UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENT FINANȚE ȘI BĂNCI

POPOVICI TATIANA

PROPRIETATEA PUBLICĂ ȘI LOCUL EI ÎN

ECONOMIA MODERNĂ

STUDIU Individual

Conducător științific: Carp Elena

asist. univ.

Chișinău, 2021

1
 CUPRINS
Introducere ................................................................................................................................

Subiectul I: Abordări conceptuale ale proprietății publice

1.1. Proprietatea publică – noțiuni generale
1.2. Aspectele și formele proprietăţii publice
1.3. Caracteristica proprietăţii publice în activitatea economică

Subiectul II: Contribuțiile întreprinderilor publice aduse economiei și societații istorice

2.1. Analiza evoluției întreprinderilor publice
2.2. Impactul întreprinderilor publice asupra economiei
2.3. Rolul întreprinderilor publice în economie

Concluzii …............................................................................................................................13

Bibliografie..............................................................................................................................14

2
 Introducere

Înainte de a fi un drept, proprietatea publica este o realitate sociala si economica. Asumarea

calitații de stăpân al unui lucru , dimensiunea acestuia după bunul plac pentru satisfacerea
nevoilor proprii, afirmarea acestor prerogative față de terți cărora l-i sa pretins să le
recunoască și să le respecte, s-au născut înaintea dreptului.
Dintre toate drepturile pe care o persoană le poate avea asupra unui lucru , cel mai complet
este dreptul de proprietate pentru ca el ofera titularului său exercițiul tuturor facultaților,
tuturor prerogativelor pe care legea le conoaște.

3
 Subiectul I. ABORDĂRI CONCEPTUALE ALE PROPRIETĂȚII PUBLICE

1. Proprietatea publică- noțiuni generale

Una din problemele cheie în teoria economica este problema proprietații. Proprietatea asupra
mijloacelor de producție determina în mîinile cui se află atît puterea economică, cit și cea
politică în societate.
Proprietatea, ca categorie economică,reprezintă un ansamblu de relații dintr-e oameni în
legătură cu însușirea bunurilor existente în societate, relații guvernate de norme sociale,
specifice diferitor perioade istorice, iar proprietatea publică, la rîndul sau, este acea
proprietate ce aparține statului sau unitațilot administrativ teritoriale, care prin natura lor sau
printr-o dispoziție specială a legii sunt de uz sau de interes public cum ar fi domeniile:
sănătații, culturii, educației obiectele și terenurile din fondul forestier, terenurikle aferente
căilor de comunicații terestre, precum și alte terenuri.
În oricare economie există patru tipuri de activități economice: cele profitabile spre a fi
realizate privat care de altfel sunt oferite de către sectorul privat, cele care sunt profitabile
social dar și nu profitabile spre a fi satisfăcute de sectorul privat stfel că sunt oferite de către
stat cum ar fi construcția de străzi, irigații, cele care sunt profitabile pentru sectorul privat și
dificil de executat de către aceasta ca industrie grea, activitați de înaltă tehnologie care
implică investiții intensive de capital care sunt oferite de către stat cu sau fără ajutor din
partea sectorului privat și cele considerate monopoluri naturale.
Întreprinderea publica poate realiza activități care se înscriu în cea de-a doa, treia și a patra
categorie, putînd observa gama larga de domenii în care ea poate fi implicată. Asfel, pentru a
defini întreprinderea publică am preluat definiția vehiculată de Banca Mondială ca fiind acele
entități economice deținute sau controlate de către guvernămînt care obțin cea mai mare parte
din vînzarea de bunuri și servicii. Rolul întreprinderilor publice a variat de la o perioadă la
alta în funție de doctrina care domina acea vreme, precum și de la o țtară la alta. Asfel, pe
parcursul timpului, aceasta a fost văzută de la un mijloc de înreptare a eșecurilor pieței pînă la
a deveni ea însăși sursă a eșecurilor guvernamentale.

1.2 Aspectele și formele proprietății publice

Categoria ,,proprietate” o v-om examina în două aspecte: juridic și economic. În

aspectjuridic proprietatea reprezintă un bun economic ce aparține cuiva și care se exprima în
trei forme de drept:

4
  Dreptul de a poseda bunurile, care constă în stăpînirea efectivă a bunurilor.
 Dreptul de a folosi bunurile, care constă în folosirea calității utile ale bunurilor.
 Dreptul de a administra bunurile, care constă în determinarea destinului bunurilor.

În aspect economic, proprietatea reprezinta relații economice de gospodărie, care apar între
oameni în procesul de producție și care includ următoarele elemente:
 Relații de ănsușire a factorilor de producție
 Relații de folosire economică a mijloacelor materiale, care apar in condițiile, cînd
proprietarul mijloacelor de utilizare a acestora de alte persoane( de exemplu: relații de
arendă, relații de concesiune ș.a)
 Relații de realizare economică a proprietății, care au loc numai în cazul dacă ea
aduce proprietarului un anumit venit în formă de profit, dobîndă,, rentă sau divident.

Dreptul de proprietate apare pe următoarele căi:

1. Pe baza activității de muncă și de producție
2. Pe calea moștenirii
3. Pe calea restabilirii dreptului de proprietate
4. Pe alte căi care nu contravin legislației în vigoarre
Relații de proprietate pot funcționa normal numai într-un stat cu condițiile existenței
democrației întemeiate pe relații de drept, stat care apără și susține toate formele de
proprietate. În țările cu economie de piață, inclusiv în Republica Moldova , exista două tipuri
de proprietate: privată și publică, și o combinare a acestora-proprietate mixtă. În cadrul
acestor forme există și diferite forme de proprietate.

1.3 Caracterizarea proprietății publice în activitatea economică

5
Noțiunea de proprietate se mai poate defini ca fiind o relație îsntre oameni, un contac social
cu privire la bunurile materiale, spirituale și de altă natură existente în societate sau obținute
din acivitatea economica.

Proprietatea este prezentă în toate țările și se caracterizează prin faptul că o parte

considerabilă de bunuri se află în proprietatea statului și diferitor administrații publice locale.
Proprietatea publică aparținînd statului, este prezentă în sectoarele cu riscurimai mari pentru
întreprinzători, pe care proprietarii particulari le suportă mai greu ( cercetări nucleare și
spațiale,exploatări miniere,construcții de căi ferate, drumuri, poduri,metrou etc. ) ea există în
toate țările lumii, în diferite grade de dezvoltare. Sub aspect economico-social acest tip de
proprietate este o serie de limite concretizate în:

 Poate frîna concurența prin utilizarea unor prețuri de monopol de stat, afectînd nevoile
consumatorilor (ex: Compania Union Fenosa)
 Poate menține unități economice cu un grad redus de rentabilitate care beneficiză de
subvenții bugetare de la stat

Sectorul public se manifestă printr-un grad mai ridicat de socializare a producției, ceea ce
permite realizarea unor economii mult mai mari și a unei eficiențe economice sporite. De
asemenea,sectorul de stat, permite o mai bună satisfacere a nevoilor sociale de învățămînt,
sport, asistență și protecție socială etc.

Dacă avem în vedere cine sunt subiecții proprietății și ce au ei în comun și specific în

exercitarea dreprurilor de proprietate, atunci proprietatea publică, al cărei proprietar este statul
sau sunt unitățile administrațiilor publice centrale și locale din structura sa.
Domeniul public cuprinde totalitatea bunurilor care constituie obiectul dreptului de
proprietate publică sau unităților administrativ-teritoriale sau prin natura lor, sunt de uz sau de
interes public și care sunt dobîndite prin modurile prevăzute de lege.

Între noțiunile de domeniul public și cea de proprietate publică nu se poate pune semnul
egalității- noțiunea de domeniul public se referă la bunuri care constituie obiectul dreptului de
proprietate publica se referă la un drept subiectiv.

6
 În funție de subiectele dreptului de proprietate, domeniul public poate fi: național,
județeansau local.
După regimul juridic al bunurilor pe care o compun, această proprietate poate constitui
domeniul public al statului sau domeniul privat al statului, ambele putînd fi de interes național
sau local.

Bunurile care formeaza domeniul public se caracterizează prin fsptul că sunt inalienabile ( nu
pot fi înstrăinate) și imprescriptibile ( nu pot fi urmărite silit sau grevate de diferite obligații -
pentru a fi sechestrate, preluate spre despăgubire etc. ).
Aparțin domeniului public bogățiile de orice natură ale subsolului, spațiului aerian, apele cu
potențial energetic sau care se pot folosi în interes public, siturileistorice și arheologice,
terenurile pentru rezervații și parcuri naționale, terenuri pentru nevoile apărării, fîșia de
protecție a frontierei de stat, imobilele din puntele de frontieră sau sedii ale ministerelor,
primăriilor, ale unităților de învățămînt de stat etc. Celelalte bunuri a proprietății publice ce
nu aparțin domeniului public țin de domeniul privat al statului.

7
 Subiectul II. CONTRIBUȚIILE ÎNTREPRINDERILOR PUBLICE ADUSE
ECONOMIEI ȘI SOCIETĂȚII ISTORICE

2.1 Analiza evoluției întreprinderilor publice

Întreprinderea publică a început să aibă o largă răspîndirepe un plan mondial in anii1930 în

statele dezvoltate și după cel de-al doilea război mondial în statele în curs de dezvoltare. Prin
înființarea de întreprinderi publice s-a avut în vedere, de către guvernele statelor dezvoltate,
dar și din cele aflate în curs de dezvoltare, corectatea deficienților pieței, promovarea
dezvoltării economice, reducerea șomajului aflat la cote ridicate și asigurarea controlului
statului asupra direcției generale a economiei. Acest lucru s-a datorat faptului că după cele
două războaie mondiale, rolul statului în economie s-a intensificat , astfel multe state s-au
îndreptat spre conceptul de stat al bunăstării în sectoare de sănătate, educație sau de
infrastructură.

Apetitul pentru proprietate publică și pentru intervenția statului prin intermediul

întreprinderilor publice în reglarea economiei este datorată eșecurilor economiștilor de a
vedea pericolul răspîndirii ideilor socialismului și ignorării importanței proprietății private.

În anii 1980 au reprezentatmomentul declinului întreprinderilor publice. Acest lucru s-a

datorat a numeroși factori printre care creșterea corupției, ineficiențele manageriale supra
angajării,
( fără a se ține cont de viabilitatea lor economică, numeroase guverne au tratat întreprinderile
publice drept conducte de creare a locuri de muncă și un convenabil vehicol pentru distribuția
conducerii clienterale), inflația și creșterea deficitelorde cont curent. Toți acești factori care
șe-au manifestat prezența în anii 1980 au arătat gravele ,, eșecuri guvernamentale” și limitele
întreprinderii publice ca actor major în dezvoltarea economică. Pe lîngă deficiențele
manageriale multe întreprinderi publice au avut de suferit darorită puținelor sau chear lipsei
îmbunătățirilor tehnologice. Pe lîngă aceste aspecte legate strict de întreprinderile publice,
anii 1980 au fost marcați de o criză fiscală și a datoriilor publice lucru ce a determinat
guvernele spre a se îndrepta spre un proces de reformă economică.

Ca rezultat al acestor eșecuri și a contextului macroeconomic nefavorabil, în anii1980 și 1990

s-a derulat un program de privatizare în masă a întreprinderilor publice, avînd un suport
important din partea instituțiilor financiare internaționale.

8
 Din anii1960 pînă în anii 1980, Banca Mondială a reprezentat un puternic creditor al
guvernelor de la nivel mondial în vederea creării și finanțării, apoi a consolidării și reformării
întreprinderilor publice. Însă după anii 1980, Banca Mondială a devenit un promotor al
acestui proces și a considerat reformarea întreprinderilor publice, factorul cheie al acțiunilor
sale.

Anii1980 au marcatși demararea procesului de vînzare a întreprinderilor publice în statele

dezvoltate, dar cu precădere în Marea Britanie aflată sub influența politicilor lui Margaret
Thatcher. Acest proces a fost înregistrat din anii1990și în statele din Europa de Est și în
republicile care formau vechea Uniune Sovietică. În statele ex-comuniste privatizările s-au
datorat înlăturării barierelor de ordin ideologic și politic și a îndreptării spre piață a
economiei.

Vînzările derulate au vizat mii de întreprinderi publice de la nivel mondial cu o valoare netă
de aproximativ 850 miliarde de dolari mericani. În țările în curs de dezvoltare veniturile
provenite din vînzarea întreprinterilor publice au reprezentat aproximativ 250 de miliarde de
dolari americani, din care 49 % provin din domeniul infrastructurii, 19 % din sectorul primar,
16 % din industrie și 12 % din serviciile financiare. Comparativ cu statele industrializate,
statele în curs de dezvoltare au menținut o pondere ridicată a investițiilor în întreprinderi
publice reducîndu-și procentajul investițional de la 22 % în anii 1980 la doar 19 % în anii
1990.

2.2 Impactul întreprinderilor publice asupra economiei

Scopul care a stat la baza creării întreprinderilor publice atît în statele dezvoltate cît și la cele
în curs de dezvoltare este reprezentat de accelerarea dezvoltării economice și sociale.
Multe domenii ca cel al construcției de infrastructură sau furnizarea unor servicii publice
nerentabile spre a fi realizate de către sectorul privat au revenit în sarcina întreprinderilor
publice. Acest lucru s-a datorat și faptului că numeroase întreprinderi publice își desfășoară
activitatea în domenii aflate sub monopoluri naturale sau în care datorită externalităților, nu ar
putea fi satisfăcute în manieră privată. Din păcate, deși scopul pentru care acestea au fost
create a fost unul nobil, numeroase întreprinderi publice au fost sortite eșecului. multe șe-au
urmărit obiectivele independent de politica la nivel guvernamental sau au eșuat în a-și
îndeplini funcțiile eficient și efectiv.
9
 În alte cazuri puterea guvernamentală s-a implicat prea puternic în desfășurarea activității și
în controlul întreprinderilor publice , lucru ce a dus la o îndepărtare a misiunii lor de cea
stabilită inițial.
Astfel, deși nupoate fi negat rolulpe care întreprinderile publice l-au avut și încă îl mai au în
a contribui la dezvoltarea economica și socială a statelor, nu poate fi negat nici insuccesul pe
care multe dintre acestea l-au cunoscut datorită ineficienței, corupției și incompetenței. Acești
factori au determinat ca după anii 1980 majoritatea întreprinderilor să fie comercializate,
corporatizate sau privatizate. În cazul întreprinderilor care au rămas în proprietate publică
rămâne de actualiate problematica privind eficiența lor. Astfel, deși mulți autori consideră
întreprinderile publice sunt mai puțin performante decât cele private, puțini au fost cei care au
analizat de ce unele întreprinderi au fost mai performante în proprietate publică decât în cea
privată.

Unii cercetări consideră că deși există percepția publică că privatizările au reprezentat un

real succes, acest lucru nu se aplică mereu, spre exemplu rezultatele concesiunii infrastructurii
au fost mediocre . Tot referitor la acest aspect mai trebuie prcizat că în momentul în care s-a
analizat comparativ performanțele financiare ale îtreprinderii publice cu cele private nu a fost
luat în calcul și rațiunea creării întreprinderilor publice, care au fost înființate pentru a servi o
gamă largă de obiective și care greu pot fi cuantificate monetan. Astfel, aceste întreprinderi au
fost concepute pentru a crea locuri de muncă, pentru a livra bunuri și servicii sociale, inclusiv
securitate națională. Ținând cont de multitudinea de obiective pe care le urmăresc
întreprinderile publice, este deplasat să se analizeze utilitatea acestora doar pe baza anumitor
out-puturi financiare.

Pentru a putea mai bine înțelege aceste aspect putem lua exemplul a două întreprinbderi, una
publică și una privată, care oferă servicii de transport în comun. În cazul în care anumite rute
nu sunt profitabile întreprinderea privată va sista furnizarea serviciului din cauza ineficienței
sale pe plan financiar, pe când în cazul întreprinderii publice, acesta va continua să furnizeze
serviciul pe considerantul satisfacerii interesului cetățeanului și nu pe cel al renatibilității
financiare. În momentul de față, întreprinderile publice sunt încă percepute drept un
instrument
ineficient al dezvoltării datorită faptului că guvernele nu le acordă misiuni puternice de
dezvoltare deoarece ele sunt adesea conectate cu obiective care nu au legătură directă cu
dezvoltarea economică și socială.
Totuși, nu poate fi neglijat faptul că o mare parte din investițiile în infrastructură,

10
telecomunicații, industrie grea s-au realizat în mare parte prin intermediul întreprinderilor
publice.
Astfel, deși rolul acestora în dezvoltarea economică și socială este adesea contestată
considerându-se că nu sunt la fel de performante ca cele din mediul privat,
nimeni nu poate nega faptul că stadiul actual de dezvoltare atins în fiecare stat se datorează
implicării sectorului public în economie. Întreprinderile publice au un rol important și în
crearea unui echilibru între oferirea de bunuri publice și bunuri private în cadrul unui stat.

Întreprinderile publice reprezintă un important factor al dezvoltării durabile atât în cazul

statelor dezvoltate cât și a celor în curs de dezvoltare, problema în sine nefiind reprezentată de
întrepridenrea publică de facto, ci de modul în care resursa umană implicată (decidenți
publici, politicieni, manageri) o gestionează și realizează investițiile prin intermediul ei.
Putem spune astfel că întreprinderea publică poate contribui de dezvoltarea economică și
socială a unui stat în funcție de performanțele sale economice dar și de beneficiile sociale cu
care ar contrbui la nivelul respectivului stat. Însă atât natura contribuției cât și cuantificarea
acesteia este greu măsurabilă. De asemenea, este important ca întreprinderea publică să nu se
abată de la scopul pentru care a fost constituită, de a corecta eșecurile pieței și să nu devină ea
însăși vehicol al eșecurilor guvernamentale și manageriale.

2.3 Rolul întreprinderilor publice în economie

O dată cu căderea comunismului, economia acestor state s-a îndreptat de la una puternic
centralizată spre una piață. Acest lucru s-a realizat treptat, afectând în același timp
întreprinderile publice care au început să trecă printr-un proces de privatizare.

Am putea susține chiar, că unul dintre punctele cheie ale procesului de tranziție a fost
reprezentat de reforma întreprinderilor publice. Calea principală aleasă de majoritatea statelor
a fost cea de privatizare rapidă, însă au rămăs în proprietate publică un anumit număr de
întreprinderi fie din rațiuni sociale fie datorită faptului că acestea se află încă în așteptarea
demarării procesului de privatizare.

De cele mai multe ori, factorii de decizie au trecut cu vederea problemele cu care se
confruntau întreprinderile publice care ar putea râmâne în properietate publică din patru
motive. În primul rând se aștepta ca procesul de privatizare să se demareze rapid. Al doilea se
referă la faptul că importanța îmbunătățirii performanțelor întreprinderilor publice pentru
11
punerea în practică a procesului de reformă nu a fost bine înțeles. Când s-a constat că
întreprinderile publice vor rămâne o parte substanțială și importantă a economiei, statul nu a
avut capacitatea de a stimula atingerea unui nivel mai ridicat de performanță în întreprinderile
publice, reprezintă un al treilea motiv. În cele din urmă, al patrulea motiv, se referă la faptul
că s-a constat că exista convingerea că dacă s-ar acorda o mai mare atenție unui mai bun
management atunci s-ar slăbi eforturile de privatizare.

De asemenea, s-a constat că în majoritatea statelor care au provenit din vechiul bloc comunist
nu a existat o politică guvernamentală cuprinzătoare care să urmărească reforma
întreprinderilor publice În momentul de față numărul întreprinderilor publice variază între
state, constantându-se însă că ele își desfășoară activitatea în domenii ca: resurse naturale,
oferirea anumitor utilități sau industrie strategică.

Dacă scopul procesului de reformă a întreprinderilor publice din statele ex-comuniste a fost
de a încuraja privatizarea și de atragere a investitorilor străini, fiecare și-a ales propriile
metode de realizare a acestui lucru.

Înainte de căderea comunismului în aceste state întreprinderile publice erau afecate de supra
angajări datorită politicilor protecționiste și din dorința decidenților de ocupare cvasi-totaă a
forței de muncă. O dată cu căderea vechiului regim, angajații au fost în mare parte
disponibilizați atât din dorința eficentizării întreprinderilor cât și datorită dispariției multor
dintre monopolurile existente (Rama, 1997). Astfel, primul efect al reformei întreprinderilor
publice a fost resimțit de către angajații acestora care s-au văzut în situația de a fi
disponibilizați, de a pierde securitatea locului de muncă sau de a le fi diminuate salariile. De
asemenea, în întreprinderile naționale se constată un trend de socializare a acestora , adică
acestea se îndepărtează de obiectivul de a lucra pentru societate ajungând să lucreze pentru
proprii manageri sau angajați. Acest lucru a fost confirmat de către primul-ministru al Greciei,
Andreas Papandreau care a afirmat că aceasta a fost una dintre cele mai mare problemă cu
care s-a confruntat de la investirea sa în funcție.
Consider că dezvoltarea economică a acestor state, mai ales în perioada de tranziție, a fost
influențată de liberalizarea prețurilor și a comerțului, privatizare,
disciplină fiscală, dereglemenetare sau protecția drepturilor de proprietate.

12
 Concluzii

Rolul întreprinderilor publice în dezvotarea economică și socială a statelor este mai degrabă
contestat în literatura de specialitate. Astfel, rar este admis, că deși fără a fi performante
financiare, întreprinderile publice au încă importante funcții sociale atât în statele dezvoltate
cât și în cele în curs de dezvoltare. Acestea sunt văzute chiar obstacole în calea creșterii
economice, datorită arieratelor pe care le acumulează, a datoriilor și a prostului management.
De asemenea, rolul care îi este atribuit întreprinderii publice și diferă în mare parte și de
momentul analizei. Astfel, pe parcursul timpului, gândirea economică a fluctuat din a limita
pentru restângerea rolului statului în economie până la implicarea sa activă, iar aceste curente
de gândire au influențat politicile economice ale statelor și astfel au avut repercusiuni și
asupra modului în care au fost văzute întreprinderile publice. De accea, pot spune că rolul
întreprinderilor publice trebuie analizat mereu în corelație și cu natura politcilor economice în
care își desfășoară activitatea.

La momentul actual proprietatea publică de stat , se regăsește în structura proprietății în

proporții diferite , în economia tuturor statelor lumii, fiind predominantă în anumite ramuri
economice ( transporturile, telecomunicații, cercetări științifice, industria de armanent,
siderurgia, sectorul financiar-bancar etc). Prin însăși existența sa, sectorul pubil joacă un rol
determinant în viața economică, în derularea fluxului economic între agenții economici. Deci
economia sectorului public privește statul atît ca agent economic, cît și în calitate de reglator
al vieții economice, în vederea adeministrării resurselor publice în mod eficient, pentru
obținerea satisfacerii cît mai bune a nevoilor cetățenilor. Nu potem lua o poziție fermă
referitor la folosul sau neeficiența proprietății publice. La momentul actual în Rpublica
Moldova proprietatea publică practic nu există. În Republica Moldova se dezvoltă bine cît
proprietatea privată, atît și cea mixtă. Conform opiniei mele o parte din economie trebuie
vizată și condusă de stat, pentru protecția cît și a economiei, atît și a nevoilor popullației.

13
 Bibliografie
Carte cu un autor

1. Magdalena Platis, ” Economia sectorului public”, Universitatea București, 2003

2. Pohoata Ion, ”Doctrine economice universale” , Editura Fundației “ Gh. Zane”, Iași,
1993
3. Valeriu Stoică, Drept civil, Drepturile reale principale, vol.1, Editura Humanitas,
București , 2004

Resurse internet
1. Effird, N. (2010), The state-owned entreprise as a vehicle for stability, disponibil pe
http://www.strategicstudiesinstitute.army.mil/pdffiles/pub980.pdf

2. Cercetări din Fondul Social European de catre Autoritatea de Management pentru

Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, disponibil pe
https://mpra.ub.uni-muenchen.de/41458/3

14
 Evaluarea referatului

Criterii de evaluare Punctaj acordat Punctaj acumulat Nota acordată

Foaie de titlu 0,5 15 10
Introducere
-actualitatea temei 0,5 15 10
-scop 0,5 13-14 9
-obiective 0,5 11-12 8
-obiect 0,5 9-10 7
-metodologia 0,5 7-8 6
cercetării 0,5 5-6 5
-cuvinte-cheie 0,5
Expunerea
conținutului
-teoretic 2
-analitic 4
Concluzii și opinii 3
Bibliografie 1
PPT 0,5
Redactarea tehnică 0,5
impecabilă
TOTAL 9 puncte
Data susținerii

15
16