Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

de Camil Petrescu

Subiectul romanului

Prima parte
Romanul începe cu prezentarea lui Ştefan Gheorghidiu, proaspăt sublocotenent rezervist în primăvara
anului 1916, contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei. Discuţia ofiţerilor de la
popotă se poartă în jurul unui articol de ziar, unde este comentat că un soţ gelos şi-a ucis soţia, prinzând-o
cu amantul ei. Unii ofiţeri sunt de părere că fidelitatea în căsătorie este sfântă, alţii spun că o femeie dacă
nu-şi mai iubeşte soţul, trebuie să-i fie redată libertatea. Intervenţia în discuţie a lui Ştefan este
surprinzătoare, spunând: „ Cei care se iubesc, au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt.”
Discuţia aceasta îi aminteşte lui Ştefan de propria sa căsnicie- „ Eram însurat de doi ani şi jumătate cu o
colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşeală”- evenimentele fiind reconstituite prin amintiri. Ştefan,
student la filozofie se îndrăgosteşte de Ela, cea mai frumoasă fată de la Universitate. Deci, iubirea lui se
naşte din orgoliu, deoarece cea mai frumoasă fată era iubita lui. Căsătoria lor e liniştită, frumoasă la
început, singura lor avere este iubirea. Însă moare unchiul lui Ştefan, Tache Gheorghidiu şi ei moştenesc
o frumoasă avere. Ela se schimbă încet, este atrasă de lux, de bani, de petreceri, de viaţa mondenă. Cu o
verişoară, Anişoara merge la distracţii de noapte, fiind preocupată de modă, de distracţie. Ştefan cu uimire
constată că soţia lui se schimbă, este chinuit de nelinişti, bănuieli şi gelozie. Gelozia lui se amplifică cu
prilejul plimbării de la Odobeşti, unde Ela este curtată de domnul G. Ştefan. Se chinuie nu doar din cauza
geloziei ci şi pentru că încearcă să-şi ascundă durerea să nu observe ceilalţi că suferă. Într-o noapte
soseşte acasă pe neaşteptat de la Azuga, unde fusese concentrat, şi nu-şi găseşte acasă soţia. Ela se
întoarce dimineaţa şi cei doi se ceartă, chiar Ştefan propune divorţul. După mai mult timp găseşte un bilet
în care scria că soţia lui a dormit la Anişoara în noaptea respectivă. O altă dezamăgire e trăită când obţine
Ştefan o permisiune de pe front să-şi viziteze soţia, care îşi petrece vara la Câmpulung, dar în oraş se
întâlneşte cu domnul G. Plănuieşte să-i ucidă pe amândoi, dar este obligat să se întoarcă pe front, astfel
nu-şi poate duce la capăt planul de răzbunare.
Partea a doua începe cu capitolul cu numele „Întâia noapte de război”, care corespunde simetric cu
ultimul capitol al primei părţi, intitulat „Ultima noapte de dragoste”. Acum Gheorghidiu trăieşte o
experienţă crucială, luptând pentru eliberarea Ardealului. Eroul descoperă o realitate dramatică, total
opusă festivismului, literaturii eroice pe tema războiului. Astfel marşurile sunt istovitoare, soldaţii sunt
lihniţi de foame, iar moartea îi pândeşte de pretutindeni. Există o stare de confuzie generală, sporită de
lipsa de experienţă a multora dintre combatanţi. Confruntarea dintre cele două forţe creează imagini de
apocalips. Acţiunea atinge punctul culminant în capitolul intitulat „ Ne-a acoperit pământul lui
Dumnezeu”, cuvinte care reproduc spusele soldatului Marin Tuchei. Sub ploaia de obuze, oamenii fug la
întâmplare, se strâng animalic unii lângă alţii, nu mai au nimic omenesc în ei, unul având capul plin de
sânge, altul şocat pentru că l-a văzut pe altul cu capul retezat, apoi căzut pradă morţii după ce mai
mersese vreo câţiva paşi.
În această confruntare, în urma căreia oamenii nu se mai recunosc între ei, Ştefan Gheorghidiu este rănit,
spitalizat şi apoi se întoarce la Bucureşti. Se întâlneşte mai întâi cu mama sa la gara Obor, iar la Bucureşti
o vede pe Ela, atentă, grijulie, afectuoasă, dar obosit eroul devine indiferent la vechea preocupare dacă
aceasta îl înşală sau nu, chiar dacă o scrisoare anonimă îi aduce la cunoştinţă comportarea ei atât timp cât
a fost concentrat. Hotărât să se despartă de soţia lui, Ştefan se mută la hotel şi îi dăruieşte o sumă
considerabilă, casele de la Constanţa şi tot ce e în casă, „tot trecutul."