FRUMOSUL ÎN

VIAŢA CREŞTINULUI
FRUMUSEŢEA ÎN ARTĂ

FRUMUSEŢEA NATURII
 COMPETENŢE DERIVATE :

◦ C.d1 – EXPUNEREA, LECTURAREA ŞI COMENTAREA VIZIUNILOR UNOR

CERCETĂTORI ASUPRA CAPODOPERELOR DE ARTĂ PE EPOCI ŞI ÎN
GENERAL ;
◦ C.d2 – EXPUNEREA ŞI EXPLICAREA CELOR 7 MINUNI ALE LUMII ANTICE ;
C.d3 – EXPUNEREA ŞI COMENTAREA UNOR IMAGINI DIN NATURĂ ;
◦ C.d4 – ENUMERAREA CELOR 7 ARTE;
◦ C.d5 – EXPUNEREA ŞI EXPLICAREA UNUI PROVERB al lui VICTOR HUGO
DESPRE FRUMUSEŢE .
 FRUMUSEŢEA ÎN ARTĂ
 Graţie unei viziuni profunde asupra lumii, marii gânditori ai Greciei antice apreciau calităţile realului prin
prisma unităţii unor valori eterne, fundamentale. În artă, de pildă, dacă o creaţie nu reflecta adevărul,
binele şi frumosul, ea nu putea fi acceptată ca aparţinând artei veritabile.
Marea întrebare: absolut sau relativ?
 Frumosul alcătuieşte polul pozitiv al unei armonii atât a compoziţiei cât şi a trăirilor privitorului, născute
din contemplarea perfecţiunii manifestărilor exterioare. Dar, există oare perfecţiune în universul nostru
cunoscut? Este greu de spus. Percepţiile şi capacitatea minţii noastre de a procesa informaţiile primite
sunt, deopotrivă, limitate. Chiar dacă ar exista perfecţiunea, ea nu ne - ar fi accesibilă, atâta vreme cât
suntem fiinţe omeneşti . ( Petre Ţuţea - citat) .
 Absolutizarea calităţilor unei capodopere şi etichetarea ei drept ideală limitează, cu siguranţă, numeroase
creaţii ulterioare, ce îşi vor pierde din această cauză o parte din potenţialul lor de frumuseţe şi
complexitate artistică. Mai constructiv ar fi ca marile capodopere ale unei epoci să fie socotite drept
praguri de trecut ca rafinament de către artiştii generaţiilor ulterioare. Limitele sunt făcute pentru a fi
depăşite. Bineînţeles, în sens pozitiv. În caz contrar, putem vorbi despre degradare valorică şi involuţie în
artă.
Doar în „ochii privitorului”?
 Dacă nu suntem capabili să formulăm un standard specific pentru frumuseţe, atunci
nu înseamnă că această valoare rămâne la aprecierea fiecăruia? Nu este frumuseţea, în
cazul acesta, subiectivă şi existenţa doar „ în ochii privitorului ” ?
 Ca să răspundem la această întrebare, mai întâi, este nevoie să facem o distincţie
fundamentală între două noţiuni. Trebuie să separăm frumuseţea (valoarea obiectivă)
de gust (percepţia subiectivă a valorii).
 Acum, să ne îndreptăm privirea spre frumuseţea ca valoare. Pe parcursul istoriei,
opiniile pe această temă s - au schimbat radical de la o epocă la alta. Perspectiva
clasică, fie în Antichitatea greacă sau romană, fie în vremea Renaşterii, asocia
frumuseţea cu armonia formelor concrete. Aşadar, frumuseţea era aproape universal
privită ca fiind obiectivă, ca având o existenţă reală. Aprecierea estetică a maeştrilor
artei renascentiste, de pildă, se baza pe principiul armoniei holiste, universale.
Elementele proporţiei, ordinii, simetriei, echilibrului şi clarităţii trebuiau să transpară
din compoziţia operelor de artă.
Despre natura frumuseţii
 Adepţii filosofiei empiriste au afirmat că frumuseţea este o simplă emoţie. Pentru ei,
aceasta este complet subiectivă, pură delectare.
 Aşteptările premature, prejudecăţile şi căutarea senzaţiilor intense ne pot submina orice
experienţă estetică. Aşadar, contemplarea frumuseţii în scopul desfătării ne va văduvi de
atingerea unei trăiri autentice, sublime a armoniei.
Sinele în artă
 În lumea filosofiei lui Kant, plăcerea estetică poate fi trăită numai prin „contemplarea
dezinteresată ” a unei creaţii. Cu alte cuvinte, îi putem simţi farmecul numai după ce ne -
am abandonat toate preocupările egoiste .
 Activitatea creatoare implică, în principal, trei puncte stabile: creatorul, creaţia şi
receptorul. Ele toate se cuvin învăluite de aura armoniei universale.
Cele 7 Minuni ale lumii antice
FRUMUSEŢEA NATURII
 CELE 7 ARTE ( PSAMDLC )
1. Pictura
2. Sculptura
3. Arhitectura
4. Muzica
5. Dansul
6. Literatura
7. Cinematografia
 Victor Hugo
◦
" Să iubeşti
frumuseţea înseamnă
să zăreşti lumina " .