul, respectiv a unor amestecuri de gaze realizate pe baza
unor gaze fara componente oxidante.
Procedeul WIG se poate utiliza la sudarea tuturor materialelor metalice sudabile prin
topire. Alegerea tipului curentului, polaritatea sa si gazul de protectie se aleg în functie de
natura materialului de sudat.
Sudarea cu plasma
In industrie sunt folosite o serie de metode de sudare cu plasma, respectand configuratia
duzei si a caii de descarcare (arc transferat/arc netransferat).
Gazul plasmogen este mediul care formeaza plasma dintre electrod si piesa.
Argonul sau amestecul argon-hidrogen este deseori folosit ca gaz plasmogen
pentru otelurile inoxidabile, iar amestecurile argon-heliu pentru metalele neferoase.
Taiere cu plasma
Tehnologia taierii cu plasma a fost dezvoltata in anii '50 pentru materialele, ce nu puteau fi
taiate cu flacara, ca de pilda inoxurile, alunimiul si cuprul.
Dezvoltarea acestei tehnologii a permis mai târziu taierea cu plasma si a altor materiale,
precum otelurile mediu si salb aliate. De asemenea, au fost realizate masini de taiere cu
plasma de mare precizie.
In principiu, gazul plasmogen este ionizat in duza si focalizat prin o duza special
proiectata. Acest jet plasmogen poate fi folosit singur pentru taierea materialelor ca de
pilda plasticul (arc fara transfer). In taierea metalelor, un arc electric este deasemeni
amorsat intre electrod si piesa de lucru, pentru marirea transferului de energie. Un orificiu
foarte ingust al duzei focalizeaza arcul si jetul plasmogen. Din motive de protectie a
mediului, taierea cu plasma este executata de regula sub apa, in bazine.
Gazele plasmogene includ argonul, hidrogenul, azotul si amestecuri ale acestora precum
si amestecuri de aer si oxigen.