2019.10.24 Cap 5

Prof.dr.ing.
Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice

Suport de curs LIEMD 2019
Număr de ore alocate: 3
5. VAPORI. TRANSFORMAREA DE FAZĂ

LICHID – VAPORI
5.1 Noţiuni generale
Vaporii sunt gaze reale aflate în stări din apropierea fazei lichide
sau în domeniul transformării de fază. Vaporii nu pot fi conside-
raţi gaze perfecte deoarece, la substanţele aflate în această stare,
nu mai pot fi neglijate forţele de coeziune moleculare şi nici vo-
lumul propriu ocupat de molecule, în raport cu volumul total ocu-
pat de gaz (paragraful 2.4). Se numeşte fază o regiune din spaţiu
ocupată de anumite substanţe şi care este omogenă, adică are
aceleaşi proprietăţi fizico – chimice în toate punctele regiunii.
Ca urmare, o fază cuprinde totalitatea porţiunilor unui sistem
termodinamic supuse aceleiaşi ecuaţii de stare. Conform legii
fazelor a lui Gibbs, într-un sistem policomponent alcătuit din NC
componenţi şi NF faze, numărul fazelor ce pot exista simultan în
echilibru este mai mic sau cel mult egal cu NC+2, ceea ce
conduce la un număr de grade de libertate:
NG  NC  2  NF (5.1.1)
Prin grad de libertate al sistemulu, NG, se înţelege numărul de
variabile independente (presiune, temperatură) ce caracterizează
sistemul la echilibru. O substanţă chimică pură formează un sis-
tem monocomponent, care se poate găsi în diferite stări de agre-
gare sau faze: gazoasă, lichidă sau solidă. Pentru unele substanţe
există mai multe posibilităţi pentru starea solidă, diferite între ele
prin structura cristalină. Pentru un sistem monocomponent
NC  1 , numărul maxim de faze ce pot coexista sunt NF  3 (cu
condiţia ca să nu varieze nici un parametru de care să depindă
starea de echilibru) şi rezultă NG  0 (punctul triplu); dacă nu-
mărul de faze este NF  2 , NG  1; în starea de echilibru co-
există două faze, iar între presiune şi temperatură se scrie relaţia:
p  f Ts  (5.1.2)
115
Prof.dr.ing. Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice
Se consideră un sistem monocomponent bifazic; de exemplu apa,

în faza lichidă şi în faza gazoasă, dar raţionamentele rămân
valabile pentru orice substanţă pură şi orice pereche de faze.
Echilibrul termodinamic între cele două faze este realizat atunci
când sunt realizate cele trei echilibre: termic, mecanic şi chimic,
exprimate respectiv prin egalitatea temperaturilor, presiunilor şi
a potenţialelor chimice, conform ecuaţiilor :
T1  T2 ; p1  p 2 ; g1  p,T   g 2  p,T  (5.1.3)
Pentru substanţele pure, potenţialul chimic este egal cu entalpia
liberă, g, denumită şi potenţial izobar – izoterm sau funcţia lui
Gibbs. Dacă se reprezintă grafic stările sistemului prin puncte,
într-o diagramă presiune – temperatură, atunci relaţia 5.1.2 este
ecuaţia unei curbe în planul respectiv, numită curba de echilibru
fazic sau de saturaţie. Punctele situate pe această curbă
reprezintă stări în care cele două faze pot coexista în echilibru.
Aşa cum s-a arătat şi în paragraful 2.4, la un sistem monocom-
ponent bifazic, dependenţa dintre temperatura şi presiunea de va-
porizare p  f Ts  este dată de curba presiunii vaporilor şi ea
depinde numai de natura fluidului. La corpurile obişnuite, tempe-
ratura transformării de fază creşte cu presiunea, de-a lungul celor
trei curbe de echilibru, cu excepţia apei, la care curba de topire
tr  N este caracterizată prin scăderea temperaturii de topire
(solidificare), odată cu creşterea presiunii (fig. 5.1). În figura 5.1,
curba M  tr reprezintă curba de echilibru solid – gaz, tr  N -
curba de echilibru solid – lichid şi tr  cr - curba de echilibru
lichid – vapori. Transformarea de fază, adică trecerea dintr-o
stare de agregare în alta, nu se poate reliza decât la parametrii de
stare corelaţi de curba de echilibru fazic. Suprafaţa diagramei
p  T este împărţită prin curbele de echilibru fazic în trei zone
de reprezentare a stărilor substanţei pure şi anume: solidă, lichidă
şi gazoasă. Între stările lichidă şi solidă sau starea de gaz şi solidă
există deosebiri esenţiale de structură, starea solidă cristalină
reprezentând o fază anizotropă a corpului. De aceea curba de
topire (solidificare) tr  N este nelimitată superior (nu prezintă
punct critic). Curbele de echilibru fazic se intersectează într-un
punct tr numit punct triplu. Se numeşte punct triplu al unei
substanţe pure starea în care pot coexista în echilibru cele trei
faze, solidă, lichidă şi gazoasă. Se consideră trei faze distincte
ale unei substanţe chimice pure, notate cu indicii 1, 2, 3 . Fie
116
g1  p, T , g 2  p, T  şi g 3  p , T  potenţialele chimice ale acestor

trei faze, presupuse cunoscute, ca funcţii de variabilele p şi T .
Există, în general, o pereche unică de valori numerice ale acestor
parametri pentru care sunt satisfăcute ecuaţiile:
g1  p, T   g 2  p, T   g 3  p, T  (5.1.4)
În cazul apei, punctul triplu este definit de parametrii:

ptr  611,3 Pa şi ttr  0,00980 C . Curba de echilibru a fazelor
lichidă şi gazoasă începe în punctul triplu, tr şi se termină în
punctul critic, cr. Punctul critic este caracterizat de parametrii
critici de stare p cr şi t cr . Coordonatele punctului critic sunt
constante pentru o substanţă dată, dar depind de natura substan-
ţei. În cazul vaporilor de apă acestea sunt: pcr  221,29 bar ;
tcr  374,150 C; vcr  0,00326 m 3 /kg . În figura 5.2 sunt prezen-
tate curbele presiunii de saturaţie pentru câteva lichide. Curba
p  f Ts  împarte câmpul diagramei în două zone şi anume: în
stânga şi deasupra curbei, fluidul se găseşte în stare lichidă, iar la
dreapta şi dedesubtul ei, fluidul se află în stare de vapori.
100
p
[bar] 90 H 2O
SO2
80 CO2
70
60
50 CH 4 C 2 H 6
C4 H 10
40 N2
30 C8 H 18
20 H 2 C16 H 34
10
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000T [K]
Fig. 5.2. Curba presiunii funcţie de temperatură, la saturaţie,

pentru câteva substanţe pure.
La starea de presiuni şi temperaturi egale cu p cr şi t cr , densitatea

lichidului este egală cu densitatea vaporilor substanţei respective
( ρl  ρ v ). Între faza de lichid şi cea de vapori nu există deose-
biri esenţiale. Din aceste motive, lichidele şi gazele sunt înglo-
bate în noţiunea generică de fluide. Existenţa punctului cr arată
că un gaz nu poate fi lichefiat prin comprimare izotermă decât
dacă este adus la temperaturi inferioare celei critice.
117
p
p
p
p p
A B C D E
T A  TS TB  TS TC  TS TD  TS TE  TS
Fig. 5.3 Schema transformãrii izobare a lichidului
în vapori supraîncãlziti.
5.2 Vaporizarea la presiune constantă

a sistemelor monocomponente
Pentru studierea comportării unui sistem termodinamic

monocomponent în timpul schimbării de faze lichid – vapori sau
invers se efectuează o experienţă. Se consideră un cilindru,
prevăzut cu un piston mobil, care se poate deplasa liber, fără
frecare (fig.5.3). În cilindru se află o masă m  1kg de lichid pur
(de exemplu, apa) care se încălzeşte treptat la presiune constantă,
p , primind căldură de la o sursă exterioară. Iniţial, lichidul se
află la o temperatură TA , inferioară temperaturii de fierbere (fig.
5.3 A). În figura 6.4 este reprezentată variaţia temperaturii în
timpul acestei încălziri. Prin încălzire izobară, temperatura
lichidului creşte, iar volumul înregistrează o creştere foarte redu-
să. Apa constituie o excepţie între 00 C şi 40 C , când volumul
scade, după care începe să crească. La continuarea încălzirii
izobare, când se atinge temperatura Ts (fig. 5.3 B), în masa
lichidului încep să se formeze vapori. Temperatura Ts , la care
începe vaporizarea, în condiţiile încălzirii izobare la presiunea p ,
se numeşte temperatura de saturaţie, corespunzătoare acestei
presiuni. Lichidul aflat la presiunea p şi temperatura Ts se
numeşte lichid saturat. Vaporizarea începe din momentul
118
apariţiei primei molecule în faza de vapori şi se sfârşeşte când

lichidul s-a transformat integral în vapori.
T
TE E
TB  TC  TD  Ts
B C D
TA A

Fig. 5.4 Variatia temperaturii în timpul unei încãlziri izobare
în care un lichid pur se transformã în vapori supraîncãlziti.
În cursul vaporizării, atât presiunea cât şi temperatura de saturaţie
rămân constante şi amestecul bifazic lichid – vapori va conţine o
cantitate din ce în ce mai mare de vapori (fig. 5.3 C); procesul de
vaporizare este însoţit de creşterea puternică a volumului, pentru
că volumul specific al vaporilor este mult mai mare decât cel al
lichidului. Se numesc vapori saturaţi umezi amestecul de lichid
şi vapori aflat la temperatura de saturaţie Ts . Vaporii care nu mai
conţin nici o particulă în faza lichidă şi se află la temperatura de
saturaţie se numesc vapori saturaţi uscaţi (fig.5.3 D).
Vaporizarea la presiune constantă, a sistemelor monocomponen-
te, este o transformare izobar – izotermă, deoarece în timpul
acestui proces şi temperatura sistemului rămâne constantă. Dacă
se continuă încălzirea vaporilor, se constată că temperatura
sistemului începe să crească; de asemenea volumul creşte (fig.
5.3 E). Vaporii aflaţi la o anumită presiune şi la o temperatură,
superioară temperaturii de saturaţie, corespunzătoare acestei
presiuni, se numesc vapori supraîncălziţi. Altfel spus, vaporii
aflaţi la T  Ts  f  p  sunt vapori supraîncălziţi.
Condensarea este transformarea de fază vapori-lichid, adică
procesul invers vaporizării.
Evaporarea unui lichid este fenomenul de formare de vapori,
care are loc numai la suprafaţa de separaţie dintre lichid şi un
gaz, când cele două fluide sunt de natură diferită.
119
5.3 Diagrama p  v pentru vapori
Prin repetarea, pentru alte presiuni, a procesului de vaporizare

izobară a unui sistem monocomponent, descris în paragraful 5.2,
se obţin date experimentale cu care se pot trasa diagrame p  v
ale schimbării de fază. În diagrama p  v , din figura 5.5, este
reprezentat procesul de vaporizare la presiune constantă, prin
transformarea A  B  C  D  E . Porţiunea A  B corespunde
p
cr
pcr
A E
p2 B 2 C2
2 2
D2 Tcr
p A B C D
E
A B C1 D1 E1
p1 1 1
L G
v
Fig. 5.5 Reprezentarea în diagrama p -v a transformãrii
izobare a unui lichid pur în vapori supraîncãlziti.
încălzirii lichidului până la starea de saturaţie; porţiunea

B  C  D corespunde vaporizării lichidului până când se obţin
vapori saturaţi uscaţi; porţiunea D  E corespunde supraîncăl-
zirii vaporilor. Dacă se repetă procesul de vaporizare la alte
presiuni, se obţin curbele A1  B1  C1  D1  E1 sau
A2  B2  C2  D2  E2 . Experimental s-a constatat că, la
creşterea presiunii la care are loc vaporizarea, volumul specific al
lichidului saturat înregistrează o creştere uşoară, iar cel al vapo-
rilor saturaţi uscaţi scade; se măreşte temperatura de saturaţie
corespunzătoare, iar diferenţa dintre volumul specific al vapo-
rilor saturaţi uscaţi şi cel al lichidului saturat scade, până când în
punctul critic, cr , se anulează. Unind punctele B1 , B, B2 ...
respectiv D1 , D, D2 ... (fig. 5.5) se obţine curba L  cr  G care
reprezintă curba limită sau curba de saturaţie. Curba L  cr , pe
care sunt reprezentate stările apei la saturaţie, pentru diferite
presiuni, este locul geometric al punctelor de început de
vaporizare şi se numeşte curba limită inferioară. Curba G  cr ,
120
care exprimă stări ale vaporilor saturaţi uscaţi, este locul

geometric al punctelor de sfârşit al vaporizării şi are denumirea
de curba limită superioară. Prin convenţie, mărimile de stare ale
lichidului saturat se notează cu indicele prim ( h ' ; u ' ; v ' ; s ' ), iar
cele pentru vaporii saturaţi uscaţi cu indicele secund
( h '' ; u '' ; v '' ; s '' ).
5.4 Titlul vaporilor saturaţi umezi
În timpul vaporizării izobar – izoterme a unui sistem

monocomponent, pe măsură ce sistemul primeşte căldură din
exterior, vaporii saturaţi umezi conţin o cantitate din ce în ce mai
mare de vapori saturaţi uscaţi şi din ce în ce mai mică de lichid
saturat. Pentru precizarea stării vaporilor saturaţi umezi trebuie
cunoscută presiunea sau temperatura şi un alt parametru de stare.
Titlul vaporilor saturaţi umezi este fracţia masică de vapori
saturaţi uscaţi, aflaţi în amestecul de vapori şi lichid la saturaţie.
mv m
x  v (5.4.1)
m v  ml m
în care m v este masa vaporilor saturaţi uscaţi; m l masa lichidului

saturat; m masa vaporilor saturaţi umezi. Volumul total al
vaporilor saturaţi umezi se compune din volumul de lichid şi
volumul de vapori:
V  Vl  V v (5.4.2)
sau
mv  ml v'mv v' ' (5.4.3)
unde v este volumul specific al vaporilor saturaţi umezi. Dacă

masa sistemului monocomponent este m  1kg , iar titlul x, atunci
mv  x kg şi ml  1  x kg , iar relaţia 5.4.3 devine:
v  1  x v' xv ' '  v' xv' 'v' (5.4.4)
În figura 5.6 este reprezentată o curbă de titlu constant; pe curba
limită inferioară x  0 , iar pe curba limită superioară, x  1.
Toate curbele de titlu constant se întâlnesc în punctul critic.
h  h' xh' 'h'; s  s' xs' ' s' (5.4.5)
121
cr
B2 C2
p2 D2
B C D
p B1 D1
p1 x
x=
1
x =0
C1 G
L
v' v v'' v
Fig. 5.6 Reprezentarea unei curbe de titlu
constant în diagrama p - v.
u  h  pv (5.4.6)
Pentru entalpia masică şi entropia masică ale vaporilor saturaţi
umezi, în mod analog expresiei 5.4.4, s-au scris relaţiile (5.4.5).
Cu relaţia 5.4.6 se calculează energia internă masică a vaporilor
saturaţi umezi.
5.5 Diagrama T  s pentru o substanţă pură
În paragraful 4.9 s-a arătat că diagrama T  s permite, prin

planimetrarea suprafeţei cuprinse între curba unei transformări
oarecare şi axa entropiei, calculul căldurii schimbate cu
exteriorul, iar în paragraful 4.10 a fost prezentat aspectul curbelor
de variaţie T  f s  , când evoluează un gaz perfect, în transfor-
mările izotermă, adiabată, izocoră sau izobară. Această diagramă
este utilizată în studiul ciclurilor termodinamice şi al
transformărilor care au loc în instalaţiile termice, pentru că
permite determinarea parametrilor termofizici ai fluidului pentru
care a fost realizată şi analiza căldurii schimbate cu exteriorul.
Diagrama T  s are acelaşi aspect general pentru orice substanţă
pură (fig.5.7). Curba S  K  L  cr  G reprezintă ansamblul
curbelor limită ale schimbărilor de fază care împart diagrama în
zone care caracterizează fie o singură fază, fie un amestec
bifazic. Curba S  K este locul geometric al punctelor care
corespund stărilor la care începe procesul de topire.
122
IV
T cr
Tcr
K III
TK I II
V VI
G
S L VII
0 s
Fig. 5.7 Diagrama T-s a unei substante pure.
p3 p 2
p1
pcr
v2
cr
v1
Tcr
v3
v4
h5
p3
p2
p1 h4
0
x


x
1
h1 h 2 h3
x1 x 2
s
Fig. 5.8 Reprezentarea schematicã a diagramei T - s
în domeniul lichid - vapori.
Această curbă delimitează zona V – corpul este în stare solidă, de

zona VI – corpul se găseşte sub formă de amestec bifazic – solid
şi lichid. Punctul K este punctul critic al amestecului bifazic de
lichid şi solid. Pe curba K  L se găsesc stările care marcheză
sfârşitul topirii. Curba L  cr cuprinde stările de lichid saturat,
când începe vaporizarea. În zona I corpul se află în stare lichidă,
iar în zona II sub formă de amestec bifazic – lichid şi vapori.
Punctul cr este punctul critic al amestecului bifazic lichid şi
vapori. Punctele de pe curba G  cr corespund stărilor de vapori
saturaţi uscaţi, când s-a terminat vaporizarea. Zona fazei gazoase
123
este IV, aflată deasupra temperaturii şi presiunii critice, în zona

III substanţa se găseşte în stare de vapori supraîncălziţi, iar în
zona VII sub formă de amestec bifazic de solid şi vapori. În zona
delimitată de curba S  K  L se desfăşoară procesul de topire
sau solidificare, iar în zona de sub curba L  cr  G , vaporizarea
sau condensarea. În instalaţiile termice evoluează, în general,
agenţi termodinamici aflaţi în stare de gaz şi de aceea diagrama
T  s , destinată studiului proceselor din aceste instalaţii,
cuprinde numai zonele I, II şi III (fig. 5.8). Forma curbelor
izobare depinde de zona în această diagramă. În zona I, deoarece
lichidele sunt practic in-compresibile, izobarele sunt foarte
apropiate; fac excepţie numai câteva corpuri, ca de exemplu CO 2
şi H 2 , la care lichidul este puternic compresibil. În zona bifazică
(zona II), transformarea de fază a corpului având loc la p  ct şi
T  ct , izobarele sunt para-lele cu abscisa 0  s . În zona III, în
domeniul de stare al vaporilor supraîncălziţi, izobarele sunt curbe
exponenţiale divergente. Izocorele au panta mai mare decât
izobarele (paragraful 4.10). Zona II, a vaporilor saturaţi umezi,
conţine şi curbele de titlu constant cr  x . Curba izentalpă,
pentru un gaz perfect (sau real, la temperaturi ridicate şi presiuni
foarte scăzute) se confundă cu izoterma; în domeniul presiunilor
înalte sau în stări apropiate de curba limită, laminarea are loc cu
dp  0 şi dT  0 sau dT  0 .
5.6 Căldura necesară încălzirii, vaporizării

şi supraîncălzirii, la presiune constantă, a unui sistem
monocomponent
Căldura necesară producerii vaporilor se determină experimental.

Originea măsurătorilor poate fi aleasă arbitrar. Se admite, prin
convenţie, o stare de referinţă; în cazul apei se consideră drept
origine starea de lichid saturat, având parametrii: temperatura de
0,01o C şi presiunea de 0,006108 bar . Această stare se reprezintă
în diagrama T  s prin punctul O' (fig. 5.9). Prin convenţie
internaţională s-a admis că valorile mărimilor calorice de stare
(entalpie, energie internă, entropie) sunt nule pentru apa în stare
lichidă la temperatura de 0o C şi presiunea de saturaţie
corespunzătoare, deci h0  0, u0  0, s0  0 .
124
onst.
T
p=c
cr
TE E
D
B C
Ts
TA A
x=
o o' 1
ql qv = r x
qSI
a b d e
s A s' s'' s E s
Fig. 5.9 Cãldura necesarã încãlzirii, vaporizãrii si supraîncãlzirii,
la presiune constantã, a unui sistem monocomponent.
a) Căldura necesară încălzirii izobare a unei mase de 1 kg de apă

de la o temperatură T A până la o temperatură TB , după procesul
izobar A  B (fig. 5.9), este:
ql  q AB  T c p dT  cl ,m TB  TA 
TB
(5.6.1)
A
în care: c p  cl ,m este capacitatea calorică masică medie a

lichidului între T A şi TB . Din expresia matematică a principiului
întîi al termodinamicii, pentru că dp  0 , se obţine:
 q  dh  vdp  dh (5.6.2)
care prin integrare devine:
ql  q AB   A dh  hB  hA
B
(5.6.3)
h A şi hB sunt entalpiile lichidului în stările A , respectiv B,

corespunzătoare temperaturilor T A , respectiv TB şi presiunii p, la
care are loc încălzirea. Dacă se consideră că starea B este starea
125
de lichid saturat, atunci hB  hB' (entalpia lichidului saturat în

starea B) şi relaţia 5.6.3 se scrie:
ql  hB'  hA (5.6.4)
Când încălzirea izobară a lichidului are loc de la t A  0 0 C , până

la temperatura de saturaţie, t s , considerând că izobara A – B este
foarte apropiată de curba O’ – B, adică ho '  ho  0 , atunci, pentru
acest caz, h A  0 , iar relaţia (5.6.4) capătă forma:
ql  h'  cl ,m t s (5.6.5)
Căldura de încălzire, ql , corespunde, în diagrama T – s din figura

5.9, ariei ABba.
b) Căldura necesară pentru a transforma, la p  const . , 1kg de
lichid aflat la starea de saturaţie (B) în vapori saturaţi uscaţi (D)
se numeşte căldură latentă specifică de vaporizare r . În condiţii
izobar - izoterme este echivalentă cu creşterea entalpiei în timpul
vaporizării şi este dată de relaţia:
qv  r  hD''  hB' (5.6.6)
hD'' este entalpia vaporilor saturaţi uscaţi în starea D . Căldura

latentă specifică de vaporizare, r , se defineşte prin relaţia:
r  h' 'h'  u' ' pv' '  u' pv'  u' 'u' pv' 'v'  ρ  ψ (5.6.7)
în care:
ρ  u ' 'u ' (5.6.8)
se numeşte căldura internă de vaporizare; serveşte la învingerea

forţelor de atracţie dintre molecule şi este dată de variaţia ener-
giei interne care are loc în cursul procesului de vaporizare, iar
ψ  pv' 'v' (5.6.9)
reprezintă căldura externă de vaporizare şi este echivalentă

lucrului mecanic produs de 1kg de lichid, pentru a-şi mări
volumul specific de la v ' la v' ' . În căldura de vaporizare, r ,
ponderea cea mai mare o are căldura internă de vaporizare ρ .
126
Pentru apă, în figura 5.10 este prezentată variaţia cu temperatura

q
a acestor mărimi. Ţinând seama că ds  , se mai poate scrie:
T
r ,  , [ kJ / kg ]
2500
r
2000 ρ
1500
1000
50
0 ψ
0 374,1
100 200 300 5
t[ 0C ]
Fig. 5.10 Variatia cãldurii de vaporizare
cu temperatura, pentru apã.
r  B  q  B Tds  Ts s' 's'

D D
(5.6.10)
În diagrama T  s din figura 5.9, căldura de vaporizare este dată

de aria BDdb .
c) Căldura necesară pentru supraîncălzirea vaporilor, la
p  const . , de la temperatura TD  Ts , până la temperatura
TSI  TE , este:
qSI  qDE  T c p ,v dT  T c p ,v dT  D Tds

TE TSI E
(5.6.11)
D s
în care c p ,v este capacitatea calorică masică, la presiune constan-

tă, a vaporilor supraîncălziţi. Aşa cum s-a arătat mai înainte, c p
variază cu presiunea şi temperatura, îndeosebi în vecinătatea
curbei limită superioară. Procesul de supraîncălzire este izobar şi
ca urmare qSI se calculează în funcţie de variaţia de entalpie:
qSI  D  q  D dh  hE  hD''
E E
(5.6.12)
127
în care hE este entalpia vaporilor supraîncălziţi în starea E,

caracterizată de temperatura TE şi presiunea p, la care are loc
procesul. În diagrama T  s din figura 5.9, căldura schimbată cu
exteriorul în procesul izobar de supraîncălzire D  E corespunde
ariei DEed . Din relaţiile 5.6.3, 5.6.6 şi 5.6.12 rezultă expresia
căldurii totale q t necesare încălzirii, vaporizării şi supraîncălzirii,
la p  const . şi fără disipare de căldură, a unui sistem
monocomponent de la o stare A la o stare E:
qt  ql  qv  qSI  hB  hA  hD  hB  hE  hD  hE  hA (5.6.13)
Căldura qvu , necesară producerii vaporilor saturaţi umezi, prin
încălzirea şi vaporizarea unei mase de 1kg de lichid, după
procesul izobar A  B  C (fig.5.9), se obţine din relaţia:
qvu  q AB  qBC  hB  hA  hC  hB  hC  hA (5.6.14)
în care hC reprezintă entalpia vaporilor saturaţi umezi în starea

C, caracterizată de titlul vaporilor, x şi de presiunea p , la care
are loc procesul.
5.7 Diagrama h  s şi tabele pentru vapori de apă
Diagrama h  s este utilizată pentru determinarea mărimilor

caracteristice ale agenţilor termodinamici şi la studiul
transformărilor care au loc în maşinile şi instalaţiile termice.
Diagrama are ca ordonată entalpia, măsurată în kJ/kg , iar ca
abscisă entropia, în kJ/(kgK) . Punctul critic, în această diagramă,
este situat la entalpie şi entropie inferioare unor puncte, aflate pe
curba limită superioară ( x  1 ), cărora le corespund valori mai
mari pentru aceste mărimi calorice de stare. În figura 5.11 este
redată, în diagrama h-s, forma curbelor, specifice unor
transformări. Izobarele în zona vaporilor saturaţi umezi (II),
formează un fascicul divergent de drepte; în zona vaporilor
supraîncălziţi (III), temperatura pe izobară nu este constantă şi de
aceea izobarele sunt curbe logaritmice cu pantă ascendentă. În
zona vaporilor saturaţi umezi (II), izocorele sunt drepte, mai
înclinate decât izobarele, iar în zona vaporilor supraîncălziţi (III)
sunt curbe logaritmice, având un coeficient unghiular mai mare
128
decât al izobarelor. În zona II, a vaporilor saturaţi umezi, ca şi la

diagramele p  v şi T  s , vaporizarea şi condensarea având loc
la presiune şi temperatură constante, izotermele se confundă cu
izobarele respective. În zona III, a vaporilor supraîncălziţi, în
apropierea curbei limită superioară, izotermele sunt mai puţin
înclinate, tinzând spre izentalpe. La temperaturi ridicate şi
presiuni scăzute, când vaporii supraîncălziţi pot fi consideraţi
gaze perfecte, izotermele se confundă cu izentalpele. În această
diagramă sunt trasate şi curbele de titlu constant, x  const . În
aplicaţiile tehnice, pentru a asigura o precizie mai mare, nu se
utilizează decât anumite porţiuni din diagrama h  s . Astfel,
pentru studiul vaporilor de apă, se reprezintă o parte din zona
vaporilor umezi, respectiv din cea a vaporilor supraîncălziţi.
h
v1
p3 v2
p2
p1
D3 t3
D2 t2
cr t1
D1
x=
1
x3
0
x=
x2
B3
B x1
2
B1
s
Fig. 5.11 Curbele izobare, izoterme, izocore
si de titlu constant în diagrama h - s.
Tabelele pentru vapori sunt utilizate în calculele tehnice pentru

aflarea valorilor mărimilor de stare ale agenţilor termodinamici.
Pentru diferite substanţe pure există tabele care conţin astfel de
date în domeniul schimbării de fază (lichid sau vapori la
saturaţie) şi în cel al vaporilor supraîncălziţi.
129
5.8 Transformări termodinamice de stare

ale vaporilor
În cele ce urmează, transformările termodinamice de stare ale

vaporilor se vor reprezenta în diagrama h  s şi se vor stabili
relaţii care să permită determinarea schimbului de energie cu
exteriorul, sub formă de căldură şi de lucru mecanic. Mărimile de
stare necesare în calcule se determină fie din diagrame, fie din
tabele de vapori.
a) Transformarea izocoră
Se realizează la încălzirea sau răcirea unor vapori într-un
recipient rigid închis (de exemplu un generator de vapori de apă,
când consumul este nul).
Reprezentarea transformării izocore între o stare iniţială şi una
finală permite determinarea parametrilor de stare h, s, t şi p
direct din diagrame (fig.5.12). v1 = v2 = v3
h
p3
3
h3 t3
p2
2 p1 t2
h2 t1
1
h1
x
x1 =
1
s1 s2 s3 s
Fig. 5.12 Reprezentarea transformãrii izocore a vaporilor
în diagrama termodinamicã h-s.
Starea iniţială 1 este determinată prin volumul specific v1 şi

temperatura t1 , iar starea finală 3, prin volumul specific v3  v1 şi
130
presiunea p 3 ; în urma unei încălziri izocore se realizează o

creştere a presiunii de la p1 la p 3 . Pentru starea iniţială 1 se
poate determina titlul de vapori, x1 , la intersecţia izobarei p1
respectiv a izotermei t1 cu izocora v1 . Intersecţia izocorei v1 cu
x  1 defineşte starea 2. Integrând expresia  q  du  pdv ,
respectiv  q  dh  vdp , în condiţia izocorei, căldura schimbată
cu exteriorul va fi:
q13v  u3  u1  h3  h1   v1  p3  p1  (5.8.1)
La transformarea izocoră închisă, lucrul mecanic al variaţiei de

volum, schimbat cu exteriorul, este nul. Într-o transformare
izocoră, la creşterea temperaturii, creşte şi presiunea, situaţie care
trebuie controlată, altfel poate să conducă la avarierea instalaţiei.
b) Transformarea izobară
Încălzirea, vaporizarea şi supraîncălzirea sau răcirea şi
condensarea vaporilor care circulă printr-un schimbător de
căldură sau printr-o conductă, atunci când căderea de presiune
este foarte mică, sunt cazuri ce pot fi asimilate cu un proces
izobar. Se presupune starea iniţială a , definită prin presiunea p a
şi titlul x a , iar starea finală b , prin presiunea p b şi titlul xb (fig.
5.13). Căldura necesară încălzirii a  b se determină cu formula:
qabp  hb  ha   xb  xa r  Ts sb  sa  (5.8.2)
Lucrul mecanic al variaţiei de volum produs de vapori în

transformarea a  b este:
labp  a pdv  pvb  va 

b
(5.8.3)
Dacă se consideră încălzirea izobară a unei mase m  1kg de

lichid, din starea A , până la saturaţie, apoi vaporizarea şi
supraîncălzirea (fig.5.9 şi fig. 5.13), atunci schimbul de căldură şi
lucrul mecanic al variaţiei de volum se calculează cu relaţiile:
q AEp  q AB  q BD  q DE  hE  hA (5.8.4)
l AEp  pv E  v A  (5.8.5)

Volumul specific, entalpia masică şi entropia masică, v, h, s , se
determină din tabele sau din diagrame. Pentru starea A , de
131
vE
ha pa = pb = pD = pE
tE
hE
E
vD = v''
D tD
hD
hb
b
ha a xb
x=1
xa
sa sb sD sE s
Fig. 5.13 Reprezentarea transformãrii izobare a vaporilor

lichid, parametrii de stare se determină din tabelele de vapori

supraîncălziţi, la presiunea p A şi temperatura t A , cunoscute. În
starea B , de lichid saturat, la presiunea p A sau temperatura de
saturaţie corespunzătoare, Ts , v' , h' , s' se determină din tabele de
A
vapori saturaţi. Pentru vaporii saturaţi uscaţi din starea D ,

v' ' , h' ' , s' ' se determină din tabele de vapori saturaţi sau din
diagrame, punctul D aflându-se la intersecţia curbei limită
superioară, x  1 , cu izobara p D .
Pentru vapori supraîncălziţi, vE , hE , sE se determină din tabele de
vapori supraîncălziţi, cunoscându-se presiunea pE şi temperatura
t E sau din diagramă, punctul E aflându-se la intersecţia izobarei
pE cu izoterma t E . Stările a şi b din domeniul vaporilor saturaţi
umezi se determină din diagramă, la intersecţia presiunii p A cu
curba x a , respectiv x b . Astfel, din diagramă, se pot citi v a , ha , s a ,
respectiv vb , hb , sb . O altă variantă este calculul, folosind relaţii
de forma 5.4.4, 5.4.5 şi datele corespunzătoare din tabelele de
vapori saturaţi.
c) Transformarea izotermă
Această transformare este dificil de realizat în practică. În zona
vaporilor saturaţi umezi, transformarea izotermă (fig. 5.14) se
132
confundă cu izobara şi ca urmare, în acest domeniu, valorile

pentru v, h, s , precum şi schimbul de căldură şi lucru mecanic, se
determină la fel ca în cazul transformării izobare. Procesul
izoterm 3  4  5 poate fi reprezentat în diagrame (fig. 5.14),
dacă se cunosc temperatura şi presiunile în starea iniţială şi în cea
finală. Apoi, direct din diagrame, se pot determina volumul
specific, entalpia masică şi entropia masică v, h, s , pentru vaporii
h
p3 = p4
v5
v4 p5
5
h5 4 t3 = t4 = t5
h4 3
h3
v3 x3
x
=
1
s3 s 4 s5 s
Fig. 5.14 Reprezentarea transformãrii izoterme

saturaţi umezi şi supraîncălziţi. Pentru starea de lichid şi lichid

saturat se utilizează tabelele de vapori supraîncălziţi, respectiv de
vapori saturaţi. În transformarea izotermă 3–4–5, căldura
consumată pentru realizarea destinderii izoterme a vaporilor
saturaţi umezi, aflaţi în starea 3, până la starea de supraîncălzire,
reprezentată de punctul 5,este:
q35T  T1 s5  s3  (5.8.12)
Lucrul mecanic al variaţiei de volum, în transformarea izotermă

3-5, se determină prin integrarea expresiei  l   q  du , adică:
l35T  q35T  u5  u3 T  T1 s5  s3   h5  h3   p5 v5  p3v3 (5.8.13)
d) Transformarea adiabată
133
v1 p
h 1
1
h1 t1
v''= va
pa
a ta
ha = h'' v2 p2
h2 t2
2 x=
x2
1
s1 = s2 s
Fig. 5.15 Reprezentarea transformãrii adiabate a vaporilor

În diagrama h  s din figura 5.15 este reprezentată transfor-

marea adiabată reversibilă care este izentropă ( s1  s 2 ). Orice
transformare care se produce rapid, astfel încât nu are loc
schimb de căldură cu mediul exterior, poate fi considerată
adiabată. Analiza teoretică a destinderilor realizate în turbinele cu
abur permite considerarea acestor procese ca fiind transformări
adiabate reversibile (izentrope). Se presupune destinderea
adiabată 1-2 (fig 5.15). Starea iniţială este de obicei determinată
de presiunea p1 şi temperatura t1 , iar starea finală de presiunea
p 2 . Din tabele sau diagrame se pot determina mărimile din starea
iniţială, v1 , h1 , s1 . Cele din starea finală se află ducând, în
diagrama T  s sau h  s , o perpendiculară din punctul 1, de
coordonate p1 , t1 , până la intersecţia cu presiunea p 2 ; astfel, se
obţine punctul 2, ale cărui coordonate sunt v2 , h2 , x2 , t 2 .
Mărimile din starea finală se determină, în general, din diagrame,
deoarece astfel se evită aplicarea unei relaţii de forma
pv k  const. Pentru vaporii saturaţi umezi de apă, având titlul
x  0,75 , k  1,035  0,1 x , iar pentru vaporii supraîncălziţi
k  1,3 . Efectul destinderii adiabate depinde de starea iniţială a
fluidului (fig. 5.15). Astfel, vaporii supraîncălziţi (transformarea
1-2) şi vaporii saturaţi uscaţi (transformarea a-2), prin destindere
adiabată, pot deveni vapori saturaţi umezi. Într-o transformare
134
p1 p2
T1 T2
Fig.5.16
Fig.6.1 Modelul
Modelul fizical
fizic al efectului
efectului Joule-Thomson.
Joule - Thomson
deschisă, lucrul mecanic tehnic se află prin integrarea expresiei
dh  δ q  δ lt , care devine:
lt ,12 ad  h1  h2 (5.8.14)
5.9 Laminarea gazelor şi a vaporilor de apă

a) Laminarea gazelor; efectul Joule-Thomson
Când un gaz aflat la presiune mare pătrunde, printr-un orificiu,
într-un domeniu cu presiune mai mică, are loc o laminare, care
este un proces ireversibil şi este însoţit de anumite efecte
termice. În instalaţiile termice, astfel de procese sunt folosite
pentru răcirea, până la lichefiere, a gazelor. Pentru intuirea
procesului se consideră un model fizic (fig. 5.16) alcătuit dintr-un
cilindru, izolat termic faţă de mediul exterior. Un dop poros
desparte cilindrul în două compartimente. Gazul curge prin
substanţa poroasă, presiunea scăzând de la p1 la p 2 . Presiunea
pe feţele pistonului poros este menţinută constantă cu ajutorul
celor două pistoane şi astfel curgerea este staţionară. Deoarece,
pentru sistemul considerat, w1  w2 , z1  z 2 , q12  0 şi lt,12  0 ,
din relaţia 3.6.14 (expresia matematică a principiului întâi al
termodinamicii), rezultă:
h1  h2 sau dh  0 (5.9.1)
Laminarea este un proces izentalpic (în care entalpia se menţine

constantă). Se defineşte coeficientul Joule - Thomson, μ :
 T 
μ    (5.9.2)
  p h
Folosind relaţii matematice din termodinamică, se obţine urmă-
toarea expresie pentru coeficientul Joule – Thomson:
135
Curba de
inversiune
T
Tinv.m ax m n
 0
a c
b
 0 h = const.
Tinv.m in
0 p
Fig. 5.17 Reprezentarea, sub aspect calitativ, într-o
Fig 6.2 Reprezentarea,
diagramă sub aspect
p-T, a curbelor izentalpe calitativ,
şi a curbei într-o
de inversiune.
diagramă
p - T, a curbelor izentalpe şi a curbei de inversiune
 v    v 
T    v    
 T  p T  T 
2
μ  (5.9.3)
cp cp  T 
 
 p
Relaţia (5.9.3) exprimă efectul diferenţial Joule – Thomson al
laminării. Pentru o variaţie finită de presiune, variaţia
temperaturii se calculează cu relaţia:
 v 
T    v
 T  p
ΔT h  T2  T1 h   p
p 2
dp (5.9.4)
1
cp
care reprezintă efectul integral Joule – Thomson. Efectul Joule –

Thomson la gazele reale constă fie în creşterea temperaturii, fie
în scăderea temperaturii gazelor, funcţie de semnul numărătoru-
lui expresiei (5.9.4). La scăderea presiunii într-un proces de
laminare se disting următoarele situaţii:
 v  v  T 
a)    , deci    0 şi μ  0 (5.9.5)
 T  p T   p h
ceea ce înseamnă scăderea temperaturii;
 v  v  T 
b)    , deci    0 şi μ  0 (5.9.6)
 T  p T   p h
136
caz în care temperatura gazului creşte;
 v  v  T 
c)    ,    0 şi μ  0 (5.9.7)
  T p T   p h
adică în urma laminării nu se modifică temperatura gazului.

Reprezentarea, sub aspect calitativ, pentru un gaz real, într-o dia-
gramă T  p , a curbelor de entalpie constantă (fig. 5.17), permite
evidenţierea efectelor termice ale laminării. Se numeşte
inversiune modificarea sensului de variaţie a temperaturii ca
urmare a laminării. Linia întreruptă din figura 5.17, care uneşte
punctele de temperatură maximă de pe izentalpe, este curba de
inversiune sau curba Boyle. În punctele aflate pe această curbă
gazul se comportă ca un gaz perfect, adică μ  0 . În stânga
curbei de inversiune, coeficientul Joule – Thomson este pozitiv,
μ  0 ; scăderea presiunii, între două stări de aceeaşi entalpie, în
stânga curbei Boyle, este însoţită de scăderea temperaturii.
Laminarea între stările a şi b are ca efect răcirea gazului. În
dreapta curbei de inversiune, laminarea de la c la a are ca
urmare încălzirea gazului, coeficientul Joule – Thomson este
negativ, μ  0 (fig.5.17). Presiunea în orice punct de pe curba de
inversiune se numeşte presiune de inversiune. Se constată din
figura 5.17 că fiecărei presiuni de inversiune îi corespund două
temperaturi de inversiune. Punctele în care curba Boyle
intersectează ordonata corespund unei valori maxime a
temperaturii de inversiune, Tinv, max respectiv unei valori minime,
Tinv, min . Se observă că, dacă temperatura la care se află gazul este
superioară temperaturii maxime de inversiune, în urma laminării
temperatura gazului creşte (transformarea n  m din figura 5.17).
Pentru o serie de substanţe, ca de exemplu CO 2 , N 2 , aer, metan,
temperatura maximă de inversiune este mult mai ridicată decât
temperatura mediului ambiant şi deci efectul Joule – Thomson de
răcire se realizează, ca urmare a laminării, când acestea se află în
stări de presiuni şi temperaturi frecvent utilizate în tehnică. În
cazul hidrogenului şi al heliului, temperaturile maxime de
inversiune sunt mai mici decât temperatura mediului ambiant şi
de aceea scăderea temperaturii prin laminare se realizează numai
dacă, în prealabil, este răcit gazul.
137
p6 p5 p4 p3 p2
h p1
t6
7 t5
8 t4
5 t3
6 t2
3 4 t1
x=1
1 2
x2
x1
s
Fig. 5.18 Laminarea vaporilor de apã în zona de joasã presiune.
b) Laminarea vaporilor de apă

Laminarea este un proces ireversibil în care scade presiunea, iar
entalpia se menţine constantă. Se reprezintă în diagrama h  s ca
o dreaptă paralelă cu axa os . Laminarea vaporilor de apă în zona
de joasă presiune este reprezentată în figura 5.18. În cazul
vaporilor saturaţi umezi, acest proces are ca efect scăderea
temperaturii şi creşterea titlului, ajungându-se chiar în zona de
vapori supraîncălziţi. De exemplu, în cazul 1-2 creşte titlul
vaporilor; prin laminările 3-4 şi 5-6 se trece de la starea de vapori
saturaţi umezi la starea de vapori supraîncălziţi. Dacă starea
iniţială se află în domeniul vaporilor supraîncălziţi, scăzând
presiunea în cursul laminării, apare o anumită scădere a
temperaturii vaporilor, dar rămân în acelaşi domeniu
(transformarea 7-8 din figura 5.18).
În zona depărtată de curba de saturaţie, vaporii de apă

supraîncălziţi au o comportare apropiată de cea a gazului perfect;
în urma laminării acestora, temperatura rămâne aproximativ
constantă.
5.10 Rezumat
La un sistem monocomponent bifazic, echilibrul termodinamic se

realizează atunci cînd temperaturile, presiunile şi potenţialele
chimice ale celor două faze sunt egale; când în starea de echilibru
138
coexistă două faze, între presiune şi temperatură există o relaţie

de forma p  f Ts . În cursul vaporizării la presiune constantă a
unui sistem monocomponent, deosebim stări ale substanţei pure
denumite lichid saturat, vapori saturaţi umezi, vapori saturaţi
uscaţi, vapori supraîncălziţi. Titlul vaporilor este fracţia masică
de vapori saturaţi uscaţi în amestecul de vapori şi lichid aflat la
saturaţie. Pentru studiul vaporilor sunt utilizate diagrame (p-v, T-
s, h-s) şi tabele. Laminarea este o transformare ireversibilă în
care entalpia se menţine constantă. Efectul Joule-Thomson se
referă la variaţia temperaturii şi anume, la scăderea presiunii,
temperatura scade, creşte sau rămâne aceeaşi, funcţie de starea
iniţială şi finală a gazului în timpul laminării.
139

2019.10.24 Cap 5

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2019.10.24 Cap 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Prof.dr.ing.

Tudora CRISTESCU Termotehnica si echipamente termice

5. VAPORI. TRANSFORMAREA DE FAZĂ

5.1 Noţiuni generale

Se consideră un sistem monocomponent bifazic; de exemplu apa,

g1  p, T , g 2  p, T  şi g 3  p , T  potenţialele chimice ale acestor

În cazul apei, punctul triplu este definit de parametrii:

Fig. 5.2. Curba presiunii funcţie de temperatură, la saturaţie,

La starea de presiuni şi temperaturi egale cu p cr şi t cr , densitatea

5.2 Vaporizarea la presiune constantă

Pentru studierea comportării unui sistem termodinamic

apariţiei primei molecule în faza de vapori şi se sfârşeşte când

5.3 Diagrama p  v pentru vapori

Prin repetarea, pentru alte presiuni, a procesului de vaporizare

încălzirii lichidului până la starea de saturaţie; porţiunea

care exprimă stări ale vaporilor saturaţi uscaţi, este locul

5.4 Titlul vaporilor saturaţi umezi

În timpul vaporizării izobar – izoterme a unui sistem

în care m v este masa vaporilor saturaţi uscaţi; m l masa lichidului

unde v este volumul specific al vaporilor saturaţi umezi. Dacă

5.5 Diagrama T  s pentru o substanţă pură

În paragraful 4.9 s-a arătat că diagrama T  s permite, prin

Această curbă delimitează zona V – corpul este în stare solidă, de

este IV, aflată deasupra temperaturii şi presiunii critice, în zona

5.6 Căldura necesară încălzirii, vaporizării

Căldura necesară producerii vaporilor se determină experimental.

a) Căldura necesară încălzirii izobare a unei mase de 1 kg de apă

în care: c p  cl ,m este capacitatea calorică masică medie a

care prin integrare devine:

h A şi hB sunt entalpiile lichidului în stările A , respectiv B,

de lichid saturat, atunci hB  hB' (entalpia lichidului saturat în

Când încălzirea izobară a lichidului are loc de la t A  0 0 C , până

Căldura de încălzire, ql , corespunde, în diagrama T – s din figura

hD'' este entalpia vaporilor saturaţi uscaţi în starea D . Căldura

se numeşte căldura internă de vaporizare; serveşte la învingerea

reprezintă căldura externă de vaporizare şi este echivalentă

Pentru apă, în figura 5.10 este prezentată variaţia cu temperatura

r  B  q  B Tds  Ts s' 's'

În diagrama T  s din figura 5.9, căldura de vaporizare este dată

qSI  qDE  T c p ,v dT  T c p ,v dT  D Tds

în care c p ,v este capacitatea calorică masică, la presiune constan-

în care hE este entalpia vaporilor supraîncălziţi în starea E,

în care hC reprezintă entalpia vaporilor saturaţi umezi în starea

5.7 Diagrama h  s şi tabele pentru vapori de apă

Diagrama h  s este utilizată pentru determinarea mărimilor

decât al izobarelor. În zona II, a vaporilor saturaţi umezi, ca şi la

Tabelele pentru vapori sunt utilizate în calculele tehnice pentru

5.8 Transformări termodinamice de stare

În cele ce urmează, transformările termodinamice de stare ale

Starea iniţială 1 este determinată prin volumul specific v1 şi

presiunea p 3 ; în urma unei încălziri izocore se realizează o

q13v  u3  u1  h3  h1   v1  p3  p1  (5.8.1)

La transformarea izocoră închisă, lucrul mecanic al variaţiei de

Lucrul mecanic al variaţiei de volum produs de vapori în

labp  a pdv  pvb  va 

Dacă se consideră încălzirea izobară a unei mase m  1kg de

l AEp  pv E  v A  (5.8.5)

Fig. 5.13 Reprezentarea transformãrii izobare a vaporilor

lichid, parametrii de stare se determină din tabelele de vapori

vapori saturaţi. Pentru vaporii saturaţi uscaţi din starea D ,

confundă cu izobara şi ca urmare, în acest domeniu, valorile

Fig. 5.14 Reprezentarea transformãrii izoterme

saturaţi umezi şi supraîncălziţi. Pentru starea de lichid şi lichid