Sunteți pe pagina 1din 3

Costul Producției

Reprezintă ansamblul cheltuielilor efectuate de


un producător în scopul obținerii bunurilor și serviciilor
necesare satisfacerii nevoilor
Bunurile care formează capitalul fix sunt înlocuite după
mai mulți ani de utilizare
Amortizarea reprezintă valoarea capitalului fix
recuperata periodic în urma vânzării bunurilor. A=Kf_T
Kf= capitalul fix
T= durata
A-amortizarea

Ra=A_kf•100

Bunurile care formează capitalul circulant sunt înlocuite


după fiecare proces de producție
K(utilizat) =Kf+Of
K(consumat)=A+Of
Cheltuielile producției sunt formate din cheltuieli
materiale(consumul de capital și factori de producție
derivati ) și salariale (salariile plătite angajaților)
Costurile pot fi :
1.Costuri fixe- nu se modifică în funcție de volumul
producției.
*Costuri materiale- chiria,căldură, iluminat(materia
prima)
*Costuri salariale- administrație întreținere
*Costuri variabile- cheltuieli care depind de volumul
producției

*Costurile medii sau unitare- se calculează raportând


costurile totale la volumul producției

CFM=CF_Q
CFM=CV_Q
CTM=CT_Q=C+CV_Q
Costurile variabile-repr. Costul de cheltuieli antrenat de
creșterea producției cu.
Producătorul își calculează costul pentru a
stabili prețul produsului. Prețul trebuie sa
se situeze cel puțin la nivelul costului.
Principala modalitate de reducere a costurilor
este creșterea productivității. Pentru aceasta
producătorul trebuie sa promoveze progresul
tehnologic, sa angajeze muncitori calificați, sa
timuleze și să motiveze angajații și să ofere
condiții optime de munca.
Costul poate fi redus prin realizarea de
economii la materii prime, energie,
combustibil,dar și privind cheltuielile de
întreținere și administrative

Creșterea producției. -atrage după sine o creștere a


cheltuielilor dar și una a veniturilor
Producătorul este cel care compara sporul de venit cu
sporul de cheltuieli pt a putea stabili profilul

Test: cerere oferta costuri

S-ar putea să vă placă și