CURENTE CULTURALE/ LITERARE ÎN SECOLUL AL XIX-LEA – ÎNCEPUTUL

SECOLULUI AL XX-LEA
Romantismul

Romantismul este o mișcare literară și artistică, apărută în Europa la sfârșitul secolului al XVIII-
lea și începutul secolului al XIX-lea.
Romantismul a luat naștere în Anglia, de unde s-a extins în Germania și Franța, apoi în întreaga Europă.
Acest curent cultural s-a ridicat împotriva rigorilor, a domniei raționalismului rece și a ordinii.
Romantismul a susținut manifestarea fanteziei și exprimarea sentimentelor, a originalității, promovarea
libertății de expresie.
Teoreticianul romantismului european este considerat Victor Hugo, care a trasat și a identificat
direcțiile și trăsăturile acestui curent cultural în „Prefața” de la drama Cromwell (1827), un adevărat
program-manifest.
Reprezentanți europeni ai romantismului: Victor Hugo, Lamartine, Schiller, Grimm, Byron, Keats,
Pușkin, J.J.Rousseau, Kant, Hegel, Schopenhauer, Nietzche și alții.
În literatura română se pot identifica trei etape: preromantismul, romantismul și
postromantismul.
Preromantismul este o formulă literară de tranziție de la iluminism spre romantism, reprezentat de
Ion Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri. Acești scriitori sunt cunoscuți și sub
numele de pașoptiști.
Romantismul românesc a fost reprezentat strălucitor de Mihai Eminescu, care este considerat ultimul
mare romantic european, încheind așadar, romantismul universal.
Postromantismul s-a manifestat prin îmbinarea elementelor romantice cu trăsături simboliste,
perioadă în care se înscriu Alexandru Macedonski, Octavian Goga.

Caracteristicile romantismului:
- introducerea unor noi categorii estetice: urâtul, fantasticul, macabrul, pitorescul, grotescul;
- introducerea unor specii literare inedite: drama romantică, meditația, poemul filozofic, nuvelă
istorică;
- promovează inspirația din tradiție, folclor și din trecutul istoric;
- evadarea din lumea reală se realizează prin vis sau somn, într-un cadru natural nocturn;
- contemplarea naturii se realizează prin descrierea peisajelor sau a momentelor anotimpurilor în
pasteluri și prin reflecții asupra gravelor probleme ale universului în meditații;
- acordă importanță deosebită sentimentelor omenești, mai ales iubirii;
- construirea eroilor excepționali, care acționează în împrejurări ieșite din comun, precum și
portretizarea omului de geniu și condiția nefericită a acestuia în lume;
- preocuparea pentru definirea timpului și a spațiului nemărginite;
- îmbogățirea limbii literare, prin includerea cuvintelor și expresiilor populare, a arhaismelor, a
regionalismelor;
- utilizarea de procedee artistice variate, printre care antiteza ocupă locul principal.