Prof.dr.ing.

Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice

Suport de curs LIEMD 2019

Număr de ore alocate: 0

9. EXERGIA

9.1 Resurse energetice secundare. Resurse energetice

recuperabile

a) Resursele energetice secundare (r.e.s.) ale unui proces sau

agregat reprezintă toate formele de energie neutilizate în
procesul sau agregatul tehnologic respectiv. R.e.s. rezultă dintr-
un proces tehnologic primar, ca produse secundare ale acestuia,
făcând parte din categoria de pierderi energetice ale procesului
sau agregatului respectiv. Partea de energie a r.e.s. care nu se
recuperează, se disipează în mediul ambiant. Definirea şi calculul
r.e.s. se face pentru un contur de referinţă, care cuprinde partea
de instalaţie sau subansamblul avut în vedere. Cauzele apariţiei
r.e.s. sunt imperfecţiunile de natură energetică ale proceselor
care au loc în conturul considerat. Cu cât energia conţinută de
r.e.s. este mai mare, cu atât procesele din conturul respectiv au
loc cu randamente energetice mai mici. Din considerente tehnice
şi de eficienţă economică nu pot fi utilizate decât o parte din
r.e.s. rezultate.
b) Resursa energetică refolosibilă (r.e.r.) reprezintă partea din
resursa energetică secundară care poate fi recuperată în condiţii
de eficienţă economică. Această cotă depinde de stadiul de
dezvoltare a tehnologiei respective şi de costurile, la momentul
respectiv, ale energiei şi ale materialelor utilizate.
c) Forme ordonate şi forme neordonate de energie
În transformările termodinamice, din punct de vedere al gradului
de transformare a unei forme de energie în alta, se disting:
- forme ordonate de energie sau de schimb de energie, având
drept caracteristică faptul că au un grad ridicat de transformare în
alte forme de energie şi deci şi în lucru mecanic (de exemplu,
energia cinetică, potenţială, electrică, hidraulică, eoliană etc);
- forme neordonate de energie sau de transfer de energie, care
pot fi transformate doar parţial în alte forme de energie şi la care

139
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

eficienţa transformării este dependentă atât de parametrii de stare

ai agentului purtător de energie cât şi de mărimile caracteristice
ale mediului ambiant (de exemplu, energia internă, căldura etc).
Atunci când au loc transformări energetice în cadrul aceleiaşi
grupe sau când o energie ordonată trece în una neordonată,
conversia poate fi teoretic totală (de exemplu, schimbul de căldu-
ră între două fluide într-un aparat de schimb de căldură sau trans-
formarea lucrului mecanic în căldură); transformarea unei energii
neordonate într-o formă ordonată este limitată de valoarea
randamentului ciclului Carnot de referinţă.

9.2 Exergie. Anergie. Bilanţ exergetic

a) Definirea exergiei
Noţiunea de exergie (ex-ergon) a fost propusă de Rant în anul
1953 şi reprezintă o reactualizare a unei noţiuni propuse încă de
Gouy sub formă de l'energie utilisable, respectiv de către
Bosnjacovic (Technische Arbeit Sfahigkeit), cu corespondentul în
limba engleză availability. Energia unui sistem este suma dintre
exergia şi anergia acestuia. Exergia reprezintă lucrul mecanic
maxim care poate fi obţinut de la un sistem termodinamic, în
evoluţia reversibilă a sistemului din starea dată, până la starea
de echilibru cu mediul exterior sistemului. Anergia este partea
din energie care nu se transformă în lucru mecanic. Din
clasificarea formelor de energie rezultă că cele ordonate sunt în
acelaşi timp şi exergii. În cazul formelor neordonate de energie,
pentru caracterizarea cărora se apelează la entropie, există o serie
de categorii de exergie, dintre care cea a căldurii.
Exergia căldurii este definită prin lucrul mecanic (maxim) care
poate fi obţinut cu ajutorul unui ciclu Carnot direct, delimitat de
temperatura T , care caracterizează sursa de căldură şi cea a
mediului ambiant, T 0 .
 T 
E Q  1  0 Q (9.2.1)
 T 

140
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

 T 
Mărimea 1  0  este denumită factor exergetic de temperatură.
 T 
Partea (minimă) netransformabilă în lucru mecanic a căldurii a
fost denumită anergia căldurii (Rant, 1962):

T0
AQ  Q  T0 Δ S Q (9.2.2)
T
unde Δ S Q reprezintă creşterea de entropie cauzată de schimbul de
căldură Q . Ca urmare, rezultă:

Q  E Q  AQ (9.2.3)

În cazul în care T  T0 (sisteme frigorifice şi criogenice), exergia

căldurii reprezintă consumul minim de lucru mecanic necesar
unui ciclu Carnot inversat pentru ridicarea potenţialului căldurii
Q de la T la T0 .

b) Bilanţul exergetic al unui sistem termodinamic

Se consideră un sistem în care are loc o transformare termo-
dinamică deschisă (cu curgere) în cursul căreia schimbul de
energie cu mediul exterior are loc numai sub formă de căldură
şi lucru mecanic. Bilanţul exergetic are forma:

E in  E ev  Π (9.2.4)

În această ecuaţie, E in reprezintă exergia introdusă în sistem, E ev

exergia evacuată din sistem, iar Π reprezintă pierderile de
exergie cauzate de ireversibilitate. Dacă procesele termodinamice
sunt reversibile, Π  0 şi rezultă că exergia introdusă în sistem se
conservă:
Ein  Eev (9.2.5)

Când transformările termodinamice sunt ireversibile, Π  0 ,

astfel că:
E ev  Ein (9.2.6)

141
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

c) Randamentul exergetic
Pe baza bilanţului exergetic se poate stabili randamentul exer-
getic ηex al sistemului considerat. Randamentul exergetic este
definit ca raportul între exergia evacuată şi cea introdusă în
sistem:
E ev Π
η ex  1 (9.2.7)
E in E in

Dacă Π  0 , când transformările sunt reversibile, η ex  1 ; când

întreaga exergie introdusă în sistem se pierde, rezultă ηex  0 . În
procesele reale 0  ηex  1 .
Termenul de exergie este generalizat prin introducerea noţiunii
de essergie (essence of the energy, 1968, Evans) care include, nu
numai interacţiunea termomecanică, ci şi pe cea chimică, la
aducerea sistemului în echilibru cu mediul exterior. Importanţa
noţiunii de exergie – essergie constă în aceea că devine posibilă
determinarea gradului de perfecţiune termodinamică a proceselor
şi ciclurilor termodinamice, sub aspectul ireversibilităţii acestora.
Ea intervine şi în analiza termoeconomică a diferitelor sisteme, în
calitate de metodă de apreciere a performanţelor acestora, pe
baza randamentului exergetic, corelat cu principiul generării
minime a entropiei, precum şi cu o nouă formulare a principiului
al doilea al termodinamicii. Aceasta arată că exergia unui sistem
izolat rămâne constantă, dacă procesele din sistem au loc pe cale
reversibilă şi scade, dacă măcar unul dintre procese este
ireversibil. Reducerea la minimum a pierderilor de exergie,
datorate ireversibilităţii, reflectă principiul generării minime a
entropiei şi trebuie asociat cu aspectele de natură ecologică.

142