Prof.dr.ing.

Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice

Suport de curs LIEMD 2019

Număr de ore alocate: 4

7. ARDEREA COMBUSTIBILILOR
Obţinerea căldurii prin metode convenţionale se bazează, în
principal, pe transformarea energiei chimice a combustibililor în
energie termică, prin ardere. Arderea este oxidarea rapidă a unei
substanţe în prezenţa oxigenului din aer, însoţită de dezvoltare de
caldură şi de lumină. Se numeşte comburant substanţa care
întreţine arderea unui combustibil. În anumite condiţii, arderea
poate avea loc folosind aer îmbogaţit în oxigen sau dimpotrivă,
sărăcit în oxigen. Deosebim ardere cu aerul atmosferic, care
conţine rO  21 % , cu aer sărăcit, la care rO  21 % sau cu aer
2 2

îmbogăţit, când rO  21 % .
2

7.1 Combustibili

Combustibilii sunt substanţe care ard, dezvoltând caldură; conţin

elementele combustibile carbon, hidrogen şi sulf. Un combustibil
trebuie să îndeplinească o serie de condiţii şi anume, să se poată
obţine uşor din natură, să nu fie toxic, să fie ieftin şi în cantităţi
suficiente, astfel încât costul căldurii obţinute să fie competitiv,
la momentul respectiv, pe piaţa de energie.
Clasificarea combustibililor se poate face după numeroase crite-
rii, printre care:
a) starea de agregare - solizi (cărbune, lemn), lichizi (produse
petroliere) şi gazoşi (gaze naturale, gaze de sondă);
b) provenienţă - naturali (lemn, cărbune, petrol, gaze naturale,
gaze de sondă); artificiali, proveniţi dintr-un proces industrial de
prelucrare (motorină, benzină, hidrogen).
Compoziţia combustibililor precizează cantităţile de elemente
care iau parte la ardere şi cele care nu iau parte la acest proces.
a) Pentru combustibilii solizi şi lichizi, dar şi pentru cei gazoşi,
compoziţia masică este exprimată prin relaţia:
g C  g H  gS  g O  g N  g W  g M  1 (7.1.1)

145
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

în care g i este fracţia masică a componentului i din amestec (kg

component i/kg combustibil). În relaţia (7.1.1) s-au utilizat
simbolurile: C-carbon; H-hidrogen; S-sulf; O-oxigen; N-
azot.Ceilalţi doi componenţi sunt: g W - fracţia masică de apă;
g M - balast (substanţe solide care nu ard).
b) Combustibilii gazoşi sunt caracterizaţi frecvent prin compo-
ziţia volumetrică şi ca urmare, se scrie:
 r
i
 r
Cm H n i CO
 rCO  rH  rH S  rO  rN  rW  1 (7.1.2)
2 2 2 2 2

în care, ri este fracţia volumică a componentului i în amestecul

de gaze ( m 3N component i / m 3N combustibil).
c) Pentru combustibilii petrolieri lichizi, fracţia de carbon şi
fracţia de hidrogen se pot calcula cu relaţiile:
g C  0,15ρ15
15  0,74
; gH  1  gC (7.1.3)

În relaţiile (7.1.3), ρ15 15

este densitatea relativă a combustibilului
(adică raportul dintre densitatea combustibilului şi densitatea
apei, la temperatura de 150 C ) .
d) Dacă pentru un combustibil este cunoscută formula chimică,
C m H n O r , atunci fracţiile masice se pot calcula cu relaţiile:

12 m n
gC  ; gH  ;
12 m  n  16 r 12 m  n  16 r
16 r
gO  (7.1.4)
12 m  n  16 r
Combustibilii sunt caracterizaţi prin putere calorică.
Puterea calorică este căldura dezvoltată prin arderea completă,
cu aerul minim necesar, a unităţii de cantitate de combustibil.
Unităţile de măsură pentru puterea calorică sunt J/kg; J/kmol;
J/m3N . Relaţiile de legătură dintre puterile calorice, exprimate în
diferite unităţi de măsură, sunt:

H(J/kmol)  H(J/kg) M (kg/kmol)  H(J/m3N )22,414(m3N /kmol)

(7.1.5)
Funcţie de starea de agregare a apei, rezultate în urma arderii,
deosebim:

146
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

-putere calorică superioară H s - atunci când vaporii de apă,

conţinuţi de gazele de ardere, sunt evacuaţi în stare lichidă , deci
cedează în spaţiul de ardere căldura latentă de condensare;
- putere calorică inferioară H i - caz în care gazele de ardere sunt
evacuate având vaporii de apă în stare gazoasă.
Deşi H s  H i , din considerente tehnice, deoarece apa în stare
lichidă se poate combina cu unii componenţi ai gazelor de ardere
şi rezultă fluide corosive, gazele de ardere se recomandă să fie
evacuate conţinând apa în stare de vapori, deci interesează în
mod deosebit H i . Relaţia matematică dintre puterea calorică
inferioară şi cea superioară se obţine ţinând seama de căldura
necesară vaporizării apei din gazele de ardere:
Hi  H s  25109g H  g W  (7.1.6)
În funcţie de valoarea puterii calorice, se deosebesc următoarele
categorii de combustibili:
- inferiori, cu Hi  3000  4,18 kJ/kg;
- medii, la care 3000  4,18 kJ/kg  Hi  5000  4,18 kJ/kg;
- superiori, care au H i  5000  4,18  kJ/kg.
Puterea calorică se determină experimental, folosind relaţii de
calcul semiempirice sau din tabele. Calculul puterii calorice, cu
relaţia propusă de Dulong, se bazează pe însumarea căldurii
dezvoltate de fiecare element combustibil, ţinându-se seama de
conţinutul iniţial de apă al combustibilului şi de ipoteza că
oxigenul din compoziţia acestuia nu participă la ardere, ci
rămâne legat cu o parte din hidrogenul de constituţie. Această
relaţie se aplică pentru combustibilii solizi şi lichizi.
 g 
H i  33 900 g C  120 120  g H  O   9250 g S  2510 g W (7.1.7)
 8 
Pentru combustibilii petrolieri poate fi utilizată relaţia empirică:

H i  46 434  3169ρ15  8793ρ15  2

15 15
(7.1.8)

în care ρ15
15
este densitatea relativă a combustibilului petrolier
lichid. Aplicarea relaţiilor de mai sus conduce la rezultate
exprimate în kJ/kg. Pentru combustibilii gazoşi, puterea calorică
obţinându-se în kJ/m 3N , se propune următoarea relaţie :

147
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

H i  12 720rCO  10 800rH  35 910rCH  60 020rC

2 4 2 H4
(7.1.9)
 63 730rC H  56 920rC H  23 400rH S
2 6 2 2 2

Pentru amestecuri combustibile, puterea calorică se calculează:

n n
H am   g i H i ; H am   ri H i (7.1.10)
i 1 i 1

în care, g i este fracţia masică a combustibilului i, iar ri este

fracţia volumică a componentului i. Pentru a compara
combustibili de diferite calităţi se utilizează conceptul de
combustibul convenţional (c.c.) sau cel de tone echivalent petrol
(t.e.p.). Combustibilul convenţional are puterea calorică de
7000 4,18kJ/kg .

 m comb H i
m CC  (7.1.11)
7000  4,18

Relaţia (7.1.11) se aplică pentru a calcula consumul de

combustibil convenţional, măsurat în kg c.c./s, atunci când într-o

instalaţie se consumă un debit masic de combustibil, m comb ,
exprimat în kg/s, care are puterea calorică H i . Factorii de
echivalenţă în cazul utilizării, pentru măsurarea energiei pe care o
poate dezvolta un combustibil prin ardere, a tonei echivalent
petrol, sunt: 1 tep = 4,187x107 kJ = 1,163x104 kWh = 1,429 tcc.

7.2 Bilanţul material al arderii complete,

cu un exces de aer α  1, în cazul unui combustibil
a cărui compoziţie masică este cunoscută

a) Reacţiile chimice de ardere

Pentru elementele combustibile carbon, hidrogen şi sulf, ecuaţiile
chimice de ardere completă sunt:

C  O2  CO2  QC
1kmolC  1kmolO 2 1kmolCO 2  QC
12kgC  1kmolO 2 1kmolCO 2  QC

148
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

1 1
1kgC  kmolO 2  kmolCO 2  Q 'C
12 12
g g
g C kgC  C kmolO 2  C kmolCO 2  Q"c (7.2.1)
12 12
1
H 2  O2  H 2O  QH
2
1
1kmolH 2  kmolO 2  1kmolH 2 O  Q H
2
1
2kgH 2  kmolO 2  1kmolH 2 O  Q H
2
1 1
1kgH 2  kmolO 2  kmolH 2 O  Q 'H
4 2
g g
g H kgH 2  H kmolO 2  H kmolH 2 O  Q"H (7.2.2)
4 2

S  O2  SO2  QS
1kmolS  1kmolO 2 1kmolSO 2  QS

32kgS  1kmolO 2 1kmolSO 2  QS

1 1
1kgS  kmolO 2  kmolSO 2 Q S'
32 32
g g
g S kgS  S kmolO 2  S kmolSO 2  Q "S (7.2.3)
32 32
b) Ecuaţia de bilanţ material
Pentru o masă m  1kg de combustibil, ecuaţia de conservare a
masei are forma:
1  l  mgaα1  g M (7.2.4)

În relaţia 7.2.4, notaţiile utilizate corespund celor din figura 7.1

şi au semnificaţiile: l este cantitatea de aer introdusă în proces,
pentru arderea unui kilogram de combustibil (kg aer/kg combus-
tibil), mgaα1 - masa de gaze de ardere (kg gaze de ardere/kg
combustibil).

α 1
1(kg comb) m ga (kg gaze de ardere/kg comb)
Spatiul
l(kg aer/kg comb) de
ardere gM
149
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Fig. 7.1 Schema bilanţului material al arderii complete, cu α  1 .

c) Determinarea cantităţii de aer necesar arderii complete

Pentru un combustibil care are componenţii carbon, hidrogen şi
sulf în proporţiile g C , g H , g S , folosind relaţiile (7.2.1)…(7.2.3),
se calculează oxigenul minim molar necesar arderii complete,
măsurat în (kmol O 2 /kg combustibil):

gC g H gS gO
O M ,min     (7.2.5)
12 4 32 32
Aerul conţine 21% oxigen şi ca urmare, numărul de kilomoli de
aer minim necesar arderii complete (kmol aer/kg combustibil)
se află din relaţia:
O
LM,min  M ,min (7.2.6)
0,21

Volumul minim de aer ( m3N aer/kgcombustibil ) este:

Vmin,aer  LM,min 22,414 (7.2.7)

Dacă se ţine seama de umiditatea absolută x a aerului, exprimată

în g/kg aer uscat, volumul de aer umed (m3N aer/kgcombustibil) se
obţine astfel:
*
Vmin , aer
 Vmin, aer 1  0,00161 x  (7.2.8)

Masa de aer minim necesar arderii complete(kg aer/kg comb.)

are expresia:
lmin  LM ,min M aer  LM ,min 28,96 (7.2.9)

Pentru asigurarea unui proces complet de ardere a combustibilu-

lui, în spaţiul de ardere se introduce o cantitate de aer mai mare
decât cea minim necesară. Coeficientul de exces de aer, α , este
raportul dintre cantitatea de aer introdusă în procesul de ardere şi
cantitatea de aer minim necesară arderii complete:
l LM V
α   aer (7.2.10)
lmin Lmin,M Vmin,aer

Ca urmare, cantitatea efectivă de aer, măsurată în (kg aer/kg

comb.), este:

150
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

l  αl min (7.2.11)

Limitele recomandate pentru coeficientul de exces de aer sunt:

-pentru combustibilii gazoşi 1,1…1,2;
-pentru combustibilii lichizi 1,1…1,3;
-pentru combustibilii solizi 1,2…1,8.

Când se consumă un debit de combustibil m comb , debitul volumic
de aer necesar arderii, la starea normală, se calculează cu relaţia:
 
V N ,aer  Vaer m comb (7.2.12)

Dacă aerul are la intrarea în spaţiul de ardere parametrii p aer şi

Taer , atunci debitul volumic de aer, în condiţiile acestei stări, este:
 
p N Taer
V aer  V N ,aer (7.2.13)
p aer TN

d) Cantitatea şi compoziţia gazelor de ardere

În urma arderii complete, cu exces de aer α  1, rezultă dioxid de
carbon, dioxid de sulf, vapori de apă, azot şi oxigen (deoarece s-a
introdus mai mult aer decât era teoretic necesar). Numărul de
kilomoli de gaze de ardere, cu unitatea de măsură (kmol gaze de
ardere/kg combustibil), se exprimă astfel:
ngaα1  nCO  nSO  nH
2 2 2 O
 nN  nO 2 2
(7.2.14)

iar pentru masa gazelor de ardere, măsurată în (kg gaze de

ardere/kg combustibil), se aplică relaţia:
mgaα1  mCO  mSO  mH
2 2 2 O
 mN  mO 2 2
(7.2.15)

Numărul de kilomoli ai fiecărui component din acest amestec se

calculează pe baza relaţiilor (7.2.1)…(7.2.3), iar unitatea de
măsură va fi (kmol component al gazelor de ardere/kg de
combustibil). Masa fiecărui component se obţine prin înmulţirea
numărului de kilomoli cu masa molară respectivă, iar unitatea de
măsură este (kg component al gazelor de ardere /kg combustibil).
gC
nCO  ; mCO  nCO M CO (7.2.16)
2
12 2 2 2

gS
nSO  ; mSO  nSO M SO (7.2.17)
2
32 2 2 2

151
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Pentru calculul cantităţii de vapori de apă şi de azot din gazele

de ardere se ţine seama şi de umiditatea, respectiv azotul din
compoziţia combustibilului.

gH gW
nH O
  ; mH O
 nH O M H O
(7.2.18)
2
2 18 2 2 2

gN
nN  0 ,79 αLmin,M  ; mN  nN M N (7.2.19)
2
28 2 2 2

Masa de oxigen din gazele de ardere provine din cantitatea de

oxigen introdusă în exces, care nu a participat la ardere, adică
este diferenţa dintre oxigenul real introdus şi oxigenul minim
necesar.
nO  0 ,21α  1Lmin,M ;
2
mO  nO M O
2 2 2
(7.2.20)

Volumul gazelor de ardere ( m 3N gaze de ardere/kgcombustibil) se

obţine din relaţia:
Vgaα1  22,414ngaα1 (7.2.21)

Când se consumă un debit de combustibil m comb , debitul volumic
de gaze de ardere, la starea normală ( m 3N gaze de ardere/s),
se calculează cu relaţia:
 
V N , ga  Vgaα 1 m comb (7.2.22)

Dacă, la evacuare din spaţiul de ardere, gazele de ardere au

parametrii p ga şi Tga , atunci debitul volumic de gaze de ardere
(m3 gaze de ardere/s) este:
  p Tga
V ga  V N , ga N (7.2.23)
p ga TN

Compoziţia volumică a gazelor de ardere se determină împărţind

numărul de kilomoli ai unui component, la numărul de kilomoli
ai amestecului de gaze de ardere, ca de exemplu:
nCO
r CO  yCO  2

α 1
(7.2.24)
2 2
n ga

152
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

În mod asemănător, compoziţia masică a gazelor de ardere se

află prin aplicarea unor relaţii de forma:

mCO
g CO  2

α 1
(7.2.25)
2
m ga

Pentru ceilalţi componenţi ai gazelor de ardere se aplică relaţii

analoage cu (7.2.24) şi (7.2.25). Desigur că, suma fracţiilor
volumice astfel obţinute este egală cu unitatea, la fel şi suma
fracţiilor masice.

7.3 Bilanţul termoenergetic al arderii

a)Ecuaţia de bilanţ temoenergetic

Ecuaţia de bilanţ temoenergetic al arderii unei mase m  1 kg de
combustibil, în care termenii sunt exprimaţi în (kJ/kg combus-
tibil) sau (kJ/ m 3N combustibil), are următoarea formă:

H i  haer  hcomb  hga  q3  q4  q5 (7.3.1)

În această relaţie, H i este puterea calorică inferioară, deci căldura

dezvoltată prin arderea combustibilului; h aer , hcomb - entalpia
aerului, respectiv entalpia combustibilului la intrare în spaţiul de
ardere; hga - entalpia gazelor de ardere; q 3 - căldura disipată din
cauza arderii incomplete din motive chimice (evidenţiată atunci
când în gazele de ardere sunt substanţe combustibile, de exemplu
funingine sau monoxid de carbon); q 4 - căldura disipată din cauza
arderii mecanic incomplete (rămân substanţe combustibile nearse
din cauza unor imperfecţiuni sau defecţiuni ale instalaţiei de
ardere); q 5 - căldura disipată prin pereţii spaţiului de ardere, către
mediul ambiant (fig. 7.2). În continuare se vor prezenta relaţiile

Hi (kJ/kg)

hcomb (kJ/kg) hga (kJ/kg)

Spatiul
haer (kJ/kg) de q3+q4+q5 (kJ/kg)
ardere

153
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Fig. 7.2 Schema bilanţului termoenergetic al arderii complete.

necesare calculului elementelor care intervin în ecuaţia de bilanţ

termoenergetic (7.3.1).
haer  l c p , m , 0 t , aer t aer (7.3.2)

Termenii relaţiei (7.3.2)se referă la:

l - masa de aer introdusă în proces, (kg aer/kg combustibil);
c p , m , 0 t , aer - capacitatea calorică masică izobară medie a aerului, în
intervalul de temperatură 0 şi t aer (0C), măsurată în kJ/(kg K);
t aer - temperatura aerului la intrare în spaţiul de ardere. Se
introduce în grade Celsius, dar este egal şi cu kelvin, dacă se ţine
seama de egalitatea Taer  T0  t aer  0 . Acestea sunt diferenţe de
temperatură, prima între temperaturi absolute, cealaltă de la t la 0
(0C ) şi se măsoară în (K), respectiv în (0C ); numeric au aceeaşi
valoare, după cum s-a arătat în paragraful 1.5, relaţia (1.5.12).
hcomb  1c p , m , 0t , comb t comb (7.3.3)

În calculul a entalpiei combustibilului, intervin mărimile:

c p , m , 0 t , comb - capacitatea calorică masică izobară medie, în interva-
lul de temperatură 0 şi t comb (0C), cu unitatea de măsură kJ/(kg K);
t comb - temperatura combustibilului la intrare în spaţiul de ardere;
se introduce în relaţia (7.3.3) în grade Celsius, din considerentele
de mai sus.
hga  hCO  hSO  hH
2 2 2 O
 hN  hO   mi c p , m, 0t ,i t
2 2
(7.3.4)
i

mi se referă la masa componenţilor gazelor de ardere. În cazul

arderii complete (paragraful 7.2), componenţii gazelor de ardere
sunt CO 2 , SO2 , H 2 O, N 2 , O2 . Termenul c p , m , 0 t ,i este capacitatea
calorică masică izobară medie, în intervalul de temperatură 0 şi
t , kJ/(kg K), unde t este temperatura gazelor de ardere
(exprimată în grade Celsius, după cum s-a explicat mai sus).
b)Diagrama h-t a gazelor de ardere
Diagrama h-t a gazelor de ardere se obţine prin reprezentarea
variaţiei entalpiei gazelor de ardere cu temperatura. Pentru
trasarea ei se admit următoarele ipoteze: arderea este completă,

154
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

decurge izobar, într-o incintă izolată temic faţă de exterior

(incintă adiabată), se neglijează disipările de căldură, se
neglijează entalpia aerului şi a combustibilului la admisia în
spaţiul de ardere, se arde o unitate de cantitate de combustibil.
Etapele parcurse la construirea diagramei sunt:
- pentru un anumit combustibil, a cărui compoziţie este cunos-
cută, se efectuează calculul arderii şi se obţin termenii mi ,
referitori la masa fiecărui component din gazele de ardere;
- pentru o anumită valoare a coeficientului de exces de aer, α ,
egal cu unitatea sau supraunitar şi diferite valori ale temperaturii
t (în general, pasul de 100, în intervalul 0…2000 0C) se
calculează entalpia gazelor de ardere (pentru capacitatea calorică
masică izobară medie a fiecărui component al gazelor de ardere
se iau valorile corespunzătoare intervalului de temperatură în
care se lucrează) ;
- se reiau calculele pentru alte valori ale lui α ;
- pe diagrama h-t se trasează punctele corespunzătoare perechilor
de valori entalpie-temperatură şi se unesc prin linii, din punct în
punct, pentru fiecare valoare a coeficientului de exces de aer con-
siderat. Se obţine astfel un fascicul de curbe divergente (fig. 7.3).
Cu ajutorul diagramei h-t, construită în ipotezele precizate mai
înainte, se poate estima, pe cale grafică, temperatura teoretică de
ardere şi entalpia gazelor de ardere la diferite temperaturi. De
exemplu, la temperaturile t1 ,t 2 ,se citesc hga ,1 , hga , 2 (fig.7.4). Cu
aceste valori se calculează fluxul termic recuperabil (de exemplu,
poate fi cedat de gazele de ardere într-un aparat de schimb de
căldură, în scopul încălzirii unui debit de apă).
 
Q 12  m comb (hga , 2  hga ,1 ) (7.3.5)

c)Temperatura teoretică şi reală de ardere

Prin definiţie, temperatura teoretică de ardere este
temperatura maximă pe care o ating gazele rezultate din ardere,
atunci când arderea este completă, se desfăşoară cu aerul minim
necesar, α  1, şi nu au loc disipări de căldură. Pentru o ardere
care are loc în aceste ipoteze, ecuaţia de bilanţ termoenergetic,
(7.3.1), în care entalpia gazelor de ardere se exprimă cu ecuaţia
(7.3.4), capătă forma:

155
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

H i   mi c p ,m, 0t ,i t (7.3.6)
i

h
  1, 2
(kJ/kg)
  1,1
3
(kJ/m N )  1

0 t (0C)

Fig. 7.3 Diagrama h  t a gazelor de ardere.

h
(kJ/kg) 
3
(kJ/m N )

Hi hga,2
hga,1

0 t1 t2 t t (0C)

Fig. 7.4 Utilizarea diagramei h  t .

de unde se obţine temperatura teoretică de ardere:

Hi
t (7.3.7)
 mi c p ,m , 0t ,i
i

Rezolvarea ecuaţiei (7.3.7) se face prin încercări succesive,

deoarece capacitatea calorică masică izobară medie depinde de
temperatura t. Temperatura teoretică de ardere se află pe cale
grafică, din diagrama h-t a gazelor de ardere (fig. 7.4).

156
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Temperatura reală de ardere este mai mică decât cea teoretică din
cauza proceselor de disociere, cu efect endoterm, a unor gaze,
îndeosebi la temperaturi de peste 800 0C. În plus, într-un proces
real au loc disipări de căldură, variaţii ale coeficientului de exces
de aer ş.a.
d) Temperatura de rouă a gazelor de ardere, t r , ga , reprezintă
temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii parţiale a
vaporilor de apă din gazele de ardere p H O , dată de relaţia:
2

pH O  p ga rH O
2 2
(7.3.8)

în care: p ga este presiunea absolută a gazelor de ardere; rH O - 2

fracţia volumică de vapori de apă în gazele de ardere, calculată

cu o relaţie de forma (7.2.24). La atingerea temperaturii de rouă
există posibilitatea formării de acizi corosivi şi ca urmare este
necesară evacuarea gazelor din instalaţia de ardere la o
temeratură cu 20…30 0C superioară acestui punct.

7.4 Controlul arderii

Realizarea unui proces de ardere corect înseamnă că arderea să

fie completă, gazele de ardere să nu conţină monoxid de carbon,
( CO ), particule de carbon (funingine) sau alte elemente
combustibile nearse şi să se admită în proces o cantitate de aer
corespunzătoare arderii complete. Dacă se introduce aer în
cantitate mare, probabilitatea obţinerii unei arderi complete
creşte, dar se măresc debitul volumic de aer şi cel de gaze de
ardere. Ca urmare, creşte consumul de energie electrică, necesar
funcţionării motoarelor electrice care antrenea-ză
ventilatoarele.În plus, cresc disipările de căldură prin gazele de
ardere evacuate. Dacă aerul introdus nu este suficient, gazele de
ardere conţin substanţe nearse, cu grad ridicat de toxicitate şi
cresc disipările de căldură din cauza arderii incomplete.
q3  mCO H i ,CO  mCO10 132 (7.4.1)

în care m CO este masa de monoxid de carbon din gazele de

ardere, (kg CO /kg combustibil).
Factorii care influenţează o ardere corectă sunt:

157
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

- natura combustibilului;
- calitatea instalaţiei de ardere;
- modul de operare şi regimul procesului;
- cerinţele utilizatorului de căldură.
Determinarea directă a coeficientului de exces de aer nu este
posibilă şi de aceea se recurge la căi indirecte. Controlul arderii
combustibililor constă în determinarea, pe cale experimentală, a
compoziţiei gazelor de ardere, ceea ce permite depistarea
elementelor combustibile nearse şi apoi, pe cale grafică sau
analitică, stabilirea coeficientului de exces de aer cu care s-a
desfăşurat arderea. Aşadar, controlul arderii se efectuează grafic-
experimental sau analitic-experimental. Analiza cantitativă a
gazelor de ardere se face cu analizoare de gaze, de diverse tipuri
(chimice, electrice). Cu un analizor de gaze se determină
compoziţia volumică a gazelor de ardere uscate (vaporii de apă se
condensează pe traseul dintre priza de prelevare şi analizor şi
sunt reţinuţi de filtre).
Controlul grafic – experimental constă în construirea unei
diagrame, denumită triunghiul Ostwald, printr-o metodologie
specifică, bazată pe calculul arderii combustibilului utilizat. Din
diagrama triunghiulară a arderii, cunoscând pe cale
experimentală fracţiile volumice a doi dintre componenţii gazelor
de ardere ( CO2 , CO; O2 ), se pot determina coeficientul de exces
de aer  şi fracţia volumică a celui de al treilea component al
gazelor de ardere.
Controlul analitic – experimental se bazează, de asemenea, pe
rezultatele obţinute cu un analizor de gaze de ardere după care,
prin aplicarea unor relaţii de calcul, se obţine valoarea
coeficientului de exces de aer α , în momentul efectuării
verificării.
Se notează cu CO 2 , O 2 , CO fracţiile volumice ale gazelor de
ardere uscate, exprimate în procente. Azotul, dacă se neglijează
dioxidul de sulf care, eventual, se află în gazele de ardere, se
obţine din relaţia:
N 2  100  CO 2  O2  CO (%) (7.4.1)

Coeficientul de exces de aer se exprimă ţinând seama de relaţia

(7.2.11):

158
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Vaer Vaer
α  (7.4.2)
Vaer ,min Vaer  Vaer ,exces

Azotul în aer reprezintă circa 79% şi dacă se neglijează azotul

din constituţia combustibilului, se poate scrie:

N2
Vaer  (7.4.3)
0,79
Cantitatea de aer în exces se află dacă se ţine seama că oxigenul
este prezent în gazele de ardere fie din cauza excesului de aer
introdus în proces, fie a arderii incomplete a carbonului. Ca
urmare, se poate scrie:
O  0,5CO
Vaer ,exces  2 (7.4.4)
0,21
Se introduc relaţiile (7.4.3) şi (7.4.4) în (7.4.2) pentru a se obţine
expresia coeficientului de exces de aer:
N2
0 ,79
α (7.4.5)
N 2 O 2  0 ,5  CO

0 ,79 0 ,21
sau
N2
α (7.4.6)
N 2  3,76  O 2  0,5  CO 

Cunoaşterea, la momentul efectuării controlului, a compoziţiei

gazelor de ardere şi a coeficientului de exces de aer oferă
posibilitatea verificării modului de operare a procesului de ardere
şi se obţin date privind funcţionarea instalaţiei de ardere. Ca
urmare, se poate acţiona pentru optimizarea procesului.

7.5 Rezumat

Arderea este reacţia chimică de oxidare, însoţită de degajare de

căldură şi, uneori, de flacără. Combustibilii sunt substanţe
naturale sau artificiale care au însuşirea de a arde, dezvoltând
căldură. Au starea de agregare solidă, lichidă sau gazoasă. Se

159
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

caracterizează prin compoziţie şi putere calorică. Bilanţul

material al arderii complete oferă posibilitatea aflării cantităţilor
de aer şi de gaze de ardere care intervin în acest proces.
Coeficientul de exces de aer α este raportul dintre cantitatea de
aer care se introduce în mod real şi cea minim necesară arderii.
Bilanţul termoenergetic al arderii evidenţiază căldura intrată, cea
generată şi cea evacuată dintr-un spaţiu de ardere; pe baza lui se
poate trasa diagrama h-t a arderii şi se poate estima temperatura
teoretică de ardere. Controlul analitic-experimental al arderii
constă în determinarea compoziţiei volumice a gazelor de ardere
cu analizorul de gaze şi apoi estimarea, folosind relaţii analitice,
a valorii coeficientului de exces de aer.

Probleme rezolvate

1. Care sunt parametrii de stare ai apei, aflată la presiunea

p  5 bar şi temperatura t  1000 C ?

Rezolvare
Din tabele de vapori supraîncălziţi, anexa XII, la presiunea şi
temperatura date, se citesc: v  0,0010433 m3/kg;
h  419,1kJ/kg; s  1,3063 kJ/kgK.

2. Care sunt parametrii de stare ai vaporilor saturaţi umezi, dacă

aceştia se află la presiunea p  10 bar şi au titlul x  0,9 ?
Rezolvare
Stabilirea parametrilor de stare ai vaporilor saturaţi umezi se
poate realiza cu ajutorul tabelelor sau al diagramei h  s . Din
tabele de vapori saturaţi, anexa XI, la presiunea de 10 bar, se
citesc temperatura de saturaţie (vaporizare) t  179 ,88 0 C şi
parametrii de stare ai lichidului saturat, respectiv ai vaporilor
saturaţi uscaţi:
v '  0,0011273 m3/kg; v ''  0,1946 m3/kg;
h '  762 ,7 kJ/kg; h ''  2778 kJ/kg;
s '  2,138 kJ/(kgK); s ''  6,587 kJ/(kgK).
Se calculează apoi parametrii de stare ai vaporilor saturaţi umezi:

160
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

v  v '  xv ''  v ' 

v  0,0011273  0,90,1946  0,0011273  0,17525273 m3/kg
h  h '  xh ''  h ' 
h  762 ,7  0,92778  762 ,7   2576 ,47 kJ/kg
s  s '  xs ''  s ' 
s  2,138  0,96,587  2,138   6,1421 kJ/(kgK).
În diagrama h  s pentru vapori de apă, anexa XIII, la intersecţia
izobarei p  10 bar, cu curba de titlu constant x  0,9 se obţine
un punct , corespunzător stării vaporilor saturaţi umezi. Se citesc,
pe abscisă entropia, pe ordonată entalpia, iar pe izocoră volumul
specific. Pentru a afla temperatura de vaporizare corespunzătoare
presiunii date se urmează curba izobară p  10 bar până la curba
de titlu x  1 (vapori saturaţi uscaţi) şi apoi, în punctul astfel
obţinut, se citeşte temperatura.

3. Să se calculeze fluxul termic necesar încălzirii, vaporizării şi


supraîncălzirii unui debit masic m  40 t/h de apă. Procesul
decurge izobar, la presiunea p  20 bar, de la temperatura
t1  200 C , până la temperatura t 2  300 0 C .
Rezolvare
Fluxul termic se calculează cu relaţia:
 
Q  m h2  h1 

Din tabele de vapori supraîncălziţi (anexa XII ) se citesc, cores-

punzător presiunii şi temperaturilor din enunţul prolemei, urmă-
toarele valori ale entalpiei: h1  85,7 kJ/kg; h2  3019 kJ/kg.

40 000
m  40 t/h  kg/s  11,11 kg/s
3600

Q  11,113019  85,7   32 588 ,96 kW

Entalpia h 2 poate fi aflată şi din diagrama h  s ; se intersectează

izobara p  20 bar cu izoterma t 2  300 0 C şi pentru punctul
astfel obţinut, pe ordonată, se citeşte entalpia.

161
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

4. Să se afle puterea teoretică produsă într-o turbină cu abur prin

destinderea adiabată reversibilă (izentropă) a unui debit masic

m  100 t/h vapori de apă supraîncălziţi, de la p1  50 bar şi
t1  3000 C până la p 2  1 bar.
Rezolvare
Puterea teoretică în cazul destiderii adiabate reversibile (izentro-
pe) se calculează cu relaţia:

P  mh1  h2 

În diagrama h  s (fig. 5.15) procesul se reprezintă pe izentropa

s1  s 2 corespunzătoare punctului 1 (aflat la intersecţia izobarei
p1 cu izoterma t 1 ), până în punctul 2 (aflat la intersecţia
izentropei s1  s 2 cu izobara p 2 ). Altfel spus, din punctul 1 se
coboară o perpendiculară pe abscisă până la intersecţia cu
presiunea p 2 . Pe diagramă (anexa XIII) se citesc valorile
entalpiilor: h1  2920 kJ/kg; h2  2280 kJ/kg.

100 000
m  100 t/h  kg/s  27 ,778 kg/s
3600
P  27,7782920  2280  17 777,92 kW

5. Să se efectueze bilanţul material al arderii complete a

metanului, care are formula chimică CH 4 , considerând coefi-
cientul de exces de aer α  1,2 . Să se calculeze compoziţia
volumică şi cea masică a gazelor de ardere. Dacă se consumă
0,5 m 3N /s combustibil, să se calculeze debitul volumic de aer
necesar arderii ( t aer  27 0C şi p aer  1,1 bar ) şi debitul volumic
de gaze de ardere la evacuare din spaţiul de ardere
( t ga , ev  227 C şi p ga , ev  1,1 bar).
0

Rezolvare
Fracţia masică de carbon şi cea de hidrogen se calculează cu
relaţiile:
12 m n
gC  kg C/kg comb; g H  kg H/kg comb
12 m  n 12 m  n

162
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Pentru metan, m  1, n  4 şi se obţin:

12
gC   0,75 kg C/kg comb;
12  4
4
gH   0,25 kg H/kg comb.
12  4
Oxigenul molar minim necesar arderii complete:
g C g H 0,75 0,25
O M,min      0,125 kmol O 2 /kg comb
12 4 12 4

Numărul de kilomoli de aer minim necesar arderii complete:

O M ,min 0,125
LM ,min    0,5952 kmol aer/kg comb
0,21 0,21
Masa de aer minim necesar arderii complete:
l min  LM ,min M aer  0,5952  28,96  17,237 kg aer/kg comb

Masa de aer necesar arderii:

l  α lmin  1,2  17,237  20,684 kg aer/kg comb
În urma arderii complete a metanului, cu exces de aer, rezultă:
g C 0,75
nCO    0,0625 kmol CO 2 /kg comb
2
12 12
mCO  nCO M CO  0,0625  44  2,75 kmol CO 2 /kg comb
2 2 2

g H 0,25
nH O    0,125 kmol H 2 O /kg comb
2
2 2
mH O  nH O M H O  0,125  18  2,25 kg H 2 O /kg comb
2 2 2

nN  0,79 α LM , min  0,79  1,2  0,5952  0,56425 kmol N 2 /kgcomb

2

m N  n N M N  0 ,56425  28  15 ,799 kg N 2 /kg comb

2 2 2

nO  0,21 α  1 LM , min  0,21  1,2  1  0,5952

2

nO  0 ,025 kmol O 2 /kg comb

2

163
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

mO  nO M O  0,025  32  0,8 kg O 2 /kg comb

2 2 2

Numărul de kilomoli de gaze de ardere (ga) este:

ngaα1  nCO  nH 2 2 O
 nN  nO
2 2

ngaα 1  0,0625  0,125  0,56425  0,025  0,77675 kmol/kgcomb

Masa gazelor de ardere este:

mgaα1  mCO  mH O  mN  mO
2 2 2 2

mgaα 1  2,75  2,25  15,799  0,8  21,599 kg ga/kg comb

Verificarea corectitudinii calculului arderii se efectuează ţinând

seama de termenii ecuaţiei (7.2.4), de bilanţ material al arderii:
1  l   m ga
100  1%
1 l

21,684  21,599
 100  0,4%  1%
21,684
Compoziţia volumică a gazelor de ardere:
nCO 0,0625 nH O 0,125
rCO  α 1
2
  0,08046 ; rH O  α 1   0,16093 2

2
n ga
0,77675 n ga 0,77675 2

nN 0,56425 nO 0,025
rN  2

α 1
  0,72642 ; rO  α1   0,03219 2

2
n ga
0,77675 nga 0,77675 2

Compoziţia masică a gazelor de ardere:

mCO 2,75 mH O 2,25
g CO  α1   0,12732 ; g H O  α 1 
2
 0,10417 2

mga 2
21,599 m ga 21,599 2

mN 15,799 mO 0,8
gN  α 1
2
  0,73147 ; g O  α1   0,03704 2

2
m ga
21,599 mga 21,599 2

Desigur, r
i
i
 1 şi g i
i
 1.
Debitul masic de combustibil:

164
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

 
16
m comb  V N , comb ρ N ,comb  0,5   0,357 kg comb/s
22,414
Volumul de aer necesar arderii:
Vaer  αVmin,aer  αLM ,min 22,414 m 3N aer/kg comb

Vaer  1,2  0,5952  22,414  16,009 m 3N aer/kg comb

Debitul volumetric de aer, la starea normală:
. 
V N ,aer  Vaer m comb  16,009  0,357  5,7152 m 3N aer/s

Calculul debitului volumetric de aer necesar arderii:

  p N Taer 101 325 300 ,15
V aer  V N ,aer  5,7152    5,785 m 3 aer/s
p aer TN 110 000 273 ,15

Volumul de gaze de ardere:

Vga 1  ngaα1 22,414  0,77675  22,414  17,41 m 3N ga/kg comb

Debitul volumetric de gaze de ardere, la starea normală:

. 
V N , ga  Vgaα1 m comb  17,41 0,357  6,215 m 3N ga/s

Calculul debitului volumetric de gaze de ardere:

  p N Tga 101 325 500 ,15
Vga  V N , ga  6,215    10 ,482 m 3 ga/s
p ga TN 110 000 273 ,15

Test de autoevaluare

1) În cursul vaporizării, respectiv condensării unui sistem mono-

component, dacă presiunea se menţine constantă, temperatura:
a) creşte; b) scade; c) se menţine constantă.

2) Care este definiţia titlului vaporilor saturaţi umezi?

a) fracţia masică de vapori saturaţi uscaţi care se află într-un
amestec de vapori şi lichid la saturaţie;

165
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

b) fracţia masică de lichid la saturaţie care se află într-un amestec

de vapori şi lichid la saturaţie;
c) procentul de condens dintr-un amestec bifazic aflat la saturaţie.

3) Pentru a calcula entalpia specifică a vaporilor saturaţi umezi se

aplică o relaţie de forma:
a) h  h"  xh' ' h'  ; b) h  h' xh' 'h'; c) v  1  x v' xv ' ' .

4) Umiditatea relativă,  , a aerului umed este:

a) raportul dintre cantitatea de vapori existentă în aer şi cantitatea
maximă de vapori de apă pe care ar putea să o conţină aerul, în
aceleaşi condiţii de presiune totală p şi de temperatură;
b) raportul dintre masa de vapori de apă şi masa de aer uscat;
c) conţinutul de apă al aerului umed.
5) Aparatul cu care se măsoară temperatura termometrului uscat
şi temperatura termometrului umed se numeşte:
a) pirometru; b) manometru; c) psihrometru.

6) Efectul Joule-Thomson la gazele reale constă în:

a) creşterea presiunii şi a vitezei gazului;
b) creşterea vitezei gazului;
c) creşterea sau scăderea temperaturii într-un proces de laminare.

7) Obţinerea căldurii prin metode convenţionale se bazează, în

principal, pe:
a) transformarea energiei chimice a combustibililor în energie
termică, prin ardere;
b) transformarea energiei nucleare a combustibililor în energie
termică, prin fisiune;
c) transformarea radiaţiei solare în energie termică.

8) Din considerente tehnice, deşi H s  H i (puterea calorică

superioară este mai mare decât cea inferioară), gazele de ardere
sunt evacuate conţinând vapori de apă, deci interesează în mod
deosebit H i , deoarece:
a) astfel există condiţii optime de recuperare a căldurii;
b) apa în stare lichidă se poate combina cu unii componenţi ai
gazelor de ardere şi rezultă fluide corosive;

166
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

c) sunt realizate condiţiile pentru desfăşurarea a unei arderi

complete;.

9) Gazele de ardere, rezultate în urma arderii complete a unui

combustibil, cu exces de aer supraunitar, conţin:
a) oxigen, azot, dioxid de carbon, monoxid de carbon;
b) oxigen, azot, dioxid de carbon, funingine;
c) oxigen, azot, dioxid de carbon, vapori de apă.

10) Principalele cauze ale disipării căldurii rezultate din arderea

unui combustibil într-un spaţiu de ardere sunt:
a) arderea incompletă (chimic şi mecanic) şi transferul de
căldură către mediul exterior;
b) neetanşeităţile spaţiului de ardere;
c) introducerea de aer în exces şi nefiltrarea acestuia.

167