Buna ziua!

Stimaţi profesori, distinşi invitaţi, dragi părinţi, vă mulţumim că sunteţi

prezenţi aici pentru a ne susţine şi pentru a vă bucura de reuşita noastră, a
celor care astăzi marcăm finalul unei etape speciale, liceul.
Sunt onorată să mă adresez dumneavoastră în această zi şi vă rog să-mi
iertaţi emoţia evidentă.
După atâtea combinări de n luate câte k,de încercări pentru acest discurs,în
sfârşit contextul nostru,ajutat de emisfera stângă cerebrală a ales această
variantă.În ultimii 4 ani,cunoştinţele noastre au depăşit nivelul mării.Încă de la
etnogeneza noastră am fost într-o continuă transformare de stare ce ne-a adus
la rangul de domnitori peste propria persoană.Toate informaţiile au fost atent
selecţionate pentru a crea o armonie a undelor că aceea dintr-o
orchestră.Dirijorul a fost diriginta noastră,care ne-a fost mereu alături când am
avut nevoie,fiind nedespărţita de noi aşa cum şi subiectul este nedespărţit de
predicat. Când am intrat pentru prima dată pe ușa clasei noastre, toți priveam
uimiți în jur, încercând să ne dăm seama ce căutăm acolo, dar doamna diriginta
ne-a îndrumat din primul moment și a fost o mamă pentru fiecare dintre noi,
ne-a oferit sfaturi constructive și ne-a amintit mereu să fim cea mai bună
variantă a noastră.
Am învăţat multe în aceşti 4 ani,de pildă,de ce celula îndeplineşte funcţiile
organismului sau cum să calculăm dobânda şi ce sunt cererea şi ofertă,toate
acestea rămânând bine ancorate în cultura noastră generală precum câmpurile
într-o bază de date.Am învăţat că atunci când scriem un eseu să avem la
îndemână o ciornă pe care trecem ideile ce le vom dezvolta mai apoi.Dar cel
mai important lucru pe care l-am învăţat a fost să lucrăm în echipă,să ne
sincronizam la fel de bine că jucătorii de fotbal între ei,am învăţat să ne
acceptăm unii pe ceilalti indiferent de vârstă,rasa sau etnie.Am învăţat că totul
este posibil.Niciodată să nu spui niciodată.
Mai cu dare de seamă, dacă ai destulă ambiţie şi dăruire,reuşeşti orice îţi
propui. În ciuda faptului că au fost neînţelegeri între noi colegii ,într-un final
am ajuns la un acord pentru a putea convieţui într-o societate ce timp de 4 ani
nouă ne-a fost ca a doua casă. Dragi colegi, vă urez tot ce este mai bun, să vă
împliniți visurile și niciodată să nu ezitați să vă întrebați dacă persoana care
sunteți este cea care vreți voi să fiți. Vă doresc mult succes la examene și
niciodată să nu renunțați la visul vostru. Vă mulțumesc pentru toate amintirile
minunate și toți acești ani fructuoși în care am crescut și ne-am maturizat
împreună.
Este un sentiment ciudat,deoarece un ochi plânge şi unul râde pentru că deşi
cu toţi ne bucurăm că se termina perioada liceului şi vine perioada
studenţiei,totuşi ceva o să ne lipsească.O să ne lipsească profesorii şi colegii. O
să ne lipsească momentele în care ne trezeam dimineaţa şi cu toate că nu
aveam chef de şcoală făceam un efort ce în acele zile părea fantastic şi veneam
la şcoală . Și multe astfel de momente şi stări o să ne lipsească,iar noi vom fi la
mii de mile distanţă unii de ceilalţi,dar ne vom aminti cu plăcere de povestea
de iubirea dintre Ştefan Gheorghidiu şi Ela,Otilia şi Felix Sima,ne vom aminti de
aceşti ani ca anii în care am crescut,în care ne-am maturizat ca şi personajele
din romane şi am învăţat să ne cunoaştem pe noi înşine. Acesta nu este un
sfârşit,este doar un început.Un început al perioadei de finisare a construcţiei ce
a fost ridicată în aceşti 4 ani.
Am parcurs împreună 4 ani plini de emoții, cu satisfacții, poate unele mici
nemulțumiri, dar 4 ani deosebiți în final. Faptul că mă aflu astăzi aici se
datorează pe de o parte ambiției și curajului de a merge tot înainte cu capul
sus, însă pe de alta parte și profesorilor, care ne-au deschis un nou drum,
fiindu-ne modele. Pilonii colegiului, ei nu m-au îndrumat numai pe mine, ci pe
toată generația prin valurile tulburi ale liceului. Timpul este ireversibil, însă
momentele magice petrecute în compania cadrelor didactice vor rămâne. Vor
rămâne și încurajările, întâmplările pline de haz, poveștile abundând a tâlcuri,
învățămintele. Ei au fost primii care ne-au ținut în picioare în fața marilor
schimbări, urmărindu-ne salturile de la copilărie la adolescență și care în tăcere
veghează și peste noi, adulții din viitor. Sper ca sub îndrumarea dvs. fiecare
generație de noi elevi să fie din ce în ce mai competitivi,competiția, concursul
permanent sunt ceea ce ne transformă din buni în mai buni.
Mulțumesc celor dragi, familiei mele pentru încrederea și sprijinul moral
acordat, în special mamei mele căreia i se datorează toate reușitele mele.
În final, doresc să prezint citatul lui Carl Jung, drept sfat pentru noi toți, cei
care vom păși pe prima treaptă a unei noi etape: „Viziunea ta va deveni clară
numai atunci când vei putea privi în propria ta inimă. Cine privește afară,
visează; cine privește înăuntru, se trezește”. Așadar, astăzi vă reamintesc
tuturor să vă uitați în inimile voastre și să fiți trezi înainte de a vă îmbarca într-
un vis care nu este al vostru.
 Până în acest moment, în multe dintre viețile noastre, majoritatea lucrurilor
au fost decise pentru noi. De acum încolo, depinde de noi să alegem. Așa că
asigurați-vă că faceți alegerile când sunteți pe deplin trezi, decizii care sunt
dictate de inima voastră și nu de ceea ce spun, gândesc sau cred alții.
Contribuția noastră la lume nu va fi măsurată în funcție de banii pe care îi
câștigăm sau de laudele pe care le primim, ci mai degrabă de modul în care
împărtășim darurile noastre unice lumii. Și singurul mod în care să găsești
aceste daruri este să te uiți în tine.
Așa că mergeți mai departe generația 2022 și aduceți-vă contribuția unică!