Sfântul Ierarh Alexandru

Alexandru este praznuit de Biserica

Ortodoxa in fiecare an pe 30 august. Crestinii il
cinstesc pe Sfantul Alexandru deoarece acesta este
unul dintre marii ierarhi ai Bisericii, un aparator
neinfricat al credintei crestine in perioada
arianismului.

Sfantul Ierarh Alexandru a trait la inceputul

secolului al IV-lea, in vremea Sfantului Imparat
Constantin cel Mare, fiind ucenic al
Arhiepiscopului Mitrofan al Bizantului. Ierarhul a dus o viata modesta, fara
stiinta cartilor insa, datorita virtutilor si harismelor sale apostolice, Alexandru a
fost considerat indeajuns de demn incat sa il slujeasca pe Sfantul Mitrofan, ca
preot al episcopului, iar, in anul 314 ca episcop ajutator.

Odata cu victoria Sfantului Constantin impotriva lui Licinius, imparatul a

organizat o intalnire oratorica intre ritorii pagani din Bizant si Ierarhul
Alexandru. Paganii au fost infranti de catre Sfant nu doar prin discursul pe care
l-a avut, ci si prin minunea pe care a savarsit-o.

Dat fiind faptul ca Sfantul Arhiepiscop Mitrofan era si bolnav si batran

pentru a participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325,
Alexandru este trimis in locul acestuia. Odata cu inchiderea lucrarilor Sinodului,
Constantin cel mare Cere tuturor Purtatorilor de Dumnezeu Parinti sa vina in
Constantinopol pentru a-l binecuvanta.

Dumnezeu trimite un Inger sa i se arate Sfantului Mitrofan, care ii spuse

ca in 10 zile sufletul sau va fi incredintat Domnului. De asemenea, Ingerul ii
spuse ca el urmeaza sa il lase pe Alexandru arhiepiscop in locul sau. Episcopii
care se aflau la Constantinopol se bucurara de aceasta veste si, odata cu
inmormantarea lui Mitrofan, il inscauneaza pe Alexandru ca prim Episcop al noi
Capitale a Imperiului.

Odata cu incheierea Sinodului de la Niceea, Alexandru, care pe atunci

avea aproape 70 de ani, continua sa fie un aparator darz al credintei crestine in
fata intrigilor lui Arie si a acolitilor sai.
 Chemat la Nicomidia de catre Constantin pentru a-si explica credinta,
Arie reuseste sa il insele pe imparat, semnand o hartie pe care acesta il
recunostea pe pe Fiul lui Dumnezeu ca fiind nascut inainte de toti vecii.

Profitand de aceasta marturisire, Arie cere reintegrarea sa in Biserica, iar

la presiunile facute de Eusebiu de Nicomidia, imparatul accepta cererea,
spunandu-le episcopilor care s-au reunit la sinodul din Tir (335) sa o examineze.

Sinodul, compus in mare parte din partizani ai lui Arie, se intorc

impotriva Sfantului Atanasie cel Mare, tratandu-l drept vrajitor, bruta, dar si
semanator de discordie. La auzul acestora, Atanasie se imbarca in secret oe o
corabie pentru a ajunge la Constantinopol in incercarea de a vorbi cu imparatul.
Toate acestea se petreceau in timp ce sinodul de la Tir il trimiteau in exil la
Treves (orasul nemtesc Trier de astazi).

Arie incerca sa sa revina in Alexandria, insa la auzul vestii, porni o

razmerita contra lui, fapt care l-a determinat pe Constantin sa il cheme la
Constantinopoul undeva va avea sa se impartaseasca cu Sfantul Alexandru.

Eusebiu, impreuna cu acolitii sai au incercat prin nenumarate moduri sa

faca presiuni asupra Sfantului Arhiepiscop sa slujeasca Sfanta Liturghie, in
decursul careia sa se impartaseasca cu ereticul de Arie.

Sfantul Alexandru se retrase in Biserica Sfanta Irina si, ingenunchiind, se

ruga neincetat lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: “Doamne, daca Arie trebuie sa
fie impacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila
de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe
Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta.”

Sambata, cu o zi inainte de slujba care trebuia sa aiba loc, Alexandru se

gasea in piata, aproape de coloana de porfira ridicata de Constantin cel Mare.
Arie, chemat de nevoile firesti, merse la closet, moment in care matele au crapat
in el, loc unde a si murit de altfel.

La auzul vestii, Alexandru ii multumi bunului Dumnezeu nu pentru

moartea lui Arie, ci pentru ca Domnul si-a aratat inca o data puterea sa, care a
depasit dorintele mai-marilor lumii. Totusi, aceste tulburari au continuat vreme
indelungata, timp in care Sfantul Ierarh Alexandru a continuat sa lupte pentru
Ortodoxie.

Trece la Domnul la varsta de 98 de ani, la doar cateva luni dupa moartea

Sfantului Imparat Constantin cel Mare (337).
 In concluzie, Sfantul Ierarh Alexandru a fost o persona inteleapta si
responsabila care l-a slujit pe Dumnezeu. Consider ca este demn de laude si sunt
mandru ca ii port numele.

Bibliografie: https://ro.orthodoxwiki.org/Alexandru_al_Constantinopolului
A-altruist

L-loial

E-evlavios

A-atent

N-neînfricat

D-darnic

R-responsabil

U-umil/uimitor

Alexandru este o forma latinizata a numelui grec “Alexandros” si

inseamna aparator, preotector al oamenilor. Cuvantul e format din verbul
“alexo” care inseamna a proteja si sunbstantivul “andros” care inseamna barbat.