Examen estetica

COSTIN ROBERT
 1. Frumosul
 Din punct de vedere estetic, exista  Caracterele frumosului dupa Kant sunt:
diferente intre frumosul natural si cel ceea ce place in mod universal fara
artistic. Dar pentru a putea discuta despre concept, ceea ce place in mod dezinteresat
acestea, trebuie intai sa incercam sa si ceea ce reprezinta o finalitate fara scop.
definim frumusetea si sa avem in vedere
in ce fel este ea atribuita naturii si artei.
 Grecii din antichitate au fost deosebit de
preocupati cu stabilirea relatiei dintre arta
si natura. Frumusetea, pentru greci, se
putea traduce prin bunatate, simetrie si
armonie, mai cu seama bunatatea
sufletului, simetria corpului si armonia
cosmosului. Natura era, prin definitie,
frumoasa. Mai mult chiar, Socrate
percepea natura ca simbol al frumusetii
ideale. Asadar, iata cum natura, prin
armonia proportiilor si prin relatia
elementelor primordiale apa, aer, pamant
si foc, este frumusetea desavarsita.
Ordinea lumii este data de catre zeii care
au scos lumea din haos. Ei nu au creat
elementele, acestea fiind preexistente, ci
le-au aranjat creand astfel armonia atat de
iubita de greci.
 O teorie pe cat de cuprinzatoare, pe atat
de longeviva cu privire la frumos este
numita de acelasi estetician “Marea
teorie”. Cei ce au initiat-o au fost
pitagoreicii, dar ea a strabatut dupa aceea
timpurile, ramanand aproape
nemodificata pana in secolul al XVII-lea
European. Ea are, totodata, calitatea ca se
aplica si plasticii si muzicii deopotriva.
Elementul esential al acestei teorii il
constituie ideea de proportii, cea de
simetrie si cea de armonie. Astfel,
frumosul apare numai in obiectele in care
partile se raporteaza unele la altele ca
numere simple. Mai precis: justa
alcatuire si concordanta tuturor
lucrurilor compuse provin din cele cinci
proportii cuprinse intre cele patru
numere simple.
 Concluzia la care am ajuns este
urmatoarea: frumosul natural ramane
aproape neschimbat de-a lungul istoriei,
oamenii iubind natura si acceptand-o asa
Frumosul- evidentiat prin proportii si armonie
Frumosul dupa Kant si Dostoievski
 2. Kitsch-ul

 Cuvânt intrat ca atare în fondul de termeni internaţionali ai esteticii şi utilizat pentru a

desemna arta de prost gust – pseudoarta.
 Kitsch este un termen care provine din limba germană și denotă stil prost, de prost gust,
deseori în legătură cu diletantism artistic. De obicei kitsch se folosește în legătură cu
obiecte pseudo-artistice de prost gust, față de stiluri cu o adevarată valoare artistică și
estetica sofisticată.
 Ştefan Cazimir, într-o carte din 1988 dedicată lui I.L. Caragiale, crede că numitorul
comun al tuturor înfăţişărilor kitsch-ului îl reprezintă tendinţa de uniformizare, de
„entropizare” a lumii.
 Herman Broch semnalează un interesant paradox: modernitatea industrială a dat naştere
kitsch-ului, dar, odată cu trecerea timpului şi prin ştergerea memoriei artelor tradiţionale,
kitsch-ul a devenit cheia de lectură a întregii societăţi. Un motiv, o explicatie ar fi ca
aceasta arta a migrat din domeniul material în cel spiritual, devenind un principiu
ordonator al vieţii omului european. Mai mult decât o categorie estetică sau sociologică,
kitsch-ul a devenit un mod de viaţă. Kitsch-ul lucrează eficient la toate nivelurile, căci el se
adresează cu precădere non-conştientului.
Kitsch-ul se regaseste intr-o multitudine de domenii si sfere: în artele vizuale, în muzică, în
sfera obiectelor, în pictură cu o preeminenţă marcată, în arhitectura, în artele decorative,
mobilier, birouri, accesorii, chiar gadgeturi si chiar pe plan religios. Nimeni însă, nu ar
putea fi în întregime kitsch, dacă a ajuns să fie conştient de existenţa kitsch-ului.
Arta kitsch nu este altceva decât mediocritate camuflată, trufaşă şi plină de pretenţii.O
minciună frumos ambalată. Ea nu mai ridică nicio problemă de interpretare, dând naştere
unui sentiment de confort spiritual, generator de plăceri estetice facile.
Kitsch-ul este un revelator al „bolii de civilizaţie” de care suferă întreaga societate, fiind vorba
de devalorizarea generală a acesteia, şi nu doar a anumitor valori constitutive, cum ar fi de
pildă cele alimentare.
Arta, obiecte si arhitectura kitsch