Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Filosofie și știinte social-politice

Specializarea Sociologie

Anul I

Nenorocirea secolului
Alain Besançon

Prof. Drd. M. Meriacri

Student Huțuleac George-Adrian

 Alain Besançon s-a născut la 25 aprilie 1932, la Paris. A absolvit Institutul de Studii
Politice în 1952. Discipol al lui Raymon Aron, Alain Besançon este unul dintre cei mai
proeminenți specialiști în istoria rusă și sovietică.

Lucrarea „Nenorocirea secolului“ face referire la communism, nazism si ne prezintă

termenul de „Șoah“, reprezentând distrugerea evreilor, termenul ebraic pentru catastrofă, preferat
de evrei în pofida termenului de Holocaust. Acestea reprezentând și temele eseului. Editura
lucrării este Humanitas, iar aceasta are 108 pagini

Eseul ridică două întrebări cărora nu pretinde să le dea un raspuns exhausitv, prima se
referă la conștiința istorică, iar a doua are legatură cu „Șoah-ul“. „Poate fi așezat ca un mormânt
printre alte morminte în cimitrul comun? “ Besançon întreprinde o scurtă incursiune în filozofie
şi teologie, încercând să stabilească în ce constă unicitatea „Șoah-ului”. Autorul își ordonează
materialul acestui eseu în jurul acestui termen. Astfel, primele trei capitol ale carții sunt despre
distrugerea fizică, distrugerea morală și distrugerea politicului. Alain Besançon ofera o replică ce
poate pune cu adevărat pe ganduri „Cu toate că intensitatea crimei naziste a atins un nivel pe
care comunismul probabil nu l-a egalat trebuie totuşi să afirmăm că acesta din urmă a antrenat o
distrugere morală mai extinsă şi mai profundă“

În mod normal, când vorbim despre nazism și comunism e chiar indicat să folosim o
formulă de genul acesta: cele două sunt “gemeni heterozigoți”. Proiecte și practice radicaliste,
pretinzând că stau pe un fundament științific extrem de solid, nazismul și comunismul “își
propun să  construiască o societate perfectă”. Și una și alta vor să facă mult bine – cu un avantaj,
ca arie de acoperire în ideologie pentru comunism Motorizate de “idealuri înalte”, de cele mai
înalte idealuri, pot decide cu privire la “dreptul și datoria de a ucide” și o fac : “sunt criminale în
cel mai înalt grad”.

Besancon: “La fel de criminale? Ca unul care le-a studiat pe amândouă, cunoscând
culmile în intensitate ale crimei naziste (camera de gazare) și în extensie ale comunismului (peste
șaizeci de milioane de morți), genul de pervetire a sufletelor și minților operată atât de unul, cât
și de celălalt, cred că nu se pune problema să intrăm în această discuție periculoasă și că trebuie
să răspundem simplu și ferm: da, la fel de criminale”.
 “Mă frământă următoarea dilemă: cum se face că astăzi, adică în 1997, memoria istorică
le aplică un tratament diferit, mergând până acolo încât pare să uite de comunism?”

Înaintea oricărei apropieri între communism și nazism, trebuie rostite șase nume:
Treblinka, Auschwitz, Belzec, Sobibor, Chelmno, Majdanek. Cele șase centre de exterminare pe
scară industrial a evreilor. Secvențele aducerii în aceste lagăre și procesul în sine nu se regăsesc
la comunism.

Distrugerea evreilor din Europa, a avut cinci etape:

- concetreare

- operațiunile mobile de ucidere

- deportarea

- centrele de examinare

Distrugerea comunistă cunoaste primele patru mijloace, desi sunt putin diferite.
Comunismul omite al cincilea mijloc, a adăugat în schimb alte două, de care nazismul nu a avut
nevoie: execuția juridică și foametea. Exproprierea este prima măsură a puterii comuniste, răul
social își are rădăcinile în proprietatea privată.

Filtrajul și reperajul n-au funcționat în regimul comunist ca în regimul nazist, nazismul îi

socotea pe evrei ca pe niște focare de infecție.

După aceste informații, conchid că atât nazismul cât si comunismul își propun sa
realizeze o societate perfectă, ambele au recurs la atrocități, dar nazismul a fost mai persecutat.