Rugăciunea în viaţa noastră

“Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de
voi.” (Isaia 55,6)

 Ce este rugăciunea?  Rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu.

“Rugăciunea este ridicarea minţii şi voii noastre către
Dumnezeu.”
“Rugăciunea este vorbirea minţii cu Dumnezeu.” (Evagrie
Monahul)
“Rugăciunea este cheia vistieriei darurilor dumnezeieşti.”
(Fericitul Augustin)
  
De ce este însoţită rugăciunea?                     De semne văzute: Sf. Cruce, metanii, stat în
genunchi.
Orice rugăciune începe cu semnul Sf. Cruci şi formula: “În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh.”
“La fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm … cu semnul Sf. Cruci.” (Tertulian)

 Sfânta Liturghie este cea mai importantă rugăciune şi slujbă a Bisericii.

   Scopul Sfintei Liturghii este: Sfinţirea Darurilor (pâinea şi vinul se prefac, la
rugăciunea preoţilor şi a Bisericii, în mod real, dar tainic, în Trupul şi Sângele
lui Hristos. Sfinţiea Credincioşilor prin împărtăşirea cu Sfintele Daruri

CRITERIUL TIPURI DE RUGĂCIUNE

1. După conţinut - de laudă (preamărire) – acatistele; - binecuvântăm, lăudând pe
Domnul.
“În toate zilele bine Te voi cuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în
veacul veacului.” (Ps.144,2)
- de mulţumire – rugăciuni adresate lui Dumnezeu şi sfinţilor pentru
toate binefacerile şi încercările primite;
“Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia
lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus pentru voi.” (I Tesaloniceni 5, 17-18)
Exemplu: Rugăciunea lui Noe la ieşirea din arcă. A poporului evreu la
ieşirea din robia egipteană.
- de cerere – paraclisele; - cerem de la Dumnezeu tot ce ne trebuie
pentru viaţa noastră.
Exemplu: Rugăciunea Mântuitorului în Grădina Ghetsimanii/pe Crucea
Golgotei.
2. După scop Rugăciuni de binecuvântare, călătorie, în caz de boală, pentru părinţi,
pentru copii, etc.
3. După timp - de dimineaţa;             - de prânz;                                     - de seara;
- de noapte;                  - înainte şi după masă;                  - când se aud
clopotele Bisericii;
“Privegheaţi, dar, în toată vremea, rugându-vă!” (Luca 21,36)
4. După formă      lăuntrică – este convorbirea sufletului cu Dumnezeu;

     verbală

5. După subiect (persoana care - personală (particulară)- fiecare credincios în parte;

se roagă) - publică  - anumite momente stabilite de Biserică;
                 - locuri special amenajate (Biserici, Paraclise);
                 -  Sf. Liturghie, Sf. Taine, Cele 7 laude, Ierurgiile.
6. Rugăciunea inimii –            Rugăciunea inimii este permanentă dispoziţie a minţii şi inimii de a

numită           “Rugăciunea lui se dărui lui Dumnezeu prin rugăciunea repetată.

          Este practicată de părinţii isihaşti, dar şi de credincioşii evlavioşi.
Iisus” Este o rugăciune de pocainţă care întăreşte, luminează şi ajută mult
 “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul celui care o practică.
lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe
mine păcătosul!”
7. Rugăciunea este:
8. Felul rostirii ei
9. Scopul/Foloasele
rugăciunii
10.Foloasele rugăciunii
PĂCĂTOS
(nicio rugăciune, nici cea bine
făcută, nici cea rău făcută, nu este
pierdută înaintea lui Dumnezeu)
11. Foloasele rugăciunii
DREPT
(cel ce nu se roagă, cade uşor în
păcat şi nu poate să se
mântuiască)
12. Când ne împlineşte
Dumnezeu rugăciunea?
13.
Când NU ne împlineşte
Dumnezeu rugăciunea?
14. Cum trebuie făcută
rugăciunea?
15. Locul rugăciunii
- Rugăciunea este expresie a relaţiei personale cu El;
- Rugăciunea este convorbirea omului cu Dumnezeu;
- Rugăciunea este modalitatea prin care ne putem apropia mai mult de El.
- “Rugăciunea este ridicarea minţii şi voii noastre către Dumnezeu.”
- “Rugăciunea este vorbirea minţii cu Dumnezeu.” (Evagrie Monahul)
- “Rugăciunea este cheia vistieriei darurilor dumnezeieşti.” (Fericitul
Augustin)
1.     Cu buzele (rostire);
2.     Cu mintea (gandită-raţiunea); 
3.     Cu inima (simţire).
- dobândim de la Dumnezeu orice dar de folos sufletului:     “Toate câte
veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.” (Matei
21,22)                     “Cereţi şi vi se va da.” (Matei 7,7)
- întărirea firii pentru ferirea de greşeli în viitor;
- oprirea de la păcat;
- evaluarea propriei credinte si a vointei de a depasi raul;
- întărirea sufletului;
- oferă liniştea personală şi a celorlalţi;
- cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lumii;
- răsplata – Raiul (Împărăţia Cerurilor);
-          iertarea păcatelor (tâlharul pe cruce); “Cel ce se aşează la
rugăciune, pune capăt păcatului,iar cel ce pune capăt rugăciunii,
începe a păcătui.” (Fericitul Augustin)
-          darul pocăinţei şi al întoarcerii la Dumnezeu
- îl ocroteşte;
- îl fereşte de ispita păcatului;                   “Să stăruim în
rugăciune” (Matei 26,41)
1. Când e însoţită de fapte bune şi de post;
2. Când chemăm mijlocirea sfinţilor;
3. Când e făcută de mai mulţi, împreună.
1)       Când cerem ceva păgubitor;
2)       Când nu suntem vrednici (ne rugăm fără evlavie şi fără
încredere).
1.             În numele Domnului Hristos; “Adevărat, adevărat zic vouă:
Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da.” (Ioan 16,23)
2.             Să ne rugăm cu mintea întreagă şi cu evlavie;
3.             Să fie făcută cu stăruinţă;
4.             Să fie făcută supunându-ne voii lui
Dumnezeu:                                                                “Nu voia mea, ci
voia Ta să fie!” (Luca 22,42)             “Facă-se voia Ta…” (Matei 6,10)
5.             Să fie făcută cu umilinţă;
6.             Să fie făcută cu încredere în
Dumnezeu;                                           
               În Biserică;
“Casa Mea, casă de rugăciune se va chema!” (Matei 21,13)
“Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu,acolo sunt şi Eu în
mijlocul lor.” Matei 18,20
               Oriunde;
“Voiesc da ca să se roage bărbaţii în tot locul.” (I Timotei 2,8)
Exemplu: Mântuitorul se ruga pretutindeni: în templu, în foişor, în
munte, în Grădina Ghetsimani, etc.
 16. Lupta omului in viaţă: - cu sine;
- cu diavolul;
- cu tentaţiile păcătoase;
e spune că într-o zi îngerii de la botez, păzitori ai oamenilor, s-au prezentat înaintea lui Dumnezeu şi
s-au plâns că nu ştiu ce să mai facă, fiindcă oamenii s-au făcut deosebit de nepăsători şi răi; au timp
pentru toate relele, numai pentru rugăciune nu. Domnul Dumnezeu i-a întrebat:

– Voi ce părere aveţi, ce ar trebui să fac pentru ei?

Îngerii au spus:

– Doamne, măreşte-le ziua cu o oră şi noi le vom spune că este darul tău numai pentru ca ei să se roage.

Bine, a zis Domnul. Şi ziua s-a făcut de 25 de ore. Dar oamenii tot nu s-au rugat. Atunci îngerii s-au prezentat din
nou în faţa Stăpânului, supăraţi pentru nepăsarea oamenilor:

– Doamne, oamenii tot nu se roagă.

Domnul i-a întrebat iarăşi:

– Ce credeţi că ar trebui să le mai fac?

– Doamne, fă-le ziua numai de 20 de ore! Îşi vor da seama cât de scurtă este viaţa şi cât de repede vine judecata
ta şi aşa se vor ruga.

Domnul a aprobat cererea şi viaţa a devenit mai scurtă. Dar nici acum oamenii nu îşi făceau timp să se roage.
Îngerii au mers din nou în faţa Creatorului şi s-au plâns că oamenii sunt tot răi.

– Ce-i de făcut? i-a întrebat Domnul.

Îngerii n-au mai avut nimic de adăugat şi Dumnezeu le-a spus:

– Rugăciunea nu este o problemă de timp, ci de iubire. Cine mă iubeşte găseşte timp suficient în cele 24 de ore
ca să se roage.

Şi a lăsat timpul ca mai înainte.

Rugăciunea este cea mai grea faptă bună. Cred că v-aţi dat seama. Creştinii practicanţi fac multe fapte bune:
ajută pe aproapele, citesc cărţi sfinte, se ostenesc în vreun fel sau altul, dar când e vorba de rugăciune…    De ce
oare? Pentru că rugăciune înseamnă să stai de vorbă cu Dumnezeu, iar vrăjmaşului nu-i convine. Pentru aceasta
sunt piedici de tot felul, şi înainte de rugăciune, şi în timpul rugăciunii.

„Rugaţi-vă neîncetat!”