Dragi părinți,

E greu de crezut ce repede au trecut cinci ani… Zilele trecute m-am tot
uitat pe fotografiile făcute an de an și m-am umplut de emoție văzând cât de
frumos au înflorit copiii dumneavoastră! Sunt fericită că am făcut parte din
această călătorie împreună cu ei, că am avut șansa să adun experiențe de neuitat
din parcursul fiecărui copil, din fiecare activitate desfășurată împreună, din
fiecare reușită, dar și din fiecare obstacol ce ne-a făcut mai atenți și mai puternici.
Vă mulțumesc pentru încrederea și susținerea oferită pe tot parcursul
colaborării noastre. Aveți niște copii minunați, iar lucrul aceasta m-a încredințat
că sunteți părinți minunați.
Vă felicit și vă doresc numai bucurii alături de ei!

Dragi copii,

S-au scris multe lecții în inimile noastre de-a lungul celor cinci ani. Cea
mai frumoasă lecție cu care aș vrea însă, să rămâneți, este cea a bunătății și a
curajului spre bine și frumos. Dacă ceea ce veți alege și veți face, va fi făcut bine,
va aduce bucurie vieții voastre , dar și celor din jur, înseamnă că sunteți pe drumul
cel bun.
Sunteți cea mai puternică generație pe care am avut-o până acum. Testul
pe care l-ați dat în ultimele luni ale clasei a IV-a mi-a demonstrat că veți face
față cu brio la cele mai interesante provocări: în toată această perioadă mi-ați fost
model de răbdare, de tenacitate, de credință în sensul pozitiv al fiecărei
întâmplări.
Încheiem o etapă, un parcurs impresionant în care ați crescut tare frumos!
O etapă care vă deschide fereastra spre o altă treaptă: un drum nou, mai înalt,
pregătit special pentru aspirațiile voastre. Acum câteva zile, când am poposit
printre amintirile strânse de-a lungul claselor primare, mi-ați mărturisit că cel mai
greu v-a fost în clasa pregătitoare, că atunci vi s-a părut că școala este prea mare,
că holul este prea lung, că sunt prea mulți colegi în clasă... Dar tot voi, mi-ați spus
apoi, că nu după mult timp, v-ați dat seama, că nu e așa greu să te orientezi în
școală, că ați descoperit o mulțime de prieteni în grupul nou de colegi, că mama,
chiar dacă nu este în curtea școlii la sfârșitul orelor, este pe-aproape și te
așteaptă... Așa va fi și de aici încolo: veți avea cu siguranță și momente de
nedumerire, dar vor fi nenumărate bucurii dincolo de ele, va fi destul să cercetați
cu atenție fiecare încercare și veți descoperi lumina ascunsă în ea.
Vă doresc așadar, să rămâneți puternici, să rămâneți încrezători, să
rămâneți precum stelele: statornici în strălucire!
Vă mulțumesc pentru șansa de a vă fi avut elevi, de a mă fi îmbogățit în
fiecare zi cu zâmbetele și visele voastre.
 Părintele Teofil Părăian spunea că inima lui are numai intrări și nu și ieșiri.
Că cine intră în inima sa, rămâne acolo pentru totdeauna.

VEȚI RĂMÂNE MEREU ÎN INIMA MEA!

SĂ VĂ FIE ZBORUL LIN ȘI PLIN DE STRĂLUCIRE!

CU TOATĂ DRAGOSTEA,

DOAMNA

PROF. ARTENI GRETA- FELICIA

„Ce lucru simplu, bunătatea. Un lucru atât de simplu…Un cuvânt bun de încurajare spus
atunci când este nevoie. Un act de prietenie. Un zâmbet în trecere…(…) în viitorul pe care vi-l
construiți totul este posibil. Dacă fiecare om din această încăpere își va face o regulă ca , oriunde
ar fi și ori de câte ori va putea, să încerce să fie puțin mai bun decât este nevoie- atunci lumea va
deveni un loc mai bun. Și dacă vă veți purta astfel, adică puțin mai bine decât este nevoie, cineva,
undeva, cândva, s-ar putea să recunoască în voi, în fiecare dintre voi, chipul lui Dumnezeu(…)”

,,Minunea”, de R. J. Palacio