„Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul
tău” (Matei 5, 24)
ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI –
“o sărbătoare a omului trăitor întru Hristos”
Din istoricul sărbătorii
Întâmpinarea Domnului, numită în popor
şi Stretenia (după numele vechi slavon), este
sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fe-
cioară Maria, conformându-se legii (Lev. 12,
8), s-a suit la templul din Ierusalim, la 40 de
zile după Naşterea Domnului,
pentru curăţirea ei, când dumne-
zeiescul Prunc a fost întâmpinat
şi ţinut în braţe de bătrânul şi
Dreptul Simeon (Luca 2, 22). Ea
se serbează deci la 40 de zile după
Naştere, adică la 2/15 februarie.
La ortodocşi, accentul sărbătorii
se pune pe persoana dumnezeies-
cului Prunc şi de aceea e numită
Întâmpinarea Domnului (de către
bătrânul Simeon), fiind trecută în
rândurile celor 12 Sărbători Îm-
părăteşti.
Vechimea acestei sărbători
nu e aşa de mare ca a celorlalte
praznice împărăteşti. Nu o gă-
sim între sărbătorile enumerate
în Constituţiile Apostolice şi în
Testamentum Domini. Prima
menţiune documentară despre
existenţa acestei sărbători este
cea din memorialul de călătorie al
pelerinei Egeria, care ia parte la
ea, la Ierusalim, în anii 382-384,
şi o numeşte Quadragesimae de
Epiphania. Întrucât, pe atunci, la
Ierusalim Naşterea Domnului se
serba încă la 6 ianuarie, odată cu
Epifania, Întâmpinarea era sărbă-
torită la 40 de zile după Epifanie,
adică la 14 februarie. Se atribuie,
de asemenea, Sfântului Chiril al Ierusalimu-
lui (+386) un panegiric la această sărbătoare,
scris, probabil, în ultimii ani ai vieţii sale.
Mărturiile despre existenţa sărbătorii se
înmulţesc spre sfârşitul secolului V. Pe la în-
ceputul sec. VI, Sever al Antiohiei (512-518)
pretindea că sărbătoarea Întâmpinării ar fi fost
de curând introdusă la Ierusalim şi că era ne-
cunoscută la Antiohia. Dar, între timp, s-a des-
coperit o omilie inedită a Sf. Ioan Gură de Aur,
la Antiohia (deci, între 386-398), la sărbătoa-
rea „Curăţirii Mariei”, omilie care s-a dovedit
autentică.
La Roma, ea a fost introdusă de papa Ge-
lasiu în anul 494, pentru a înlocui străvechea
sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la înce-
putul lui februarie, când aveau loc lustraţiuni
şi procesiuni în jurul oraşului, cu făclii aprin-
se, în onoarea zeului Pan, supranumit şi Lu-
percus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul
turmelor împotriva lupilor; era totodată şi săr-
bătoarea fecundităţii şi a lui Februus, alt nume
dat de romani zeului Saturn. Se înlocuia, ast-
fel, concepţia şi practica lustraţiunilor păgâne
cu aceea a curăţirii Sfintei Fecioare (Purifica-
tio Beatae Mariae Virginis sau Praesentatio
Domini), păstrându-se şi făcliile tradiţionale.
De aceea, în Apus această sărbătoare se mai
numeşte şi Sărbătoarea luminilor.
La Antiohia, după mărturia istoricului Ce-
dren, sărbătoarea Întâmpinării s-ar fi introdus
în penultimul an al domniei împăratului Justin
I (526), iar generalizarea ei în Răsărit s-a făcut
în cursul secolului VI, începând din anul 534,
când împăratul Justinian a schimbat data săr-
bătorii la 2/15 februarie.
După unele izvoare, acesta ar fi decretat
pentru prima oară sărbătorirea, cu multă so-
lemnitate, a Întâmpinării Domnului, pentru a
scăpa Constantinopolul şi împrejurimile de
calamitatea unei epidemii şi a cutremurelor
care bântuiau de mai mulţi ani prin acele părţi.
A doua zi după sărbătoarea Întâmpinării
Domnului, Biserica Ortodoxă cinsteşte amin-
tirea Dreptului Simeon bătrânul şi a Sfintei
Proorociţe Ana, cele două personaje biblice
principale, care au luat parte la evenimentul
istoric comemorat prin marele praznic al În-
tâmpinării (vezi Luca 2, 25-38).
Întâmpinarea Domnului
arată că Hristos este viaţa
şi lumina oamenilor
Praznicul Întâmpinării Domnului arată
că Hristos este viaţa şi lumina oamenilor şi
că omul trebuie să ţintească spre dobândirea
acestei lumini enipostatice şi a enipostaticei
vieţi. Biserica înalţă rugăciunea: “Luminează-
mi sufletul şi cu lumina simţită să văd limpede
şi să Te vestesc pe Tine Dumnezeu“. Pentru
ca omul să Îl propovăduiască pe Dumnezeu,
trebuie mai întâi să Îl vadă cu limpezime. Nu-
mai cei care îl văd pe Dumnezeu sau măcar
primesc experienţa celor ce văd se pot face
îndrumători. Dar pentru ca omul să-L vadă
pe Dumnezeu, trebuie mai întâi să primească
iluminarea sufletului şi a simţurilor trupului.
În acest fel, praznicul Întâmpinării Domnului
se face praznic al întâmpinării fiecărui credin-
cios”.
Întâmpinarea Domnului nu se referă nu-
mai la Împăratul Hristos, prin înfăţişarea une-
ia dintre etapele sfintei icono-
mii, ci este, în acelaşi timp, şi
o sărbătoare a omului trăitor în
Hristos.
Din praznicul împărătesc
al împlinirii de către Hristos
a vârstei de patruzeci de zile,
Biserica a făcut o ceremonie,
adică o slujbă care se săvâr-
şeşte pentru fiecare copil la
împlinirea a patruzeci de zile
de la naştere. Pruncul este adus
în biserică de către mama sa în
cea de-a patruzecea zi de la ve-
nirea pe lume. Această aducere
are un dublu înţeles. În primul
rând, mama este binecuvântată
la sfârşitul perioadei de curăţi-
re de după lăuzie. La fel cum
Biserica se roagă pentru orice
boală, ea se roagă şi pentru fe-
meia care a născut şi care, fireş-
te, simte slăbiciune trupească
după efortul naşterii. În plus, se
face rugăciune pentru curăţire,
fiindcă modalitatea de naştere a
omului este cea care a urmat că-
derii. În al doilea rând, aceasta
este o slujbă de mulţumire pen-
tru naşterea unui copil. Deoare-
ce zămislirea şi naşterea unui
copil nu sunt numai lucruri
după fire, ci şi rezultat al intervenţiei lui Dum-
nezeu, simţim că pruncul aparţine ziditorului.
Prin urmare, acesta este oferit lui Dumnezeu,
iar Dumnezeu ni-l dă înapoi prin intermediul
preotului, pentru ca noi să îl creştem. Dar, în
realitate, el aparţine lui Dumnezeu.
După cum spune Sfântul Grigorie, Episco-
pul Nyssei, la jertfelnicul cel de sus, în loc de
perechea de turturele, trebuie să aducem cură-
ţia sufletului şi a trupului, iar în loc de doi pui
de porumbel, să fim cu luare-aminte nu numai
înaintea lui Dumnezeu, ci şi a oamenilor. Şi
aşa cum, după săvârşirea celor după lege,
Hristos S-a întors în patria Sa, împlinindu-Se
şi crescând în înţelepciune, şi noi trebuie să
ne întoarcem la adevărata noastră patrie, care
este Ierusalimul ceresc, trăind duhovniceşte,
după legea sfântă, crescând în inţelepciune şi
în har şi ajungând la vârsta împlinirii lui Hris-
tos, desăvârşiţi cu sufletul şi vase adevarate
ale Duhului Sfânt.
Este de datoria noastră, după cum spune
Sfântul Atanasie cel Mare, să ne asemănăm cu
Dreptul Simeon şi cu Proorociţa Ana. Trebuie
şi noi să Îl întâmpinăm pe Hristos îmbrăcaţi în
nevinovăţie, în pocăinţă, în cuminţenie, în cu-
răţie şi, în general, în dragoste de Dumnezeu şi
de oameni. Nimeni nu poate să Îl întâlnească
într-un alt fel pe Hristos, Care este adevărata
viaţă.
„Trebuie ca tinerii
să aștepte slavă și
cinste din truda lor,
nu din plăceri.”
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Anul XII, Nr. 3
15 februarie 2012
De la suflet la suflet
Tinerii și
misiunea lor
Tinereţea este cea mai dinamică şi,
poate, cea mai frumoasă perioadă a vieţii
noastre. Cuprins de avânt şi de entuziasm,
fiecare tânăr îşi închipuie că poate cuprin-
de necuprinsul şi are puterea de a răsturna
munţii. De multe ori, mânaţi de idealuri,
junii merg cu pieptul înainte, încercând să
înfrunte pericole şi provocări care le depă-
şesc puterile. Iar după înfrângerile care, de
altfel, nu se lasă mult aşteptate, urmează
amărăciunea deziluziei.
Dar oare este obligatoriu ca fiecare tâ-
năr să treacă prin aceste experienţe amare şi
să nu existe nici o cale de a le ocoli? Soluţia
pentru această problemă o aduce Biserica;
aceasta îndeamnă tinerii să fie curajoşi şi
temerari şi să înfrunte pericolele, oricât de
mari nu ar fi ele, dar cu o singură condiţie
– să facă toate acestea spre slava Domnului
şi cu încredere în El.
La 15 februarie Biserica celebrează
Ziua Tineretului Ortodox, un prilej foarte
bun de reflectare asupra comportamentului
şi scopurilor tânărului contemporan.
Cugetând asupra tendinţelor moder-
ne, nu e greu să ne dăm seama că Biserica
are tot mai puţin loc în sufletele tinerilor,
iar creştinismul practicat de aceştia este
superficial şi chiar deformat. Cu toţii ştim
care sunt motivele acestei stări a lucrurilor
– influenţa internetului, a televizorului, a
publicităţii şi aşa mai departe. Tinerii sunt
acuzaţi de indiferenţă şi de comportament
imoral. Această atitudine în general nega-
tivistă şi de respingere a societăţii faţă de
tineri, provoacă repulsie, iar fisura socială
devine şi mai mare.
Nu este nevoie de teorii şi de formule
pentru a depăşi această criză şi pentru a de-
termina tinerii să-şi revadă standardele de
viaţă. Unicul lucru care trebuie făcut, este
promovarea exemplelor şi a experienţelor
Bisericii. Ortodoxia are numeroase modele
de oameni care au ştiut să trăiască şi să se
jertfească pentru credinţa lor încă din tim-
pul tinereţii.
Aceste modele trebuie promovate ac-
tiv, atât de pe amvon, cât şi prin activitate
misionară. Iar cei care susţin că exemplele
Bisericii sunt depăşite şi nu pot răspunde
necesităţilor tinerilor secolului XXI, gre-
şesc din start, deoarece pun la îndoială sau
nu cunosc caracterul universal şi veșnic al
Învăţăturii Evanghelice.
La 15 februarie, de rând cu Ziua Tine-
retului Ortodox, Biserica cu hramul „În-
tâmpinarea Domnului” din incinta Univer-
sităţii de Stat din Moldova îşi sărbătoreşte
hramul. Cu acest prilej, vă invităm, dragi
tineri, să fiţi alături de noi în această zi, în-
demnându-vă să ne rugăm împreună pen-
tru o trăire a tinereții cât mai bineplăcute
Domnului. Iar pentru ca peste ani amintirile
să fie cât mai luminoase, încredeţi-vă în Bi-
serică, urmaţi sfaturile acesteia şi fiţi răbdă-
tori, or anume astfel se dobândeşte virtutea
care, într-un final, aduce răsplata veşnică.
Rubrică susținută de
Preotul Octavian MOȘIN
 2 Anul XII, Nr. 3, 15 februarie 2012

Agenda de lucru a ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove (1 - 12 februarie 2012)
1 Februarie Cu această ocazie, Vlădica Vladimir a vorbit oaspetelui despre activitatea Mitropoliei Mol-
dovei, făcând şi o scurtă incursiune în istoria Bisericii Ortodoxe din ţara noastră.
În context, s-a vorbit şi despre legea antidiscriminare, mult discutată în societate, şi despre
poziţia Bisericii Ortodoxe din Moldova în acest sens.
În cadrul vizitei de documentare, domnul Moser s-a interesat de relaţiile Bisericii cu ce-
lelalte instituţii sociale din ţara noastră şi despre metodele de implicare a Mitropoliei întru
depăşirea situațiilor de criză.
La rândul său, Întâistătătorul s-a interesat de relaţiile statului american cu instituţiile religi-
oase şi de programele de asistenţă pe care guvernul le oferă pentru acestea.
La final, Vlădica Vladimir a mulţumit Excelenţei Sale pentru vizită şi şi-a exprimat speranţa
că dialogul constructiv dintre cele două instituţii va avea o colaborare fructuoasă şi de durată.
***

În ziua celei de-a treia aniversări de la întronizarea Preafericitului Kiril, Patriarhul Mosco-
vei și al întregii Rusii, în catedrala Hristos Mântuitorul, a fost săvârșită Sfânta Liturghie.
Din partea Mitropoliei Moldovei au participat ÎPS Mitropolit Vladimir, dimpreună cu arhi-
ereii din cuprinsul Bisericii Ortodoxe din Moldova, precum și mai mulți slujitori.
La slujbă au asistat Președintele interimar al Republicii Moldova M. Lupu, şeful adjunct
al Administraţiei Preşedintelui Federaţiei Ruse A.D. Beglov, prim-vicepreședintele Comite-
tului pentru relații internaționale al Dumei de Stat L.E. Sluțki, Ambasadorul Extraordinar și PS Petru, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, a fost primit de către ÎPS Mitropolit Vladimir.
Plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă A. C. Neguța. În cadrul întrunirii, PS Petru a prezentat raportul activităţilor eparhiale desfăşurate în anul
Primarul orașului Moscova, S.S. Sobeanin, l-a felicitat pe Preafericitul Patriarh Kiril în 2011. Totodată, s-a discutat şi despre rezultatele Comisiei pentru canonizarea sfinţilor care au
altar. proslăvit pământul Moldovei.
La sfârșitul Liturghiei, Mitropolitul Iuvenalie de Krutiţî şi Kolomna a slujit un Te-Deum de Discuţia s-a axat pe probleme ce ţin de învăţământul teologic şi religios, administrare paro-
mulțumire. hială, precum şi de pregătirea pentru perioada Postului Mare.
Mai apoi Mitropolitul Vladimir de Sankt Petersburg și Ladoga a dat citire mesajului de Mitropolitul Vladimir a apreciat eforturile depuse de ierarh în eparhia încredinţată, dorindu-
felicitare din numele membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse și i-a adus în dar o i să aibă forţe şi ajutor de Sus întru realizarea tuturor scopurilor propuse.
icoană a Maicii Domnului de Kazan.
Mitropolitul Vladimir al Chișinăului și al Întregii Moldove a adus sincere felicitări Prea Fe- 5 februarie
ricirii Sale Patriarhului Kiril cu ocazia aniversării şi a urat Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe
Ruse, din partea clerului şi poporului Mitropoliei Moldovei, sănătate, răbdare şi înţelepciune
pentru a păstori şi în continuare cu chibzuinţă şi blândeţe creştinească turma binecredincioasă,
încredinţată spre îndrumare pe calea mântuirii. În acelaşi context, Vlădica Vladimir a mulţumit
Patriarhului pentru grija care o are pentru creştinii ortodocşi din Republica Moldova.
Întâstătătorul Bisericii Ruse a adresat celor prezenți un cuvânt de mulțumire.
3 februarie

ÎPS Mitropolit Vladimir a oficiat Sfânta și

Dumnezeiasca Liturghie la Biserica “Sf. Paras-
cheva”, s. Moșeni, r. Râșcani. La serviciul divin,
alături de ÎPS Mitropolit Vladimir, s-au rugat mai
mulți slujitori din Protopopiatul de Râșcani, în
frunte cu Prot. Mitr. Sveatoslav Ungureanu.
Tot în această zi Dumitru Moraru a fost hiroto-
Arhim. Irinarh (Costru), stareţul Mănăstirii Ţigăneşti, a fost primit în audienţă de către ÎPS nit în treapta de diacon pe seama Catedralei Mi-
Vladimir. S-a discutat despre viaţa mănăstirii, precum și despre proiectele iniţiate în cadrul tropolitane „Nașterea Domnului”.
complexului monahal. Părintele stareţ s-a referit şi la noii nevoitori ai mănăstirii, fiind expuse Pentru eforturile depuse spre binele și mărirea
şi principalele probleme cu care se confruntă mănăstirea în perioada rece a anului. Bisericii Ortodoxe din Moldova, la raportul părin-
Mitropolitul a apreciat frumoasa tradiţie încetăţenită la această mănăstire, când de Bobotea- telui protopop, câțiva slujitori din raion s-au în-
ză se adună sute de oameni la izvorul din preajma aşezământului pentru a se scufunda în apele vrednicit de înalte distincții bisericești, după cum
sfinţite. Acesta este considerat drept un demers pastoral, care necesită a fi promovat şi dezvoltat urmează: Prot. Victor Moraru a fost decorat cu
în mai multe comunităţi ortodoxe. dreptul de a purta Paliță și Cruce cu Pietre Scum-
Mitropolitul a binecuvântat bunul mers al lucrărilor demarate anul trecut, dorindu-le nevo- pe, Protoiereii Oleg Mâță și Viorel Dumbrăveanu
itorilor râvnă şi smerenie. s-au învrednicit de dreptul de a purta Paliță, iar
*** Preoții Alexei Scutaru, Serghei Scobioală, Adri-
an Ciobanu și Teodor Domniță au fost ridicați în
treapta de Protoiereu.

Excelenţa Sa, domnul William H. Moser, ambasador al SUA în Republica Moldova, a avut
o întrevedere cu Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir.
 Anul XII, Nr. 3, 15 februarie 2012
Agenda de lucru a ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove (1 - 12 februarie 2012)
6 februarie
Ajuns la venerabilul jubileu de 70 de ani, domnul Nicolae Kaliniuc, un bun creștin din
părțile Cernăuțiului, a fost invitat de către Vlădica Vladimir la Palatul Mitropolitan, unde a fost
felicitat de către arhiereu cu ocazia zilei de naștere și a fost decorat cu Ordinul „Cuv. Paisie
Velicikovski”, gr. II, pentru eforturile depuse spre propășirea Bisericii Ortodoxe.
3
După slujbă, ÎPS Mitropolit Vladimir s-a adresat binecredincioasei adunări cu un cuvânt
de felicitare, dându-i drept exemplu de trăire duhovnicească pe marii luminători şi ierarhi Sf.
Vasile cel Mare, Sf. Grigore Teologul şi Sf. Ioan Gură de Aur.
Apreciind prezenţa domnului Marian Lupu la Sfânta Liturghie, Mitropolitul a mai menţio-
nat că, în toate timpurile, participarea conducerii ţării la serviciile divine a fost un bun exemplu
pentru cetăţeni, deoarece astfel statul, prin conducătorii săi, se identifică cu valorile şi învăţă-
tura creştină.
Ierarhul a felicitat credincioşii din Işnovăţ cu frumosul eveniment din viaţa parohiei - finisa-
rea lucrărilor de reparaţie a bisericii - care de peste două secole cheamă sufletele dreptmăritoare
la rugăciune şi şi-a exprimat speranţa că acest sfânt locaş va fi încă mulţi ani un loc de regăsire
spirituală şi de pace sufletească, dar şi un deosebit monument de artă creştină şi naţională.
Părintele paroh Vasile Enachi a mulţumit ierarhului pentru bunăvoinţa de a împărtăşi bucu-
ria sărbătorii cu creştinii din Işnovăţ şi a promis că şi în continuare, cu ajutorul Domnului, va
rămâne fiu ascultător al Bisericii Ortodoxe din Moldova.
***

Cu acest frumos prilej, Mitropolitul a urat omagiatului mulți ani, sănătate deplină și să fie
în continuare un bun creștin, ajutând Biserica după puteri și dând, astfel, o pildă bineplăcută
tuturor celor din jur.
Domnul Kaliniuc a mulțumit Înalt Prea Sfinției Sale pentru cuvintele de felicitare, asigu-
rând Întâistătătorul că, și în continuare, cu voia Domnului, se va strădui să sprijine Biserica
strămoșească, îndemnând pe cei apropiați să facă la fel.
12 februarie
Mai târziu Mitropolitul Vladimir a vizitat Biserica „Minunea Sf. Arh. Mihail” din or. Criu-
leni, unde a fost întâmpinat de către părintele paroh Vasile Pistrui şi numeroşi enoriaşi. Arhi-
ereul a fost familiarizat cu activitatea parohiei şi problemele cu care se confruntă. Ierarhul a
apreciat realizările din cadrul bisericii şi a venit cu câteva recomandări către clerul sfântului
lăcaş. Mitropolitul a adresat şi un cuvânt de învăţătură despre semnificaţia sărbătorii din aceas-
tă zi, vorbind despre viaţa bineplăcută a celor Trei Ierarhi şi a felicitat pe toţi cei care îşi sărbă-
toresc ziua onomastică, împărţind credincioşilor iconiţe.
***

În ziua prăznuirii Sfinţilor Trei Ierarhi, Înalt Prea

Sfinţitul Mitropolit Vladimir a efectuat o vizită arhi-
păstorească în raionul Criuleni. Aceasta a început cu
oficierea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii la Biseri-
ca „Sf. Irh. Nicolae” din s. Işnovăţ. Aici Întâistătăto-
rul a fost întâmpinat de credincioşii din localitate şi
din împrejurimi, precum şi de un numeros sobor de
preoţi care i-a coliturghisit.
Ulterior, Întâistătătorul s-a deplasat la Consiliul Raional Criuleni, unde, înconjurat de un
În timpul serviciului divin, la raportul protopopu-
sobor preoţesc, a sfinţit sediul acestei instituţii. Cu acest prilej, Vlădica Vladimir a felicitat
lui de Criuleni şi Dubăsari, Prot. Mitr. Teodor Pelin,
membrii consiliului cu ocazia frumosului eveniment, exprimându-şi speranţa că munca an-
mai mulţi slujitori s-au învrednicit de înalte distincţii
gajaţilor din conducerea raionului va fi mai prolifică, spre binele locuitorilor raionului şi întru
bisericeşti, după cum urmează: Prot. Vasile Enachi,
slava lui Dumnezeu.
parohul sfântului locaş, care a aniversat douăzeci de
Mitropolitul a amintit că orice lucru bun se face numai cu binecuvântarea Domnului şi a
ani de preoţie, a fost decorat cu dreptul de a purta
îndemnat pe cei prezenţi să cheme mereu ajutorul Atotţiitorului în activitatea lor de zi cu zi.
Paliţă şi Cruce cu Pietre Scumpe, Prot. Ioan Turuta
Domnul Vitalie Rotaru, preşedintele Raionului Criuleni, a mulţumit arhipăstorului şi tuturor
slujitorilor Bisericii prezenţi la eveniment pentru sfinţirea sediului Consiliului Raional, astfel
fiind binecuvântată şi munca care se depune aici. Domnul preşedinte a mai menţionat că va
acorda o atenţie sporită dezvoltării relaţiilor de colaborare dintre autorităţile publice raionale şi
Biserică, pentru a contribui la bunăstarea şi liniştea socială.
La eveniment au participat deputaţi ai Parlamentului RM, membri ai cabinetului de miniştri,
consilieri raionali şi locuitori ai oraşului Criuleni.

a fost decorat cu dreptul de a purta Mitră, Prot. Grigore Rotari s-a învrednicit de dreptul de a
purta Paliţă şi Cruce cu Pietre Scumpe, iar Prot. Alexandru Parasii a fost decorat cu dreptul de
a purta Paliţă.
Tot în această zi, diaconul Ioan Miron a fost hirotonit în treapta de preot pe seama Bisericii
„Acoperământul Maicii Domnului” din s. Teliţa, r. Anenii Noi, iar tânărul Andrei Micu a fost
hirotonit în treapta de diacon.
De menţionat că la Sfânta Liturghie, alături de reprezentanţii administraţiei publice locale
şi raionale, a participat şi preşedintele interimar al Republicii Moldova, domnul Marian Lupu.
 4 Anul XII, Nr. 3, 15 februarie 2012
Adunarea preoţilor din
Protopopiatul Ialoveni
Întrunirea slujitorilor din raio-
nul Ialoveni a început cu Sfânta
şi Dumnezeiasca Liturghie
oficiată în parohia Horăşti.
Numeroşi credincioşi au venit
la slujba praznicală, felicitându-l pe
părintele paroh din sat, Prot. Grigo-
re Ţurcanu, care şi-a serbat aniver-
sarea a 45-a din ziua naşterii. După
Liturghie a urmat un Te-Deum de
mulţumire, oficiat de către toţi pre-
oţii prezenţi în frunte cu părintele
protopop Anatolie Stefanov.
Părintele Anatolie a venit cu un
mesaj de felicitare, în care a men-
ţionat:
„Avem în raion preoţi tineri şi
energici, dornici de a semăna cu-
vântul Evangheliei în inima creş-
tinilor. Un viu exemplu de jert-
felnicie este şi Părintele Grigore
Ţurcanu, un preot care îşi duce cu
smerenie ascultările încredinţate,
care nu stă doar cu molitfelnicul
în faţă, dar îşi răsuflecă mânicile şi
se apucă de lucru. Cu adevărat are
mâini de aur, iar de ce se apucă, îi
sporeşte şi te minunezi cât de mult
îl ajută Dumnezeu.
Astăzi dragul nostru confrate a
ajuns la un frumos popas aniversar.
Vrem să-i dorim puteri, răbdare şi
multă râvnă pentru a menţine şi
Seminarul Teologic din Chișinău
la un deceniu de activitate
Zeci de tineri au pășit pra-
gul capelei studenţeşti ”Sf.
Trei Ierarhi” din incinta
Academiei de Teologie
Ortodoxă din Chișinău.
Teologii au sărbătorit
pe protectorii instituției,
participând la Sfânta și
Dumnezeiasca Liturghie
oficiată de un sobor de
preoți, profesori ai școlii.
Părintele prorector, Prot. Mitr. Vet-
cislav Cazacu, a dat citire mesajului
ÎPS Vladimir, apoi a venit cu un cuvânt
de învățătură, povestind din viața ierar-
hilor prăznuiți.
Anul acesta este unul semnifica-
tiv pentru Seminarul Teologic, care
activează în cadrul Academiei deja de
10 ani. Cu acest prilej seminariștii au
pregătit un amplu program, care a con-
tinuat după slujbă. Au fost prezentate
cele mai importante etape și evenimen-
te din istoria instituției.
Dna Rodica Slivca, director ad-
junct al Seminarului, a menționat
următoarele: ”Astăzi putem vorbi de
o instituţie teologică care a dat câte-
va promoţii, având cadre didactice
şi teologice corespunzătoare rigori-
lor educaţionale. Nu este o instituţie
ordinară, ci una care contribuie la
formarea slujitorilor Bisericii. Ast-
spori cele iniţiate în cadrul parohiei.
Domnul să vă ajute în toate!”
Părintele protopop a dat citi-
re decretului mitropolitan, în care
se menţionează că, pentru merite
deosebite şi slujire rodnică întru
prosperarea Bisericii, Protoiereul
Grigore Ţurcanu este decorat cu
Medalia „Ştefan cel Mare şi Sfânt”.
Totodată, din partea Consiliului ra-
ional, părintele omagiat a fost dis-
tins cu Diplomă de Onoare.
Părintele Grigore a mulţumit
tuturor celor prezenţi pentru dra-
gostea frăţească şi pentru înaltele
distincţii ce i-au fost conferite, dând
slavă Bunului Dumnezeu pentru
toate binefacerile.
fel, încercăm să formăm o familie şi
să desfăşurăm instruirea şi formarea
în duhul dragostei Evanghelice. Cea
mai bună predică este exemplul celor
care contribuie la formarea duhovni-
cească a copiilor.
Punem multă nădejde că aceşti pri-
mi ani de formare şi cristalizare a in-
stituţiei de învăţământ teologic va duce
la creşterea de personalităţi ale vieţii
eclesiale, care ar conştientiza că a fi
teolog nu este o onoare sau o profesie,
ci o chemare spre jertfă în numele dra-
gostei faţă de aproape”.
Studenţii şi seminariştii au venit
cu alese cuvinte de recunoştinţă pentru
părintele prorector, apreciind eforturile
şi grija sa părintească pentru ca învă-
ţăceii să aibă parte de condiţiile cores-
punzătoare desfăşurării procesului de
învăţământ, chiar şi de o masă caldă în
amiaza fiecărei zile de studiu.
A urmat şedinţa protopopiatului,
în cadrul căreia s-au discutat diver-
se aspecte ale vieţii eclesiale. Slu-
jitorii s-au arătat a fi îngrijoraţi de
intenția de a adopta Legea antidis-
criminare, precum şi de campania
de denigrare a Bisericii prin inter-
mediul unor mijloace mass-media.
Au fost discutate unele probleme
administrative din circumscripţie,
fiind discutată activitatea bisericilor
în perioada Triodului.
La întrunire au participat şi vi-
cepreşedinţii raionului Ştefan Bivol
şi Anatolie Melenciuc, împreună cu
care s-au discutat diverse proiecte
comune pentru anul curent.
Mesajul Mitropolitului Vladimir cu prilejul
hramului instituţiilor teologice din Chişinău
În fiecare an, pe data de 30
ianuarie/12 februarie, sunt
prăznuiţi Sf. Trei Ierarhi:
Vasile cel Mare, Grigorie
de Nazianz şi Ioan Gură de
Aur.
Sf. Vasile a fost păstor al mi-
renilor, dar şi mare îndrumător al
călugărilor. Rânduielile date de el
călugărilor, acum 16 veacuri, dăi-
nuiesc şi astăzi.
Sf. Grigorie de Nazianz, vor-
bitor înnăscut, poet şi mare teolog,
şi-a câștigat renumele de „Cuvân-
tător de Dumnezeu”, adică de teo-
log, tălmăcind pe înţelesul oameni-
lor din timpul lui Taina Sf. Treimi.
Prin cuvântările sale din biserica
„Învierii” din Constantinopol el a
risipit rătăcirea lui Arie din acest
oraş.
Sf. Ioan Gura de Aur a folosit
amvonul, mai ales, pentru învăţarea
mirenilor, chemându-i spre întoar-
cerea la Dumnezeu şi la miloste-
nie, de la cei mai smeriţi, până la
cei mai semeţi. A fost socotit ca cel
mai iscusit vorbitor, pe care l-a avut
Biserica. El ne-a lăsat Tălmăcirea
Evangheliei după Matei şi a celor
14 Epistole ale Sf. Pavel, care sunt
o adevărată evanghelie practică.
Sf. Vasilie şi Sf. Ioan Hrisos-
tom s-au străduit şi cu înfrumuse-
ţarea şi desăvârşirea Sf. Liturghii.
Liturghia Sf. Ioan şi Liturghia Sf.
Vasile poartă şi astăzi numele lor şi
se săvârşesc în Biserica Ortodoxă.
Această sărbătoare semnifică
unitatea creştinilor. După ani de
dispute între comunităţile creştine
pe tema - cine este mai mare ca
teolog dintre cei trei ierarhi - s-a
hotărât în urma visului pe care l-a
Sursa: www.tineretulortodox.md
A fost sfinţit Penitenciarul
nr. 16 Pruncul
Preoţii capelani Corneliu
Dobrogeanu, Eugeniu Ionaş-
co, Maxim Melinti, Teodor
Spătaru şi Nicolae Andrieș au
săvârşit un serviciu divin în
incinta paraclisului „Sfântul
Gheorghe” din cadrul Peniten-
ciarului nr. 16 din capitală.
La slujbă au participat deținuți
și reprezentanți ai administrației în
frunte cu domnul Serghei Bătrân-
cea, locotenent-colonel de justiție,
șef al Penitenciarului nr. 16 „Prun-
cul”.
Mai târziu preoții capelani au
sfințit blocul administrativ și edifi-
ciile din cadrul penitenciarului des-
tinate tratamentului ambulatoriu al
deținuților.
Cu acest prilej, părintele Cor-
neliu Dobrogeanu a venit cu un
avut episcopul Ioan al Evhaitelor,
în timpul împăratului bizantin Ale-
xios I Comnenul (1081-1118), ca
30 ianuarie/12 februarie să fie ziua
de cinstire comună a celor Trei Ie-
rarhi.
Pentru a recunoaşte valoarea
teologică a Sf. Trei Ierarhi, prin
hotărârea luată la Atena, la primul
Congres al Profesorilor de Teolo-
gie din anul 1936, Sf. Trei Ierarhi
au devenit patronii spirituali ai in-
stituţiilor de învăţământ teologic
ortodox din întreaga lume.
Intelectualitatea a aspirat mul-
ţi ani la o instituţie de învăţământ
superior, care să activeze în spa-
ţiul dintre Prut şi Nistru. Acest vis
s-a realizat la 8 noiembrie 1926,
când şi-a deschis uşile Facultatea
de Teologie - prima instituţie de
învăţământ superior din actuala
Republică Moldova. Învăţământul
în Biserica Ortodoxă a fost şi este
parte componentă a lucrării Bise-
ricii, pentru că el a însemnat, de la
începuturi, atât pregătirea proprii-
lor clerici, cât şi, mai ales, răspân-
direa Cuvântului lui Dumnezeu în
lume.
Precedentul acestui eveniment,
discuţiile referitoare la oportunita-
tea facultăţii şi a locului unde urma
să funcţioneze constituie un capitol
de istorie bisericească, naţională şi
culturală în Moldova, cuprinzând
numele mai multor personalităţi
marcante ale timpului, şi care, în
virtutea unor circumstanţe majo-
re, oferite de noua situaţie soci-
al-politică, a fost reluat după anii
90 ai sec. XX. Atunci alte perso-
nalităţi marcante au optat pentru
învăţământul academic religios şi
au fondat Facultatea de Teologie
cuvânt de felicitare și învățătură,
manifestându-și speranța că, prin
credință, toți cei aflați în suferință
vor găsi întărirea trupească și sufle-
tească, iar relațiile dintre deținuți și
administrația penitenciarului vor fi
bazate pe respect și înțelegere reci-
procă. Părintele a menționat că Bi-
serica Ortodoxă din Moldova, prin
intermediul preoților capelani, va
oferi și în continuare acea indispen-
sabilă asistență duhovnicească, iar
colaborarea cu insitituțiile peniten-
ciare, în general, și cu Penitenciarul
nr. 16, în special, va fi una strânsă
și roditoare.
La rândul său, domnul Serghei
Bătrâncea a mulțumit slujitorilor
pentru grija ce o au pentru deținuți
și pentru colaboratorii Penitencia-
rului și a asigurat preoții de întreg
sprijinul său și al subalternilor.
în cadrul Universităţii de Stat din
Moldova, care a contribuit astfel
la formarea unui mediu intelec-
tual, deoarece timpurile moderne
au încadrat învăţământul teologic
printre celelalte studii de tip uni-
versitar.
Activitatea Facultăţii de Teolo-
gie s-a desfăşurat în limba mater-
nă, studenţii s-au rugat în acelaşi
paraclis, iar biblioteca facultăţii a
recuperat multe dintre publicaţi-
ile teologice interbelice. A fost o
iniţiativă de mare înălţare duhov-
nicească, antrenând o mulţime de
tineri, care s-au înscris în prima in-
stituţie universitară ortodoxă după
declararea independenţei Republi-
cii Moldova.
Apreciem jertfa dascălilor
Academiei de Teologie Ortodoxă,
incomparabilă cu alte activităţi din
societate şi-i susţinem în munca
lor nobilă de formare a generaţiei
în creştere. Dumnezeu să înmul-
ţească roadele ostenelilor Domni-
ilor Voastre. Multă răbdare, per-
severenţă şi ambiţii sănătoase vă
doresc, dragi pedagogi, care aveţi
înalta misiune de a cultiva frumo-
sul, binele şi dragostea în sufletele
discipolilor dvs., iar tuturor semi-
nariştilor şi studenţilor – urări de
succes; să urcaţi treptele urcuşului
spiritual spre bucuria părinţilor, a
profesorilor şi a noastră a tuturor.
Acordăm binecuvântarea noas­
tră părintească şi rugăm pe Bunul
Dumnezeu să ajute tinerii ucenici
la carte, pentru a ajunge să înţelea-
gă învăţăturile cele bune şi să spo-
rească creşterea lor intelectuală şi
spirituală.
Dumnezeu să vă binecuvânte-
ze!
Pagină realizată de Natalia MOȘIN
 Anul XII, Nr. 3, 15 februarie 2012
Are Botezul copiilor temei în Sfânta Scriptură?
u (Urmare din nr. 2 A.C.)
„Am botezat și casa lui Ștefana”
Ca argument pentru practica botezului copi-
ilor, ne putem referi deci la botezarea unor fami-
lii întregi de convertiți (Fap. 16, 14-15, 30-34; 1
Cor. 1, 16). În textele neotestamentare sunt mai
multe mărturii în acest sens. Astfel, când Sfântul
Apostol Pavel face corintenilor referiri legate de
misiunea sa, precizează că a „botezat și casa lui
Ștefana” (I Cor. 1, 16), apoi în cazul vânzătoarei
de porfiră – Lidia – a fost botezată „ea și casa
ei” (Fap. 16, 12-13) – și oare din cine se putea
compune casa unei văduve dacă nu din copii –
iar în cartea scripturistică Faptele Apostolilor
ni se menționează despre temnicerul din Filipi
care „s-a botezat el și toți ai casei lui” (Fap. 16,
30-33), apoi despre Corneliu sutașul că s-a bo-
tezat cu toată casa lui (Fap. 10, 44-48), de unde
se înțelege clar că s-au botezat și copiii lor, nu
numai părinții.Deci, dacă Apostolii, așa cum se
vede din lucrările lor misionare, botezau familii
întregi (Fap. 16, 15, 30-39; 18, 8; I Cor. 1, 16),
precum și pe toți cei ce aparțineau unei familii
(Fap. 16, 1), putem lesne conchide că se botezau
și copiii ce aparțineau acestor familii. Este greu
de admis că aceste „case” n-ar fi avut și copii
în alcătuirea lor, mai ales că în Noul Testament,
când se vorbește de „casă”, se înțelege adeseori
de-a dreptul „familie”.
Sfântul diacon Filip și Sfinții Apostoli Pe-
tru și Ioan au botezat o „țară” întreagă, Samaria
(Fap. 8, 4-16). În cartea biblică Faptele Apos-
tolilor ni se vorbește despre cele dintâi mulțimi
botezate. Aceștia erau cu miile. Cu siguranță că
între aceste mulțimi erau și copii.
Comentatorii biblici sunt unanimi în a
înțelege prin „casă” atât „familia naturală”, soț
și soție, cât și copiii, personalul de serviciu,
sclavii, ba chiar și cei legați de ea prin interese
ori afaceri. Referirile doar la soț și la soție, nu
și la copiii lor, evită apelativul „casă”, indicân-
du-se simplu numele fiecăruia dintre soți.
Despre această „atmosferă baptismală”
din familiile primilor creștini menționează și
Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Tit (1,
6): „Preotul trebuie să fie fără prihană, bărbat
al unei femei, având fii credincioși …”. Din
moment ce Sfântul Pavel cere viitorului pre-
ot a avea copii credincioși, se subînțelege că
aceștia trebuiau mai întâi botezați, creștinați.
Notă: Din motive etice nu voi face pu-
blic numele adevărat al persoanei intervie-
vate. O voi numi simplu, Maria.
”… Cu fiecare bucată ruptă din mine mu-
ream…medicul scotea din minte câte un mem-
bru al copilaşului meu. Durerea era oribilă, nu
am ţipat – conştiinţa mă durea mai mult…”
Maria locuieşte într-un sat din raionul Un-
gheni. S-a măritat la 18 ani, din dragoste, după
cum afirmă ea. Maică-sa a plecat în Rusia cu
un alt bărbat pe când ea avea doar cinci ani. Din
acel moment, tatăl ei nu s-a mai dezlipit de sticlă.
- De la şase ani am locuit la o soră de-a ma-
mei, apoi, la 17 ani, l-am întâlnit pe viitorul soţ.
Peste un an ne-am căsătorit. Îl iubeam, aşa cre-
deam, însă de unde să ştiu ce e dragostea? Plus
la toate, sora mamei nu mă mai putea întreţine.
După nuntă m-am mutat la părinţii lui. Peste o
lună am aflat că sunt însărcinată. La început am
crezut că sunt bolnavă. Nu aveam idee ce simp-
tome are o sarcină, nu aveam de unde să ştiu…
- Cum a reacţionat el?
- A spus că încă nu putem creşte un copil.
Nu avem destui bani, nici casă, nici maşină. M-a
trimis la avort. I-am explicat că nu vreau, că mi-e
frică.
A spus că vom face altul când va reveni din
Moscova. Atunci vom avea bani, vom mai scăpa
de datorii. În dimineaţa următoare eram la gine-
colog…
Când am ajuns acasă, îmi era greaţă de mine,
mă uram. Soţul m-a luat în braţe şi mi-a spus că
mă iubeşte… Am intrat în baie şi am început să
plâng în hohote.
De Crăciun, după ce a plecat din nou la
Moscova, am înţeles că sunt însărcinată. A re-
Practica aceasta a botezării pruncilor s-a im-
pus, în primele veacuri, și datorită grijii pri-
milor creștini pentru soarta celor care, murind
de mici, nu ajungeau să beneficieze de roadele
mântuitoare ale acestei Sfinte Taine.
Pruncii au primit botezul odată
cu părinții lor?
Întrucât în Sfânta Scriptură Botezul este
condiționat, în mod clar, de credința și pocăința
convertiților, este și firesc că această Taină viza,
în primul rând, pe adulți (Mc. 16, 16; Fap. 2, 38;
8, 37 etc.), pentru că era strâns legată de pro-
povăduirea Evangheliei și de convertirea lor la
Hristos. Dar acest lucru nu exclude posibilitatea
de a boteza și pe copii, deși nu se poate spune că
îndeplinesc cele două condiții cerute.
Însă, cu siguranță că între miile de neofiți,
botezați după predica Sfântului Apostol Petru
în Ierusalim (Fap. 2, 1-39, 41), erau și copii
mici, care însoțeau pe părinți la praznic, mai
ales că nu se precizează vreo excepție, cum, de
pildă, cu ocazia săturării minunate a mulțimilor
în pustie, se spune anume că cei ce au mâncat
erau cinci mii, „afară de femei și copii” (Mt.
14, 21; 15, 38). Se știe că iudeii care veneau
la Ierusalim să prăznuiască Paștile sau Rusa-
liile își aduceau întreaga lor familie, așa cum
și Maica Domnului și dreptul Iosif, mergând
cu un astfel de prilej în Ierusalim, L-au luat pe
pruncul Iisus cu dânșii (cf. Luca, 2, 43). Fi-
ind în templu, cei mici aduceau și ei laudă lui
Dumnezeu (Mt. 21, 15-16). E demn de crezut
deci că în familiile celor botezați de apostoli să
fi existat și prunci care au primit botezul odată
cu părinții lor. Includerea copiilor printre cei
cărora li se administra Sfânta Taină a Botezu-
lui s-a făcut pe nesimțite și, în ciuda absenței
unor indicații explicite, poate fi pentru moment
suficientă constatarea că nici o măsură prohibi-
tivă n-a fost luată spre a-i opri de la așa ceva.
În Noul Testament nu există nici un caz când
pruncii născuți din părinți creștini și crescuți de
aceștia să fi fost botezați la vârsta adolescenței
sau ca adulți.
Mărturisirea credinței la Botezul
pruncilor
Vârstnicilor li se cerea credință și pocăință.
La cei vârstnici se referă Mântuitorul când spu-
El mă ruga să nu-l omor…
(Mărturisirile unei tinere care a făcut avort)
acţionat ca prima dată. I-am spus că la avort
nu mă duc. De atunci n-am mai discutat nor-
mal, urla să mă duc la spital. Eu îi închideam
mereu telefonul.
Aveam aproape patru luni, am trecut
toate investigaţiile medicale, sarcina de-
curgea normal. Era băieţel, deja se mişca în
mine. La ecografie părea atât de micuţ, ca
un ghem. Știam că-l voi numi Matei, ca pe
bunelul meu. Am auzit cum îi bătea inimioa-
ra, medicul mi-a spus că e un copil perfect
sănătos.
Peste câteva săptămâni soţul meu s-a în-
tors acasă. În acea seară era beat. Cum a intrat
în curte, a început să ţipe. Striga să mă duc
dimineaţa să avortez. Eu am refuzat. Atunci
a luat un lemn de lângă sobă şi a început să
mă lovească. Eu mi-am acoperit abdomenul,
dânsul continua să-mi tragă peste mâini, spa-
te, cap. Mama lui a fost cea care m-a scos din
bătaie.
Dimineaţa, când s-a trezit, a venit la mine
şi mi-a spus că, dacă nu scap azi de copil,
mă alungă din casă, că n-are nevoie acum de
”plozi”. Am început să plâng, să îi spun că
vom avea un băieţel, că deja se mişcă în mine,
că l-am văzut la ecografie, că i-am auzit bătaile
inimii.
Nu m-a ascultat…m-a impus să aleg între
el şi copil.
Peste câteva ore eram din nou la gineco-
log…
ne: „Cel ce va crede și se va boteza, se va mân-
tui” (Mc. 16, 16), precum și Sfântul Apostol
Petru când spune: „Pocăiți-vă și să se boteze
fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos”
(Fap. 2, 38). Uneori au fost botezați și ceilalți,
fără ca aceștia să fi manifestat, înainte de a se
boteza, credință sau pocăință printr-o mărturi-
sire formală: Lidia și toți ai casei (Fap. 16, 14-
15); temnicerul din Filipi și casa sa (Fap. 16,
33); și chiar ucenicii din Efes (Fap. 19, 2-6).
Dar problema aceasta, a mărturisirii
credinței ca o condiție pentru primirea Bo-
tezului, necesită a fi înțeleasă în tot rostul ei.
Astfel, dacă vârstnicii intenționau să se apro-
pie de botez, se înțelege că se apropiau după
ce au nutrit credințe străine creștinătății și de
multe ori potrivnice. Astfel, acestea trebuiau
înlăturate înainte de a îmbrățișa credința cea
nouă. Însă acestea nu erau valabile și în cazul
pruncilor, care nu au subscris vreunei credințe
străine creștinismului, și pe care să o înlăture
înainte de a veni la botez. Pruncii nu aveau ni-
mic de răscumpărat, de ispășit, neapucând să
săvârșească păcate personale, prin care să se
despartă în mod voit de comuniunea cu Dum-
nezeu, și nu aveau ce regreta. Despre Sfântul
Ioan Botezătorul ne spune Evanghelia că „încă
din pântecele maicii sale se va umplea de Duh
Sfânt” (Lc. 1, 15); deci nu era vorba să aibă
credință. În cazul pruncilor, harul Duhului
Sfânt nu întâlnește opreliștea vreunui păcat
personal, astfel că el poate acționa în voie asu-
pra lor.
De vreme ce toți oamenii sunt chemați la
Hristos și la mântuirea adusă de El, ar fi un non-
sens să admitem la Botez – adică la încorpora-
rea în Hristos – pe cei păcătoși care au credință
și să-i îndepărtăm pe cei mai puțin păcătoși, pe
prunci. Ei ar putea fi excluși de la Botez într-un
singur caz: când ei n-ar fi păcătoși, căci atunci
Botezul n-ar avea ce să spele, nefiind întinare.
Deci, la Botez, Dumnezeu îl primește pe
om așa cum e, adică păcătos, și îl spală de orice
întinare. Textul din I Cor. 6, 10-11 sprijină și dă
tărie acestei precizări: „Nici furii, nici lacomii,
nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu
vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Şi aşa
eraţi unii dintre voi. Dar v-aţi spălat, dar v-aţi
sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului
Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru”.
Iar pasajul scripturistic de la Tit 3, 5 e și mai
- Dar avorturile după 4 luni sunt interzise
prin lege!
- Aici el a găsit banii care îi lipseau. A in-
trat în cabinet, a vorbit cu medicul 5 minute,
apoi m-au chemat şi pe mine.
Maria a început să plângă, am încercat
să o liniștesc, însă timp de câteva minute nu
m-am putut apropia de ea.
Când m-am urcat pe scaunul blestemat,
mi-am simţit băiatul cum se mişcă, sărmanul
încerca să-mi aducă aminte că e viu, că vrea
să trăiască….
Doctorul mi-a spus că fătul e prea mare
pentru vacuum, aşa că e nevoie să-l scoată pe
bucăţele. Îţi închipui?
A început din nou să plângă.
Mi-a dat câteva pastile. Mateiaş a început
a se mişca disperat în mine, se zbătea, era în
ghearele morţii, apoi nu l-am mai simţit. Me-
dicul a început să-l zdrobească în mine. Cu fi-
ecare bucată ruptă – muream; scoatea din mine
câte un membru al copilaşului meu. Durerea
era oribilă, însă nu am ţipat, conştiinţa mă du-
rea mai mult. La sfârşit, împreună cu o asisten-
tă trebuia să verificăm dacă toate membrele au
fost chirutate.
Mă uitam la băieţelul meu, la Mateiaş al
meu, aruncat pe o tavă metalică.
Maria își înghițea lacrimile în sec.
Uterul meu era gol, la fel ca sufletul. Uite,
vezi aici, se lovi de două ori cu pumnul în
piept, aici nu mai e nimic, eu sunt un nimeni.
5
categoric: „El ne-a mântuit, nu din faptele cele
întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui
îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi
prin înnoirea Duhului Sfânt”.
Referindu-ne la efectele pozitive ale aces-
tei Sfinte Taine, subliniem faptul că Botezul
sfințește pe cel botezat, este un scut față de
păcat, îi oferă sprijin și ajutor haric pentru a
împlini dumnezeieștile porunci și a trăi o viață
sfântă, căci, de la Botez, întreaga Sfântă Tre-
ime se sălășluiește în ființa neofitului. Deci
Botezul nu are numai un caracter purificator
(al păcatului originar și al celor personale) și
preventiv față de păcat, ci și unul de întărire,
de ajutor și de sprijin haric. Este neîndoielnic
faptul că, la vârsta când sunt botezați, copiii nu
pot crede, dar nici nu-L pot tăgădui și nu-L pot
refuza pe Hristos. Se vorbește în dogmatică de
o receptivitate pasivă (necontradictorie) a co-
piilor, adică ei pot primi harul ca unii ce nu-i
opun nici o piedică personală. Modul înțelept
în care a procedat Biserica botezând pruncii se
vede și din aceea că a așezat rânduiala ca ei să
aibă nași, adică, afară de părinți, persoane care
să fie garanți ai creșterii în credință a pruncilor.
Nașii de botez
Chiar dacă pruncii nu au nevoie de credință
și de căință pentru păcatele personale făcute,
spre a se deschide harului, este necesar, deci, să
se arate prin mărturisire, credința în care va fi
crescut micuțul neofit (în limba greacă veche,
neofitos înseamnă puiet plantat; nou-plantatul,
nou-săditul, nou-convertitul, neofitul; în cazul
nostru, nou-săditul în Biserica dreptmăritoare).
Așa precum prin credința părinților sau a altora,
Hristos a vindecat pe fiii acestora (Mt. 15, 21-
28; Mc. 2, 1-12; Lc. 7, 1-15 etc.), a însănătoșit
pe bolnavi (Mc. 9, 24) și a înviat morți (Lc. 6,
13), credința pruncilor este substituită, în primul
rând, de credința părinților care cer botezul fi-
ului sau fiicei lor – așa se obișnuia mai ales în
primele veacuri – apoi de cea a nașilor, care vor
deveni părinți spirituali, și credința preotului și
a întregii comunități ce participă la celebrarea
Tainei Botezului. Cu alte cuvinte, mărturisirea,
de fiecare dată, o va face iarăși întreaga Biseri-
că. Fericitul Augustin întreba pe cei din timpul
său: „Ce i-a folosit fiului văduvei credința sa
(Lc. 7, 1-15), din moment ce el, mort fiind, nici
n-o mai avea? Pentru înviere i-a fost de folos
credința mamei sale”.
diac. dr. Liviu PETCU
Sursa: doxologia.ro
Nici şerpii, nici scorpiile nu-şi omoară puii, eu
l-am omorât.
Plângeam împreună cu acei doi ochi
albaștri. Nu am puterea, nici dreptul de a-i
judeca. Nu pot.
Maria e femeia care a renunțat la tot
pentru bărbatul ce-l iubea. Acum locuiește din
nou la mătușa ei. Vrea să divorțeze.
El mi-a spus că mă omoară când vine aca-
să…
Câte femei au fost în situația Mariei?
Câte și-au rupt de la inimă pruncii.
Pentru o mobilă mai bună la bucătărie?
Pentru o mașină? Pentru o reparație în casă?
Cum poți să-ți trimiți femeia cu pruncul tău,
mișcând în ea, la moarte? Cum poți să-ți lași
copilul schingiuit? Carne din carnea ta, sânge
din sângele tău? Cum?
Dacă citești aceste rânduri, și mâine vrei
să avortezi, gândește-te că și tu ai fost în locul
copilașului tău, iar părinții tăi te-au lăsat să
trăiești.
Interviu realizat de Elena Briciuc
 6 Anul XII, Nr. 3, 15 februarie 2012

P Imnul morţii
oeţii tuturor veacuri-
lor au cântat cu mult
avânt acea însuşire
sublimă a inimii omului-Iubirea.
Căci, într-adevăr, aceasta uneşte
inimile curate până la sfârşitul
vieţii. Parcă îmi şopteşte cineva
la ureche: „Dar nu mai ai des-
pre ce să scrii?” Şi aceasta este
moartea. N-ascult de nimeni altul
decât de şoapta cugetului meu.
Încerc doar să aştern rânduri pe
hârtie, să înşir nişte cuvinte, că
tocmai acum, într-o zi de iarnă, la
biserica „Sf. Dumitru” din oraşul
Orhei, au început să plângă clopo-
tele după un mort... e fratele meu
cel mai mare... şi plâng toate... şi
cele mari, şi cele mici. Cu toate
că orăşenii au atâtea biserici şi
s-au deprins cu glasul clopotelor
şi acestea nu-i mai impresionează,
totuşi clopotele plâng...
Enoriaşii bisericii, oamenii de cultu-
ră, profesorii, doctorii şi poporul simplu,
care, timp de 37 de ani, au ascultat clopo-
tele chemării la slujbă, au venit în taină
să spună:
- Moarte haină! Tu eşti ca o furtună,
care descoperi case, dezrădăcinezi copa-
cii, omori oameni şi animale, culci la pă-
mânt semănăturile, iar micile straturi cu
flori le prefaci în morminte sărace, fără
cruci...
Moarte neadormită! Pe unde nu călă-
toreşti tu? Pe unde treci tu, s-aude glas de
jale.
Moarte călătoare! Pe unde numai nu
calcă piciorul tău? Prin spitale, unde su-
feră şi gem mii de bolnavi, din mers te
arunci în trenuri şi, după dezastru, tu râzi
la vederea sângelui şi a trupurilor stricate.
Moarte spăimântătoare! Pe cel ce-ţi
pronunţă numele îl cuprind fiorii. Totuşi
omul vrea să-şi amintească de tine şi să-ţi
vadă mai dinainte chipul. Omul e curios
şi are grijă, de aceea zugravii şi pictorii
te-au înfăţişat în picturi de biserici-înăun-
tru şi ‘nafară, pe epitafe, prapuri, cruci şi
icoane. O tidvă de mort rânjind pe două
oase încrucişate ca semnul înmulţirii sau
un schelet de mort cu coasa în mână, um-
blând printre oameni sau trecând călare pe
un cal. În Apocalipsa Sf. Ioan Evanghe-
listul citim: „Şi am văzut, şi iată un cal
galben şi celui ce şedea pe el îi era numele
moartea şi Iadul urma cu ea. Şi s-a dat lor
putere ca să omoare peste a patra parte a
pământului” (Cap. 6, 8).
În poveşti, când vine vorba despre
tine, bătrânii oftează şi clatină din cap, iar
copiii se înfioară. Amintindu-şi de tine,
omul îşi mai cântăreşte vorbele, mai făp-
tuieşte binele şi, în culmea celor mai mari
bucurii, se stăpâneşte.
Moarte nebiruită! Ai cutezat să te
atingi fără sfială şi să înfăşuri în zăbrav-
nicul tău şi pe fratele meu... Dar cu cre-
dinţă vreau să-ţi spun: căci te-ai atins şi
de trupul Mântuitorului meu şi ce a ieșit?
Ai uitat că El poate birui legea firii? „Că
unde vrea Dumnezeu se biruiesc hotarele
firii”. „Şi mormintele s-au deschis şi mul-
te trupuri ale sfinţilor, ce adormiseră, s-au
sculat” (Mt. 27, 51-52).
O, Moarte fără frică! Ştiu prea bine că
mâine îmi vei pecetlui şi mie mormântul
întunecos şi înfricoşat ca iadul chinurilor
veşnice... Dar cu ochiul credinţei voi pri-
vi mereu spre răsărituri, aşteptând ivirea
zorilor de pe urmă: Învierea viitoare şi a
doua venire a Domnului Hristos, răstignit
pe Golgota, străjerul biblic al suferinţei
divine.
O! Ceas sfânt şi scump al învierii de
apoi, câţi mai cred în tine astăzi? Şi m-am
convins că mulţi cred, mulţi au dragoste
creştină. Se spune că:
Există cărţi care schimbă vieţi.
Există filme care schimbă vieţi.
Există întâlniri care schimbă vieţi.
Dar mai mult şi mai cu folos schimbă
Evanghelia lui Hristos şi slujitorii Lui.
Sfânta Liturghie şi slujba înmormântă-
rii fratelui meu, protoiereul Anatolie Jeli-
hovschi (căci mai devreme sau mai târziu
trebuia să aibă loc) m-a impresionat foarte
mult. M-a impresionat sârguinţa, cântările
şi rugăciunile aduse de Prea Sfinţitul Ni-
codim, Episcop de Edineţ şi Briceni, îm-
preună cu soborul de preoţi sârguincioşi
din blagocinia Orheiului, blagocinul fiind
Arhimandritul Siluan (Şalaru).
Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Nimic nu
este aşa de plăcut lui Dumnezeu ca mulţu-
mirea”. Mulţumesc din tot sufletul pentru
rugăciunile aduse înaintea lui Dumnezeu
şi bunătatea lor. Sincere mulţumiri aduc
doamnei preotese Tatiana pentru susţine-
rea şi grija în toate, a fratelui meu, preotul
Anatolie, şi la toate rudele din Orhei.
Ştiinţa cea mai înaltă este să fii înţe-
lept, iar înţelepciunea cea mai înaltă este
să fii bun.
Din rândurile Sfintei Scripturi răsare
credinţa noastră în Învierea morţilor şi
în a doua venire a Domnului Iisus Hris-
tos. Însuşi El ne spune: „Că va să vie Fiul
Omului întru slava Tatălui Său, cu îngerii
Săi şi atunci va răsplăti fiecăruia după fap-
tele lui” (Mt. 16, 27).
Cu stimă şi respect,
Protoiereul Valerian JELIHOVSCHI,
paroh al Bisericii „Naşterea Maicii Domnului”
din s. Sadaclia, r. Basarabeasca

Părintele Vasile Caproșu trecut la cele veșnice
Consiliului bisericesc al parohiei
“Sf. Ioan Teologul”, s. Peresecina, r. Orhei.
Îndureratei familii Caproşu
După ce a fost intonată cântarea „Uşile
pocăinţei...” de la Utrenia ce ne aduce aminte de ap-
ropierea Postului Mare, Protoiereul Mitrofor Vasile
Caproşu, cleric al Bisericii „Sf. Ioan Teologul”, a
adormit întru Domnul.
Parcă a aşteptat această clipă de despărţire de
„toată grija cea lumească” pentru a pleca în linişte
spre desfătarea cerească.
O viaţă în slujba Domnului, plină de devotament şi de dragoste creştinească.
Ajuns la o vârstă venerabilă şi împăcat cu cei din jur, şi-a luat rămas bun pen-
tru a-i aştepta în veşnicie.
Recent Părintele Vasile a fost decorat cu dreptul de a purta înalta distincţie
preoţească - Mitra, ca o adevărată cunună drept răsplată pentru viaţa
jertfelnică în slujba Domnului.
Astfel, îndemnăm slujitorii şi enoriaşii parohiei “Sf. Ioan Teologul” să-l în-
scrie în dipticele bisericii şi atâta timp cât va arde candela pe Sfânta Masă, să
nu înceteze rugăciunile pentru unul dintre cei care şi-a dus crucea cu sme-
renie şi viaţa în duhul Adevărului.
Vom înălţa şi noi rugăciuni pentru acest slujitor şi dea Domnul să aibă
parte de veşnică odihnă cu cei drepţi!
Cu tristeţe în suflet,
+ Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove
Preotul Hrisanf Guzun a decedat
în urma unui accident rutier
Un tragic accident rutier a curmat viața tânărului
preot Hrisanf Guzun. Această veste ne-a cutremurat
și ne-a întristat profund. Mai ales că părintele Hrisanf
făcea parte din categoria acelor slujitori tineri și en-
ergici care se implică activ în viața bisericească și
care sunt gata oricând să vină cu un sfat bun și cu o
îndrumare către credincioși.
Înțelegem momentele grele prin care trece acum
familia îndurerată, însă rugăciunea pentru odihna
sufletului părintelui Hrisanf va alunga tristețea și va
lumina fețele tuturor celor care l-au cunoscut și l-au
iubit, întru nădejdea vieții veșnice.
Îndemnăm enoriașii bisericii din s. Telița, r. Anenii Noi, și pe confrații sluji-
tori să se roage pentru nou-adormitul rob al lui Dumnezeu, preotul Hrisanf, ca
pentru unul care a răspândit în jur lumină și căldură.
Cu arhiereşti binecuvântări,
+ Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove
A trecut la Domnul părintele Anatolie Jelihovschi
Consiliului bisericesc al parohiei
„Sf. M. Mc. Dumitru” din or. Orhei
Îndureratei familii Jelihovschi
Perioada pregătitoare Postului Mare, în care am in-
trat odată cu Duminica Vameşului şi a Fariseului, vine
cu clipe de tristeţe pentru slujitorii şi enoriaşii parohiei
„Sf. M. Mc. Dumitru” din oraşul Orhei.
Un vrednic slujitor al sfântului lăcaş a trecut la cele
veşnice.
Rostind cuvintele de intrare înaintea Sfintei
Liturghii, închinându-se în faţa Prestolului, sărutând
Evanghelia, s-a retras liniştit şi a adormit.
A aşteptat ziua Domnului şi a vrut să participe cu toţii la Liturghie şi aşa s-a
întâmplat, atâta doar că toţi s-au rugat pentru nou-adormitul păstor.
O fire cumpătată, plină de evlavie şi răbdare, rugător pentru cei care îi băteau
la uşa sufletului, astfel a fost cunoscut şi apreciat de cei din jur. Un slujitor care a
trecut prin grele încercări, ducându-și misiunea sacerdotală în vreme de restriște.
În aceste zile, cu smerenie şi cu pocăinţă ne îndreptăm spre sărbătoarea În-
vierii Domnului. Credem că aşa a rânduit Cel de Sus ca cei ce l-au cunoscut pe
acest preot destoinic al lui Hristos, în special, slujitorii şi enoriaşii Bisericii „Sf.
M. Mc. Dumitru”, dar și numeroșii creștini din urbă să se roage pentru a învia şi
el cu drepţii.
Venim cu sincere condoleanţe către copiii săi trupeşti şi duhovniceşti, îndem-
nându-i să fie cu rugăciunea pe buze, pentru că de aceasta are nevoie fiecare
creştin care porneşte călătoria spre viaţa veşnică.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Cu arhiereşti binecuvântări,
+ Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove
Condoleanţe Arhimandritului Filaret (Cuzmin)
A fost petrecută pe ultimul drum Eugenia Cuzmin, mama Arhim. Filaret, stareţul
Mănăstirii Căpriana. Slujba prohodului a fost oficiată la biserica din satul natal Do-
nici, de către un sobor de preoţi în frunte cu Arhim. Siluan (Şalaru), blagocin de
Orhei şi stareţ al Mănăstirii Curchi.
După slujbă s-a dat citire mesajului de condoleanţe al ÎPS Mitropolit Vladimir, în
care se menţionează:
“Preacuvioase Părinte Filaret,
Vestea morţii mamei Eugenia ne-a îndurerat şi ne-a marcat profund.
A fost ştiută drept o femeie smerită şi destoincă, de o credinţă profundă. A fost
o mamă deosebită şi o fiică vrednică a Bisericii lui Hristos, fiind exemplu viu de
trăire a Învăţăturii Evangheliei. Astfel, suntem convinşi că amintirea sa luminoasă
va dăinui în inimile şi sufletele tuturor celor care au cunoscut-o şi au preţuit-o.
În aceste momente grele pentru dumneavoastră, dragă părinte, ne rugăm pen-
tru odihna sufletului celei care v-a fost cea mai dragă şi mai apropiată fiinţă, cea
care v-a vegheat pruncia şi v-a fost întotdeauna aproape cu un sfat şi cu o vorbă
de întărire. Dumnezeu să o odihnească în pace.”
+ Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove
 Anul XII, Nr. 3, 15 februarie 2012
7
SĂNĂTATEA
aspecte medicale și duhovnicești

“Mobilizarea Bisericii Ortodoxe din Moldova 2. Procurarea pachetelor alimentare,

tichete sociale pentru bolnavii de tu-
berculoză;

în prevenirea și combaterea Tuberculozei” 3. Acordarea premiilor băneşti;

Asociaţia Obștească “Centrul Regi-
onal pentru Politici Comunitare” anunţă
relansarea competiţiei deschise pentru
Centrele Sociale ataşate Bisericii Or-
todoxe, care doresc să se implice şi să
contribuie la controlul Tuberculozei în
Moldova.
Competiţia este lansată în cadrul pro-
iectului “Mobilizarea Bisericii Ortodoxe
din Moldova în prevenirea şi combate-
rea Tuberculozei”, finanţat de Fundaţia
Soros-Moldova din resursele Fondului
Global pentru combaterea HIV/SIDA, Tu-
berculozei şi Malariei.
Anual, din cauza tuberculozei, de-
cedează aproximativ două milioane de
oameni în lume. Morbiditatea generală
privind tuberculoza şi nivelul mortalităţii
în Republica Moldova este de aproape
trei ori mai mare decât media în ţările
din Europa. Potrivit statisticilor, în 2010,
în ţara noastră au fost înregistraţi 82 de
bolnavi de tuberculoză la 100 de mii de
compartimente:
populaţie, pe când nivelul admisibil este
de doar 4 bolnavi la 100 de mii. Incidenţa
globală prin tuberculoză în 2011 înregis-
trează o rată de 113,3 la 100 de mii de
populaţie. Cazuri noi notificate în 2011
constitue 3802 cazuri sau 93 la 100 de
mii de populaţie.
În cadrul competiţiei vor fi susţinu-
te activităţile care:
1) vor asigura suport divers pacienţilor
cu TB pentru a spori aderenţa la trata-
mentul antituberculos.
2) vor promova o atitudine nediscrimina-
torie faţă de persoanele cu tuberculo-
ză şi față de membrii familiilor acesto-
ra în societate.
Solicitarea va include următoarele
1. Date generale despre solicitant;
2. Descrierea problemei;
3. Scop și obiective;
4. Activitățile pentru implementare (in-
clusiv planul calendaristic);
5. Rezultatele/impact (inclusiv indicatorii
calitativi şi cantitativi);
6. Durabilitatea;
7. Bugetul detaliat cu specificarea contri-
buţiei solicitantului de finanţare.
Nu sunt eligibile costurile pentru:
1.Procurarea echipamentului (aparat
foto, calculator, imprimantă, proiector,
fierbător, etc);
4. Onorariul formatorilor;
5. Realizarea seminarelor şi traininguri-
lor;
6. Elaborarea materialelor informaţiona-
le;
Toate procurările în cadrul proiectului
se vor face cu scutire de TVA, ţinând cont
de scutirea de TVA a surselor financiare
alocate în condiţiile grantului.
Perioada de implementare a pro-
iectelor: anul 2012.
Criteriile de selecţie: originalitatea
ideii proiectului, numărul persoanelor
beneficiare, cost-eficienţa proiectului, im-
pactul proiectului.
Data limită de depunere a cererilor
de finanţare : 1 aprilie 2012
Proiectele pentru concurs pot
fi prezentate la adresa electronică:
crpc_md@yahoo.com

Tuberculoza la copii Tuberculoza

La ce vârstă copiii pot fi
infectaţi cu tuberculoză?
Cei mai sensibili faţă de tuberculo-
ză sunt copiii până la vârsta de 3 ani, în
special în primul an de viaţă. La această
vârstă capacitatea de auto-
protecţie a organismului este
slab dezvoltată, astfel la con-
taminarea cu micobacteria
tuberculozei boala se dezvoltă
rapid, deseori provocând de-
cesul.
A doua perioadă când co-
pilul poate fi expus infecţiei
este la vârsta de 10-11 şi 14-
15 ani, faptul fiind cauzat de
creşterea rapidă şi schimbările
hormonale din organismul co-
pilului (perioada prepubertană
şi pubertană) care scad rezis-
tenţa sistemului imun.
Factorii ce contribuie la
apariţia tuberculozei la copii:
• Contactul în cadrul famili-
ei cu bolnavii de tubercu-
loză pulmonară contagi-
oasă;
• Alte infecţii (pneumonie, infecţii vi-
rotice etc.);
• Reducerea sezonieră a rezistenţei
organismului la infecţii (primăvară,
toamnă);
• Alimentarea incorectă a copilului
(surplus de glucide, neajuns de pro-
teine).
Cum se manifestă
tuberculoza la copii?
Dat fiind specificul organismului
tuberculoza la copii se manifestă diferit
comparativ cu adulţii.
Deseori, copiii nu prezintă manifes-
tări locale ale tuberculozei, ci doar simp-
tome generale ale bolii: oboseală, lipsa
poftei de mâncare, scăderea creşterii
ponderale, febră periodică până la 37,1-
37,5°, mărirea ganglionilor limfatici.
Deseori copiii nu au plângeri cu pri-
vire la starea lor generală.
Părinţii ar trebui să se alerteze atunci
când:
• copiii mici nu mai cresc ponderal sau
slăbesc, devin indolenţi, capricioşi;
• copiii de vârstă şcolară obosesc frec-
vent, devin somnoroşi în rezultatul
efortului fizic, se plâng de dureri de
cap şi nu reuşesc să se concentreze la
lecţii, devin irascibili;
• copiii de diferite vârste sunt deseori
afectaţi de maladii acute ale căilor
respiratorii, după acestea se restabi-
lesc greu continuând să aibă febră.
La manifestarea simptomelor menţi-
onate trebuie solicitată de urgenţă asis-
tenţa medicului de familie. În caz contrar,
infecţia se va răspândi, iar tuberculoza va
afecta alte organe. Medicul de familie va
examina copilul şi, în caz de necesitate,
va dispune trimiterea copilului la ftizio-
pneumolog.
Cum este tratată
tuberculoza la copii
şi cât durează procesul
de tratament?
Procesul de tratament la copii, ca şi
la adulţi, constă din două faze: faza in-
tensivă şi faza de continuare (sau conso-
lidare).
Faza intensivă a procesului de tra-
tament se efectuează prin internarea în
spital şi poate dura 2-3 luni. În depen-
denţă de forma maladiei, în faza inten-
sivă bolnavului îi sunt prescrise 4-5 pre-
parate antituberculoase, dozate conform
rezistentă a depășit
unui grafic stabilit de medicul specialist.
Durata fazei intensive depinde în mare
măsură de stricteţea respectării de către de 10 ori rata normală
bolnav a prescrierilor medicului.
După 2-3 săptămâni de la iniţierea
tratamentului bolnavul
începe să se simte consi-
derabil mai bine. Aceas-
ta, însă, nu înseamnă că
tratamentul a fost finisat.
Faza de continuare
(sau consolidare) poate
dura 4-5 luni. În această
fază bolnavului îi pot fi
prescrise 2-3 preparate
antituberculoase în de-
pendenţă de schema de
tratament alcătuită de fti-
zio-pneumolog.
Spre deosebire de
adulţi, la care tratamen- Conform ultimului raport făcut public de
tul în faza de continuare Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS),
(consolidare) are loc în
condiţii de ambulator, în Republica Moldova și Federația Rusă se
atestă cel mai înalt nivel din lume de tuber-
copiilor li se recomandă
culoză rezistentă la medicamente, informea-
ca tratamentul să fie ur-
mat cu internarea în spital. ză publicația americană The Washington
Tratamentul complet al tuberculozei Post. Totodată, în raport se menționează
poate dura 6-8 luni cu condiţia respectă- că lipsesc date din mai multe țări din Afri-
rii stricte a regimului de tratament pre-
ca și India, unde nivelul tuberculozei rezis-
scris de medic.
tente la medicamente ar putea fi mai mare.
Cum să evităm infectarea
copilului cu tuberculoză? Totuși, cifrele ce se referă la Republica Moldova
sunt alarmante. Experţii constată că, în unele regiuni ale
Copiii se îmbolnăvesc, în special, ca
Federației Ruse, din numărul total de pacienți noi bolnavi
urmare a contactelor cu adulţii bolnavi de tuberculoză, la 29% s-a identificat forma maladiei re-
de tuberculoză. zistentă la medicamente. În Republica Moldova, 65% din
Acordaţi o mare atenţie stării sănă- pacienţii trataţi anterior, în prezent sunt bolnavi de acest
tăţii dvs şi a persoanelor din anturajul tip de tuberculoză. Asta în timp ce, în mod normal, rata nu
dvs. Orice persoană care tuşeşte poate fi ar trebui să depășească 5%.
bolnavă de tuberculoză. De aceea, dacă Printre țările cu proporția mai mare de 50% se numără
ruda Dvs, colegul sau cunoscutul care Belarus (60,2%), Lituania (51,5%) și Tadjikistan (Dușanbe
are contact cu copilul Dvs. tuşeşte timp şi regiunea Rudaki, 61,6%).
îndelungat, insistaţi ca acesta să se adre- Tratamentul standard al tuberculozei prevede combi-
seze la medic şi limitaţi-i contactele cu narea a patru-cinci medicamente diferite pentru a preveni
copilul. Interesaţi-vă de starea sănătăţii apariţia rezistenţei la tratament. Formele grave ale bolii
a persoanelor care vor trăi temporar în sunt cele rezistente la mai multe medicamente din schema
familia Dvs. obligatorie şi se numesc generic tuberculoză multi-drog
Atrageţi atenţie la persoanele din rezistentă (MDR-TB), adică boala este cauzată de bacili
mijloacele de transport sau în locurile rezistenţi la cel puţin două medicamente anti-TBC, de obi-
publice, dacă în timpul tusei şi strănu- cei, la izoniazidă şi la rifampicină. Specialiştii spun că în
tului îşi acoperă gura şi nasul cu batista, aceste situaţii se ajunge din cauza administrării greşite a
întoarceţi-vă sau distanţaţi-vă de această medicamentelor.
persoană, îndepărtaţi copilul. Sursa: unimedia.md
 8 Anul XII, Nr. 3, 15 februarie 2012
Repere metodologice în predarea Religiei în şcoală
Liceul Teoretic Costeşti i-a găzdu-
it cu multă dragoste pe cei 22 de
profesori de Religie din şcolile ra-
ionului.
Seminarul raional teoretico-practic „Repe-
re metodologice în predarea Religiei în şcoa-
lă” a fost organizat de Direcţia de Învăţământ
Ialoveni, în persoana dnei Maria Nartea, şef
al cabinetului metodic, în colaborare cu Prot.
Ioan Grigoriţă, metodist în cadrul protopopia-
tului. Monitorizarea activităţilor a revenit dnei
Natalia Petrea, director al Liceului, şi dnei
Ana Groza, director adjunct pentru instruire şi
activitate didactică.
Trebuie să menţionăm că oamenii din
Valentine`s Day - o sărbătoare ortodoxă?
Odată cu libertatea obţinută în
1989, societatea noastră a început
să importe și multe sărbători. Şi
dacă la început acest fenomen era
mai lent, acum această manifestare
ia amploare pe an ce trece. Una din
aceste sărbători este şi Valentine`s
Day, adică ziua sfântului Valentin,
celebrată la 14 februarie, zi în care
cuplurile îşi fac declaraţii de dragos-
te şi işi fac cadouri.
Deşi mai sunt voci care susţin că
Valentine`s Day sau Ziua Îndră-
gostiţilor nu este o zi specifică ţării
noastre, ea totuşi a fost adoptată
şi pe meleagurile noastre şi prinde
rădăcini tot mai adânci. Tinerii sunt
încântaţi că există şi o zi a lor, a
îndrăgostiţilor, un prilej de a sărbă-
tori împreună cu persoana iubită.
S-ar părea că Valentine`s Day, fiind pusă
sub patronatul Sfântului Valentin, este o sărbă-
toare creştină şi, prin urmare, o putem accepta
şi celebra. Calendarul creştin-ortodox ne arată
că sunt trei sfinţi ce au purtat numele Valentin
şi o Sfântă Muceniţă Valentina.
În viaţa nici unuia dintre Sfinţii Mucenici
cu numele Valentin din calendarul ortodox nu
se regăsesc câtuşi de puţin elemente ale legen-
delor puse pe seama acestora. Deși în Sina-
xarul catolic la ziua de 13 februarie este co-
memorat un Sfânt Valentin, totuși Valentine`s
Președinte: ÎPS VLADIMIR,
Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove
Redactor-șef: Prot. Octavian MOȘIN
Costeşti sunt de o rară înţelepciune. Astfel, de
comun acord cu direcţia liceului, părinţii au
insistat ca Religia să fie predată atât în clasele
primare, cât şi în clasele gimnaziale. Ei, peda-
gogii şi părinţii, au înţeles că nu avem viitor,
dacă nu vom creşte o generaţie care să ducă
o luptă în Duhul Adevărului, o luptă pentru
adevăr, dreptate şi demnitate; o generaţie care,
prin puterea harului, va putea aduce la viaţă o
societate care a uitat că există aceste noţiuni.
Avem nevoie cu toţii de un tratament riguros
care ne-ar ajuta să ieşim la lumină, avem ne-
voie de un leac care ne-ar trezi la realitate pen-
tru a căuta o cale de însănătoşire. Acest leac
este apa cea vie pe care elevii o sorb cu nesaţ
la orele de Religie, ţinute cu atâta abnegaţie
de tânărul lor profesor, Diaconul Ioan Scutaru.
Day nu are nimic în comun cu sfântul căruia
îi este atribuită. Aceasta este o “sărbătoare”
lumească, cu practici şi obiceiuri de origine
păgână.
Ce atitudine trebuie să adoptăm faţă de
aceste “importuri” din lumea occidentală pe
care unii tineri le acceptă fără să discearnă
dacă sunt sau nu folositoare ori, dimpotrivă,
sunt păgubitoare sufletului?
Ce ne învaţă Biserica?
În fiecare an, în luna februarie, în întrea-
ga lume, sunt oferite în dar, în numele iubirii,
lumânări, flori, bomboane şi diferite alte cado-
uri. Peste tot îşi fac apariţia cadouri sub formă
de inimioare, la televizor se difuzează filme de
dragoste, la radio ai parte de zile de iubire, în
cluburile de noapte se organizează programe
distractive pentru tinerii îndrăgostiţi, au loc
căsătorii de o zi, dezvoltându-se, astfel, o în-
treagă industrie de speculare pe sentimentele
de iubire.
În cartea sa “Între Freud şi Hristos”, Iero-
În cadrul seminarului, Diac. I. Scutaru a
ţinut o lecţie publică în clasa a VI-a „A”, cu
tema „Pilda semănătorului - primire şi împli-
nire a cuvântului lui Dumnezeu”, şi a moderat
o „masă rotundă” cu genericul „Căsătoria de
probă – o concepţie deviantă despre familie”
pentru liceenii claselor XI-XII.
Menţionăm că elevii au dat dovadă de cu-
noştinţe ample, au activat în grup, şi-au expus
părerea privind subiectele puse în discuţie.
Activităţile au fost apreciate cu calificativul
„foarte bine”. Preschimbarea noastră lăuntrică
este posibilă doar dacă vom merge spre profun-
zimile credinţei, și nu ne vom limita la nivelul
abecedarului creştin ortodox. Doar astfel vom
găsi şi putere, şi sens, şi viaţă, vom putea să ie-
şim la lumina existenţei noastre. De atâtea ori,
în istoria poporului nostru, puterea harului ne-a
ridicat, ne-a dat darul rugăciunii, al pocăinţei şi
monahul Savatie (Baştovoi) face o radiogra-
fie a Valentine’s Day. Iată un scurt pasaj din
acest volum: “Sărbătorile tradiţionale sunt
zâmbetul unui popor. E destul să nimereşti la
una din ele ca să afli, fără cuvinte, o istorie de
secole, uneori de milenii. La noi, la români,
una din aceste sărbători a devenit “Saint Va-
lentines”.
Această sărbătoare, fără îndoială, are în
ea o putere uluitoare. Deşi românii au aflat
de existenţa ei de puţină vreme, iar mulţi încă
mai învaţă să-i pronunţe denumirea corect,
totuşi ea a devenit foarte populară, stârnind
mai multă vervă şi pregătiri decât sărbătorile
tradiţionale, cum sunt Crăciunul şi Paştile. Po-
trivit unor date oferite de către “The Greeting
Card Association”, aproximativ un miliard de
felicitări sunt trimise anual în întreaga lume
în preajma Sf. Valentin, poziţionând această
sărbătoare pe locul doi după sărbătoarea Cră-
ciunului.
Oare avem nevoie de o zi specială ca să ne
arătăm sentimentele faţă de o persoană dragă
nouă? Oare nu-i putem dărui o floare sau în
orice zi nu-i putem face un cadou? Doar o iu-
bim permanent, dacă este vorba de o dragoste
curată. Dumnezeu ne-a creat dintr-un senti-
ment puternic, numit iubire. Iubirea sinceră,
castă şi puternică, ce uneşte sufletele curate a
doi tineri, nu are nevoie nici de o zi specială,
nici de bileţele şi nici de cadouri pentru a fi
declarată. Această iubire se simte şi se trăieşte.
Doar iubirea desfrânată - deci pasageră şi ne-
sinceră - are nevoie de astfel de artificii pentru
MD 2001, str. București, nr. 119, Chișinău,
Tel.: (022) 20-35-54
e-mail: altarul@mail.ru
www.mitropolia.md
al smereniei. Actualmente avem o mare nevoie
de oameni de cuvânt, de oameni care se sacri-
fică, angajaţi în a face fapta cea bună. Dar pen-
tru a învăţa aceste lucruri măreţe, copiii noştri
au nevoie de modelele vieţii autentice. Şi noi
avem acest model - Domnul nostru Iisus Hris-
tos, Care ne poate da apa cea vie, iar cel care va
bea din ea, nu va mai înseta în veac.
Aducem mulţumiri tuturor celor care,
în cadrul acestui seminar, s-au străduit să ne
împărtășească din bucuria lăuntrică. Apreciem
mult expoziţia de carte creştină, inaugurată cu
susţinerea bibliotecii liceului, a cabinetului
metodic şi cu efortul tuturor cadrelor didacti-
ce, care sunt prezente la orele demonstrative
de Religie, manifestând interes sincer, dragos-
te și deschidere pentru aceste lecții binevenite.
Angela LEVINȚA,
șef al cabinetului metodic, Mitropolia Moldovei
a supravieţui.
Sfinţii Părinţi sunt împotriva iubirii ames-
tecate cu păcatul desfrânării. Sfântul Ioan
Gură de Aur spune: “Este un fel de a te uita la
o femeie, aşa cum se uită cei cu inimă curată.
De aceea Hristos n-a oprit uitatul, ci uitatul cu
poftă”. Ori, “Ce altceva este Ziua Sf. Valentin
decât un îndemn la desfrâu?”, spunea Părintele
Arsenie Boca.
Iisus Hristos ne spune: “Fugiţi de desfrâna-
re! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este
în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării,
păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că
trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care
este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi
că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpă-
raţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în tru-
pul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui
Dumnezeu” (I Corinteni 6, 18-20).
În final, consider că îndemnul Ieromona-
hului Savatie (Baştovoi) e unul de mare po-
vaţă. Acesta ne înduplecă, astfel: „Nu trebuie
să primim şoaptele demonice ale desfrâului
dacă avem măcar o mică simpatie pentru acest
Sfânt Valentin, iar dacă ne place mai mult să
rămânem în desfrâu, atunci să-l urâm pe acest
Sfânt Valentin, să-l urâm cu adevărat, după
cum şi el a urât desfrânarea noastră. Desfrâul
a început să fie acoperit şi justificat cu numele
lui Valentin, mucenicul creştin, iar aceasta-i cu
adevărat un lucru demonic.”
Magdalena BORTĂ
Sursa: www.tineretulortodox.md
Indice de abonament 21556
Tipărit la Editura Universul
Tiraj 2060
Comanda: 4897