ECHIPAMENTE ŞI

INSTALAŢII DE ÎNCĂLZIRE
Instalaţii de
ardere pentru
combustibili
MECANISME ELEMENTARE DE
TRANSFER DE CALDURA
 Termocinetica cuptoarelor se ocupă cu studiul fenomenelor de propagare a
căldurii, începând cu transformările ce au ca obiect sursa de căldură, combustibilul.
Gazele (produsele de ardere a combustibililor) sau aerul cald cedează o parte din
cantitatea de căldură înmagazinată pereţilor cuptorului şi metalelor supuse procesului
de încălzire, restul cantităţii de căldură fiind evacuată prin canalele de fum odată cu
gazele de ardere. Mare parte din această ultimă cantitate de căldură poate fi recuperată
prin intermediul schimbătoarelor de căldură.
Propagarea căldurii reprezintă un proces complex ce se poate realiza prin
conducţie, convecţie şi radiaţie.
 Conducţia reprezintă transferul de căldură (propriu corpurilor solide şi
straturilor subţiri de fluide staţionare) datorat gradientului termic, fără deplasări
aparente ale substanţei.
Convecţia reprezintă transferul de căldură (propriu fluidelor) ce are loc prin
deplasarea aparentă a substanţei datorită diferenţei de densitate (determinată de
diferenţa de temperatură), proces specific şi schimbărilor stărilor de agregare.
Radiaţia reprezintă transferul de căldură de natură electromagnetică, ce se
manifestă la contactul undelor radiante cu corpurile pe care cade, fiind absorbită,
reflectată sau transmisă.
Cedarea cantităţii de căldură a gazelor se realizează prin convecţie şi radiaţie (la
temperaturi din interiorul cuptorului de peste 800 0C procesul de transfer se realizează
85-90% prin radiaţie).
Convecţia este preponderentă în cazul recuperatoarelor şi regeneratoarelor de
căldură.
Transferul căldurii prin pereţi şi masa metalelor din cuptor se realizează prin
conducţie în regim staţionar.
 Transferul căldurii prin
convecţie în instalaţiile de
încălzire
 În cazul gazelor din interiorul cuptoarelor, ca şi pentru aer, valoarea lui Pr este
de aproximativ 0,70.
Fluxul termic transmis prin convecţie este dat de relaţia lui Newton:
Qc = S c ( tg – t), (W) (3.38)
unde:
S - suprafaţa de transfer de căldură, (m2);
tg - temperatura gazului, (K);
t - temperatura suprafeţei, (K);
c - coeficient de transfer de căldură prin convecţie, (W / m2 K).
Pentru creşterea transferului de căldură de la un perete vertical se prevăd
“mantale convective”, prin care aerul este obligat să circule cu viteze mari, ceea ce
conduce la creşterea randamentului, datorită efectului de coş creat de-a lungul peretelui
vertical (exemplu: cuptoare cu muflă). În cazul cuptoarelor industriale, datorită
variaţiei vitezei de curgere a gazului în incintă se consideră:
K = 2.56, ( W/m2 K)
 Transferul căldurii prin
radiaţie în instalaţiile de
încălzire