Sfintii Imparati Constantin si Elena

An de an, pe 21 mai, atat Biserica Ortodoxa, cat si cea Romano-catolica ii sarbatoresc pe Sfintii Imparati Constantin si Elena, cei "intocmai cu apostolii". Trecutele lor vieti sunt considerate adevarate modele de urmat, Constantin ramanand in istorie ca imparatul roman care a acordat adevarata libertate crestinismului. Dar cum a inceput totul? Iata ce povestesc istoricii bisericesti Eusebiu de Cezareea si Lactantiu: in anul 312, in ajunul bataliei din 28 octombrie, in care s-a confruntat cu Maxentiu, la Pons Milvius (Podul Vulturului), Constantin a vazut pe cer, ziua, deasupra soarelui, o cruce luminoasa. Pe aceasta scria "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei invinge). Iar in noaptea dinaintea luptei, imparatului i s-a aratat in vis chiar Iisus Hristos, care i-a cerut sa puna Sfanta Cruce pe steagurile armatei sale, ca semn protector. A doua zi, minunea s-a produs: armata lui Constantin, de doar 20.000 de soldati, a invins mult mai numeroasa ostire a lui Maxentiu, care numara 150.000 de luptatori. Considerand reusita acestei victorii drept un ajutor de la Dumnezeu, imparatul i-a marturisit lui Eusebiu, sub juramant, ca semnele care i s-au aratat l-au facut sa treaca de partea crestinilor. La scurt timp, in ianuarie 313, Constantin cel Mare da Edictul de la Milano, prin care crestinismul devine "religio licita" (adica, religie permisa), sfatuindu-i pe romani sa adopte aceasta credinta. Totusi, Constantin nu a declarat crestinismul religie de stat, acest lucru facandu-l, mai tarziu, in anul 380, imparatul Teodosie cel Mare. Prin Edictul de la Milano, Constantin devine un adevarat protector al crestinismului, toate deciziile sale politice demonstrand acest lucru. Astfel, sub conducerea sa au fost adoptate mai multe masuri in favoarea Bisericii, preotilor le-au fost acordate subventii si au fost scutiti de anumite obligatii municipale. Spiritul crestin a influentat si sistemul legislativ: s-a renuntat la pedepsele mult prea aspre, viata celor din inchisori s-a imbunatatit, eliberarea sclavilor a fost simplificata (dandu-li-se dreptul episcopilor si preotilor de a-i putea declara liberi in biserici). Legea a fost modificata in scopul de a ii proteja pe saraci, pe orfani si pe vaduve. De asemenea, tot imparatul Constantin a fost cel care a generalizat in intreg Imperiul Roman, in anul 321, considerarea duminicii drept zi de odihna. Astfel, aceasta a devenit o sarbatoare saptamanala, in care pana si soldatii asistau la slujbe. Cu aceeasi credinta in Dumnezeu ca a fiului ei, Elena, mama lui Constantin, merge la Ierusalim, in fruntea unei sfinte solii, pentru a cauta crucea pe care a fost rastignit Iisus Hristos si pentru a descoperi locul in care Mantuitorul a fost ingropat. Si nu a abandonat cautarile pana cand, la 14 septembrie 326, nu a adus Sfanta Cruce in fata credinciosilor din imperiu. Iar descoperirea locului in care Iisus a fost ingropat a fost cinstita prin ridicarea Bisericii Mormantul lui Iisus (in anul 330), chiar acolo unde existase cavoul familiei lui Iosif de Aritmathia. De asemenea, Sfanta Elena si-a sustinut fiul in toate realizarile sale, una dintre cele mai mari fiind ctitorirea unei noi capitale a imperiului: Constantinopolul (orasul lui Constantin). Inaugurat in anul 330, pe locurile fostului Bizant (si ale actualului oras turc Istanbul), Constantinopolul devine capitala crestina a imperiului, cu multe biserici si foarte pitoresc. De aceea, la vremea respectiva, a fost numit "Roma cea noua", stralucind mai puternic decat Roma antica.

Domnia primului imparat crestin al Imperiului Roman a durat peste 30 de ani (306 - 337), fiind o mare binecuvantare pentru Biserica - a fost momentul in care acesteia i s-a dat libertate, dupa o lunga perioada de interdictie si persecutii. Constantin cel Mare a murit la 22 mai 337, in Duminica Rusaliilor, si a fost inmormantat in Biserica Sfintii Apostoli, una dintre multele asezaminte religioase construite chiar sub conducerea sa. Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfanta Elena pe data de 21 mai, impreuna cu imparatul Constantin. Mult timp s-a considerat ca Sfanta Elena era originara din Marea Britanie, mai precis din Colchester sau din York, nasterea sa fiind situata in jurul datei de 247. Scriitorii moderni se prnunta pentru localitatea Drepan in Bitinia. In 273 se casatoreste cu Constantiu Chlor. Acesta, devenit Cezar in 292, o alunga pe Elena pentru a se casatori cu Teodora, nora lui Maximian Hercule. Cand Constantin deveni imparat in anul 306, o chema alaturi de el pe mama sa, ii dadu titlul de Augusta si toate onorurile care se cuvin mamei unui imparat. Sfanta Elena a fost cea care a descoperit Crucea Mantuitorului la Ierusalim si tot ea a facut numeroase danii pentru a repara anumite biserici cazute in ruina sau pentru a construi altele noi. Se presupune ca Elena s-a convertit abia in anul 313. A murit in anul 328, si a fost trecuta in randul sfintilor datorita evlaviei sale deosebite si ravnei sale pentru raspandirea crestinismului, precum si pentru influenta benefica pe care a avut-o asupra fiului sau in declararea crestinismului ca religie oficiala in Imperiul roman. Acesta este motivul pentru care Biserica noastra ii numeste pe sfintii Imparati Constantin si Elena "cei intocmai cu Apostolii". Originea numelor: Constantin si Elena Constantin - De origine latina, numele vine de la constans, constantis ("constant", "ferm"). Cel mai de seama purtator al lui a fost Sf. Imparat Constantin cel Mare, ce a pus capat persecutiilor anticrestine (313), a convocat primul sinod ecumenic (Niceea, 325) si a intemeiat Constantinopolul (mai 330). La romani, principalul purtator al numelui a fost Sf. Voievod Martir Constantin Brancoveanu. Inrudite direct cu Constantin sunt nume precum Constantiu si Constanta (mai rar Constantina). Constant a ajuns la noi relativ recent, pe cale culta. In limba veche era curenta forma Co(n)standin. Din aceeasi familie mai fac parte Costea, Costache, Costin(a), Codin(a), Dinu, Dina, Tinu, Tina etc., iar dintre diminutive trebuie consemnate macar: Costel(us), Costi(ca), Costas, Tica, Ticu, Titi(sor), Titel(us), Dinicu, Dinica, Tinut, Tinel, sau femininele Tanta, Tantica, Tanti. Elena - Stravechiul nume Helne este explicat de unii prin gr. helne ("torta", "faclie", dar si "foc sacru", la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hle ("lumina arzatoare a soarelui"), cu presupunerea ca Helena ar fi fost o straveche divinitate indo-europeana a luminii solare. Daca in lumea pagana cea mai faimoasa purtatoare a acestui nume fusese Elena din Troia, in lumea crestina cea mai vestita Elena este mama imparatului Constantin cel Mare.. Elena continua sa fie, alaturi de Maria, cel mai raspandit nume femeiesc din lumea crestina. La noi sunt cunoscute forme ca Elina, Ilina, Ileana, Leana, Leanca, Ilinca, Elenca etc., iar ca diminutive: Ilenuta, Ilenus(a), Ilinuta, Lenuta, Lenus(a), Lena, Leni, Lina, Nuta, Nuti, Nutica, Nutisor si altele. Profesor Elena Mocioc