Stimularea motivației elevului de implicare în procesul educațional este o artă care ține de măiestria şi harul didactic al profesorului, al acelora care, după cum spunea J.A Comenius, au „cea mai minunată îndeletnicire din lume”.
Pentru a motiva elevii spre învățare avem la îndemână câteva strategii:
Stabilirea regulilor clasei împreună cu elevii, ceea ce va duce la o
responsabilizare a elevilor astfel putem preveni comportamentele deviante. Personalizarea clasei. Se pot folosi diverse desene sau alte activități prin care se pot remarca elevii clasei. Felul cum arată clasa este o formă de întărire a imaginii de sine. Cunoașterea elevilor reprezintă un important element în procesul de motivare a elevului spre învățare.. Simplu fapt că profesorul memorează numele elevului, îi știe preferințele, îi dezvoltă elevului încrederea în sine, îi întăresc sentimentul de siguranță și apreciere personală. Implicarea activă a elevilor în activitățile instructiv-educative. Putem atrage atenția elevilor și prin controlul vocii, contactul vizual, organizarea sarcinilor de lucru într-un mod productiv Așteptările profesorului devin un factor de motivație. S-a demonstrat că elevii au tendința de a se ridica la înălțimea așteptărilor profesorilor. Dacă se așteaptă şi se solicită cât mai mult de la elevi adesea se va şi obține acest lucru. Profesorul poate deveni un exemplu de comportament pentru elevii săi. Urmând exemplul profesorului, elevii își pot modifica propriul comportament. Stabilirea unei atmosfere pozitive, de empatie față de fiecare elev în parte. Rezolvarea situațiilor-problemă în cel mai scurt timp. Dacă profesorul este apropiat fizic dar și psihic de elevul ce are un comportament deviant, face posibilă oprirea comportamentului respectiv. Recompensarea şi întăririle pozitive fată de oricare comportament sau activitate demnă de luat în calcul a elevului, mărește stima de sine a acestuia şi îl motivează să acționeze la fel şi pe viitor. Cea mai eficientă metodă de a recompensa elevii este lauda. Totodată aceasta este și cea mai la îndemână.
Aplicând un modelul educațional de tipul “învăț ceea ce pot si îmi place ”, cu
siguranță ar crește considerabil motivația, adică punerea în valoare a ceea ce poate să facă elevul bine si util. Strategii în depăşirea dificultăţilor de învăţare a elevilor cu CES.
În organizarea procesului educațional, se intervine cu o serie de strategii care
susțin și facilitează învăţarea elevului cu CES pentru a depăşi/diminua dificultăţile cu care acesta se confruntă. Cum o poate face cadrul didactic? • individualizând procesul educaţional; • cunoscând particularităţile de vârstă generale şi cele individuale; • selectând şi combinând adecvat strategiile didactice; • adaptând modalităţile şi metodele de lucru la stilul de învăţare şi potenţialul elevului în vederea satisfacerii necesităţilor individuale; • ajustând conţinuturile, obiectivele (după necesitate); • încurajând voluntariatul (colegi, fraţi, surori, părinţi, specialişti, asistenţi etc.); • adaptând ritmul de predare şi volumul materiei; • încurajând interacţiunile şi comunicarea; • elaborând şi utilizând materiale ajutătoare (suporturi didactice-fişe, imagini, postere, algoritmuri, paşi; echipamente speciale-şirifturi mari, rigle cu numere mari sau în relief etc.); • utilizând mijloace de comunicare (casetofon, televizor, imagini, simboluri, cuvinte etc.); • minimalizând regimul de activitate (după necesitate) sau excluderea din program a unor discipline cu înlocuirea acestora cu diverse activităţi de reabilitare speciale; • apelând la recompense stimulatorii la înregistrarea succesului/progresului; • încurajând comportamentul pozitiv; • elaborând planuri educaţionale individuale (PEI-uri); • folosind, preponderent, metodele activ-participative care stimulează interesul pentru cunoaştere, dezvoltă învăţarea prin cooperare și sprijinul reciproc.