Izvorul Tămăduirii (praznic ce este mereu în Vinerea Luminată – Vinerea de după Paști)

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Acest praznic ne

aminteşte de o minune petrecută în urmă cu aproximativ 1500 de ani. Cu puţin înainte de a
ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului.
Mergând, a întâlnit un bătrân orb care l-a rugat să îi dea puţină apă şi să îl ajute să ajungă în
cetate. Leon a căutat apă în apropiere, însă nu a găsit. Pe când se întorcea a auzit glasul Maicii
Domnului care îi spunea: ,,Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone,
mai adânc în această pădure şi, luând cu mâinile apa tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge
cu ea ochii lui cei întunecaţi”. Ascultând întocmai ce i-a zis Maica Domnului, Leon a găsit un
izvor din care i-a dat orbului să bea şi apoi a spălat faţa acestuia cu apă. Minunea s-a petrecut
imediat, orbul începând să vadă. Ajungând împărat, Leon cel Mare a construit lângă acel izvor o
Biserică. Ulterior, apa acestui izvor a tămăduit multe boli, răni şi alte suferinţe. În această zi, la
biserică, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei (Agheasma mică).
Sfinții Împărați, întocmai cu Apostolii, Constantin și mama sa, Elena
Sfântul Constantin a rămas în istorie ca împăratul roman care a acordat adevărata
libertate creştinismului. Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea si Lactanţiu povestesc minunea
trecerii la creştinism a împăratului Constantin:in anul 312, in ajunul bătăliei din 28 octombrie, in
care s-a confruntat cu Maxenţiu, la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a văzut pe cer,
ziua, deasupra soarelui, o cruce luminoasa. Pe aceasta scria "in hoc signo vinces" (prin acest
semn vei învinge). În noaptea de dinaintea luptei, împăratului i s-a arătat in vis chiar Iisus
Hristos, care i-a cerut sa pună Sfânta Cruce pe steagurile armatei sale, ca semn protector. A doua
zi, minunea s-a produs: armata lui Constantin, de doar 20.000 de soldaţi, a învins mult mai
numeroasa oştire a lui Maxenţiu, care număra 150.000 de luptători. La scurt timp, în ianuarie
313, Constantin cel Mare semnează Edictul de la Milano, prin care creştinismul devine "religio
licita" (adică, religie permisa). Totuşi, Constantin nu a declarat creştinismul religie de stat,
acest lucru făcându-l, mai târziu, in anul 380, împăratul Teodosie cel Mare. Prin Edictul de la
Milano din anul 313, Constantin cel Mare a desființat pedepsele foarte aspre și torturile, viața
celor din închisori s-a îmbunătăţit. Legea a fost modificata în scopul de a- proteja pe săraci, pe
orfani si pe văduve. De asemenea, tot împăratul Constantin a fost cel care a generalizat in întreg
Imperiul Roman, în anul 321, considerarea Duminicii drept zi de odihnă. Cu aceeaşi credinţa in
Dumnezeu ca a fiului ei, Elena, mama lui Constantin, merge la Ierusalim, in fruntea unei sfinte
solii, pentru a căuta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos si pentru a descoperi locul in care
Mântuitorul a fost îngropat. Nu a abandonat căutările pana când, la 14 septembrie 326 a adus
Sfânta Cruce in fata credincioşilor din imperiu. Descoperirea locului in care Iisus a fost îngropat
a fost cinstita prin ridicarea Bisericii Mormântul lui Iisus (in anul 330), chiar acolo unde existase
cavoul familiei lui Iosif de Aritmateea – cel care, după Răstignirea pe Cruce, a așezat în
Mormânt Trupul Domnului înainte ca Acesta să învie. Sfântul Constantin a ctitorit o nouă
capitală a imperiului: Constantinopolul (oraşul lui Constantin), pe care a inaugurat-o în anul 330.
De aceea, la vremea respectiva, acest oraș a fost numit „Roma cea nouă", strălucind mai puternic
decât Roma antică. După ce turcii îl cuceresc, ei schimbă numele Constantinopolul în Istanbul.
Sfinților Împărați Constantin și Elena, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi!