Ce înseamnă școala?

Nume si prenume autor: Milea Cristina-Ionela

Profesor îndrumător: Mărgărint Daniela
Școala de proveniență: Colegiul Economic „Virgil Madgearu” Galați

Școala..un cuvânt simplu, însă care este perceput de fiecare într-un mod diferit. Depinde
doar de categoria din care face parte persoana întrebată. În acest sens, exista câteva categorii:
preșcolarii, școlarii din gimnaziu, cei de liceu și cei trecuți de aceste faze ale vieții.
Preșcolarii sunt cei care așteapta cu nerăbdare să treacă pragul școlii, să-și cunoască
învățătorii, noii colegi, ca mai apoi să poată descoperi tot felul de lucruri noi. În viziunea lor,
aceasta nu reprezintă o simplă instituție, ci o casă ce deschide frenetic porțile cunoașterii.
După parcurgerea acestei perioade, urmează cea de gimnaziu în care elevii se împart în alte
două ramuri: pe de o parte cei ce percep școala ca pe o carte ce se cere descifrată, printre
paginile ei regăsindu-se muncă, dăruire, pasiune, educație, cultură și nespusă bucurie, iar pe
de altă parte, doar un loc în care îsi petrec o mare parte din timp, fără a frecventa însă
cursurile cu interes.
Continuând, anii de liceu pun în lumină cea mai frumoasă perioadă a vieții, fără dar si
poate, atunci sunt conturate cele mai valoroase amintiri, de la prima notă proastă până la
primele rezultate de excelență. Această perioadă nu numai că formează personalități puternice
în urma experiențelor trăite, ci deschide drumul către marele vise ce urmează a fi împlinite.
Mulți muncesc din greu pentru a deveni ceea ce își doresc, iar școala reprezintă treptele scării
ce trebuiesc depășite.
În cele din urmă, faza de după terminarea studiilor evidențiază de cele mai multe ori
recunoștiința îmbinată cu nostalgia călătoriei de inițiere.
Adunând viziunile diferite asupra lăcașului de cultură și educație, se poate concluziona
diversitatea perspectivelor, majoritatea gravitând în jurul gândurilor bune. Peste tot există fel
de fel de elevi, profesori, părinți care își pun amprenta asupra semnificației cuvântului
„școală”. Școala ar trebui să urmărească ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci
ca personalitate armonioasă. Caracterul acesteia ar trebui să fie ca elevul să învețe cum să
învețe, mai mult decât i se predă, mai mult decât știe însuși profesorul, așa cum afirma
Nicolae Iorga, „Școala cea mai bună e aceea în care înveți, înainte de toate, a învăța.”.
În concluzie, deși este uneori înțeleasă greșit, școala nu este doar un loc în care se întâlnesc
elevii cu profesorii. Nu este nici sala de clasă în care profesorul întreabă, iar elevul răspunde,
iar pe baza răspunsului, acesta din urmă este notat. Școala este un „cuib de înțelepciune”, o
intersecție în viață care îți permite să o apuci, în funcție de interese sau percepere, pe unul din
drumurile care ți se deschid în față.