AȘA

autor Mona Gheorghe

te-am iubit pe limbă de clopot

în trup de duminică

te-am iubit pe limbă de privighetoare

în balsamul de tei al verii

te-am iubit pe limba viperei

în toamna călcâiului mușcat

te-am iubit pe limba corbilor

când sfâșie văzduhul iernatic

te-am iubit pe limba zilelor

ce vorbeau între ele

de azi nu te mai iubesc

(arătatu-s-a plinul de rai sub tălpile tale)

veșnicie-mi ești

24Florina Vulpoi, Viorica Iliescu and 22 others

8 comments

Like

Comment

CITADINĂ

autor Mona Gheorghe

întunericul nopții ne înghite nemestecați

precum odinioară Cronos propriii copii

ne învelește nălucirile în catifea

pufoasă și umedă uneori

ca țărâna reavănă

uitată pe margini de trotuar

apoi în zori ne scuipă

proaspeți și odihniți

împreună cu croissantele aburind

lângă ceașca leneș unduind cafeaua

ferestre albastre încă odihnesc

cotidian oglindit în baloane de săpun

urmele somnului pe pleoape

n-au pus prag realității

undeva claxonul primului taxi

nerăbdător răsună

orașul conjugă verbul a coexista

pe ziduri ad-hoc ale plângerii

chiar dacă ne-ar putea îngropa

într-o clipă sub beton

undeva pe o stradă pustie

ultimul maidanez ar aduna nepoftit

vocile înlănțuite ale câinilor de curte

~ inundație~

Mona Gheorghe

ca o durere de măsea

după ce-ți trece

ca un digestiv înainte de masă

ca o amiază

după ce soarele numai în cap te-a bătut

ca praful sandalelor unei adolescente

devreme acasă

atât de frumoasă ești

iar când e soare afară și plouă ușor

(pentru cine mai știe

cum se simte o briză caldă

odată cu ploaia)

așa intri tu în cameră

și aș vrea să am urechile tale

pentru că urechile tale

par a se descurca

cu cea mai delicată șoaptă

fulgerată

(tanka)

autor: Mona Gheorghe

***

sărutul furat

sub foișor împletit -

torente din ploi

dansând fără Vivaldi

vocea-i cântă sau plânge?

24Florina Vulpoi, Petre Stoica and 22 others

5 comments

Like

Comment

Norologie

de Mona Gheorghe
mi-ai înflorit pe palmă cale
să-ți fiu în toate ale tale
pe culmea dintre vid și viață
zâmbire astrului de gheață.
nici norolog acum nu sunt
să-mi depăn firul în alint
din furca pieptului încet
poveste fără de regret.
nici norofob cândva n-am fost
să depăn firul fără rost
spre cuibul de cocori albaștri
doar odaliscă-ntre pilaștri.
dar ți-aș putea fi norofil
să mă strecor în zori tiptil
ca o părere, ca un arc
pe o potecă dintr-un parc.
MIRAREA ZARZĂRULUI

de Mona Gheorghe

undeva într-o gară de vorbe

cuvinte încrucişate abureau fereastra

sălii de aşteptare,

undeva între trahee şi laringe

sunetul suspendat

transforma algebra în gramatică:

-cel ce n-a cerut plată,

plăteşte!-spunea controlorul de trafic

-e doar biletul dus?-se întreabă un buzunar găurit…

undeva încărunţeau gânduri la tâmplă

împletind cu vântul

mirarea zarzărul dintâi;

undeva umbra braţelor mamei

îmbrăţişa umbra fiului rătăcit:

- mai lasa-mă să-ţi tac sub pleoape,

să te învelesc cu săruturi,

să-ţi cânt: sub noi pământul nu s-a stins.

10Pasat Carmen, Dana Borcea and 8 others

2 comments

Like

Comment

haiku
Mona Gheorghe

scârțâie poarta -
în ecou un greiere
deschide seara
(IN)DIVIZIUNE

de Mona Gheorghe
ne apărăm cu atavism nefericirea
și cu buchete albe o serbăm
de zâmbete golașe aninăm privirea
dar cu gunoaie putrede o delectăm
avem pe față lipsa mulțumirii
și a zăbavă clopote am tras
ne credem pașnic devotați iubirii
în veșnicul război de bun rămas
o cale de-am avea cu toții parcă
s-ar ostoi și focul și urgia
dar ce folos cu toți în astă arcă
când țara ta n-a fost
și nu e
România
haiku
Mona Gheorghe
câțiva licurici -
bunul cu pipa stinsă
rămas pe prispă
***
de: Mona Gheorghe
ne-am spălat sufletele
cu leșie
am repornit ceasurile și
ochiul insomniac
al minții mele
cu fruntea pe umărul tău drept
tac secundele
îmi plantez grădina
în bucata asta de cer
și sublimez dorințele
PLATFUS
autor: Mona Gheorghe
Azi miroase-a clopot nins
și-a privire ce s-a stins
iar în trupul de demult
numai spaime-s în tumult.
Și e greu și e pustiu
când se miră că e viu
glasul viscolului spart
pe poteca fără șart.
Azi miroase-a glas de clopot
într-o limbă fără ropot;
pasul tău, pas apăsat
mut răspunde, înălțat.
~ inundație~
Mona Gheorghe
ca o durere de măsea
după ce-ți trece
ca un digestiv înainte de masă
ca o amiază
după ce soarele numai în cap te-a bătut
ca praful sandalelor unei adolescente
devreme acasă
atât de frumoasă ești
iar când e soare afară și plouă ușor
(pentru cine mai știe
cum se simte o briză caldă
odată cu ploaia)
așa intri tu în cameră
și aș vrea să am urechile tale
pentru că urechile tale
par a se descurca
cu cea mai delicată șoaptă
fulgerată