Panegiric la Sfantul Atanasie cel Mare

Preacuvioase parinte, dragi colegi, avand in vedere ca maine ii sarbatorim pe

Sfintii Parinti care au participat la Sinodului I Ecumenic as dori sa spun cateva cuvinte

despre un Sfant Parinte care a avut o contributie mare in lupta contra lui Arie si a

adeptilor sai si care a fost un adevarat ostas al lui Hristos. Este vorba de Sfantul

Atanasie cel Mare.

Acesta s-a nascut in Alexandria la sfarsitul secolului al III-lea si a fost hirotonit

diacon la varsta de 24 de ani de catre arhiepiscopul Alexandru. Acesta i-a randuit si

locul de secretar al sau, pozitie care de altfel a avut-o la Sinodul I ecumenic de la

Niceea, unde a fost combatuta erezia lui Arie. La acest sinod, Sfantul Atanasie a invatat

ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel Vesnic Care S-a facut Om din iubire pentru

oameni si pentru mantuirea lor, ca este Dumnezeu adevarat, deofiinta cu Tatal, si nu o

simpla faptura, asa cum sustinea Arie. De asemenea, la acest sinod au fost alcatuite si

primele sapte articole din Crez, carora li s-au adaugat la Sinodul al-II-lea Ecumenic alte

cinci articole, alcatuind impreuna Simbolul de Credinta sau Crezul.

In anul 328, dupa moartea lui Alexandru, Atanasie ajunge pe scaunul

arhiepiscopal din Alexandria iar lupta sa impotriva celor care impartaseau invatura lui

Arie a facut sa nu mai fie iubit, ci dusmanit de multa lume, astfel ca i s-au inventat

diverse capete de acuzare iar la sinodul ce a avut loc la Tyr a fost depus din treapta si

1
exilat. Desi imparatul a aprobat depunerea si exilarea, nu a dispus sa fie numit altcineva

in locul sau si nici nu i-a interzis sa comunice cu cei pe care ii pastorea.

Revine pe scaunul arhiepiscopal dupa moartea Sfantului Constantin cel Mare si

participa la alte doua sinoade, la care condamna de fiecare data arianismul, atitudine ce

are ca rezultat de fiecare data exilarea si apoi revenirea lui in Alexandria.

Mai tarziu, Constanțiu un sustinator al arianismului, a convocat alte doua

Sinoade in care a fost respinsa Ortodoxia niceeana si astfel, l-au condamnat din nou

pe Sfantul Atanasie la exil. Acesta revine in Alexandria in anul 362, insa este declarat

"distrugator al pacii si dusman al zeilor", motiv pentru care s-a decis uciderea lui.

Sfantul Atanasie reuseste sa se refugieze in comunitatile monahale din Tebaida si astfel

scapand de moarte. Urmeaza un alt exil din nenumaratele pe care le-a avut de-a lungul

vietii iar dupa toate aceaste lupte impotriva sa, revine pe scaunul episcopal in anul 366,

de unde va sluji pana la trecerea sa la cele vesnice,

Viata Sfantului Atanasie cel Mare pe care am auzit-o in aceste momente este

viata unui Sfant care inca de mic indragea Biserica si credinta ortodoxa, si care inca din

tinerete a fost un protector al dreptei credinte si un de temut oponent al potrvnicilor ei.

Prin aceasta si nu numai Sfantul Atanasie reprezinta un model pe care cu totii trebuie

sa-l urmam si sa ni-l insusim.

Astfel, pentru a fi niste osatasi ai dreptei credinte precum a fost acest mare Sfant

trebuie sa avem o credinta puternica, pentru că ea alaturi de rugaciune este modalitatea

prin care noi intram în dialog si comuniune cu Hristos, care este izvor al vieţii celei noi şi

2
fără de moarte. Credinţa în Hristos fiind cea care ne face să traim în El sau cea care ne

face sa ne deschidem Lui si astfel sa ajungem să-L simtim trăind în noi, ea este cea

care ne întăreşte mintea cu nădejdea in ajutorului Mantuitorului spre lupta si

respingerea navalirii vrăjmaşilor, ea este biruitoarea necontenită a vrăjmasilor, cu

ajutorul caruia Sfantul Atanasie a biruit toate vitregiile abatute asupra asupra vietii sale

in incercarea lui de a apara credinta cea adevarata.

Prin urmare credinta este doar una din multele calitati pe care le-a intrebuintat

Sfantul Atanasie cel Mare in lupta sa contra arienilor si pe care el ne-o infatiseaza atat

de bine si complet prin viata si activitatea sa, viata care ne indeamna si pe noi la randul

nostru sa ne-o insusim si sa o cultivam.

In incheiere Sfântului Atanasie cel mare este pentru toți creștinii un propovaduitor

al adevarului, un invatator al dreptei credinte si un secerător al ereticilor care taie spinii

relei credinte si inmulteste samanta adevaratei credinte.

Amin.