CAPITOLUL 26

275. puntea Rochette - PFD adezive perforate( Retenție mecanică )

- Rochette 1 a introdus conceptul de adeziune a metalului la dinte prin crearea unor orificii în
structura metalică a PFD, în vederea obținerii reteției mecanice
- Inițial acesta a folosit această metodă pentru imobilizarea dinților parodontotici, iar mai târziu
a aplicat această tehnică și la corpurile de punte
În breșele edentate anterioare:
- corpuri de punte metalo-ceramice și elemente de agregare metalice perforate cimentate adeziv
la nivelul dinților stâlpi
- Acest tip de design a structurii protetice presupune o extindere cât mai mare pe suprafetele
linguale ale dinților stâlpi, cu prepararea minimă sau în unele situații chiar deloc a dinților
stâlpi.
- Indicațiile acestor tipuri de proteze sunt la nivelul dinților frontali mandibulari sau în
situațiile în care contactul ocluzal este minim
În edentațiile din zona posterioară:
- Perforațiile de la nivelul EA au scopul de a mări rezistența și retenția structurii protetice.
- EA au fost extinse interproximal în spațiul edentat si pe suprafațele ocluzale.
- Acest tip de design impune scurtarea înălțimii suprafețelor linguale și proximale a dinților
stâlpi.
- Aceste restaurări sunt indicate când ocluzia este normală, reușind să treacă proba timpului,
rezistând până la 13 ani
În ciuda succeselor, aceste lucrări prezintă urmatoarele dezavantaje:
● Reducerea rezistenței metalului de pe EA din cauza perforațiilor
● Uzura cimentului compozit de la nivelul perforațiilor
● Adeziune slabă a metalului din cauza perforațiilor

276. Puntea Maryland - Proteze fixe dentare adezive ( Retenții micromecanice: Puntea Maryland )

- Presupune tehnica gravării electrolitice a metalului de la nivelul retainerilor

- Elementele de agregare gravate prezintă următoarele avantaje față de elementele de agregare
perforate:
● Retenția este îmbunătățită deoarece legătura dintre rășina compozită și metalul gravat
este considerabil mai rezistentă decât legătura dintre rășina compozită și smalțul
demineralizat. Elementele de agregare deși sunt mai subțiri, prezintă rezistență la flexiune.
● Suprafețele orale ale EA sunt lustruite, neacumulând astfel placa bacteriană.
- utilizarea unui compozit a cărei peliculă să fie cât mai subțire, în vederea cimentării
- se foloseste ciment rășinic, care aderă micromecanic în retentivitățile din metal create prin
sablare și simultan oferă rezistență și o așezare corectă a EA
- Aceste cimenturi nu aderă chimic la metal
- Gravarea eletrolitică a bazei metalului este dependent de tipul aliajului și atenția acordată
detaliilor în laboratorul de tehnică
277. Sablarea și silicatizarea (sistemul adeziv Rocatec)
- O metodă folosită de laborator pentru adeziunea la baza din metal si la metalul nobil este
sistemul Rocatec ( 3M ESPE Dental ).
- În această metodă, suprafața metalului este inițial sablată cu particule din aluminiu de
diametru 120 μm.
- Aceasta este urmată de abrazarea cu particule speciale din silicat care conțin aluminiu
- La cea de a doua abrazare, se depozitează un strat molecular de aluminiu și silicat pe suprafața
aliajului.
- Se aplică apoi pe această suprafață silanul, pentru a o face ( pe suprafață) adezivă pentru
compozit.
278. Avantajele punților colate
- Conservarea structurilor dentare
- Riscul afectării pulpare scăzut
- Nu este necesară anestezia
- Preparație supragingivală
- Amprentă ușoară
- Lucrările provizorii nu sunt necesare
- Timp la scaun redus
- Costurile pacientului scăzute
- Recimentarea este posibilă
279. Dezavantajele punților colate
- Longevitatea redusă a restaurării
- Sunt realizate modificări în smalț
- Corectarea spațiului: dificil
- Dinții stâlpi paraleli: obligatoriu
- Estetica compromisă în zona posterioară
280. Indicațiile punților colate
- Protezarea dinților lipsă din zona anterioară la copii și adolescenți
- Bresă edentată scurtă
- Dinți stâlpi integrii
- Breșă unidentarăîn zona posterioară
- Lungime coronară mare
- Izolare corespunzătoare
281. Contraindicațiile punților colate
- Parafuncții
- Breșă edentată mare
- Dinți stâlpi restaurați sau cu leziuni dentare
- Smalț compromis
- Discrepantă semnificativă a lățimii corpului de punte
- Ocluzie adâncă
- Alergie la nichel
282. Principii de preparare pentru elementele de agregare colate în zona frontală
- Pe dinţii anteriori, tehnica este similară cu preparaţia lingual necesară pentru pinledge
dar cantitatea de structură dură dentară îndepărtată este semnificativ mai redusă
deoarece smalţul nu trebuie depăşit.
 - Sunt utilizate în general aliaje nenobile pentru că acestea conferă rezistență în grosimi
reduse.
- Este nevoie de o suprafaţă de smalţ suficientă pentru obţinerea adeziunii, iar
elementele de agregare metalice trebuie să încercuiască destulă structură dură dentară
şi să aibă o formă de rezistenţă suficientă pentru a preveni dislocarea dintelui stâlp în
oricare altă direcţie în afara scheletului metalic.
- Acolo unde este posibil, metalul se poate extinde atât pe suprafeţele meziale, cât şi pe
cele distale pentru a îmbunătăţi rezistenţa şi retenţia. Aceasta este, de obicei, posibilă
la incisivii mandibulari, din cauza ambrazurilor deschise şi a formei dinţilor. Capele
metalice care înconjoară dintele stâlp sunt mai puţin întrebuinţate pe incisivii maxilari,
deoarece există o suprafaţă mai mică de smalt expusă, în special la pacienţii tineri şi
pentru că dinţii nu prezintă o formă adecvată. Soluţia este reprezentată de utilizarea
unor şanţuri de diametru îngust pe suprafaţa linguală, care pot fi situate pe majoritatea
dinţilor.
Etape
1. Retenţia elementelor de agregare poate fi îmbunătăţită substanţial prin plasarea strategică
a unor şanţuri suplimentare. Două şanţuri suplimentare sunt plasate pe suprafaţa linguală a
dintelui stâlp. Aceste şanţuri au direcţie incizo-gingivală. Ele nu trebuie să fie paralele şi
sunt de obicei poziţionate pe feţele meziolinguale şi distolinguale, în imediata apropiere a
crestelor marginale ale incisivilor. În anumite situaţii, dinţii prezintă creste marginale
meziale şi distale proeminente, ceea ce va creşte adâncimea şi eficienţa şanţurilor.
Şanţurile au aspectul unor linii de cale feratăşi nu tindsă fie paralele. Totuşi, adâncimea şi
grosimea sunt de o importanţă maximă pentru succesul clinic. Se recomandă lăţimi de
0,75 mm, adâncimi de 1 mm şi lungimi de aproximativ 5 mm. Se începe prepararea
acestora cu o freză de tungsten carbidsferică (jumătate) de diametru 0,5 mm montată la o
piesă cu turaţie înaltă, iar apoi laturile şi baza şanţurilor sunt realizate în unghi drept cu o
freză fissure mică (nr 168) (Fig. 26-14). Diametrul vârfului acestei freze este de asemenea
de 0,5 mm. Se recomandă întotdeauna folosirea de freze noi din tungsten carbid, deoarece
devin inactive rapid prin tăierea smalţului. Vezi Figura 26-14 pentru poziţionarea corectă
a şanţurilor.
2. Un şanţ suplimentar este plasat pe suprafaţa proximală în vecinătatea corpului de punte.
Acest şanţ se extinde vertical de la marginea gingivală şi iese pe faţa linguală la nivelul
marginii incizale. Se formează cu o freză nr. 168. Lungimea acestui şanţ poate varia
considerabil, în funcţie de dimensiunea feţei proximale. Poziţia şanţului este în general
mai lingual pentru a evita interesarea sau subminarea smalţului incizal (Fig. 26-15).
Dimensiunea şi forma şanţurilor sunt extrem de importante pentru retenţie. Şanţurile largi
sunt mai puţin eficiente. Toate şanţurile trebuie să fie înguste şi să aibă suprafeţe plane
paralele. Sunt plasate cu freze de diametru foarte mic. Şanţul proximal se opune deplasării
în direcţie vestibulo-linguală, iar şanţurile linguale (în formă de linie de cale ferată) se
opun deplasarilor în direcţie incizo-gingivală.
3. Se realizează o amprentă precisă. Adaptarea marginal este la fel de important pentru o
restaurare fixată adeziv ca pentru o restaurare protetică fixă convenţională. Legătura
adezivă este redusă la grosimi mari de răşină. 37
4. Asiguraţi stopuri ocluzale provizorii. Supra ocluzia importantă a dinţilor stâlpi se poate
produce rapid, mai ales la pacienţii tineri şi la pacienţii cu support parodontal redus. Acest
lucru poate fi evitat pe dinţii anteriori prin plasarea unei cantităţi mici de răşinăcompozită
pe dinţii antagonişti mandibulari. Această manoperă este rareori necesară pentru dinţii
posteriori, fiind indicată numai în cazurile în care este anticipată aplicarea unor onlay-uri
de dimensiuni mari pe dinţii stâlpi (în aceste cazuri se pot realiza stopuri mici din
 compozit; Fig. 26-16). Răşină este îndepărtată înaintea inserării lucrării protetice fixate
adeziv.

283. Principii de preparare pentru elementele de agregare colate în zona laterală

- Scheletul principal pentru o lucrare protetică cimentată prin răşini este alcătuit din trei component
principale:
o pintenul ocluzal (pentru rezistenţă la deplasarea în sens gingival),
o suprafaţa retentivă (pentru rezistenţă la deplasarea în sens ocluzal) şi
o suprafaţa proximală cu şanţurile proximale (pentru rezistenţă la forţele de rotaţie)

-Se plasează un lăcaş ocluzal asemănător celui realizat pentru pintenii protezelor parţiale scheletate în
zona şanţului marginal proximal al dinţilor stâlpi în vecinătatea spaţiului edentat.
-Se poate plasa un lăcaş suplimentar de partea opusă a dintelui
- Pintenul reprezintă o component important pentru retenţie, conferind în acelaşi timp rezistenţă atât
forţelor ocluzale, cât și celor laterale. Acesta are un design de aşa natură încât să funcţioneze ca un
“pin” îngust.

Pentru a se opune deplasărilor în sens ocluzal,

- restaurarea este concepută în aşa fel încât să maximizeze suprafaţa de adeziune fără a
compromite sănătatea parodontală sau estetică.
- Suprafeţele proximale şi linguale sunt reduse pentru a micşora înălţimea lor de contur
până la aproximativ 1 mm de marginea gingivală liberă.
- Suprafeţele proximale sunt preparate astfel încât să se poată realiza paralelismul fără a
le submina.
- În zona interproximală, o preparaţie cervicală de tip chamfer este contraindicată;
forma pragului în lamă de cuţit fiind recomandată pentru a evita preparaţia excesivă în
smalţ.
- Ocluzal, scheletul ar trebui să se extindă cât mai aproape de pantele cuspidiene, mult
dincolo de suprafaţa de smalţ necesară spre a fi reconturată (în cazul în care nu se
produc interferenţe ocluzale; Fig. 26-19).
Rezistenţa la deplasările în sens lingual
- este mult mai uşor gestionată în zona posterioară a cavităţii bucale.
- Este necesară o singură axă de inserţie.
- Scheletul metallic trebuie conceput astfe lîncât să înconjoare pe cel puţin 180 de grade
suprafaţa dintelui privit dinspre ocluzal.
- Această încercuire proximală permite restaurării să se opună deplasărilor la forţele
laterale, prin acţionarea asupra ţesuturilor dure dentare subiacente, fiind facilitată prin
şanţurile realizate pe suprafaţa proximală imediat lingual în vecinătatea trecerii dintre
faţa vestibulară şi cea proximală.
- Distal de spaţiul edentat, rezistenţa elementului de agregare este asigurată prin
realizarea unui şanţ în unghiul de reflexie a suprafeţei linguo-proximale.
- Deplasarea unei restaurări fixe cimentate prin răşini în oricare direcţie în afara axului
de inserţie ar trebuis ă fie imposibilă.
- De asemenea, dinţii nu trebuie să se deplaseze spre vestibular faţă de scheletul metalic
-În general, diferenţele de preparare între molarii maxilari şi mandibulari se regăsesc numai pe feţele
linguale:
 Peretele lingual al dinţilor mandibulari poate fi preparat într-un singur plan.
 Faţa linguală a molarilor maxilari necesită o reducere în două planuri, pentru restabilirea
funcţiei ocluzale şi curbura cuspizilor de sprijin în cele două treimi ocluzale.
 Totuşi, elementul de agregare lingual mandibular poate acoperi cuspizii lingual pentru
sporirea formei de rezistenţă şi de retenţie, ceea ce ajută în mod particular, în situaţiile
coroanelor clinice scurte ale molarilor mezio- şi linguo-înclinaţi (această extensie poate
necesita o modificare în două planuri; Fig. 26-20).

-Există posibilitatea unei mari varietăţi de extinderi a scheletului metalic pe suprafeţele linguale ale
dinţilor laterali. Printre acestea se numără acoperirea, încercuirea şi extinderea metalului prin foseta
central în direcţie mezio-distală, lăsând neacoperiţi cuspizii linguali.
-În anumite situaţii, se pot realiza restaurări cu aspect mixt.
o un element de agregare fixat prin răşini pe unul dintre dinţii stâlpi şi
o o restaurare turnată convenţional pe celălalt.
1