IRINA TIŢA

ACŢIONĂRI HIDRAULICE ŞI PNEUMATICE/

ECHIPAMENTE HIDRAULICE ŞI PNEUMATICE

SUPORT DE CURS – 2020-2021

UZ INTERN

1
Subiectele de pe biletele de examen vor presupune tratarea în totalitate sau parțial a temelor
enumerate mai jos.

1. Avantaje și dezavantaje
........................................................................................................................3 2. Structura generală a
sistemelor de acționare hidraulică......................................................................3 3. Sistem hidraulic cu
pompă cu debit constant, motor hidraulic liniar și drosel.....................................4 4. Sistem cu un
distribuitor, motor hidraulic liniar diferențial și trei trepte de viteză .............................4 5. Sistem
hidraulic în circuit închis............................................................................................................5 6.
Repartizarea presiunii în circuitul hidraulic...........................................................................................6
7. Parametrii mașinilor volumice
..............................................................................................................6 8. Debitul instantaneu la
pompa cu piston cu simplu efect......................................................................9 9. Pompa cu pistoane
axiale și disc fix. Construcţie. Principiu de funcţionare ...................................... 11
10. Pompa cu palete culisante cu simplu efect și aspirație exterioară. Construcţie. Principiu de
funcţionare.............................................................................................................................................
12
11. Motor oscilant. Construcţie. Principiu de funcţionare.....................................................................
13 12. Aparatura de distribuție, reglare și control – tablou
general........................................................... 14 13. Relația debitului prin rezistența tip diafragmă
................................................................................ 14 14. Supapa de presiune normal închisă cu
comandă directă. Construcţie. Principiu de funcţionare ... 16 15. Distribuitor cu sertar cilindric în
mișcare de translație. Construcţie. Principiu de funcţionare....... 17 16. Drosel de cale. Construcţie.
Principiu de funcţionare...................................................................... 19 17. Supapa de sens unic
......................................................................................................................... 20 18. Filtru
................................................................................................................................................. 21 19.
Acumulator....................................................................................................................................... 23
20. Rezervor ...........................................................................................................................................
25 21. Avantaje și
dezavantaje.................................................................................................................... 26 22. Structura
tip a unei surse cu două valori de presiune disponibile................................................... 27 23. Grupul
pentru prepararea aerului comprimat................................................................................. 28

2
 ACȚIONĂRI HIDRAULICE

1. Avantaje și dezavantaje

⚫
- Avantaje

⚫ Densitate mare de putere

⚫
⚫
Protecție simplă la suprasarcină
Capacitate de a fi utilizate în sisteme automate

⚫
⚫
Control simplu al forțelor/momentelor
Lichidul de lucru realizează și lubrifierea

⚫ Nu necesită circuit de răcire

Construcție rapidă cu componente modulare

⚫
-Dezavantaje

⚫ Pierderi relativ mari de energie=randament scăzut

⚫
⚫
Dependența de vâscozitatea lichidului de lucru
Sensibilitate la impurități

⚫
⚫
Durabilitate limitată
Preț ridicat al componentelor

⚫ Poluează
Personal calificat

2. Structura generală a sistemelor de acționare hidraulică

Structura generală a unui sistem de acționare hidraulică este prezentată în figura

următoare.
Structura generală și transformarea energiei în sistemele hidraulice

Structura generală a unui sistem de acționare hidraulică include:

- Un generator de energie hidraulică (pompă)
- Un utilizator de energie hidraulică (motor hidraulic liniar sau rotativ)
- Aparatura de distribuție, reglare și control ADRC, care modulează parametrii puterii
hidraulice de la pompă adaptându-i la necesarul de la motorul hidraulic
- Aparatura auxiliară (conducte, rezervor, acumulatori, filtre etc.)

3
Energia introdusă în sistem este energie mecanică, la axul pompei iar cea obținută la ieșire
este tot mecanică, la tija motorului liniar sau la axului motorului rotativ.
Energia introdusă în sistemul hidraulic este transformătă şi reglată în scopul obţinerii
energiei impuse la ieşire.
 Procesul de transformare a energiei mecanice în energie hidraulică este însoţit de pierderi
de natură mecanică, hidraulică şi volumică.
3. Sistem hidraulic cu pompă cu debit constant, motor hidraulic liniar și drosel
Diferenţa dintre debitul refulat de pompă şi debitul trimis către motorul hidraulic, rezultată
în urma reglajului prin drosel, este deversată la rezervor prin supapa de limitare a presiunii. În
acest mod presiunea la racordul de refulare al pompei se pastrează constantă la valoarea reglată
iniţial la supapa de presiune. Asocierea celor trei elemente: pompa cu debit constant, supapa de
presiune şi droselul montat în serie se constituie ca o sursă de presiune constantă. Asocierea
funcţionează ca sursă de presiune constantă atât timp căt debitul de lichid trimis către motorul
hidraulic este mai mic decât debitul dat de pompă. Din momentul în care droselul se deschide
complet şi întreg debitul pompei este trimis către motor, supapa se închide şi pompa lucrează la
presiune variabilă. Obligatoriu, orice drosel legat în serie cu motorul hidraulic (pe alimentare sau
evacuare) trebuie asociat cu o supapă de presiune care lucrează ca supapă de deversare.

4. Sistem cu un distribuitor, motor hidraulic liniar diferențial și trei trepte de

viteză
În timpul cursei de ieşire a pistonului, camera din dreapta a motorului liniar va funcţiona ca
o pompă care va debita lichid în circuitul de alimentare a camerei din stânga. Astfel în poziţia 0 a
distribuitorului, debitul de lichid trimis către camera din stânga va fi Q1+Q3 şi pistonul va ieşi
rapid. O condiţie de funcţionare este aceea ca sarcina (la ieşirea rapidă) să fie redusă. Viteza de
deplasare pentru această fază este

v+
QQ
= 1
13
2
S
Viteza de lucru se va realiza prin comutarea distribuitorului D pe poziţia I. Relaţia de
calcul pentru viteză este:
Q 1
v=
1 1
S

4
Retragerea rapidă se comandă prin comutarea distribuitorului în poziţia II. Viteza în acesta
fază se calculeză cu relaţia:
 Q 1
v=
3
S
2

Dezavantajul acestei scheme constă în faptul că oprirea motorului este posibilă numai la
capetele de cursă şi nu în oricare poziţie intermediară. Un alt dezavantaj este acela al dimensiunii
nominale mari a distribuitorului, corespunzătoare sumei celor două debite şi nu numai debitului
pompei.
5. Sistem hidraulic în circuit închis
Prin circuit închis se înţelege un sistem hidraulic compus din pompa P şi motorul MHR,
uleiul fiind condus de la pompă la motor şi, de aici, înapoi la conducta de aspiraţie a pompei. În
majoritatea cazurilor pompa este reglabilă, putând debita în ambele direcţii.
Este posibilă schimbarea sensului de rotaţie prin schimbarea sensului de antrenare a
pompei, iar pentru protecţia la suprapresiunile ca apar în acest caz este prevăzut un sistem de
protecţie hidraulică format din supapele de presiune normal închise Sp2 şi Sp3. Pentru amorsarea
funcţionării şi pentru compensarea pierderilor există un grup auxiliar format din pompa auxiliară
Pa şi supapa de presiune Sp1.

5
6. Repartizarea presiunii în circuitul hidraulic
Pentru sistemul hidraulic a cărui schemă de principiu este prezentată mai jos, presiunea la
refularea pompei depinde de încărcarea cilindrului hidraulic Fr și de suma pierderilor de presiune
liniare și locale pe aparate și pe elementele de legătură.
 Schema de
principiu

Repartizarea
presiunilor

Dacă se consideră desfășurat traseul parcurs de lichid se poate construi grafic presiunea la
refularea pompei pornind de la conducta de retur la ieșirea din Sp2, unde presiunea este
presiunea atmosferică, si adăugând pierderile pe fiecare element parcurs de lichidul de lucru.
Presiunea maximă posibil a fi atinsă este cea reglată la supapa de presiune cu rol de supapă
de siguranță Sp1.
7. Parametrii mașinilor volumice
Maşinile hidraulice volumice sunt utilizate în sistemele de acţionare hidraulică (în cadrul
cărora se regăsesc atât ca motoare cât şi ca pompe hidraulice). Ele sunt cele care prelucrează
energia hidraulică. Având în vedere că în sistemele de acţionare hidraulică lichidul de lucru este

6
utilizat pentru transmiterea energiei de la pompă la motor, rezultă caracteristicile principale ale
acestui tip de maşini: presiuni de lucru mari şi foarte mari (5·107 N/m2şi peste) şi debite mici şi
medii. Maşinile hidraulice volumice au drept principiu de lucru un proces de aspiraţie-refulare
discontinuu, volum cu volum.
Pe baza principiului de lucru rezultă două caracteristici constructive fundamentale, pe care
trebuie să le respecte toate maşinile volumice:
1. Camera de lucru (cea care vehiculează lichidul) trebuie să fie de volum variabil, în
creştere în zona de aspiraţie respectiv în descreştere în zona de refulare.

2. Zona de aspiraţie trebuie să fie net delimitată de cea de refulare astfel încât aceste două
zone sa nu fie niciodată în legătură pe parcursul unui ciclu complet de lucru al maşinii.
Aceasta se realizează fie prin însăşi construcţia pompei (pompe cu roţi dinţate, pompe
cu şurub), fie prin elemente suplimentare (oglinda de distribuţie la pompa cu pistoane
axiale cu corp înclinat, ax de distribuţie la pompa cu palete culisante cu aspiraţie
interioară sau sistem de supape de sens la pompa cu pistoane axiale cu disc fulant).
Aceste elemente sunt numite generic sistemul de distribuţie.
În sistemele de acţionare
hidraulică, furnizarea energiei hidrostatice este asigurată de către generatoarele
hidraulice (pompe).
Pompele realizează conversia energiei mecanice, caracterizată prin momentul mecanic de
antrenare M1 aplicat la arborele pompei şi viteza unghiulară ω1, în energie hidraulică
caracterizată prin debitul Q1 şi presiunea p1. Această energie este transportată de conducte şi
transferată motorului hidraulic. Energia de la motorul hidraulic este caracterizată prin debitul Q2
şi presiunea p2.
Se definesc următorii parametri funcţionali ai pompelor volumice
Volumul activ al unei camere de lucru ψ [cm3] şi reprezintă diferenţa dintre volumul
maxim şi volumul minim al camerei de lucru
ψ = ψmax − ψmin(1)
3
Volumul geometric unitar Vg1 [cm /rot] este volumul de lichid vehiculat de pompă la un
ciclu complet (rotaţie sau cursă dublă). Considerând că sunt z camere de lucru, volumul
geometric unitar este:
Vg1 = z ⋅ψ(2)
Gradul de umplere λ este raportul dintre volumul de lichid aspirat într-o cameră de lucru şi
volumul ψ al acesteia. În mod evident gradul de umplere este cuprins în intervalul [0,1]. ψ
a
λ = (3)
ψ
Debitul teoretic Q1t [/min] refulat de pompă depinde de turaţia de antrenare şi de
volumul geometric unitar:
Q1t Vg1 n1 = ⋅(4)
Debitul instantaneu Q1i [/min] reprezintă viteza de variaţie a volumului
camerei/camerelor de lucru care refulează simultan lichid:

7
dV
Q1i =(5)
dt
Relaţia debitului instantaneu este necesară pentru a evidenţia parametrii care influenţează
neuniformitatea debitului şi a metodelor pentru diminuarea acesteia.
Debitul real Q1 [/min] refulat de pompă este mai mic decât cel teoretic din cauza
pierderilor de lichid prin interstiţii, de la spaţiile de presiune ridicată către spaţiile de presiune
joasă. Pierderile volumice ΔQ sunt proporţionale cu presiunea la refulare. Debitul real este
diminuat faţă de cel teoretic şi prin fenomenul de compresibilitate. Din cauza uzurii inerente
funcţionării pompei, pierderile volumice cresc în timp micşorând randamentul volumic al
pompei.
Turaţia nominală n1 [rot/min] a pompei este un parametru caracteristic pentru care se
asigură o fiabilitate ridicată în condiţii de funcţionare impuse (presiune, debit). Presiunea
nominală p1n [bar] este presiunea la refulare pentru care pompa lucrează un timp determinat cu
menţinerea parametrilor de funcţionare.
Sarcina pompei Δp=p1e-p1i [bar] se defineşte ca diferenţa dintre presiunea la refulare şi
presiunea la aspiraţie.
Momentul teoretic de antrenare M1t [N·m] este momentul de antrenare la axul pompei
necesar învingerii momentului creat de forţele de presiune pe elementele care delimitează
camerele de lucru.
V
g1
M
=(6)
2
1t⋅
p ⋅π

Momentul real de antrenare M1 [N·m] este se calculează pornind de la momentul teoretic

la care se adaugă momentul necesar învingerii frecărilor.
Neuniformitatea debitului instantaneu (pulsaţia debitului) δ poate fi evaluată prin relaţia:
QQ
imax
[%]
imin
⋅100 −
δ =(7)
Q imed
în care Qi min, Qi max şi Qi med corespund debitelor instantanee minim, maxim şi mediu ale
pompei. Debitul mediu Q imed este dat de relaţia:

Q+
QQ
imax imin
imed
=(8) 2
Pulsaţia debitului influenţează comportarea sistemului în timpul proceselor tranzitorii şi
conduce la oscilaţii ale presiunii mediului hidraulic cu pericolul apariţiei fenomenului de
rezonanţă.
Puterea hidraulică N1h [kW] realizată de pompă. Puterea utilă (efectivă) la ieşirea din
pompă este unul dintre parametrii caracteristici ai pompei:
( ) N1h Q1 p1e − p1i = ⋅(9)
Dacă:

Q1 -debitul real;
⎢⎡ ⎥ ⎢ daN ⎥
⎣ min ⎦⎤ ⎣⎡ ⎦⎤
 p p -sarcina pompei. −2

1e 1i
cm
Puterea mecanică consumată N1m [kW]
8
Randamentul mecanic, volumic şi total η1m, η1v, η1t [%], corespunzătoare presiunii de
lucru.
Pentru motoarele volumice rotative parametrii funcționali sunt în corelație cu cei ai
pompelor
Volumul activ al unei camere de lucru ψ [cm3]
Volumul geometric unitar(cilindreea) Vg2 [cm3/rot].
Debitul teoretic Q2t [/min] admis în motor va determina turaţia la axul motorului pentru
un anumit volum geometric unitar.
Debitul real Q2 [/min] admis în motor va fi mai mare decât cel teoretic deoarece va
trebui să acopere pierderile interne de debit şi pierderile prin compresibilitate. Presiunea
nominală de lucru - p2n [bar].
Căderea de presiune pe motor Δp= p2i-p2e [bar] se defineşte ca diferenţa dintre presiunea la
admisia în motor şi presiunea evacuarea din motor.
Cuplu teoretic dezvoltat la axul motorului M2t [N·m].
Momentul real M2 [N·m] la axul motorului este mai mic decât cel teoretic deoarece trebuie
acoperite pierderile prin frecare
Turaţiile limită admise – n2min, n2max [rot/s].
Puterea hidraulică consumată – N2h [kW].
Puterea mecanică produsă – N2m [kW].
Randamentul mecanic, volumic, total la presiunea de lucru - η2m, η2v, η2t

8. Debitul instantaneu la pompa cu piston cu simplu efect

Pentru determinarea legii de variație a debitului vehiculat la pompa cu piston cu simplu

efect este necesar să se determine legea care definește poziția pistonului în funcție de unghiul de

9
rotație al manivelei. Prin derivare se va obține legea de variație a vitezei. Debitul instantaneu
rezultă prin înmulțirea cu suprafața Sp.

1
0
9. Pompa cu pistoane axiale și disc fix. Construcţie. Principiu de funcţionare
 Pompele cu pistoane axiale sunt pompe care au pistoanele cu axele paralele cu cea a
axului de antrenare şi sunt dispuse pe un cerc concentric cu acesta. La pompa cu pistoane axiale
cu disc fix, pistoanele se sprijină pe un disc înclinat fix în timp ce execută o mișcare de rotație
împreună cu corpul cilindrilor.

Pompa cu pistoane axiale cu disc fix

La pompele cu pistoane axiale cu disc fix înclinat, mişcarea de rotaţie imprimată axului
central este transmisă blocului cilindrilor împreună cu care se rotesc şi pistoanele. Pistoanele
sunt fixate prin articulaţii sferice de discul înclinat, astfel că la o rotaţie completă pistoanele
execută şi o mişcare de translaţie în locaşele din corpul cilindrilor.
Camerele de lucru sunt delimitate de pistoane în locaşele din corpul cilindrilor. În timpul
rotaţiei pistoanele se deplasează în sensul ieşirii din locaş, caz în care volumul camerei de lucru
creşte şi este făcută legatura cu camera de aspiraţie, şi în sensul intrării în locaş, caz in care
volumul camerelor de lucru scade şi sunt puse în legătură cu camera de refulare. Legarea
succesiva la camera de aspiraţie sau cea de refulare se face prin intermediul unei piese numită
oglindă de distribuţie care este fixă. Condiţia delimitării dintre camera de aspiraţie şi cea de
refulare este ca diametrul unui locaş cilindric să fie mai mic decât lăţimea zonei de trecere dintre
cele două canale semicirculare dispuse pe oglinda de distribuţie.
11
Cilindreea pentru acest tip de pompe se calculează cu relaţia:
 π⋅ d
Vzh 2
=⋅⋅ 4
în care z este numărul de pistoane, h este cursa pe care o face un piston la o rotaţie
completă iar d este diametrul unui piston

10. Pompa cu palete culisante cu simplu efect și aspirație exterioară.

Construcţie. Principiu de funcţionare
Pompele cu palete culisante sunt pompe la care fluidul este deplasat de un sistem de
palete culisante antrenate de rotor şi menţinute în contact cu statorul, rotorul şi statorul fiind
excentrice, formează între ele o capacitate de volum variabil (SR ISO 5598).

Pompa cu palete culisante cu simplu efect și aspiratie exterioară

1 – stator, 2- rotor, 3 - paleta

O cameră de lucru este delimitată între stator, rotor, două palete consecutive şi capacele
laterale ale pompei. Amplasarea excentrică a rotorului faţă de stator face ca fiecare cameră de
lucru să aibă volumul variabil. Pentru pompa din figura 3, sensul de rotaţie fiind cel de pe desen,
in jumătatea inferioare camerele de lucru au volumul în creştere fiind puse in legătură cu camera
de aspiraţie, iar în jumătatea superioară volumul camerelor este în scădere, ele fiind puse în
legătură cu camera de refulare.
Deoarece contactul dintre palete şi stator este important pentru delimitarea unei camere
de lucru, sunt utilizate diferite metode pentru asigurarea unui contact ferm între palete şi stator.
Condiţia pentru delimitarea netă a camerei de aspiraţie de cea de refulare este ca unghiul la
centru dintre două palete consecutive să fie mai mic decât unghiul la centru corespunzător zonei
de trecere dintre camera de aspiraţie şi cea de refulare.
Forma extremităţii paletelor este importantă deoarece acesta influenţează calitatea
contactului şi mărimea forţelor de frecare dintre palete şi stator şi implicit randamentul pompei.
În figura 3 sunt prezentate două variante de palete. Paletele din două bucăţi oferă avantajul
descărcării camerei din rotor.

12
Cilindreea acestui tip de pompe depinde de mărimea excentricităţii dintre stator şi rotor.
Variantele cu cilindree variabilă se obţin dacă se proiectează un sistem care să deplaseze statorul
pe direcţia x (pentru varianta din figura 3).

11. Motor oscilant. Construcţie. Principiu de funcţionare

Motorul oscilant este utilizat atunci când mecanismul acţionat necesită o mişcare de
rotaţie incompletă, altenativă (o mişcare de oscilaţie cu unghiuri mici în jurul unei poziţii). În
figura următoare sunt prezentate două motoare cu mişcare de rotaţie, corespunzătoare
unui unghi mai mic de 360°. d

limitator de

A D

limitator de cursă
rotor
E
stator EA
stator rotor cursă paletă

φ
a) b)
Motoare oscilante
Paleta motorului din figura a) este pusă în mişcare de diferenţa dintre cele două forţe de
presiune care acţionează pe feţele laterale, diferenţă dependentă de diferenţa dintre presiunea
lichidului la admisie şi cea de la evacuare. Cursa este limitat la un unghi φ=270° în cazul
construcţiei din figura a) respectiv 120° în cazul construcţiei din figura b). Limitatorii de cursă
susţin şi garniturile de etanşare între admisie şi evacuare. Pentru schimbarea sensului de rotaţie la
rotor este necesar să se schimbe admisia şi evacuarea între ele.
Forţa hidrostatică pe paletă are valoarea:
Dd
− pe
( ) b pa
F⋅⋅−
= 2
în care: b este lăţimea paletei; pa este presiunea lichidului la admisie pe este presiunea
lichidului la evacuare.
Punctul de aplicaţie al forţei se găseşte la mijlocul distanţei dintre stator şi rotor şi la d +
Dd
− 1 Dd
distanţa 4
ρ = +faţă de axa de rotaţie:
2 ⋅=2
2
Momentul teoretic obţinut la axul motorului este
:22
Dd
MF⋅⋅−
 − Dd+ Dd−

( ) ( ) ae
2t a e b pp
= ⋅ρ = ⋅ ⋅ − ⋅ b p p =
2 4 8
Viteza tangenţială a paletei la raza ρeste v=ρ·ω, iar debitul de alimentare Q=S·v, în care
Dd
−
=este suprafaţa paletei.
S⋅2
b
22
Dd+ (4.64) −
Q
Dd− Dd

=b⋅⋅
2 b 4 ⋅ω = ⋅ ⋅ω
8

13
Pentru un debit de alimentare impus, viteza unghiulară a paletei este:
8Q
⋅
ω =(4.65)
()
22
bDd
⋅−
Pentru calculul momentului real, se corectează valoarea momentului teoretic cu
randamentul mecanohidraulic al motorului.

12. Aparatura de distribuție, reglare și control – tablou general

13. Relația debitului prin rezistența tip diafragmă
Rezistenţele hidraulice de tip diafragmă se caracterizează prin lungime mai mică decât
diametrul secţiunii de trecere <d. Din acest motiv se consideră că sunt rezistenţe cu lungime
nulă. Este o rezistenţă în care curgerea este de tip turbulent caz în care forţele de inerţie sunt
mult mai mari decât cele de frecare vâscoasă (Re mare). Pot fi rezistenţe fixe sau reglabile.
Dacă se scrie ecuaţia Bernoulli pentru lichid real în mişcare staţionară, între secţiunile 1-
1 şi 2-2 rezultă:
1 2 1 2 1 2

p + ρ⋅ + ρ⋅ ⋅ = + ρ⋅ + ρ⋅ ⋅ + ζ ⋅ ρ⋅ (1) 1 1 v

vgzp vgz
2 222
1222


14
 Fig. 3.6 Rezistenţa de tip diafragmă

În ecuaţie a fost scrisă explicit pierderea de presiune pe rezistenţa locală (diafragma).

Se pot face următoarele observaţii:
-cele două secţiuni se află la aceeaşi cotă, rezultă z1=z2
-aria secţiunii A 2 << A 1 , conform ecuaţiei de continuitate rezultă viteza v1<<v2 şi în
consecinţă termenul care conţine v12 poate fi neglijat.
Din ecuaţia (1) considerând observaţiile şi după calcule elementare rezultă:
2 ()
1
=(2) v −

2p1 p2
1 +ζρ
1
se numeşte coeficient de viteză şi reprezintă raportul dintre viteza
Coeficientul = ϕ
1+ζ
reală şi cea ideală la mişcarea prin orificiu.
Având în vedere contracţia maximă a jetului in secţiunea 2-2, se scrie relaţia între această
secţiune şi secţiunea diafragmei:
A2 A0 = ε ⋅(3)
în care ε este coeficientul de contracţie iar A 0 aria secţiunii circulare a diafragmei.
Utilizând relaţiile (2) şi (3) rezultă relaţia debitului prin rezistenţa tip diafragmă:
2 2
( ) ( ) 2 2 1 2 0 0 p1 p2 Q v A −
=⋅=ϕ ρ
p p AA
−⋅ε⋅=ε⋅ϕ⋅ ρ

În care μ = ε ⋅ ϕeste coeficientul de debit şi exprimă din punct de vedere fizic diminuarea
debitului teoretic prin fenomenele de contracţie şi pierdere de presiune.
Cu notaţia făcută relaţia debitului printr-un orificiu de tip diafragmă este:
2

( ) 0 p1 p2
= μ ⋅ (4)
QA −
ρ
 15
14. Supapa de presiune normal închisă cu comandă directă. Construcţie.
Principiu de funcţionare
La supapele de presiune cu comandă directă, forţa de presiune acţionează numai de o parte
a sertarului de presiune, de cealaltă parte acţionând forţa din arc. Supapa de presiune din figura
de mai jos este o supapa de presiune normal închisă cu comandă directă cu element mobil tip
sertar.

Construcția supapei de presiune normal închisă cu comandă directă

Uleiul sub presiune ajunge în camera “a” respectiv pe suprafaţa inferioară a sertarului
printr-o canalizaţie numită circuit de comandă al supapei notată cu Px.
Uleiul care pătrunde prin jocul dintre sertar şi corp în zona arcului, camera „b”, trebuie
eliminat pentru a nu se crea o contrapresiune care ar perturba echilibrul de forţe asupra
sertarului. Eliminarea uleiului din zona arcului se realizează printr-o canalizaţie numită circuit de
drenaj al supapei, notat cu Tx. Aşadar supapa cu comandă directă prezintă două circuite de lucru
specifice: circuitul de comandă Px şi circuitul de drenaj Tx.
În figură este prezentată schema funcţională a supapei de presiune care îndeplineşte rolul
funcţional de supapă de descărcare sau de supapă de siguranţă (Px intern, Tx intern). Uleiul sub
presiune intră prin orificiul P în supapă şi prin canalul Px ajunge în camera “a”acţionînd pe
suprafaţa inferioară a sertarului de presiune. Atunci când forţa de presiune învinge forţa din arcul
7, sertarul 4 se deplasează în sus realizându-se comunicarea între orificiul P (de intrare) şi
orificiul T (de ieşire) din supapă. Astfel, o parte din debitul pompei trece, prin supapă, în
rezervor. Prin această deversare a uleiului în rezervor se reglează presiunea din circuitul P la o
valoare constantă p1 la care va lucra tot sistemul hidraulic. În acest caz circuitul de comandă al
supapei Px face legătura, prin interiorul supapei, cu orificiul de intrare P (P x intern), iar circuitul
de drenaj Tx al supapei face legătura, tot prin interiorul supapei, cu orificiul de ieşire din corpul T
(Tx intern) legat la rezervor (p2=0).

16
Supapa cu Px intern, Tx intern poate avea şi rol de protecţie a circuitului, ea deschizându-se
numai la atingerea unei presiuni maxime (de suprasarcină) în circuitul hidraulic. În acest caz
denumirea supapei va fi de supapă de siguranţă.

reglarea pretensionarii
intrarea în supapa
arc Px iesirea din supapa
T
Tx
P
drenaj

elementul mobil
comanda

În funcție de modul în care se conectează Px și Tx rezultă cele patru moduri de lucru ale
supapei de presiune normal închise.

15. Distribuitor cu sertar cilindric în mișcare de translație. Construcţie.

Principiu de funcţionare
Distribuitorul cu sertar cilindric permite conectarea orificiilor prin deplasarea stânga
dreapta a sertarului.
Distribuitorul din figura 1 are 4 orificii de legătură care pot fi conectate în 2 moduri
diferite. Într-una dintre poziţii sursa P este conectată cu B iar A la rezervor T iar în cea de-a doua
poziţie P este conectat cu A şi B cu T.

Distribuitor cu sertar cilidric cu 4 orificii şi 2 poziţii.

Un distribuitor de acest tip poate fi utilizat pentru deplasarea în cele două sensuri a
pistonului unui cilindru hidraulic.
Comanda sertarului distribuitorului
 Distribuitoarele au 2 sau mai multe “poziţii” care reprezintă practic numărul de poziţii de
lucru în care poate fi deplasat sertarul. Distribuitoarele cu 2 orificii au obligatoriu 2 poziţii, iar
cele cu 3 sau 4 orificii pot avea 2 sau 3 poziţii.
17
Majoritatea distribuitoarelor cu 3 poziţii diferă în ceea ce priveşte poziţia neutră (poziţia din
centru). Poziţia centrală mai este numită poziţia de nul deoarece se obţine făra consum de
energie pentru acţionare (este poziţia obţinută sub acţiunea arcurilor de centrare).

Fig. 2 - Distribuitor cu sertar cu 4 orificii şi 2 poziţii şi comandă prin electromagnet. În

schemele de principiu, distribuitoarele sunt reprezentate cu poziţia neacţionat legată la conducte:
cea neutră la distribuitoarele cu 3 poziţii respectiv cea acţionată prin arc la distribuitoarele cu
două poziţii.
Pentru distribuitorul cu 4 orificii şi 2 poziţii din figura 2 în poziţia neacţionat P este
conectat cu A şi B cu T. Când este alimentat electromagnetul (sau este apăsat butonul), P este
conectat cu B şi A cu T.
• Centrarea cu arcuri
Distribuitoarele centrate cu arcuri (figura 3) sunt de tipul cu 3 poziţii. La acestea sertarul
revine în poziţia centrală sub acţiunea arcurilor atunci când electromagneţii nu sunt acţionaţi.
Este important să reţinem că modul în care sunt conectate orificiile în poziţia centrală este legat
de forma sertarului. Acest aspect va fi prezentat într-unul dintre paragrafele următoare.

Fig. 3 - Distribuitor cu sertar cu 4 orificii, 3 poziţii şi centrare cu arcuri.

• Revenirea cu arc
Acest tip de distribuitor realizează 2 poziţii (vezi figura 2). El este conectat într-o poziţie
extremă sub acţiunea unui arc. Are un singur electromagnet care deplasează sertarul în cealaltă
poziţie extremă. Ambele poziţii sunt oglindite în simbolul aparatului.
• Poziţia neutră
Majoritatea distribuitoarelor cu 4 orificii au acelaşi tip de conexiune la poziţiile acţionate
(I şi II). Diferenţele apar la poziţia centrală (0). În figura 4 sunt prezentate patru variante de
realizare a poziţiei centrale.

18

Fig.4- Condiţiile de realizare a poziţiei neutre

la distribuitorul cu 4 orificii.
• Poziţia centru închis blochează cele 4 orificii permiţând utilizarea lichidului furnizat de
pompă pentru acţionarea altor ramuri ale circuitului, sau deschiderea supapei de limitare a
presiunii.
• Poziţia centru deschis leagă cele 4 orificii la rezervor ceea ce scoate circuitul de sub
presiune iar pompa este descărcată la rezervor.
• Poziţia menţinere păstrează pompa sub presiune în timp ce camerele cilindrului sunt
legate la rezervor. Se foloseşte de obicei în circuite de pilotare a supapelor de sens deblocabile
sau la pilotul distribuitorului pilotat.
• Poziţia pompa descărcată blochează legăturile la camerele cilindrului în timp ce
pompa este legată la rezervor reducându-se astfel consumul de energie. Acest tip de conexiune se
utilizează la circuitele serie.

16. Drosel de cale. Construcţie. Principiu de funcţionare

Droselul de cale este un aparat care cuprinde un drosel cu o supapă de sens în paralel.
Efectul este reglarea debitului numai pentru un sens de parcurgere a aparatului. În figura de mai
jos este prezentat un exemplu de construcţie pentru un drosel de cale de tip traseu.
Elementele principale sunt corpul şi manșonul prin rotirea căruia se reglează deschiderea
y. Uleiul intră prin orificiul I şi ajunge prin orificiile laterale în secţiunea de droselizare dintre
camerele a şi b. Evacuarea se realizează prin orificiul E. În sens invers, E→I, uleiul nu mai este
droselizat, el ocoleşte droselul prin deschiderea supapa de sens formată din elementul mobil şi
arc din interiorul droselului.
 19
corp
1E

manşon
2b
elementul mobil E
3
al supapei arcul y
a

4
5

supapeiinel O

I
simbol
I

Construcţia droselului de cale de tip traseu

17. Supapa de sens unic

Supapele hidraulice de sens trebuie să asigure următoarele condiţii:
• închidere fermă între supapă şi scaunul supapei
• sensibilitate mare la închidere şi deschidere;
• rezistenţă minimă la trecerea lichidului;
În majoritatea cazurilor aceste aparate se realizează cu supape cu element mobil conic,
plan sau sferic pentru a asigura o foarte bună etenşare pentru sensul închis În figura de mai jos
este prezentată construcţia supapei de sens de traseu, cel mai frecvent folosită. Elementul mobil
are formă conică şi este împins către scaunul său din corp prin intermediul arcului supapei.

ABAB
Supapă de sens unic
Trecerea lichidului prin supapă poate avea loc doar de la A către B atunci când elementul
mobil este deplasat de pe scaun sub acţiunea forţei de presiune. Presiunea de deschidere depinde
de rigiditatea arcului şi de pretensionarea lui. În mod obişnuit este cuprinsă între 0,5bar şi 3 bar.
Supapa de sens cu deschidere la presiunea mai joasă este utilizată ca supapă de ocolire a
droselelor sau regulatoarelor de debit. Supapa de sens cu deschidere la 3bar se utilizează ca
supapă de ocolire a filtrelor sau ca supapă de contrapresiune. Există şi variante constructive fără
arc. Acestea sunt utilizate mai ales ca supape de reţinere şi în mod obligatoriu trebuie să fie
montate pe verticală pentru ca elementul mobil să revină pe scaun sub acţiunea greutăţii proprii.
Supapele de sens unic pot îndeplini în circuitele hidraulice următoarele funcţii:
20
-supape de reţinere
-supape de ocolire
-supape de contrapresiune
Supapa de reţinere are rolul de a nu permite golirea de lichid a instaleţiei la oprirea
pompei. Este cazul supapei Ss1 din figura următoare.
MH

Dr Ss3

Ss1Sp
Ss2
P
M

Circuit hidraulic care ilustrează funcțiile supapei de sens unic

Supapa de senns unic Ss3 are rolul de supapă de ocolire deoarece permite ocolirea
droselului Dr pentru sensul de deplasare spre dreapta a pistonului. În acest mod droselul reglează
viteza de deplasare a pistonului doar pentru sensul spre stânga. Rolul de supapă de ocolire este
necesar atunci când trebuie creat un circuit de ocolire pentru aparate care nu pot fi parcurse decât
într-un singur sens, trebuie ocolit un filtru deoarece elementul filtrant trebuie înlocuit.

18. Filtru
Filtrele au rolul de a reduce nivelul de contaminare cu impurităţi a fluidului de lucru sub
valoarea admisă de elementele instalaţiei. Diversele impurităţi din lichid micşoreaza siguranţa în
exploatare şi durata de serviciu a sistemelor hidraulice.
Impuritaţile din mediul hidraulic pot fi:
- de natură mecanică (praf, şpan), care ajungând la suprafeţele active favorizeză ruperea
peliculei de ulei, înrăutaţesc regimul de ungere, sau provoacă înţepenirea pistonaşelor diferitelor
elemente hidraulice;
-de natură chimică (nămoluri, parafină, vopsea), care provoacă coroziunea si oxidarea
uleiului.

21

Construcţia unui filtru

In principiu, orice filtru este alcătuit dintr-un corp în care este fixat elementul filtrant. În
majoritatea cazurilor elementul filtrant este schimbabil şi este înlocuit ori de câte ori se
îmbâcseşte în urma reţinerii unui număr mare de impurităţi.
Filtre de suprafaţă sau ecran
Pot reţine particule pe suprafaţa lor şi au în general grosime mică, fiind constituite din ţesătură
metalică, hârtie, fibră metalică. Filtrul de suprafaţă îşi recapătă parţial capacitatea de filtrare prin
inversarea sensului de curgere a fluidului sau prin suflare
Filtre de adâncime.
Filtrele de adâncime sunt constituite din elemente filtrante mici dispuse spaţial şi aleator în
straturi succesive, creind o anumita adâncime elementului filtrant şi pot astfel reţine particule în
orice punct al grosimii de pe direcţia de curgere a fluidului. Sunt constituite din plăci de hârtie
sau pâsla impregnate sau nu, din mici bile sau elemente sinterizate la temperaturi şi presiuni
ridicate.
Amplasarea filtrelor
În figura următoare sunt prezentate câteva posibiltăţi de amplasare a filtrelor în
instalaţiile hidraulice:
• pe aspiraţia pompei F1;
• pe refularea pompei F2, F3;
• pe retur F4, F5.
Filtrul pe aspiraţie se monteaza pe conducta de aspiraţie a pompei pentru a proteja pompa
de impurităţile din rezervor. Acest filtru este un filtru de joasa presiune. Prezenţa lui duce la
scaderea presiunii de aspiraţie a pompei. Pentru a evita reducerea gradului de umplere la pompă
atunci când se produce îmbâcsirea filtrului, pe acesta se montează o supapă de ocolire. Fineţea de
filtrare nu depăşeşte 100 μm.
 Filtrul de pe refularea pompei este un filtru de presiune şi se montează pe conducta de
refulare a pompei pentru a face o primă filtrare a agentului de lucru (fineţea de filtrare de
aproxiamtiv 25 μm), sau înaintea elementelor din instalaţie care trebuie protejate în mod special
de impurităţile produse de pompă. In această categorie intră servodistribuitoarele, distribuitoarele

22
proporţionale etc. Fineţea de filtrare este de 1 μm. Acest tip de filtru rezistă la presiuni cuprinse
în gama 0,5÷ 420 daN/cm².
Filtrul de retur este un filtru de presiune joasă. Filtrează lichidul ce se întoarce din sistem
în rezervor. Fineţea de filtrare nu coboară sub 10 μm.
Filtrul de umplere împiedică pătrunderea impurităţilor grosiere la umplerea sau
completarea uleiului în rezervor.

Posibilităţi de amplasare a filtrelor

19. Acumulator
Acumulatoarele hidraulice sunt elemente auxiliare ale instalaţiilor de acţionare hidraulică,
cu rolul de a suplimenta debitul de ulei al pompei în timpul unor perioade scurte cu vârfuri de
debit din ciclul instalaţiei.
În circuitele hidraulice pot îndeplini diferite funcţii:
• rezervor de lichid sub presiune pentru cazul în care este necesar un volum mare de
lichid pentru un timp foarte scurt. În acest caz pompa nu trebuie aleasă pentru debitul maxim din
această perioadă scurtă ci pentru un debit mai mic. Acumulatorul se va încărca în acele faze din
ciclul de lucru în care sunt necesare debite mai mici decât debitul pompei. Utilizarea în acest
mod a acumulatorului are ca efect consumul mai mic de energie.
• agregat de siguranţă pentru cazul defectării pompei sau motorului electric de antrenare a
acesteia, situaţie în care asigură terminarea ciclului de lucru.
• compensator pentru pierderile volumice de lichid (menţinerea un timp mai îndelungat a
unei presiuni constante).
• compensator volumic la modificări de temperatură într-un circuit închis. •
atenuator al vârfurilor de presiune din timpul comutării distribuitoarelor.
23
• atenuator de pulsaţii, în special al celor ale debitului furnizat de pompă. •
recuperatoe pentru energiile de frânare.
În sistemele de acţionare hidraulică se folosesc acumulatoare mecanohidraulice şi
hidropneumatice.
Acumulatoareale mecanohidraulice se împart după modul de înmagazinare a energiei în: -
cu greutăţi (figura a) la care presiunea este asigurată de greutatea cu care este încărcat; - cu
resorturi (figura b) la care presiunea este o funcţie de energia înmagazinată în arc.
Acumulatoarele mecanohidraulice se folosesc din ce în ce mai rar din cauza gabaritului mare,
volumului mic de lichid şi presiunilor reduse.
Acumulatoarele hidropneumatice pot fi
• cu contact direct lichid-gaz
• cu element de separare
Acumulatoarele hidropneumatice cu contact direct lichid-gaz (figura c) au avantajul de a
lucra practic fără inerţie şi fără uzură. Ca dezavantaj este pierderea permanentă de gaz care este
antrenat de circulaţia lichidului. Acumulatoarele cu contact direct sunt folosite la presiuni
scăzute, dincolo de care creşterea temperaturii aerului provoacă pericol de explozie prin efectul
Diesel.
Acumulatoarele hidropneumatice cu element de separare sunt:
- cu piston (figura d) sunt robuste, pot funţiona cu presiuni mari (320 daN/cm²) , dar au
inserţie, frecări şi uzuri mai mari decât cele cu cameră de cauciuc.
- cu membrană (figura e), care separă camera de lichid de camera de gaz. Membrana este
executată din cauciuc sintetic special şi fixată în corpul acumulatorului. Umplerea cu gaz se face
prin orificiul superior. Acumulatoarele se fabrică pentru capacităţi mici (până la 2 litri) si
presiuni până la 210 daN/cm². Funcţionarea este practic lipsită de inerţie.
- cu balon (figura f) utilizează o cameră de cauciuc în locul membranei din cazul
precedent. Se fabrică pentru capacităţi de până la 50 litri şi presiuni de 320 daN/cm². Au o
funcţionre lipsită de inerţie.
Gazul folosit este azotul, care evită apariţia efectului Diesel şi a coroziunii la suprafeţele fin
prelucrate. Folosirea aerului se face cu prudenţă, iar folosirea oxigenului este strict interzisă.

abcdef
Tipuri de acumulatoare
 24
În circuitul reprezentat în figura de mai jos acumulatorul serveşte pentru atenuarea
vârfurilor de presiune. În cazul folosirii unui distribuitor cu acoperire pozitivă în perioadele
comutărilor de pe poziţia centrală pe una dintre celelate poziţii I sau II, supapa limitataore de
presiune are timp de răspuns prea mare pentru a reacţiona fidel la modificările rapide de
presiune. Astfel, în perioadele de creştere a presiunii, acumulatorul va prelua rapid excesul de
lichid. El redă acest exces, cu temporizare prin drosel, atunci când supapa de presiune a ajuns să
se deschidă.
Ss

Sp

Ac
MHL

I 0 II

Dr
D

F
P

Circuit hidraulic cu acumulator

20. Rezervor
Rezervoarele au rolul:
- De a alimenta pompele cu lichidul necesar sistemelor hidraulice în circuit deschis şi de
compensare a pierderilor de lichid pentru sistemele hidraulice în circuit închis. - De a susţine o
parte din instalaţia hidraulică
- De a realiza schimbul de căldură cu mediul în scopul răcirii lichidului întors din
instalaţie menţinând temperatura intre 55-60ºC
Rezervoarele se construiesc din tablă sudată sau din fontă prin turnare. Capacitatea
rezervorului trebuie să acopere întreaga cantitate de lichid necesară instalaţiei hidraulice. Această
capacitate trebuie să întreacă de câteva ori debitul pompei.
Supraîncălzirea uleiului duce la variaţia vâscozităţii şi la oxidarea mai intensă a uleiului.
De asemenea, micşorarea vâscozităţii duce la creşterea pierderilor volumice în sistem, deci la
variaţia debitului şi a vitezei organului de lucru. Pentru evitarea supraîncăzirii uleiului se iau
următoarele măsuri :
- proiectarea raţională a schemelor hidraulice prin folosirea de pompe adaptate
necesarului de debit;
 - proiectarea rezervorului astfel încât să permită circulaţia în lungul rezervorului a
uleiului încălzit, prevăzându-se o distanţă maximă între conducta de aspiraţie şi cea de evacuare
separate eventual printr+un perete perforat;
25
- în cazuri speciale se impune răcirea forţaţă a uleiului prin folosirea de schimbătoarea
de căldură cu apă sau cu aer.

Principalele componente ale unui rezervor

Un rezervor cu înmagazinare liberă a fluidului are separate camera de aspiraţie de camera

de retur. In aceste camere se amplasează conductele de aspiraţie respectiv retur. Rezervorul este
prevăzut cu filtru de aer pentru evacarea aerului dgajat din lichid. Pe placa de bază se fixează alte
aparate sau placa pe care se montează electropompa.
Existenţa peretelui despărţitor a camerelor de pentru aspiraţie respectiv retur permite
decantarea impurităţilor aflate în suspensie în fluidul întors din instalaţie.

ACȚIONĂRI PNEUMATICE

21. Avantaje și dezavantaje

Avantaje
- Alimentarea de la o sursa centralizata – statia de compresoare;
- Gabarit si greutate reduse;
- Protecţie la suprasarcină;
- Posibilitatea reglării în limite largi, cu mijloace relativ simple, a parametrilor
funcţionali (viteză, forţă, moment, etc.);
- Întreţinere uşoară de către un personal cu pregătire medie;
 - Viteze mari de execuţie, respectiv turaţii mari la motoarele rotative; -
Poluare minimă a mediului înconjurător;

26
- Siguranţă în funcţionare în condiţii dificile de mediu;
- Fiabilitatea;
- Pericol redus de accidente.

Dezavantaje
- Presiune de lucru limitata la 10-15 bar deoarece compresoarele pentru presiuni mari
sunt scumpe si au randament scazut;
- Compresibilitatea aerului creaza dificultati in mentinerea organelor motoare in pozitii
intemediare si poziţionării precise a elementului acţionat;
- Timp de raspuns mai mare decat in cazul actionarilor pneumatice;
- Randament energetic scăzut (17÷20%)
- Preţ de cost ridicat de producere a aerului comprimat;
- Zgomot puternic produs prin destinderea bruscă a aerului comprimat la evacuare (se
pot diminua mult prin montarea de amortizoare fonice).

22. Structura tip a unei surse cu două valori de presiune disponibile

Structura tip a unei surse de alimentare cu aer comprimat este prezentată în figura de mai
jos

Structura unui sistem de alimentare cu aer comprimat

Aerul de la compresor este supus unui proces de "preparare" care include racirea, uscarea
şi pulverizarea particulelor lubrifiante. Aceste operaţii specifice sisetmelor de acţionare
pneumatică presupun existenţa unor componente specifice respectiv: racitor, separator şi
pulverizator sau ungător. Pentru reglarea presiunii se utilizează acelaşi tip de aparate ca şi în
cazul sistemelor de acţionare hidraulică: supapele de presiune. În structura prezentată sunt
incluse două supape de limitare a presiunii respectiv în zona de presiune ridicată la 10 bar şi în
zona de presiune normală la 1,4 bar şi o supapă de reducere care face trecerea de la zona de
presiune ridicată la zona de presiune normală. În ambele zone există posibilitatea cuplării
sistemelor de acţionat la prize menţionate pe schema de principiu. Schema pentru sursa de
 27

alimantare cu aer comprimat cu două trepte de

presiune cuprinde elementele specifice ale
unui sistem de acţionare pneumatică.

23. Grupul pentru prepararea aerului

comprimat
În figura de mai jos sunt incluse principalele
componente care intră în componența
grupului pentru prepararea aerului comprimat

ab
Grupul pentru prepararea aerului comprimat
a) simbol detaliat, b) simbol simplificat
Filtre de aer
Filtrele de aer separă şi reţin particulele solide aflate în suspensie în aerul comprimat.
Filtrele preliminare se amplasează la intrarea aerului în compresor realizând protecţia
compresorului.

Filtrele pentru treapta I de filtrare reţin impurităţi care depăşesc concentraţia de 0,1g/cm3
iar filtrele pentru treapta aII-a ajung să reţină perticule care depăşesc0,5μm. Filtrul din
figura de mai jos se compune din corpul în care se află elementul filtrant situat
pe circuitul aeruluicomprimat între I şi E. Ecranul de turbionare imprimă aerului comprimat o
mişcare elicoidală şi datorită forţei centrifuge sunt proiectate pe peretele interior al corpului de
unde cad pe lângă taler în partea inferioară a aparatului. Ele sunt evacuate prin orificiul A la
deschiderea manuală a robinetului de evacuare.
 robinet
Filtru de aer

Din cauza schimbării bruşte a direcţiei de curgere şi destinderii aerului la intrarea în

aparat condensează eventualii vapori din aerul comprimat. Apa este de asemenea proiectată pe
28
peretele lateral şi cade sub taler.
Pulverizatoare
Pulverizatoarele se utilizează pentru împrăştierea unor particule foarte fine de lichid
(alcool, glicerină, ulei) în aerul comprimat pentru îmbunătăţirea caracteristicilor acestuia.
Alcoolul şi glicerina împreună cu vaporii de apă rămaşi în aerul comprimat formează un amestec
care nu îngheaţă pânăla-10°C. Glicerina protejează împotriva coroziunii interiorul conductelor,
elementelor de lgătură şi aparatelor. Uleiul se pulverizează pentru a unge piesele aflate în mişcare
relativă în interiorul diferitelor aparate. Pulverizatoarele cu ulei sunt amplasate de obicei imediat
înaintea elementului vizat şi se asociază cu un filtru fin.
Se deosebesc pulverizatoare
-Cu pulverizare obişnuită care realizează picături cu dimensiuni mai mari de 5μm iar raza
de acţiune sub 5m
-Cu pulverizare fină care realizează picături mai mici de 5μm, ceaţa formată fiind
uniformă iar raza de acţiune ajungând la 30m
Pulverizatorul din figura de mai jos realizează o pulverizare obişnuită. Aerul comprimat
circulă între I şi E creind o depresiune în zona în care secţiunea de trecere se micşorează. În acest
caz lichidul din rezervorul pulverizatorului va urca prin ţeavă ajungând în zona droselului cu care
este reglat debitul de lichid antrenat. De aici lichidul picură în zona de secţiune redusă fiind
antrenat de aerul care circulă cu viteză mare lichidul fiind pulverizat.
rezervor
Pulverizator

29