Prof.dr.ing.

Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice

Suport de curs LIEMD 2019

Număr de ore alocate: 4

8. TRANSFERUL DE CĂLDURĂ

8.1 Moduri elementare de transfer de caldură

Transferul de caldură studiază modul de propagare a căldurii

între două corpuri sau între părţi ale aceluiaşi corp, când acestea
se află la temperaturi diferite. Schimbul de căldură are loc atâta
vreme cât există o diferenţă de temperatură şi încetează când se
ajunge la echilibru termic. În aplicaţiile practice există două
preocupări diferite în ceea ce priveşte transmiterea căldurii :
- intensificarea schimbului de căldură (de exemplu, încălzirea
aerului dintr-o încăpere, prin utilizarea căldurii cedate de
rezistenţa electrică a unei aeroterme);
- micşorarea transferului de căldură (de exemplu, reducerea disi-
pării de căldură prin pereţii unei clădiri, către mediul exterior).
Transferul de căldură se prezintă în trei forme elementare :
conducţia, convecţia şi radiaţia. În natură au loc concomitent cele
trei forme de schimb de caldură, dar de multe ori una dintre
acestea are o pondere mai mare.
a) Noţiuni fundamentale
Câmpul de temperatură reprezintă totalitatea valorilor tempe-
raturii dintr-un corp, la un moment dat. Expresia analitică gene-
rală a unui câmp de temperatură este :

T  f (r , τ) (8.1.1)
în care :

r - vectorul de pozitie al punctului de temperatură T ;
τ - momentul in care punctul are temperatura T .
Suprafaţa izotermă este locul geometric al tuturor punctelor de
temperatură T din corpul considerat.
Regimul de transfer de caldură poate fi :
- permanent ( staţionar ), când
T
0 (8.1.2)
τ

169
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

adică temperatura unui punct se menţine constantă în timp. În

acest caz, fluxul termic primit este egal cu cel cedat, iar
suprafeţele izoterme din corp au o poziţie fixă în timp;
- tranzitoriu, când
T
0 (8.1.3)
τ
ceea ce înseamnă că temperatura din corpul considerat se
modifică în timp, aspect caracteristic încălzirii sau răcirii unui
corp; poziţia suprafeţelor izoterme se modifică în timp. Conform
postulatului întâi al termodinamicii, după un interval de timp,
regimul tranzitoriu încetează, deoarece corpul evoluează către o
stare de echilibru intern şi extern.
Gradientul de temperatură (fig. 8.1) este un vector care are
direcţia perpendiculară pe două izoterme infinit apropiate; el este
dat de expresia:
 dT
grad T  n0  T (8.1.4)
dn

în care n 0 este versorul normalei.
 
n0 x
T  dT
Δn Δx

T  dT

Fig. 8.1 Gradient de temperaturã.

Gradientul de temperatură este o derivată parţială şi proiecţia lui
pe axa x, de exemplu, are forma :
T  
(grad T ) x  cos(n, x)
x
Fluxul termic este căldura care trece printr-un corp sau se schim-
bă între două corpuri, în unitatea de timp :

170
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019


Q
Q (8.1.5)
τ
Fluxul termic unitar este fluxul termic raportat la unitatea de
suprafaţă.

Q
q (8.1.6)
A

b) Conducţia termică este procesul de schimb de caldură care are

loc printr-un corp solid sau printr-un strat de fluid imobil,
datorită contactului direct al particulelor componente. În cazul
corpurilor solide metalice, transferul de căldură prin conducţie
este realizat prin deplasarea elctronilor liberi. Prin celelalte
substanţe, conducţia termică are loc datorită mişcărilor de
oscilaţie ale particulelor componente (gazul fononic) şi/sau prin
emisia si absorbţia reciprocă a radiaţiei temice între particulele
elementare vecine. Rezultă că transportul conductiv de căldură
are loc electronic, fononic sau radiant. Fluxul termic conductiv

care trece printr-un corp imobil, în direcţia normalei n 0 , este dat
de legea lui Fourier, care a fost obţinută pe cale experimentală:
.

Q cd  λAgradT (8.1.7)
Fluxul termic unitar, transferat prin conducţie, este:

qcd  λ gradT (8.1.8)

Liniile de flux termic sunt cele de-a lungul cărora are loc
transferul de căldură. Ele sunt perpendiculare pe suprafeţele
izoterme din corpul considerat, aşadar au aceeaşi direcţie cu
gradientul de temperatură. Semnul minus din expresia legii lui
Fourier evidenţiază faptul că sensul fluxului termic este invers
faţă de cel al gradientului de temperatură. Coeficientul λ se
numeşte conductivitate termică. Este o constantă termofizică a
fiecarei substanţe şi evidenţiază posibilitatea de trecere a căldurii
printr-un corp. Reprezintă căldura care poată să străbată unitatea
de grosime dintr-un material, pentru o diferenţă de temperatură
de un grad, în unitatea de timp, pe unitatea de suprafaţă. Se
măsoară în W/(mK). Valorile sunt cuprinse între 0,02 şi 400
W/(mK), corespunzător corpurilor izolante, respectiv foarte bune

171
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

conducătoare de caldură. Conductivitatea termică depinde de

natura substanţei, precum şi de temperatură, presiune, umiditate,
densitate (îndeosebi în cazul corpurilor poroase). De menţionat
anizotropia unor corpuri în ceea ce priveşte conductivitatea
termică, adică dependenţa acestui coeficient de direcţia fluxului
termic (pentru corpurile fibroase, cum ar fi lemnul sau alcătuite
din straturi de roci diferite, de exemplu scoarţa terestră).
c) Convecţia termică are loc între un fluid şi un solid, datorită
mişcării lor relative în zona de contact. Din punct de vedere fizic,
transferul convectiv de căldură are loc într-un strat de fluid
aderent la perete, denumit strat limită termic, analog si suprapus
stratului limită dinamic. Convecţia termică poate fi:
- liberă, când mişcarea fluidului are loc sub acţiunea forţelor
gravitaţionale, ce apar ca urmare a unui gradient de densitate a
fluidului, cauzat de un gradient de temperatură ;
- forţată, când mişcarea fluidului are loc sub acţiunea unui lucru
mecanic primit din exterior (pompă sau suflantă).
În funcţie de spaţiul în care circulă fluidul, se deosebesc:
- convecţie în spaţiu limitat;
- convecţie în spaţiu nelimitat (în mediul ambiant sau o incintă de
volum foarte mare).
Regimul hidrodinamic de curgere a fluidului va determina
convecţia în regim laminar, tranzitoriu sau turbulent.
Alţi factori care influenţează transferul de caldură convectiv sunt:
forma şi poziţia suprafeţei cu care fluidul este în contact, para-
metrii termofizici ai fluidului, existenţa unor transformări de
fază ale fluidului etc. Ca urmare, dată fiind multitudinea facto-
rilor care influenţează convecţia termică, se poate considera că
fiecare caz practic este de fapt unul singular, ce nu poate fi
generalizat. Legea lui Newton, stabilită experimental, exprimă
fluxul termic convectiv schimbat între un fluid şi un perete:

Q cv  α A(T f  T p ) (8.1.9)

În această relaţie, T f ,T p se referă la temperatura fluidului res-

pectiv cea a peretelui (fiind o diferenţă de temperatură se exprimă
fie în grad Celsius, fie în kelvin), A -aria de contact, α -
coeficientul de transfer de caldură prin convecţie. Determinarea
acestui coeficient este dificilă, se realizează analitic, experi-
mental sau prin alte metode, funcţie de condiţiile concrete de

172
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

desfăşurare a convecţiei termice; α are valori cuprinse între

1…100 000 W/(m2K). Se pot întâlni şi valori mai mari sau mai
mici decât acestea. Făcând analogie cu legea lui Ohm, din
electro-cinetică, se poate scrie :

 T f  Tp T f  Tp
Q cv   (8.1.10)
1 Rt ,cv
αA
Din care rezultă că rezistenţa termică în cazul convecţiei are
expresia:
1
Rt ,cv  (8.1.11)
αA
d) Radiaţia termică reprezintă transmiterea căldurii de la un
corp la altul, prin unde electromagnetice, denumite radiaţii
termice, care au lungimi de undă de 0,8…400  m . Procesul are
loc în urma transformării unei părţi a energiei interne a unui corp
în unde electromagnetice, care se propagă în spaţiu, iar când
undele electromagnetice întâlnesc un alt corp, ele se retransformă
în energie internă, înmagazinată de particulele acestuia.
Transferul de căldură prin radiaţie are un caracter corpuscular şi
ondulatoriu. Fluxul termic transferat prin radiaţie termică are
expresia:
  T1  4  T2  4 
Q r  5,67C12 A     (8.1.12)
  100   100  
Prin analogie cu legea lui Newton a convecţiei termice, se scrie:

Q r  α r A(T1  T2 ) (8.1.13)

 T1  4  T2  4 
5,67C12     
  100   100  
αr  (8.1.14)
T1  T2

Relaţia (8.1.14) este expresia coeficientului de transfer de caldură

prin radiaţie  r . Analog convecţiei termice, se poate exprima
rezistenţa termică în cazul radiaţiei cu relaţia:

173
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

1
Rt ,r  (8.1.15)
αr A

Coeficientul C12 ţine seama de natura, poziţia şi aria suprafeţelor

care schimbă caldura prin radiaţie. În cazul unui perete, aflat la
distanţă mare de alte suprafeţe solide, C12  ε . Coeficientul de
emisie la radiaţie ε depinde de natura corpului şi de calitatea
suprafeţei acestuia; are valori subunitare.

8.2. Transferul de căldură prin conducţie, în regim

staţionar, unidirecţional, prin pereţi plani

a) Perete plan
Se consideră un perete plan, de grosime δ , omogen, care are
conductivitatea termică de valoare constantă; pe feţele peretelui
temperaturile sunt T1  T2 (fig.8.2). Transferul de căldură prin
perete are loc prin conducţie, după direcţia Ox. Conform legii lui
Fourier, fluxul termic conductiv se exprimă prin relaţia:

dT
Q  λA (8.2.1)
dx
Se scrie ecuaţia (8.2.1) sub forma:

Q dx  λAdT (8.2.2)
şi se integrează. Temperatura variază între T1 şi T2 , iar grosimea
peretelui, x, de la 0 la δ :

174
 T λ  const.

Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice

T1 Suport de curs LIEMD 2019
.
Q
T
T2

δ x x
Fig. 8.2 Variatia temperaturii
printr-un perete plan omogen.

δ  T2
 0 Qdx    T 1
λAdT (8.2.3)


Q δ   λAT2  T1 

 AT1  T2 
Q (8.2.4)
δ
λ
sau
 T1  T2
Q (8.2.5)
δ
λA
Înseamnă că fluxul termic unitar are expresia:

Q T  T2
q  1 (8.2.6)
A δ
λ
Pentru a stabili rezistenţa termică, în cazul transferului de căldură
prin conducţie, printr-un perete plan, de conductivitate constantă,
se apelează la analogia termoelectrică. Se consideră un circuit
electric de rezistenţă R , prin care circulă un curent electric de
intensitate I , sub o diferenţă de potenţial U (fig. 8.3). Conform
legii lui Ohm, se scrie:
U
I (8.2.7)
R

175
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

R
I

U
Fig. 8.3 Schema electrica echivalenta în cazul
conductiei termice printr-un perete plan.

Se compară relaţiile (8.2.5) şi (8.2.7). Se observă că fluxul


termic Q e analog intensităţii curentului elecric I , diferenţa de
temperatură T1  T2  corespunde diferenţei de potenţial electric
U , iar rezistenţa termică prin conducţie, celei electrice. Aşadar,
rezistenţa termică la transferul de căldură prin conducţie, în

T
λ1  ct. λ j  ct.
λ 2  ct. λ n  ct.

T1 T2
T3
Tn
Tj
Tj+1
Tn+1

x
δ1 δ 2 δj δn
Fig. 8.4 Variatia temperaturii printr-un perete plan,
neomogen, alcatuit din straturi perpendiculare
pe directia de propagare a caldurii.

regim staţionar, unidirecţional, printr-un perete plan omogen, are

expresia :
δ
Rt ,cd  (8.2.8)
Aλ

176
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

b) Variaţia temperaturii într-un perete plan omogen

Se va exprima temperatura T , la o distanţă x de faţa peretelui,
aflată la temperatura T1 (fig.8.2):

x  T
0 Q dx   T λAdT
1
(8.2.9)


Q x  λA(T1  T ) (8.2.10)

Q
T  T1  x (8.2.11)
λA

Se observă că temperatura variază liniar cu grosimea x a pere-

telui, dacă λ  const.

c) Transferul de căldură prin conducţie, în regim staţionar, uni-

direcţional, printr-un perete plan neomogen, cu straturi perpen-
diculare pe direcţia de propagare a căldurii
Se consideră un perete plan neomogen, cu feţe paralele, alcătuit
din n straturi omogene, având conductivitaţile termice
λ1 , λ 2 ...λ j ...λ n ( λ j  const . ) şi grosimile δ1 , δ 2 ...δ j ...δ n (fig.8.4).
Dacă se ţine seama de relaţia (8.2.8), rezistenţa termică a
peretelui j are o expresie de forma:
δj
Rt ,cd  (8.2.12)
j
Aλ j

Pentru circuitul electric echivalent, reprezentat în figura 8.5, se

scrie :

U U
I  n (8.2.13)
Rechiv
 Rj j 1

177
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Rezultă, prin analogie, că fluxul termic transferat prin conducţie,

printr-un perete plan neomogen, alcătuit din straturi omogene, cu
feţele perpendiculare pe direcţia de propagare a căldurii, are
forma:

 T1  Tn 1 T1  Tn 1
Q  (8.2.14)
n
δj
R
n

j 1
t , cd , j λ
j 1 A
j

Relaţia (8.2.14) se poate scrie şi astfel:

 T1 T n 1
Q (8.2.15)
δ1 δ δj δ
 2  ....   .....  n
λ1 A λ 2 A λjA λn A

R1 R2 Rj R4

U
Fig. 8.5 Schema electrica echivalenta în cazul conductiei termice
printr-un perete plan, neomogen.
 AT1  Tn 1 
Q (8.2.16)
δ1 δ 2 δj δ
  ...   ...  n
λ1 λ 2 λj λn

În fiecare strat omogen, temperatura are o variaţie liniară

(fig.8.4), dar panta diferă, funcţie de conductivitatea termică; cu
cât acest coeficient are o valoare mai mică, panta este mai mare
(la materialele izolante, care au λ de valori mici, diferenţa de
temperatură între pereţi este mare).

178
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

8.3. Transferul global de caldură între două fluide,

aflate la temperaturi diferite,
separate prin pereţi plani

În natură are loc transferul de căldură printr-un mecanism

complex în care se regăsesc modurile elementare : conducţie,
convecţie, radiaţie.
a) Transferul de căldură prin convecţie şi radiaţie între un solid
şi un fluid
Se consideră un perete plan amplasat într-un mediu fluid
(fig.8.6). La suprafaţa acestui perete, transferul de caldură are loc
prin convecţie şi radiaţie. Fluxul termic transferat prin radiaţie
are expresia:

Q r  α r A(T p  T f ) (8.3.1)

iar fluxul termic schimbat prin convecţie:

Tp Tf
.
Q cv
.
Qr

Fig. 15.6 Convectie si radiatie


Q cv  α cv A(T p  T f ) (8.3.2)

Se însumează relaţiile (8.3.1) şi (8.3 2) şi se obţine:

  
Q  Q r  Q cv  (α r  α cv ) A(T p  T f ) (8.3.3)

Relaţia 8.3.3) se poate scrie şi sub forma:


Q  αA(T p  T f ) (8.3.4)
unde:
α  α r  α cv (8.3.5)

179
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

În aceste relaţii, temperaturile sunt cea a peretelui şi cea a

fluidului, α cv este coeficient de transfer de caldură prin convecţie,
α r , coeficient de transfer de caldură prin radiaţie, definit de
expresia (8.1.14), iar α este coeficientul prin care se ţine seama
de radiaţie şi/sau de convecţie. În natură cele două procese au loc
simultan, dar uneori, dacă unul dintre ele are o pondere mare,
celălalt poate fi neglijat.
b) Transferul global de caldură între două fluide aflate la
temperaturi diferite, separate printr-un perete plan omogen
Se consideră un perete plan, de grosime δ , având coeficientul de
conductivitate termica λ  const. , care separă două fluide aflate
la T f , i  T f , e . Au loc, succesiv, următoarele schimburi de
căldură : prin convecţie şi/sau radiaţie la peretele interior, prin
conducţie prin perete, apoi, pe peretele exterior, prin convecţie
şi/sau radiaţie (fig.8.7). S-au notat cu α i , α e coeficienţii de
transfer de caldură prin convecţie şi/sau radiaţie, pe cele două
feţe ale solidului; aceştia se determină cu relaţii de forma (8.3.5).
Pentru a se ţine seama de toate mecanismele de transfer de
căldură, se analizează rezistenţele termice care intervin.
Rezistenţa termică la convecţie şi/sau radiaţie are o formă
asemănătoare cu cele date de relaţiile (8.1.11) sau (8.1.15), adică:

1
Rt ,cv ,r  (8.3.6)
Aα
Rezistenţa termică la transferul de caldură prin conducţie, printr-
un perete plan are expresia (8.2.8) :
δ
Rt ,cd 
Aλ
Dacă se efectuează analogia termoelectrică, se poate scrie:

ΔT Tf ,i  Tf ,e
Q  (8.3.7)
 Rt , j Rt ,cv ,r ,i  Rt ,cd  Rt ,cv ,r ,e
Se explicitează rezistenţele termice şi se obţine:

180
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

 T f ,i  T f ,e A(T f , i  T f , e )
Q  (8.3.8)
1 δ 1 1 δ 1
   
α i A λA α e A αi λ αe

Se introduce noţiunea de coeficient global de transfer de căldură,

notat k , având unitatea de măsură W/(m2K) şi atunci, fluxul
termic se scrie sub forma:

Q  kA(T f , i  T f , e ) (8.3.9)

Se compară relaţia (8.3.8) cu (8.3.9) şi se obţine:

1
k (8.3.10)
1 δ 1
 
αi λ αe
Coeficientul global de transfer de caldură dat de relaţia (8.3.10)
este caracteristic situaţiei studiate, fiind specific fiecărui caz în
parte. Într-un alt context, se aplică un raţionament asemănător.

181
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

T Convectie Conductie Convectie

si/sau   const . si/sau
radiatie radiatie
αi αe
Tf,i

Tf,e

0 δ x

Fig. 8.7 Transfer global de caldura intre doua fluide

separate de un perete plan.

T Convectie Conductie Convectie

si/sau si/sau
radiatie
λ1 λ2 λj λn radiatie

αi αe
Tf,i

Tf,e
0 x
δ1 δ 2 δj δn
Fig. 8.8 Transfer global de caldura intre doua fluide separate
printr-un perete plan neomogen.

182
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

c)Transferul global de caldură între două fluide aflate la tempe-

raturi diferite, separate printr-un perete plan, neomogen, format
din mai multe straturi paralele
Când fluidele sunt separate printr-un perete alcătuit din mai
multe straturi paralele, fiecare având coeficientul de
conductivitate constant (fig.8.8), se foloseşte raţionamentul expus
la pct. b) şi se obţin următoarele expresii pentru fluxul termic:
 Tf , i  Tf , e
Q n
(8.3.11)
Rt ,cv ,r ,i   Rt ,cd , j  Rt ,cv ,r ,e
j 1

 A(T f , i  T f , e )
Q (8.3.12)
1 n δj 1
 
α i j 1 λ j α e

În acest caz, coeficientul global de transfer de caldură are

expresia :
1
k n δ
(8.3.13)
1 1
  j

α i j 1 λ j α e

sau
n δ
1 1 1
  j  (8.3.14)
k α i j 1 λ j α e

1
De observat că este mai mare decât oricare dintre termenii
k
n δ
sumei din relaţia (8.3.14) şi ca urmare, k < α i , α e sau  j .
j 1 λ j

Aşadar, coeficientul global de transfer de căldură este mai mic

decât oricare dintre coeficienţii referitori la conducţie, convecţie
şi/sau radiaţie. Înseamnă că atunci când scopul este micşorarea
schimbului de caldură, trebuie să se acţioneze în sensul reducerii
celui mai mic coeficient, iar suprafaţa de schimb de căldură să fie
cât mai mică. Cu cât sunt mai mulţi pereţi, coeficientul global de
schimb de căldură este mai mic, deci se frânează fluxul termic.
Pentru intensificarea transferului de căldură, se recomandă

183
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

majorarea coeficientului cel mai mic şi mărirea suprafeţei de

schimb termic (de exemplu prin nervurare, ţevi cu aripioare etc.)

8.4 Izolaţia termică

Izolaţia termică se utilizează în scopul micşorării disipărilor de

căldură către mediul ambiant (în cazul instalaţiilor termice care
funcţionează la temperaturi superioare celei ambiante) şi a
absorbţiei de căldură din mediul exterior (la instalaţiile
frigorifice). Prin reducerea disipărilor de căldură se reduce
consumul de combustibil, deci şi poluarea chimică, precum şi
poluarea termică. De asemenea, se impune izolarea termică
pentru evitarea accidentelor de muncă a căror cauză este
atingerea suprafeţelor fierbinţi (se recomandă ca temperatura pe
suprafaţa exterioară să fie 50..60 0C ). Izolaţia termică poate fi:
- dinamică, atunci când izolarea termică este asigurată prin circu-
laţia unui fluid;
- statică, dacă pentru izolarea termică sunt utilizate materiale care
au coeficientul de conductivitate λ cu valoare cât mai scăzută
(vata de sticlă, bitum, materiale poroase minerale sau plastice).
Materialele izolante au o serie de caracteristici, printre care:
- coeficientul de conductivitate cu valoare cât mai mică, se
recomandă λ  0,2 W/(mK), astfel încât să introducă o rezistenţă
termică de mărime cât mai mare pe direcţia de propagare a
căldurii;
- densitate mică, pentru a nu conduce la o greutate mare a ansam-
blului instalaţie-izolaţie şi deci la soluţii constructive complicate;
- să nu interacţioneze chimic cu suprafaţa izolată;
- rezistenţă la temperatură, la umiditate şi la acţiunea unor agenţi
chimici;
- rezistenţă mecanică;
- nepoluante;
- cost redus.
Din punct de vedere constructiv, în general, izolaţia termică este
realizată dintr-un strat de material izolant şi un strat protector,
executat din foi de tablă, folii de bitum sau cimenturi termo-
rezistente. În figura 8.9 este prezentat cazul unui perete plan care
separă un agent termodinamic (fluidul interior), de mediul
ambiant (fluidul exterior); el este izolat termic şi protejat faţă de

184
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

mediul exterior. Fluxul termic transferat de la fluidul din interior

către mediul ambiant are expresia:

Q  k  A  T f , i  T f , e 

(8.4.1)

În cazul studiat, coeficientul global de schimb de căldură este dat

de relaţia:

1
k (8.4.2)
1 δ p δ iz δ sp 1
   
α i λ p λ iz λ sp α e

Pentru calculul lui k se ţine seama de transferul de căldură prin

convecţie şi/sau radiaţie la peretele interior, respectiv peretele
exterior al stratului protector, prin coeficienţii α i , α e şi de con-
ducţia prin perete, material izolant şi strat protector, termenii de
δ
forma . Se observă că fluxul termic disipat scade, atunci când
λ
conductivitatea termică a materialului izolant scade şi grosimea
stratului de izolaţie creşte.
Calculul grosimii de izolaţie ( δ iz )
Grosimea de izolaţie pentru un rezervor, o conductă sau un aparat
termic prezintă o importanţă foarte mare sub aspect tehnico-
economic. Sunt prezentate trei variante de calcul:
a) se impune temperatura pe peretele exterior al izolaţiei termice
( T p ,e ); t p ,e =50...600C, din motive de protecţie a muncii. Fiind
cunoscute t p ,e şi t f ,e , se calculează Q  α e Ae Tiz  T f , e  , apoi k şi


grosimea de izolaţie δ iz . Calculul este interativ, deoarece λ iz , α e ,

dar şi alte elemente care intervin în calcule, depind de
temperatură;

b) se impune fluxul termic disipat, Q , către mediul exterior ; se
cunosc T f , e , T f , i . Din expresia fluxului termic Q  kAT f , i  T f , e 


se calculează mai întâi k , t iz , α e şi apoi δ iz ; calculul este de

asemenea iterativ;
c) se ţine seama de considerente tehnico-economice; metoda
constă în calculul costului izolaţiei, care creşte pe măsură ce
creşte grosimea izolaţiei şi a costului căldurii disipate, care scade

185
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

când creşte grosimea de izolaţie. Din însumarea grafică a celor

doi termeni (fig.8.10) rezultă grosimea optimă de izolaţie. În cal-
culul de proiectare al grosimii de izolaţie se recomandă aplicarea
unei metode şi verificarea rezultatelor obţinute cu ajutorul celor-

Izolatie Strat
Perete termica protector

Tf,i

αe

αi Tp,e

Tf,e

δp δiz δ sp

λp λ iz λ sp
Fig. 8.9 Schema izolatiei termice
a unui perete plan.

Costuri Suma costurilor

(lei) Cost
izolatie

Cost caldura
disipata

δ optim , iz δ (m)
186
Fig. 8.10 Calculul grosimii optime de izolatie.
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

lalte două variante. După compararea rezultatelor obţinute şi

ţinând seama şi de alte criterii, specifice cazului studiat (evitarea
condensării umidităţii din atmosferă pe suprafaţa izolaţiei, impu-
nerea unei anumite scăderi a temperaturii unui fluid depozitat
într-un rezervor sau transportat printr-o conductă, etc.), se ia o
decizie asupra grosimii de izolaţie.

8.5 Schimbătoare de căldură

Sunt aparate termice în care are loc transferul de căldură de la un

agent termodinamic mai cald, la altul mai rece.
Clasificarea aparatelor de schimb de căldură
a) după destinaţie:
- vaporizatoare sau condensatoare;
- încălzitoare sau răcitoare;
b) după tipul constructiv:
- de suprafaţă (cu ţevi sau cu plăci;
- prin amestec;
c) după modul de circulaţie a agenţilor termici:
- echicurent;
- contracurent;
- curent încrucişat sau mixt;
d) după regimul de lucru:
- staţionar;
- nestaţionar;
e) după modul de preluare a dilatărilor termice:
- rigide;
- semielastice;
- elastice;
f) După numărul de treceri ale agentului termic:
- cu o trecere;
- cu mai multe treceri;
g) După transformările fizico-chimice suferite de agentul termic
în procesul de schimb de căldură:
- fără schimbarea stării de agregare;
- cu schimbarea stării de agregare;
- au loc reacţii chimice (ardere).
În figura 8.11 este prezentată schema unui schimbător de căldură
echicurent, iar în figura 8.12 cea a unui schimbător de căldură

187
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

contracurent, precum şi diagramele de variaţie a temperaturilor

celor două fluide în lungul suprafeţei despărţi-toare. S-au notat:
1- fluid cald; 2 - fluid rece; indicele prim (‘) - intrare; indicele
secund (‘‘) - ieşire. Transformările termo-dinamice din aparatele
de schimb de căldură, dacă se neglijează pierderile de presiune,
sunt izobare. În fiecare aparat circulă fluidul cald, caracterizat
prin debit masic, capacitate calorică masică la presiune constantă

 
şi temperatură de intrare, respectiv ieşire, m1 ; c p ,1 ; t1  t1 şi

 
fluidul rece, caracterizat de asemenea prin m 2 ; c p , 2 ; t 2  t 2 .
Ecuaţiile principale ale schimbătoarelor de căldură
Calculul termic al schimbătoarelor de căldură de suprafaţă se
bazează pe următoarele ecuaţii principale:
- ecuaţia de bilanţ termic:
  
Q1  Q 2  Q d (8.5.1)
ecuaţia de transfer de căldură :

Q  kA ΔTmed , lg (8.5.2)

În relaţia (8.5.1), fluxul termic cedat de agentul cald, lichid sau

gaz perfect, este:
.
 . 
 
Q 1  m 1 c p ,1 (t1  t1 ) (8.5.3)

T1'
T1''
Δ Tmax Δ Tmin
T2''
T2'
A(L)
Fig. 8.11 Variatia temperaturii la un schimbator de caldura
cu circulatia agentilor termodinamici in echicurent.
188
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

T1'
T1''
Δ Tmax
Δ Tmin
T2''
T2'

A(L)
Fig. 8.12 Variatia temperaturii la un schimbator de caldura
cu circulatia agentilor termodinamici in contracurent.

iar pentru un gaz real sau vapori:

Q 1  m 1 h1'  h2'' 
 .  .
(8.5.4)
Fluxul termic preluat de agentul rece, pentru cele două situaţii
privind fluidul de lucru, are expresia:
 
 
Q 2  m 2 c p , 2 (t 2  t 2 ) (8.5.5)
 
 
Q 2  m 2 ( h2  h2 ) (8.5.6)

Diferenţa medie logaritmică de temperatură, ΔTmed , lg , se măsoară

în (K), dar în calculul acesteia se introduc temperaturile fluidelor
fie numai în (K), fie numai în (0C), deoarece reprezintă o
diferenţă şi rezultatele obţinute sunt egale în cele două cazuri.
Pentru deducerea relaţiei de calcul a diferenţei medii logaritmice
de temperatură se ţine seama de variaţia, de-a lungul
schimbătorului, a temperaturilor celor două fluide (fig.8.13).
Dacă se neglijează căldura disipată, rezultă că:
  
Q  Q1  Q 2 (8.5.7)

189
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

T

d ( T )
Tmax
Tmin
.
.
Q Q

Fig. 8.13 Diferenta medie logaritmica de temperatura.

Cu notaţiile din figura 8.13, se pot scrie relaţiile:

d T  Tmax  Tmin


 
(8.5.8)
dQ Q

d Q  kTdA (8.5.9)

Din relaţiile (8.5.8) şi (8.5.9) se obţine d Q , după care, egalând
cele două expresii, rezultă:
d ΔT  kdA
  (ΔTmax  ΔTmin ) (8.5.10)
ΔT Q

Se integrează relaţia (8.5.10),

T min d T  A k T  Tmin 

  0 max
.
dA (8.5.11)
T max
T Q
şi se obţine:
ΔTmax ( ΔTmax  ΔTmin )kA
ln  (8.5.12)
ΔTmin
.
Q

190
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Relaţia (8.5.12) se scrie sub forma:

.
ΔTmax  ΔTmin
Q  kA (8.5.13)
ΔT
ln max
ΔTmin
Se compară relaţia (8.5.2) cu (8.5.13) şi se obţine diferenţa
medie logaritmică de temperatură:
ΔTmax  ΔTmin
ΔTmed ,lg  (8.5.14)
ΔT
ln max
ΔTmin
Când circulaţia agentului are loc în curent încrucişat sau mixt, se
calculează cu relaţia (8.5.14) diferenţa medie logaritmică de
temperatură, considerând că fluidele circulă în contracurent, după
   
care se aplică un coeficient ε  1 , unde ε  f  T1 , T1 , T2 , T2  şi
 
de asemenea depinde de modul de circulaţie al agenţilor termici.
Coeficientul ε se citeşte din diagrame specifice.

ΔTmed ,cî  εΔTmed ,lg,cc (8.5.15)

În timpul funcţionării schimbătoarelor de căldură, apar depuneri

(piatră, nămol, alge), pe suprafeţele de schimb de căldură. Din
cauza depunerilor, se micşorează coeficientul global de transfer
de căldură k depuneri  k proiectare şi este necesară curăţarea
suprafeţelor de schimb de căldură.
Indici de calitate ai schimbătoarelor de căldură
La un schimbător de căldură se disting trei categorii de disipări
de energie:
- apărute ca urmare a transferului de căldură dintre aparat şi
mediul ambiant, prin pereţii şi izolaţia termică a schimbătorului;
- cauzate de desfăşurarea transferului de căldură la diferenţe
finite de temperatură;
- determinate de scăderea presiunii fluidelor de lucru, deoarece în
curgerea acestora trebuie învinse rezistenţele hidraulice.
Pentru aprecierea performanţelor unui schimbător de căldură s-au
propus diverşi indici de calitate, prin care să se ţină seama de
procesele ireversibile enunţate mai înainte.

191
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Dintre aceştia se prezintă numai coeficientul de reţinere a

căldurii, utilizat în bilanţul termic:
Q2 Q
ηr   1 d (8.5.16)
Q1 Q1

care se referă la prima dintre categoriile de energie disipată.

Coeficientul η r are semnificaţia unui randament al izolaţiei
termice şi se recomandă să aibă valori mai mari de 0,98.

8.6 Rezumat

Transferul de căldură are loc între două corpuri sau între părţi ale
aceluiaşi corp, atunci când se află la temperaturi diferite şi înce-
tează când se atinge echilibrul termic. Determinate experimental,
legea lui Fourier exprimă matematic conducţia termică, iar legea
lui Newton convecţia termică. Radiaţia termică reprezintă
transmiterea căldurii de la un corp la altul prin unde
electromagnetice, denumite radiaţii termice, care au lungimi de
undă de 0,8…400  m. La transferul de căldură conductiv printr-
un perete plan, omogen, fluxul termic creşte direct proporţional
cu diferenţa de temperatură, aria de transfer de căldură şi
conductivitatea termică şi invers proporţional cu grosimea
peretelui; temperatura variază liniar între feţele peretelui. În
natură are loc transfer global de căldură, adică un proces în care
intervin convecţie şi/sau radiaţie şi conducţie. Izolaţia termică se
utilizează în scopul micşorării disipărilor de căldură către mediul
ambiant (în cazul instalaţiilor termice care funcţionează la
temperaturi superioare celei ambiante) şi a absorbţiei de căldură
din mediul exterior (la instalaţiile frigorifice). Prin reducerea
disipărilor de căldură se reduce consumul de combustibil, deci şi
poluarea chimică, precum şi poluarea termică. Schimbătoarele de
căldură sunt aparate termice în care are loc transferul de căldură
de la un agent termodinamic mai cald, la altul mai rece. Unul
dintre indicatorii de performanţă ai unui schimbător de căldură
este η r , coeficientul de reţinere a căldurii.

192
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Probleme rezolvate

1. Pereţii laterali ai unui cuptor se compun dintr-un strat de

cărămidă refractară, la interior, caracterizat prin δ1  250 mm şi
λ1  1,3 W/(m K) , un strat izolant de vată de zgură, cu
λ 2  0,128 W/(m K) şi un strat de cărămidă obişnuită, la exterior,
care are δ3  120 mm şi λ 3  0,755 W/(m K) . Temperatura
suprafeţei interioare a stratului de cărămidă refractară este
t1=8500C. Să se determine grosimea necesară a stratului de vată

Q
de zgură, δ 2 , astfel ca la un flux termic specific  813 W/m 2 ,
A
temperatura suprafeţei exterioare a stratului de cărămidă
obişnuită să fie t4=600C şi să se calculeze temperatura medie a
stratului de vată de zgură.

Rezolvare
Are loc transferul de căldură prin conducţie, unidirecţional, în
regim staţionar, printr-un perete plan, neomogen, alcătuit din
straturi paralele, amplasate perpendicular pe direcţia de
propagare a fluxului de căldură (fig. 8.14).

Caramida Vata de Caramida

refractara zgura obisnuita

t1  8500 C Q
.

δ1  250mm
λ1 λ2 λ3 t4  600 C
λ1  1,3W/(mK)
δ3  120mm
λ 3  0,755W/(mK)
δ1 δ2 δ3

Fig. 8.14 Conductia termica printr-un perete plan neomogen (problema 1).
193
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Fluxul termic unitar:


Q t1  t 4

A δ1 δ 2 δ 3
 
λ1 λ 2 λ 3

Grosimea stratului de vată de zgură:

 
 
 t1  t 4 δ1 δ 3 
δ 2  λ 2     
λ1 λ 3
 Q 
 
 A 

 850  60 0,25 0,12 

δ 2  0,128       0,0794 m
 813 1,3 0,755 

Temperatura medie stratului de vată de zgură:

Caramida Vata de Caramida

refractara zgura obisnuita

t 0C

1000 850
800
600 441,4
0
400 C
200 60 0C

δ mm 
250 79,4 120

Fig. 8.15 Variatia de temperatura (problema 1).

194
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019


Q t1  t 2
 ;
A δ1
λ1

Q δ1
t 2  t1  ;
A λ1

813  0,25
t 2  850   693,65 0 C
1,3

Q t2  t3
 ,
A δ2
λ2

Q δ2
rezultă: t3  t2 
A λ2

813  0,0794
t3  693,65   189,22 0 C
0,128
t 2  t3 693,65  189,22
t m , 23    441,4 0 C
2 2

2. Într-un schimbător de căldură tubular se încălzeşte un debit


masic de apă m 2  1t/h, de la t 2'  40 0C la t 2''  85 0C, cu gaze de
ardere, care sunt admise în aparat cu temperatura t1'  350 0C şi la
evacuare au t1''  160 0C. Să se calculeze suprafaţa de schimb de
căldură, dacă se consideră coeficientul global de transfer de
căldură, între gazele de ardere şi apă, k  15,5 W/(m2K). Se
consideră că circulaţia agenţilor temodinamici are loc:
a) echicurent; b) contracurent.

Rezolvare


Suprafaţa de schimb de căldură se află din relaţia: Q  kA Tmed ,lg

Q
A
kTmed ,lg

195
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

Fluxul termic transferat de la gazele de ardere la apă, considerând

  
că nu sunt disipări de căldură ( η r  100 % , deci Q1  Q 2  Q ), se
calculează cu expresia:

Q  m 2 c p , 2 t 2''  t 2' 
 

Capacitatea calorică masică la presiune constantă a apei se

consideră c p ,2  4186 J/(kg K).

1000
Q  4186  85  40   52 320 W
3600
Diferenţa medie logaritmică de temperatură se obţine cu relaţia
(8.5.14). Calculul se efectuează pentru cele două variante privind
circulaţia agenţilor temici; se folosesc notaţiile din figura 8.11,
în cazul circulaţiei fluidelor în echicurent şi cele din figura 8.12,
pentru circulaţia în contracurent.
a) echicurent:
Tmax  t1'  t 2' ; Tmax  350  40  310 K;

Tmin  t1''  t 2'' ; Tmin  160  85  75 K.

310  75
Tmed ,lg,ech   165,7 K;
310
ln
75
52 320
Aech   20,37 m2
15,5  165,67

b) contracurent:

Tmax  t1'  t 2'' ; Tmax  350  85  265 K;

Tmin  t1''  t 2' ; Tmin  160  40  120 K.

265  120
Tmed ,lg,cc   182,8 K;
265
ln
120

196
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

52 320
Acc   18,46 m2
15,5  182,2
Dacă circulaţia agenţilor termici ar avea loc în curent încrucişat
sau mixt, s-ar obţine:
Aech  Acî  Acc

În concluzie, pentru acelaşi flux termic transferat, acelaşi

coeficient global de transfer termic şi aceleaşi temperaturi ale
fluidelor de lucru, atunci când circulaţia agenţilor termici are loc
în contracurent, construcţia schimbătorului de cădură reclamă
cea mai mică suprafaţă de schimb de căldură, deoarece în acest
caz diferenţa medie logaritmică are valoarea cea mai mare.

Teste de autoevaluare

1) Suprafaţa izotermă este:

a) locul geometric al tuturor punctelor de temperatură T din
corpul studiat;
b) locul geometric al tuturor punctelor de presiune p din
sistemul studiat;
c) suprafaţa de schimb de căldură.

2) Conducţia termică este procesul de schimb de căldură:

a) care are loc între un fluid şi un solid, datorită mişcării lor
relative în zona de contact;
b) care are loc printr-un corp solid sau printr-un strat de fluid
imobil, datorită contactului direct al particulelor componente;
c) nici o definiţie nu este corectă.

3) Convecţia termică este procesul de schimb de căldură:

a) care are loc între un fluid şi un solid, datorită mişcării lor
relative în zona de contact;
b) care are loc printr-un corp solid sau printr-un strat de fluid
imobil, datorită contactului direct al particulelor componente;
c) nici o definiţie nu este corectă.

4) În Sistemul Internaţional, unitatea de măsură pentru conducti-

vitatea termică este:

197
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

a) W/(m2K); b) J/(mK); c) W/(mK).

5) Fluxul termic transferat prin radiaţie termică are expresia:
  T1  4  T2  4 
a) Q r  5,67C12 A    ;
  100   100  

b) Q r  5,67 C12 AT22  T12 ;




c) Q r  5,67 AT2  T1  .
6) În cazul transferului de căldură prin conducţie termică printr-
un perete plan, la care conductivitatea termică se consideră a fi
constantă, temperatura variază:
a) invers proporţional cu aria de transfer de căldură;
b) liniar cu grosimea peretelui;
c) liniar cu aria peretelui.
7) Coeficientul global de transfer de căldură, în cazul transferului
termic între două fluide, aflate la temperaturi diferite, separate
ptintr-un perete plan omogen, este dat de relaţia:
δ
a) Rt ,cd  ;
Aλ j
b) α r  5,67C12 T2 T 1 ;
1
c) k  .
1 δ 1
 
αi λ αe

8) Coeficientul global de transfer de căldură, în cazul unui perete

plan izolat termic şi protejat cu un strat protector, care separă un
agent termodinamic (fluid interior), de mediul ambiant (fluid
exterior), are expresia:

1
a) k  ;
δ 1

λ αe

198
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Suport de curs LIEMD 2019

1
b) k  ;
1 δ p δ iz δ sp 1
   
α i λ p λ iz λ sp α e
c) α  α r  α cv .

9) Caracteristica principală a unui material izolant termic este o

conductivitate termică de valoare:
a) cât mai mică;
b) cât mai mare;
c) constantă în domeniul de temperatură la care este utilizată
izolaţia.
10) Diferenţa medie logaritmică de temperatură se calculează cu
relaţia:

a) ΔTmed , lg  T2  T1  ;

b) ΔTmed ,lg  Tmax  Tmin  ;

ΔTmax  ΔTmin
c) ΔTmed ,lg  .
ΔTmax
ln
ΔTmin

199