Iată că a venit și momentul despărțirii, un moment în care se
încheie cea mai frumoasă perioadă din viața unui dascăl, retragerea din activitate. Vreau să vă mărturisesc că anii petrecuți în sala de grupă, alături de cei mai frumoși copilași, au fost ani în care am întinerit, simțindu-mă mereu bine, optimistă, veselă, chiar dacă după poarta grădiniței mă așteptau problemele cotidiene care de multe ori mă întristau, ca pe fiecare dintre noi. Aici am fost atât adult, doamna, cât și copil, trâind copilăria ani de-a rândul , generație după generație. Am avut cea mai lungă copilărie și anume 18 ani cât este o persoană considerată copil+ 44 de ani de carieră. Aș considera o viață de om, sau poate chiar mai mult... Acum, după o copilărie atât de lungă vreau să vă sfătuiesc să aveți grijă atât de copiii dumneavoastră, cât și de copiii din sufletul dumneavoastră. Să vă faceți timp să-i ascultați, să aveți răbdare cu ei, să vă jucați, să petreceți cât mai mult timp alături de familie, pentru că doar așa veți reuși într-o lume fugară și dură să îi ajutați să își formeze caractere puternice și să devină oameni buni, valoroși. Evident, în permanență, trebuie să le îndreptați pașii spre școală, să învețe, să acumuleze cunoștințe, să își formeze competențe, dar în același timp să îi îndrumați să meargă și la biserică, pentru că în viață nu suntem nimic fără Dumnezeu. Vă doresc multă sănătate, spor în tot ceea ce faceți și multe binecuvântări cerești! Succes dragi copilași!