ACTIVITATEA MOTRICĂ ÎN

CONDIȚII DE EFORT
 CUPRINS:

I. EFORTUL –CARACTERISTICI GENERALE

II. II. MODIFICĂRILE PRODUSE ÎN ORGANISM ÎN TIMPUL EFORTULUI
FIZIC
Moto: ,,Perfecțiunea nu se poate obține. Însă în cazul în care alergăm după perfecțiune,
este foarte posibil să atingem excelența.” (Vince Lombardi)

I. EFORTUL –ASPECTE GENERALE

,,Efortul reprezintă o conduită conativă de mobilizare, concentrare și accelerare a forțelor

fizice și psihice, în cadrul unui sistem de autoreglaj conștient și aconștient în vederea
depășirii unui obstacol, a învingerii unei rezistențe a mediului și a propriei persoane” (Paul
Popescu-Neveanu, 1978).
Efortul implicat în activitatea motrică are mărime, direcție (orientare) și caracteristici.
1. Mărimea efortului – poate fi apreciată ,,din afară” (ce se poate observa, măsura și
implicit analiza) și ,,din interior” (reacția complexă a organismului).
Din afară efortul este caracterizat de o serie de indicatori, care condiționează
modificările funcționale, structurale-motrice și morfologice sau plastice, ca reacții complexe
de adaptare. Acești indicatori sunt:
 Specificitatea stimulilor (după tipul de activitate motrică) –este determinată de
caracteristicile lor și de reacțiile provocate, în raport cu un anumit tip de activitate
motrică;
 Volumul efortului -reprezintă cantitatea totală de activitate motrică desfășurată (lucru
mecanic depus), exprimată în unități de măsură (nr. de repetări, distanţe parcurse, kg sau
greutăți ridicate/manevrate etc.) – totul raportat la timp;

 Intensitatea efortului –reprezintă cantitatea de lucru mecanic efectuat pe unitatea de

timp (numărul de acte și acțiuni motrice efectuate într-un timp dat). Poate fi de
asemenea definită ca fiind gradul de solicitare a organismului (tăria excitantului);
 Durata stimulului –reprezintă timpul cât acesta acționează singular sau în structuri seriate,
în cadrul diferitelor activități;

 Varietatea stimulilor – reprezintă ansamblul valorilor diferite ale stimulilor (mai ales ca
intensitate și durată) dar și de varietatea actelor și acțiunilor motrice utilizate.
 Densitatea stimulilor – se referă la raportul dintre timpul de efectuare a unui efort
(eforturi) și pauzele acordate.
 Frecvența stimulilor -–este determinată de numărul activităților motrice programate sub
diferite forme de organizare (lecții, ședințe ,etc.) în care sunt programați diferiți stimuli;
 Complexitatea efortului –este reprezentată de numărul acțiunilor motrice efectuate
simultan în timpul unei activități motrice. Nivelul complexităţii creşte prin introducerea
unor sarcini suplimentare, când apar norme de lucru suplimentare şi, în general, când apar
condiţii noi de execuţie;
Aprecierea completă a efortului se realizează ,,din interior”, adică prin cunoașterea reacției
complexe a organismului la activitatea motrică desfășurată. În acest sens, este necesară
cunoașterea reactivității neuro-musculare, a activității bioelectrice a mușchilor, a frecvenței
cardiace, frecvenței respiratorii, consumului de oxigen, a cantității de lactat, etc.
 II. MODIFICĂRILE PRODUSE ÎN ORGANISM ÎN TIMPUL EFORTULUI FIZIC

Stilul de viață sănătos a fost adesea asociat

cu activitatea fizică. Fie că este vorba de practicarea
unui sport mai puțin solicitant, de jogging sau de câteva
ședințe pe săptămână la sala de fitness, efectele
pozitive ale mișcării sunt de remarcat.

Reacțiile care se produc în corpul uman, în timpul

exercițiilor fizice, sunt multiple. Iată care sunt
principalele modificări care au loc în organism atunci
când facem efort fizic:
Efectele de la nivelul mușchilor
 Mușchiul răspunde stimulului nervos printr-o contracție,
energia necesară acesteia fiind furnizată de ATP ( Adenosine
triphosphat);
 ATP este crucial pentru contractarea mușchilor, fiind cel
care stochează energia dar și purtătorul de energie și este
ca urmare responsabil pentru fiecare mișcare a corpului;
 Nucleotidele sunt consumate foarte repede în timpul
mișcării, deoarece corpul are depozite destul de mici de
glucoză și ATP. După ce acestea sunt epuizate, organismul
solicită mai mult oxigen pentru a produce ATP, ceea ce
înseamnă că mai mult sânge va fi pompat către mușchi în
timpul exercițiilor fizice pentru a furniza necesarul de
oxigen.
 Dacă nu există suficient oxigen, se va forma acidul lactic
care va fi eliminat din corp în 30-60 de minute de la
terminarea exercițiilor, febra musculară instalându-se în
scurt timp.
 În timpul efortului fizic, corpul consumă mai mult glicogen
(zahăr depozitat din mâncarea pe care o consumăm), astfel încât
energia necesară să ducă la contracția mușchilor.
 Glicogenul este substratul energetic de bază în activitățile motrice,
fiind un glucid complex rezultat din defalcarea glucidelor și a cărei
moleculă este formată din alipirea unui număr mare de molecule
de glucoză;
 În organism glicogenul se întâlnește practic în fiecare celulă dar
cele mai mari cantități se găsesc în ficat și în mușchi considerate
adevărate ,,rezervoare de combustibil” pentru glicogen (ex. la un
fotbalist bine antrenat și alimentat, cantitatea de glicogen ar fi de
100-160g în ficat și maxim 500 g în mușchi). Aici glicogenul
rămâne depozitat până în momentul în care corpul trebuie să
depună eforturi intense. Glicogenul este apoi folosit pentru a
produce din nou ATP;
 Pe bună dreptate glicogenul este considerat un ,,supercarburant”
deoarece pe baza lui mușchiul își poate procura într-un timp
foarte scurt mare cantitate de energie;
 GLICOGENUL
https://www.youtube.com/watch?v=q6cp4M5Pw8M&t=26s
 Pentru a putea face efort, trebuie să produci energie, crescând astfel cheltuielile
energetice, acestea au loc după încheierea efortului. Mai multă energie utilizată în
timpul efortului fizic înseamnă o creștere energetică pentru o perioadă de timp mai
lungă, realizată în timp liber.
 Cheia pentru a stimula mușchiul, evident pentru a face hipertrofie musculară este
aceea de a subția stratul de grăsime și de a crește ,,bagajul” energetic. De exemplu un
antrenament de forță provoacă mai multe transformări în organism decât cel
cardiovascular, punând în funcțiune o formă de ,,energie latentă”, care, atunci când
este activată organismul nostru consumă mai multă energie pentru o perioadă mai
lungă de timp.
 In functie de intensitatea efortului, substratul energetic este diferit, cu toate ca ATP-ul
este furnizorul principal de energie necesara cuplarii actinei cu miozina si de
contractie, acesta se reface pe seama altor substante energetice.
 Astfel, în eforturile sportive intense diminueaza substantele fosfatmacroergice (ATP si
CP); in eforturile cu durata mai mare se epuizeaza glicogenul din depozite, iar
diminuarea lui atrage intreruperea activitatii daca nu intervine alt substrat energetic
(lipidic). In orice fel de efort maximal, moderat, mic, cantitatea de ATP trebuie sa fie
permanent refacuta, sa fie mentinuta constanta.
 In eforturile indelungate când scaderea rezervelor de glicogen reclama sinteza sa din
substante neglucidice prin gluconeogeneza, de importanta majora sunt hormonii
cortico si medulosuprarenalieni, primii cu rol in procesele de gluconeogeneza pentru a
mentine glicemia normala, iar urmatorii cu rol in scoaterea acizilor grasi din depozite si
intensificarea lipolizei. Astfel incât o secretie scazuta a acestor hormoni da simptome
de oboseala.
Efecte la nivelul circulației și sistemului cardiovascular
 În timp ce facem sport, mușchii consumă oxigenul conținut
de hemoglobină pentru a transforma glucoza în energie. Mai
exact, în timpul acestui proces, dioxidul de carbon și
hidrogenul sunt eliberați, acestea determinând scăderea
nivelului pH-ului sângelui.
 O reacție de răspuns a sistemului cardiovascular la efort este
aceea de a crește numărul de bătăi, determinând un ritm
cardiac crescut și implicit o cantitate mai mare de sânge
pompată de inimă.
 Ca urmare a efortului intens, ritmul cardiac poate să
crească până la 150 de bătăi pe minut sau chiar mai mult,
comparativ cu 70-80 de bătăi pe minut cât este normal
pentru o persoană care se află în repaus. În plus, inima
pompează în timpul exercițiilor fizice până la 20 de litri de
sânge pe minut, față de 5 litri pe minut, pompați de inima
unei persoane aflate în stare de repaus.
 Cercetătorii au descoperit, în urma studiilor, că inima începe
să bată mai repede chiar înainte de exercițiile fizice ca
urmare a unei reacții de anticipare a efortului ce urmează să
fie depus
Efecte la nivelul sistemului respirator
 Și nevoia de oxigen crește în timpul efortului, ca urmare a producerii de energie de către mușchi.
Oxigenul „răcorește” și previne supraîncălzirea atunci când temperatura corpului începe să crească
după efortul depus. Frecvența respirației crește pe măsură ce plămânii asimilează mai mult oxigen,
pe care îl depozitează în sânge, acesta întorcându-se oxigenat către inimă.
 Sistemul respirator și cel cardiovascular asigură împreună un aport eficace de oxigen țesuturilor,
concomitent cu eliminarea dioxidului de carbon. Aceste aparate joacă un rol important în asigurarea
homeostaziei în repaus și în timpul exercițiului fizic, prin menținerea presiunilor parțiale ale gazelor
respiratorii și a echilibrului acido-bazic.
 Unul dintre cele mai importante efecte este creșterea ventilației pulmonare
Eliberarea endorfinelor
 O altă reacție cunoscută ce apare ca urmare a activității fizice este
eliberarea endorfinelor, substanțe chimice produse de creier ca răspuns la o varietate
de stimuli. Endorfinele au efecte notabile precum apariția stării de euforie, întărirea
sistemului imunitar, eliberarea hormonilor sexuali, diminuarea senzației de durere,
reducerea stresului și chiar încetinirea procesului de îmbătrânire.
 Endorfinele le sunt bine cunoscute celor care practica sporturi de performanta, ele
fiind raspunzatoare de starea denumita runner’ high (betia alergatorului). Cauza
descarcarilor uriase de endorfine o reprezinta efortul dus la extrem. Unii sportivi gasesc
aceasta stare atat de placuta, incat ajung dependenti de ea.

 De asemenea, creierul eliberează dopamină și glutamat, pentru a pune în mișcare

brațele. Altă substanță eliberată în timpul acestui proces este acidul gamma-
aminobutiric sau GABA, un neurotransmițător care încetinește activitatea, astfel încât
mișcările executate să fie cât mai armonioase și ordonate.

Reacțiile glandei hipofize

Mișcarea influențează și reacțiile glandei hipofize, situată la baza creierului într-o cavitate a
osului sfenoid denumită „șaua turcească”. Glanda hipofiză trimite stimuli către glandele
suprarenale pentru a elibera hormonii necesari mișcării, dar secretă în același timp și
hormoni de creștere. În timp ce corpul caută mai multe resurse pe care să le ardă în timpul
efortului fizic, depozitele de glicogen sunt consumate. Hormonii de creștere eliberați
acționează ca niște bariere de apărare pentru mușchi, astfel încât energia să fie produsă
prin arderea grăsimilor.
Efectele de la nivelul rinichilor
 La fel ca plămânii, inima și creierul, rinichii sunt și ei
solicitați în timpul activităților sportive. Frecvența și
intensitatea cu care rinichii filtrează sângele se poate
modifica în funcție de nivelul de efort depus. Astfel, după
exerciții intense, rinichii permit o mai bună filtrare a
proteinelor din urină, dar și o reabsorbție mai mare a apei,
adică o cantitate mai mică de urină rezultată, în încercarea
de a menține corpul cât mai hidratat.
 Studiile au arătat că simpla trecere de la sedentarism la o
activitate fizică ușoară produce efecte pozitive asupra
rinichilor.

Influența asupra metabolismului

 Păstrarea unei greutăți echilibrate cu ajutorul sportului este
strâns legată de procesele ce au loc la nivelul
metabolismului organismului uman. Pe măsură ce corpul
este angrenat în exercițiile fizice ciclice, substanțe precum
metaboliții sunt eliberați pe parcursul activității intense.
Este vorba de secretarea glicerolului, un metabolit care
arde țesutul adipos și care crește după activitatea fizică.
Bibliografie:
A Dragnea, A Bota -,,Teoria activităților motrice”, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1999
C. Popovici, E.F. Grosu, C. Mihaiu, ,,Locul și rolul fitness-ului în știința sportului”, Editura G.M.I., Cluj-Napoca, 2010
https://www.romedic.ro/modificarile-organismului-in-timpul-efortului-fizic-0P33298
https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/oboseala-la-sportivi/
https://www.utgjiu.ro/revista/sport/pdf/2010-01/8_MOTROC_FLORIN.pdf
https://pregatirefizica.wordpress.com/tag/glicogen-muscular/
https://www.descopera.ro/stiinta/929550-endorfinele-moleculele-fericirii
https://www.formula-as.ro/2019/10/24/rinichii/
https://www.youtube.com/watch?v=q6cp4M5Pw8M&t=26s