Sunteți pe pagina 1din 2

FRUNZĂ VERDE MAGHERAN...

-demonstratie de opera lirica-

„Frunza verde magheran....”, creatie lirica a folclorului romanesc, face parte din
culegerea „Poezii populare ale romanilor” publicata de Vasile Alecsandri, unde figureaza
cu titlul „Mehedinteanul”.
Opera lirica este opera literara in versuri in care autorul isi transmite sentimentele,
ideile, gandurile in mod direct prin intermediul eului liric.
Primul vers reia titlul, caracteristica intalnita la majoritatea doinelor, format dintr-
o expresie populara foarte des intalnita in lirica populara „frunza verde” explicand
comuniunea om-natura.
Poezia este alcatuita din cinci strofe inegale ca marime si cuprinde doua secvente.
In prima parte eul liric se confeseaza dezvaluindu-si originea si legatura cu natura.
Voinicul are o origine care tinde spre fabulos. „Frunza de fag” ii da putere si sanatate ca
sa fie iubit de semeni; Oltul l-a invatat de mic ce este vitejia si voinicia, iar busuiocul i-a
dat noroc; de aici desprinzandu-se felul doinei si anume de haiducie.
Tanarul a plecat in munti(vazandu-si visul cu ochii) pentru a-si indeplini
personalitatea, astfel devenind haiduc.
Eul liric isi exprima dorinta arzatoare de a lupta alaturi de Tudor Valdimirescu in
revolutia din 1821.
Poezia alterneaza de la realitate catre fabulos si invers, acest element apartinand
in mare parte baladelor.
Partea a doua a doinei este marcata tot de formula „frunza verde” ceea ce
intregeste portretul haiducului prin ilustrarea calitatilor prin fapte. Astfel se realizeaza
portretul viitorului pandur: curajos, voinic, puternic, indemanatic, rapid, priceput la
manuirea armelor.
Acum portretul se realizeaza la persoana a III-a ceea ce inseamna ca descrierea se
face din perspectiva altei persoane si sugereaza ca tanarul a devenit matur.
Ultima strofa exprima dorinta arzatoare a haiducului de a se alatura pandurilor.
Interogatia desprinde calitatile haiducului care se autocaracterizeaza.
Interjectia „aoleo!” exprima bucuria haiducului care doreste sa lupte alaturi de
„badea Tudor”.
Rima este imperecheata, ritmul trohaic, iar masura de opt silabe-elemente specifice
doinelor-.
Sunt exprimate o diversitate de sentimente: dorinta de libertate a haiducului,
bucuria sincera, dar si mandria de a fi haiduc. Sentimentele si insusirile haiducului sunt
redate printr-o deiversitate de procedee artistice: forme de superlativ(„viteaz de tot”),
exclamatii retorice(„aoleo! ce foc de dor!”, „aoleo! ma arde focul”, „tipa sufletul in
mine”), diminutive(„voinicel”, „mehedintean”), repetitie(„ si-s...si-s..”), inversiune
(„veni-va”) etc.
Pronuntatul caracter liric al textului se realizeaza si prin folosirea verbelor si a
unor pronume la persoana I singular („sunt”, „sa ma fac”)
Avand in vedere toate aceste caracteristici ale operei lirice, putem concluziona ca
si opera literara „Frunza verde magheran...” este o creatie lirica, ce are ca aspect
prezentarea comuniunii omului cu natura si vitejia poporului roman.
Powered by http://www.e-referate.ro/
Adevaratul tau prieten

S-ar putea să vă placă și