Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice 7

TEMA 1: ANALIZA TEHNOLOGICITĂŢII FORMEI CONSTRUCTIVE

A COMPONENTELOR MECANICE

OBIECTIVUL LUCRĂRII: dezvoltarea abilităţilor tehnice care concură la

asigurarea tehnologicităţii componentelor mecanice în etapa de concepţie
constructivă.

1. Noţiuni asupra tehnologicităţii componentelor mecanice.

Elementele de bază din componenţa utilajelor tehnologice sunt reperele şi
piesele. Reperul se poate descompune în piese. Piesa este un corp solid ce nu poate
fi descompus în subdiviziuni, fiind delimitat de suprafeţe distincte.
Descompunerea în subdiviziuni este posibilă doar prin modificarea formei.
Conceptul de tehnologicitate a componentelor trebuie tratată într-o sferă
largă, în care este inclusă şi prelucrabilitatea. Prelucrabilitatea unui material
contribuie la asigurarea şi evaluarea tehnologicităţii componentelor produsului.
Activitatea de proiectare constructivă sau tehnologică conduce, uneori, la
luarea în discuţie a ceea ce însemnă o soluţie tehnologică. Colectivele de proiectare
a tehnologiilor de fabricaţie susţin că o soluţie constructivă a unei piese, respectiv a
echipamentului mecanic în ansamblu poate să fie mai mult sau mai puţin
tehnologică. Meritul şi obligaţia asigurării tehnologicităţii pe ansamblul
produsului, respectiv până la nivelul piesei individuale, revine unităţii de
proiectare. O componentă poate să aibă mai multe forme constructiv – tehnologice.
Proiectantul, prin configuraţia adoptată, trebuie să asigure posibilitatea prelucrării
uşoare, sigure şi economice a tuturor suprafeţelor funcţionale. Concomitent trebuie
satisfăcute cerinţele de funcţionalitate, fiabilitate, forma adecvată, la costuri
minime. Este necesar ca proiectantul să aibă răspunsuri adecvate la următoarele
întrebări în momentul când definitivează forma pieselor:
- cu ce,
- din ce se execută,
- în ce condiţii,
- ce rezultă ?
Prin tehnologicitatea unei soluţii constructive se înţelege proprietatea
acesteia, determinată de modalitatea în care a fost proiectată şi conform căreia se
asigură cumulat următoarele caracteristici:
- îndeplinirea rolului funcţional, corelat cu o necesitate iniţial definită,
- respectarea legislaţiei şi normelor din domeniu, privind calitatea, fiabilitatea,
siguranţa,
8 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice

- posibilitatea realizării într-un volum de producţie corelat cu cerinţele pieţii,

- nu periclitează sănătatea personalului care îl realizează sau utilizează,
- realizarea, utilizarea, dezactivarea nu degradează mediul înconjurător,
- permite realizarea componentelor şi produsului cu procedee şi metode avansate
de fabricaţie,
- materialele şi componentele tipizate necesare sunt disponibile pe piaţă,
- realizarea este asigurată cu productivitate ridicată,
- se pot aplica programe de inspecţie şi mentenanţă,
- realizarea şi utilizarea aduc beneficii.
Dacă se examinează aspectele practice ale definiţiei anterioare, se constată
că există următoarele diferenţieri în evaluarea tehnologicităţii unei soluţii
constructive:
a) tehnologicitate de fabricaţie, este legată de măsura în care produsul poate
fi obţinut cu un cost minim al execuţiei, cu un volum redus de muncă, cu un
consum scăzut de materiale etc., asigurând securitate pentru personalul de execuţie,
respectiv neafectarea mediului,
b) tehnologicitate de exploatare, prin care se urmăreşte măsura în care
soluţia constructivă poate fi facil utilizată şi supusă programelor de mentenanţă,
fără a aduce atingere securităţii şi sănătăţii utilizatorilor,
c) tehnologicitate de mentenanţă, prin care se evidenţiază posibilitatea
realizării operaţiilor de inspecţie, reabilitare, etc.
Conceptul de tehnologicitate de fabricaţie a unei piese, se apreciază pe baza
următoarelor aspecte:
a) prelucrabilitatea materialului piesei prin procedee consacrate tehnic şi
economic,
b) forma constructivă evidenţiază măsura în care piesa prezintă suprafeţe
uşor realizabile prin procedee de prelucrare disponibile, accesibile sculelor de lucru
etc.,
c) existenţa unor elemente ale semifabricatului / piesei care să poată fi
utilizate ca baze de referinţă, orientare, fixare, măsurare,
d) modalitatea de prescriere, posibilităţile de realizare şi măsurare conform
cerinţelor pentru suprafeţe: toleranţe, abateri, rugozitatea suprafeţelor prelucrate,
e) gradul de unificare a elementelor constructive ale pieselor: dimensiuni,
forme.
În general, se consideră că atunci când dimensiunile unei piese ori alte
elemente ce o caracterizează au constituit obiective ale unor acţiuni de
normalizare, tipizare, există o mai mare probabilitate de găsire şi utilizare a SDV-
urilor standardizate sau de utilizare a unor soluţii tehnologice normalizate,
accesibile şi susceptibile de costuri mai reduse.
 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice 9

Complexitatea procesului de prelucrare a piesei depinde de formă, deoarece

în funcţie de poziţie, complexitate şi precizia impusă suprafeţelor se decide asupra
procedeelor de prelucrare.
Varietatea formei componentei este determinată de rolul funcţional în
cadrul maşinii sau sistemului tehnic, pentru:
- asigurarea îmbinării pieselor, a subansamblurilor cu şuruburi, piuliţe,
nituri, pene etc.,
- transmiterea mişcării între piese prin roţi dinţate, de curea, de fricţiune,
pârghii etc.,
- imprimarea deplasării unor medii de lucru cu melci, rotoare ale pompelor,
pistoane etc.,
- etanşarea pieselor în mişcare cu segmenţi, garnituri etc.,
- conducerea şi stocarea fluidelor cu conducte, fitinguri, rezervoare etc.,
- asigurarea legăturii dintre piese fixe sau mobile prin cuplaje, flanşe,
nipluri etc.
La stabilirea formei funcţional tehnologice a piesei se au în vedere
următoarele criterii:
a). Criteriul asigurării caracteristicilor funcţionale, are în vedere
alegerea formei care permite utilizarea unui material, tratament termic şi procedeu
de prelucrare prin care se asigură precizia dimensională şi starea suprafeţei
adecvată funcţionalităţii.
b). Criteriul semifabricatului, impune ca piesa să fie realizată dintr-un
semifabricat ce asigură gradul maxim posibil de apropiere de piesa finită, fiind
uşor de obţinut, să corespundă condiţiilor de solicitare mecanică, termică, chimică,
etc., dar să se preteze obţinerii prin procedee tehnologice viabile.
c). Criteriul posibilităţilor de prelucrare, impune adoptarea formei piesei
pentru a permite utilizarea procedeelor de prelucrare consacrate, simple, sigure şi
la costuri reduse.
d). Criteriul mentenanţei, prevede posibilitatea stabilirii gradului de
degradare, dar şi aplicarea ulterioară a metodelor de reabilitare, adecvate
materialului şi condiţiilor de funcţionare.
e). Criteriul formei exterioare, prevede ca suparfeţele fără rol funcţional
direct să asigure estetica utilajului, concomitent cu funcţionalitatea întregii piese.
f). Criteriul rigidităţii, impune asigurarea optimului dintre rigiditate şi
elasticitatea piesei în concordanţă cu cerinţele funcţionale. Se pot îmbina mai
multe piese individuale pentru sporirea rigidităţii grupului, fără a afecta greutatea
utilajului.
g). Criteriul actualităţii şi noutăţii, are în vedere ca forma piesei să se
poată obţine prin procedee tehnologice disponibile, performante.
10 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice

Dezvoltarea unor procedee tehnologice moderne trebuie promovată ori de

câte ori este posibil.
h). Criteriul economic, prevede ca realizarea reperelor să fie efectuată la
costuri realiste şi să conducă la un profit rezonabil.
Nici unul din criteriile menţionate nu este exclusivist, dar trebuie luate şi
analizate estimările fiecăruia dintre ele pentru a trage concluzii fundamentate.
Elaborarea formei utilajelor şi reperelor, a pieselor componente parcurge etapa de
concepţie, respectiv de construcţie (figura 1.1). Aceste etape se subdivid în mai
multe faze.
a). Etapa de concepţie presupune: elaborarea studiului de marketing,
analizarea temei de proiectare, analizarea critică a soluţiilor cunoscute şi definirea
soluţiei proprii.

Figura 1.1. Etapele elaborării formei constructiv – tehnologice a componentelor

mecanice.
 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice 11

b). Etapa de construcţie include elaborarea documentaţiei de execuţie prin

detalierea soluţiei propuse, calcule funcţionale, constructive, de rezistenţă,
desenele de ansamblu cu detalierea subansamblurilor, a reperelor, caietul de
sarcini, cartea tehnică etc.
Din necesitatea atingerii unei tehnologicităţi ridicate a pieselor şi în baza
celor prezentate, proiectantul trebuie să aibă în vedere următoarele principii:
- configuraţia reperelor să fie simplă, realizată din suprafeţe consacrate,
plane, circulare, uşor de obţinut şi măsurat,
- semibafricatele turnate se prevăd cu bosaje tehnologice pentru a facilita
prelucrarea,
- semifabricatele să fie simple şi cât mai apropiate dimensional de reperul
de realizat, ceea ce simplifică şi scurtează ciclul tehnologic,
- abaterile, toleranţele şi calitatea suprafeţelor se stabilesc strict corelat cu
rolul funcţional al reperului,
- suprafeţele de prelucrat şi măsurat trebuie să fie uşor accesibile,
- reperele trebuie să asigure posibilitatea bazării corecte şi uşoare în
vederea prelucrării,
- prelucrarea suprafeţelor apelează la SDV-uri coroborat cu volumul de
producţie cerut,
- utilizând ca suprafaţă de montaj aceea care a servit ca bază tehnologică
pentru instalare şi măsurare, se diminuează erorile operaţiilor,
- suprafeţele tehnologice de aşezare, orientare şi sprijin să preia corect şi
sigur toate gradele de libertate impuse de schema de pelucrare.
Prin abordarea temei prezentate se urmăreşte analizarea unor soluţii
tehnologice pentru obţinerea unui optim general al reperelor componente mecanice
ale utilajelor tehnologice. Analiza comparativă între repere obţinute prin mai multe
procedee este făcută pentru promovarea orientării tehnologice în concordanţă cu
cerinţele tehnice actuale.

2. Etapele de lucru în elaborarea formei constructiv tehnologice a

reperelor.
În viziunea actuală, orice activitate productivă este realizată cu o destinaţie
bine determinată, pentru satisfacerea unor necesităţi concrete. Pe baza funcţiilor pe
care trebuie să le satisfacă produsul se determină poziţia reciprocă şi legăturile
dintre componente. Aceasta conduce în final la configuraţia generală a produsului.
Etapele principale pentru proiectarea unei componente mecanice sunt:
- elaborarea schiţei de principiu corelat cu rolul funcţional,
- determinarea solicitărilor normale de exploatare, respectiv în situaţii
extreme,
12 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice

- alegerea, proiectarea materialului,

- calculul dimensiunilor principale,
- întocmirea desenului de executie, cu prescipţiile şi specificaţiile necesare,
- efectuarea calculelor de verificare, ajustarea şi corelarea dimensiunilor cu
reperele conjugate.
Forma constructivă influenţează configuraţia reperului, întrucât are în
vedere posibilităţile practice de execuţie, fără a afecta funcţionalitatea.
Dimensiunile constructive şi forma piesei au influenţă hotărâtoare asupra
consumurilor de material şi manoperă. Tehnologicitatea se exprimă în principal
prin:
- forma optimă, cât mai simplă,
- asigurarea greutăţii minime,
- alegerea semifabricatului încât adaosurile de prelucrare să fie minime,
- folosirea numărului minim de mărci de material,
- folosirea configuraţiilor şi dimensiunilor normalizate.
Configuratia semifabricatului necesar se stabileşte la proiectare, când se
specifică şi procedeul tehnologic de obţinere a viitorului reper, determinat de:
- proprietăţile şi caracteristicile materialului,
- dimensiunile şi forma piesei finite,
- specificaţiile privind nivelul de calitate,
- volumul producţiei.
Pe de altă parte, de procedeul tehnologic de prelucrare depind:
- forma şi dimensiunile semifabricatului,
- măsura în care acesta va avea forma apropiată de a piesei finite,
- mărimea adaosurilor de prelucrare,
- prelucrabilitatea piesei.
Procedeul de obţinere a semifabricatului determină tehnologia de
prelucrare. Pe baza acesteia şi a preciziei de prelucrare cerute se stabilesc:
- operaţiile tehnologice de prelucrare,
- numărul şi succesiunea acestora,
- utilajul necesar pentru prelucrare.
Manopera necesară pentru prelucrarea unei piese depinde de:
- dimensiuni,
- forma constructivă,
- procedeele tehnologice implicate,
- precizia de prelucrare.
Trebuie avut în vedere că un semifabricat elaborat la dimensiuni apropiate
de cele finite are un cost mai ridicat, dar prelucrarea lui ulterioară este mai
economică. Opţiunea pentru asemenea situaţii are în vedere:
 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice 13

- volumul producţiei,
- existenţa utilajului necesar,
- cheltuielile de investiţii,
- posibilitatea utilizării tehnologiilor de mare productivitate.

3. Specificaţii pentru forma pieselor şi procedeele de elaborare a

semifabricatelor.
3.1. Piese obţinute prin turnare.
La stabilirea formei pieselor obţine prin turnare, se au în vedere
următoarele:
- turnabilitatea materialului piesei, determină capacitatea de umplere a
formei,
- metodele de turnare, contribuie la configuraţia şi umplerea formei,
- modul de obţinere a modelului, se corelează cu configuraţia piesei,
metoda de turnare, volumul necesar de piese,
- modul de obţinere a formei pentru turnare, se corelează cu volumul de
piese solicitate,
- modul de răcire după turnare, este important pentru evitarea tensiunilor
termice şi structurale, respectiv deformarea sau fisurarea semifabricatului,
- prelucrările ulterioare, au în vedere precizia dimensională şi calitatea
specificată în documentaţia de execuţie,
- gradul de utilizare a materialului trebuie să fie cât mai ridicat, ceea ce
impune apropierea dintre dimensiunile piesei finite şi ale semifabricatului, dar
corelat cu volumul de producţie.
Recomandări constructive:
- utilizarea unor forme simple a suprafeţelor: plane, cilindrice, conice, dar
evitarea formelor copmplicate: hiperbole, combinaţii de forme geometrice.
- evitarea întrepătrunderilor între suprafeţe, sau a miezurilor complicate,
- prevederea pereţilor subţiri se corelează cu fluiditatea materialului topit,
- trecerile bruşte de secţiune trebuie evitate deoarece generează
concentratori geometrici de tensiune, iar racordările să fie făcute cu raze cât mai
mari de curbură,
- forma interioară şi exterioară a conturului piesei să se obţină din elemente
geometrice regulate,
- construcţia să fie compactă, cu dimensiuni de gabarit minime,
- o uşoară înclinare a suprafeţelor ajută la extragerea piesei din formă,
respectiv la extragerea miezului,
- după turnare este necesară aplicarea tratamentelor termice pentru
omogenizarea şi finisarea microstructurii.
14 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice

3.2. Piese obţinute prin forjate şi matriţate.

Pentru obţinerea pieselor prin forjare şi matriţare se analizează:
- configuraţia de ansamblu a piesei,
- deformabilitatea plastică a materialului piesei,
- metoda de prelucrare preconizată,
- raportul dimensiunilor principale,
- prelucrările ulterioare,
- caracteristicile utilajului disponibil pentru deformare.
Recomandări tehnologice:
- temperatura de lucru se menţine la nivelul optim de deformabilitate al
materialului,
- viteza de lucru se corelează cu capacitatea de deformare a materialului,
respectiv complexitatea piesei,
- o uşoară înclinare a suprafeţelor ajută la extragerea piesei din matriţă,
respectiv la extragerea miezului,
- degradarea prin oxidare, sau decarburarea suprafeţelor piesei în timpul
procesului este posibilă prin utilizarea atmosferei neutre sau de gaze inerte,
- după deformarea plastică este necesară refacerea structurii prin tratamente
termice specifice materialului procesat.

3.3. Piese obţinute prin extrudate.

Pentru asigurarea tehnologicităţii se au în vedere următoarele:
- îmbinarea suprafeţelor să se facă la unghiuri de cel puţin 90º, ceea ce
asigură configuraţia completă a semifabricatului,
- se evite trecerile bruşte de secţiune, deoarece materialele în stare
extrudată sunt sensibile la efectul de concentrare a tensiunilor,
- amplasarea eventualelor găuri trebuie să fie centrală sau simetrică,
- îmbinarea suprafeţelor se prevede cu rază de racordare, ceea ce
diminuează efectul de concentrare a tensiunilor,
- trebuie evitate nervurile interioare, care suprasolicită materialul şi sunt
dificil de realizat integral,
- zonele cu grosime mică a peretelui trebuie evitate, deoarece umplerea
necesită forţe şi temperaturi mari de lucru,
- o uşoară înclinare a suprafeţelor şi racordarea muchiilor favorizează
extragerea semifabricatului realizat,
- corelarea caracteristicilor de deformabilitate a materialului de procesat cu
posibilităţile tehnologice ale executantului,
- materialele extrudate se supun tratamentului de refacere a microstructurii,
pentru stabilizare dimensională, evitarea deformaţiilor ulterioare.
 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice 15

3.4. Piese obţinute prin ştanţare.

Cerinţele de bază la asigurarea tehnologicităţii pieselor se referă la:
- alegerea formelor constructive simple, corelat cu rolul funcţional, ceea ce
asigură şi utilizarea raţională a caracteristicilor materialului,
- suprafeţele de realizat să fie simple, ceea ce face ca şi sculele să fie
simple,
- se evită suprafeţele înguste şi lungi,
- muchiile piesei se pevăd cu rază de racordare,
- conturul piesei să se obţină prin îmbinarea porţiunilor liniare cu arce de
cerc.
- cerinţele de calitate dimensională şi a suprafeţelor se corelează cu
capacitatea de tăiere a materialelor semifabricatelor.

3.5. Piese realizate prin ambutisare.

Tehnologicitatea pieselor este condiţionată de:
- dificultatea obţinerii pieselor adânci cu flanşă lată, este determinată de
caracteristicile de rezistenţă şi deformabilitate a materialelor semifabricatelor,
- caracteristicile de rezistenţă şi deformabilitate a materialelor
semifabricatelor impun temperatura de deformare,
- razele de racordare între suprafeţe nu pot fi sub limita critică de curbare a
materialului, deoarece se induce ecruisarea, iar materialul se poate fisura,
- grade mari de deformare se pot obţine prin mai multe operaţii succesive,
respectiv prin deformarea la cald,
- raportul mare dintre dimensiunea principală frontală şi adâncimea piesei,
face ca deformarea şi solicitarea materialului semifabricatului să depăşească
limitele suportabile ale materialului, favorizând fisurarea,
- la piese cilindrice, raportul mare dintre diametrul flanşei şi al porţiunii
deformate este limitat datorită pirederii planeităţii flanşei.

3.6. Piese realizate prin îndoire.

Cerinţele pentru asigurarea tehnologicităţii se referă la:
- precizia geometrică este afectată de caracteristicile de elasticitate ale
materialelor semifabricatelor,
- aplicarea operaţiilor tehnologice nu trebuie să depăşească gradul critic de
deformare al materialului procesat,
- în cazul semifabricatelor realizate prin laminare, direcţia de îndoire se
corelează cu direcţia deformării plastice de la laminare,
- găurile nu se plasează în apropierea muchiilor sau la limita suprafeţelor
deformate, deoarece configuraţia lor se modifică după deformarea plastică,
16 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice

- muchiile şi colţurile se rotunjesc, pentru atenuarea efectului de

concentrare a tensiunilor,
- se prevăd tratamente termice pentru refacerea microstructurii şi relaxarea
tensiunilor interne.

3.7. Piese obţinute prin agregare de pulberi.

Cerinţele de bază din punct de vedere al tehnologicităţii se referă la:
- raportul dintre înălţime şi diametru (lăţimea) piesei să fie sub 2,5,
- extragerea din matriţă şi poanson să fie uşoară, prin înclinare sub un grad
a suprafeţelor laterale: exterioare şi interioare,
- pereţii să nu aibă grosime mai mică de 1,6 mm, deoarece sunt necesare
forţe mari pentru umplerea spaţiilor,
- cerinţele geometrice şi calitatea suprafeţei piesei finite se asigură prin
prevederea adecvată a naturii şi dimensiunilor componentelor agregate.

3.8. Piese realizate din materiale plastice.

Din punctul de vedere al tehnologicităţii se recomandă:
- grosimea nervurilor şi a suprafeţelor de separare să fie constantă, dar să
nu fie mai mică de 1,5 mm,
- pereţii să aibă înclinare de cca. 1:100,
- razele de racordare între suprafeţe să fie de minim 0,5 mm,
- configuraţia şi dimensiunile finale să se obţină direct din turnare,
- dimensiuni cât mai reduse pentru suprafeţele plane pentru a corespunde
cerinţelor de planeitate,
- zonele filetetate nu vor avea diametrul sub 2,5 mm,
- după realizarea pieselor cu cerinţe ridicate de precizie se aplică un
tratament de stabilizare dimensională.

3.9. Realizarea structurilor prin îmbinare.

Cerinţele de bază se referă la:
- îmbinările sudate cap la cap sunt de preferat îmbinărilor de colţ, deoarece
tehnologic sunt mai uşor de realizate, iar inspecţia pentru atestarea calităţii este mai
facilă,
- tensiunile reziduale şi deformaţiile să fie minime,
- îmbinările de colţ pătrunse sunt de preferat celor nepătrunse, corelat cu
prevederile codurilor de proiectare,
- nu se admite intersecţia mai mult de trei cordoane de sudură în acelaşi
punct datorită aglomerărilor de cratere şi dificultăţilor în aplicarea inspecţiei prin
procedee nedistructive,
 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice 17

- incintele sudate închise trebuie să aibă guri de aerisire,

- tehnologia de îmbinare trebuie atestată şi să se poată reproduce pe durata
fabricaţiei mai multor produse,
- dimensiunile tolerate se prelucrează după îmbinare,
- aplicarea tratamentului termic după îmbinare este benefică prin
diminuarea tensiunilor interne şi stabilizarea dimensională.

3.10. Piese obţinute prin prelucrări prin aşchiere.

La proiectarea acestor piese se urmăreşte ca:
- prescripţiile de precizie şi calitate a suprafeţelor să fie corelate cu rolul
funcţional al reperului,
- procedeul de prelucrare să fie ales funcţie de condiţiile tehnice impuse
(calitatea suprafeţei, precizie dimensională), materialul şi starea semifabricatului,
tipul producţiei,
- costul prelucrării să fie minim,
- itinerariul tehnologic pentru prelucrare să fie cât mai scurt,
- prelucrarea să se efectueze cu SDV-uri tipizate,
- poziţionarea suprafeţelor de prelucrat să fie accesibilă prelucrării şi
atestării calităţii,
- se evită concentratorii geometrici de tensiune prin prevederea razelor de
racordare.
În anexă se prezintă exemple de piese având configuraţii tehnologice,
respectiv netehnologice, precum şi unele indicaţii constructive.

4. Desfăşurarea aplicaţiei.
Se analizează rolul funcţional al unui echipament mecanic sau maşini, cu
evidenţierea parametrilor de exploatare normali şi pentru situaţii extreme. Se
detaliază contribuţia la îndeplinirea rolului funcţional a 2 – 3 repere realizate prin
procedee tehnologice diferite.
Este recomandat ca parcurgerea documentaţiei tehnice să se facă în grup.
Analiza documentaţiei împreună cu piesele reale aduc un plus de înţelegere
a soluţiilor adoptate de proiectant. Discuţiile în grup trebuie să conducă la
propuneri pentru îmbunatăţirea tehnologicităţii, cu motivările necesare.

5. Materiale necesare.
Pentru desfăşurarea aplicaţiei sunt necesare:
- cartea tehnică sau manualul de utilizare al unui utilaj sau echipament
tehnologic,
- desene de ansamblu şi subansamble,
18 Tema 1 Analiza tehnologicităţii formei constructive a componentelor mecanice

- desene de execuţie ale reperelor,

- repere obţinute prin procedee tehnologice diferite.

6. Finalizarea aplicaţiei.
Se recomandă reţinerea următoarelor date:
- denumirea temei,
- obiectivele urmărite,
- schiţa pieselor analizate în variante îmbunătăţite, respectiv nerecomandate
tehnologic,
- factorii care influenţează forma constructivă a piesei,
- motivarea îmbunătăţirilor propuse asupra tehnologicităţii.